ICCJ. Decizia nr. 1394/2013. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1394/2013
Dosar nr. 39/1/2013
Şedinţa publică din 23 aprilie 2013
Prin sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1290/121/2009, între altele, s-au respins ca nefondate cererile de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Galaţi formulate de inculpaţii B.A., B.M., D.N.D.
A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost condamnată inculpata B.C.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei B.C.L. pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.
În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 din Legea nr. 678/2001, art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat suma de 76.750 euro, transformată în lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data când se va efectua plata, de la inculpata B.C.L.;
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat apartamentul cu nr. 20 situat în Galaţi, cartier I. C. Frimu, de la inculpaţii B.C.L. şi B.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galaţi, cu nr. 246/D/P/2005 din 10 martie 2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
1) B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
2) B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;
- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
3) L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;
- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
4) B.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;
- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
5) B.C.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;
- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
6) S.M.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
7) D.N.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
Analizând şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa a constatat următoarele:
Inculpatul B.A. este fiul inculpatei B.M., aceasta din urmă fiind cunoscută mai ales sub poreclele de „M.C.F.” sau „M.N.”.
Inculpatele B.C.L. şi B.I.A. sunt surori, ambele fiind fiicele inculpatei L.A.
Pe de altă parte inculpaţii B.A. şi B.C.L. sunt soţi, în timp ce inculpata B.I.A. este concubina inculpatului S.M.D., aceştia având împreună un copil minor.
Inculpatul D.N.D. a fost unul dintre prietenii inculpatului B.A.
Având în vedere faptul că inculpaţii şi inculpatul D. trăiau în condiţii modeste, încă din cursul anului 2000 au luat hotărârea infracţională de a obţine sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viaţă peste limita normalităţii prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. După anul 2002, au ales ca ţară ţintă a traficului de fiinţe umane Spania. Inculpaţii au ales această ţară ţintă întrucât în Spania prostituţia deşi nu este legală este tolerată, putând fi practicată în stabilimente special amenajate, care funcţionează sub forma unor „cluburi”.
Cvasitotalitatea acestor „cluburi” sunt constituite dintr-un bar în care clienţii intră în legătură cu tinerele ce se prostituează, putând fi determinaţi de acestea să consume băuturi alcoolice ce sunt oferite spre vânzare de către club la preţuri exorbitante, cotă parte din preţul acestor băuturi revenind şi tinerelor în cauză.
Pe de altă parte aceste „cluburi” sunt prevăzute şi cu camere în regim hotelier, situate în general la etaj, în care se pot desfăşura relaţiile sexuale între prostituate şi clienţii acestora, în unele situaţii tinerele fiind şi cazate permanent în camerele respective. în limbajul utilizat de tinerele care practică prostituţia, în acest mod, acostarea unui client cu care întreţineau raporturi sexuale era denumită „urcare”, iar clientul era denumit „fraier”.
Această modalitate de practicare a prostituţiei este denumită în argoul infracţional „a lucra pe club” sau „a lucra la club”.
Întrucât au observat că din această activitate se pot obţine sume importante de bani, începând din anul 2002, activitatea desfăşurată de inculpaţi şi inculpatul D. pe linia racolării, transportului, cazării şi exploatării tinerelor a devenit din ce în ce mai intensă, astfel că pentru maximizarea profiturilor aceştia, începând din prima parte a anului 2003, au cristalizat un grup infracţional organizat, în care fiecărui membru îi reveneau roluri şi atribuţii bine stabilite în vederea realizării scopului infracţional.
Scopul grupului infracţional organizat era acela al obţinerii unor profituri băneşti cât mai mari prin racolarea de tinere pe care le cazau în România până la obţinerea documentelor de călătorie după. care le transportau în Spania, unde le cazau în locuri anume stabilite şi pregătite după care le exploatau prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. Cvasitotalitatea sumelor de bani obţinute de tinere ca urmare a practicării prostituţiei erau însuşite de membrii grupului infracţional, după care erau transferate prin diferite metode în România, unde fie erau „investite” în imobile, autoturisme de lux, bijuterii şi bunuri de larg consum, fie erau constituite în depozite bancare, ori erau păstrate în numerar.
În cadrul grupului, inculpatul B.A. avea rolul de lider, acestuia revenindu-i atât sarcina de a racola tinere cât şi de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se prostitueze şi de a centraliza sumele obţinute de tinere prin practicarea prostituţiei, de a dispune împărţirea acestora, având totodată şi atribuţia de a „investi” şi „plasa” aceste sume.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B. aceasta avea, în general, în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza pe acestea în locuinţa sa cât şi de a le facilita obţinerea paşapoartelor.
Inculpatele B.C.L. şi B.I.A. aveau rolul de a le primi pe tinere în Spania, de a le caza, de a le „introduce” la club şi de a le supraveghea în timp ce practicau prostituţia, colectând de la acestea sumele obţinute.
Inculpata L.A. avea, în general, în cadrul grupului atât rolul de a racola tinere, de a le caza pe acestea în locuinţa sa până la plecarea acestora spre Spania.
Inculpatul S.M.D. avea în general rolul de a transporta tinerele spre Spania, însoţindu-le pe acestea până la destinaţie, activitatea acestuia desfăşurându-se însă anterior anului 2003.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.N.D. acesta era prietenul inculpatului B.A., acesta acţionând, în general, independent în vederea exploatării unor tinere în Spania, prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. Totuşi în unele cazuri acesta a acţionat alături de inculpatul B.A., neputându-se însă reţine apartenenţa lui la grupul infracţional organizat.
Cu privire la atribuţiile menţionate mai sus, ale fiecărui membru al grupului infracţional, precizăm că acestea sunt enumerate cu caracter general, aceste atribuţii fiind mult mai largi şi manifestându-se în mod specific în raport de fiecare victimă a traficului de fiinţe umane.
Deşi în cadrul grupului fiecare membru avea atribuţii bine definite pe parcursul timpului pentru maximizarea profiturilor şi îndeplinirea scopului infracţional urmărit, aceştia îşi schimbau între ei rolurile.
Metoda de racolare a tinerelor cel mai des utilizată de inculpatul B.A. era abordarea tinerelor cu care iniţia relaţii afective, acesta pretinzând că doreşte să aibă cu victimele relaţii serioase şi de lungă durată. Acesta acţiona, în general, asupra unor tinere ce aveau probleme financiare ori familiale deosebite, situaţii în care acestea deveneau vulnerabile.
Ulterior, inculpatul se întâlnea în mod repetat cu victimele, iar în scurt timp începea să pretindă că este îndrăgostit de ele făcându-le chiar propuneri de căsătorie.
Pe acest fond inculpatul ajungea să cazeze tinerele pentru o perioadă la locuinţa sa, la locuinţa mamei sale - inculpata B.M., fie la locuinţa soacrei sale - inculpata L.A. De remarcat este că inculpata B.M. acţiona asupra tinerelor convingându-le să meargă în străinătate şi asigurându-le că „nimeriseră pe mâini bune” şi că îşi „puteau face viitorul alături de fiul său” - inculpatul B.A., chiar în condiţiile în care acesta era căsătorit cu inculpata B.C.L. Inculpata îşi justifica acţiunile faţă de victime prin aceea că „ea dorea doar să le ajute”.
De altfel, atât inculpatul B.A. cât şi inculpata B.M. susţineau în faţa tinerelor fie că inculpatul era căsătorit cu inculpata B.C.L., dar că intenţiona să divorţeze de aceasta pentru „a-şi reface viaţa” alături de tânăra pe care aceştia vizau să o determina să practice prostituţia, fie că inculpatul nu era căsătorit, prezentând-o pe inculpata B.C.L. ca fiind „o prietenă mai îndepărtată” ori drept o rudă.
Urmărind realizarea scopului grupului infracţional, inculpata B.C.L. susţinea la rândul său aceleaşi aspecte, determinându-le astfel pe tinere să creadă susţinerile inculpaţilor B.A. şi B.M.
Un alt aspect ce nu trebuie scăpat din vedere este acela că inculpatul B.A. obişnuia să le fotografieze pe victimele traficului în ipostaze sexuale explicite, stocând imaginile şi filmele, având astfel posibilitatea să le şantajeze pe tinerele care ar fi dorit să fugă de sub influenţa sa.
Inculpata L.A. le convingea pe tinere să accepte să plece în Spania, asigurându-le, în general, că fiicele sale şi ginerele său B.A. se vor preocupa să le găsească locuri de muncă bine plătite.
Ca linie generală se remarcă faptul că toţi membrii grupării le înfăţişau victimelor posibilitatea obţinerii unor câştiguri importante în străinătate.
În Spania, gruparea infracţională şi-a stabilit. aria de activitate în localitatea Alicante, victimele fiind determinate să se prostitueze în anumite cluburi, în care membrii grupului infracţional puteau controla uşor activitatea tinerelor, în special ca urmare a prieteniilor pe care le legau cu patronii acestora. Astfel, s-a stabilit că membrii grupului infracţional plasau cu preponderenţă tinerele pentru a practica prostituţia în cluburile „L.S.” şi „M.”, dar au existat şi situaţii când pentru a evita depistarea acestora de către raziile autorităţilor spaniole aceştia mutau tinerele în alte cluburi. Este de remarcat prietenia existentă pe de o parte între inculpaţii B.A. şi B.C.L. şi pe de altă parte între patronii clubului „L.S.” (P. şi B.), fapt remarcat de mare parte a martorelor audiate în cauză.
Ca urmare a acestui mod inculpaţii aveau un control eficient asupra tinerelor cunoscând în orice moment numărul „urcărilor” acestora (adică al numărului de clienţi cu care întreţineau relaţii sexuale plătite), precum şi al sumelor obţinute ca urmare a întreţinerii de raporturi sexuale.
În privinţa inculpatei B.C.L. s-a reţinut că a primit şi expediat diverse sume de bani prin serviciile W.U. şi M.G., pe numele acesteia existând un număr de 21 transferuri de bani ca destinatar, însumând 28.734 euro, şi 80 transferuri de bani ca expeditor, însumând 81.496 dolari SUA şi 39.589 euro, astfel:
- un număr de 11 transferuri de la D.C.A. din Spania, primind în total suma de 11.936 euro;
- un număr de 10 transferuri de la M.E.M. din Spania, primind în total suma de 16.798 euro;
- un număr de 62 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către B.A., trimiţându-i în total suma de 81.496 dolari SUA şi 2.000 euro;
- un număr de 16 transferuri efectuate de aceasta din Spania, loc. Alicante către L.A., trimiţându-i în total suma de 34.100 euro;
- un număr de 2 transferuri efectuate de aceasta din Spania, către B.I.A., trimiţându-i în total suma de 3.589 euro.(proces-verbal vol. VI, filele 51-65) De la locuinţa inculpatei B.C.L. au fost ridicate un număr de 24 fotografii reprezentând diferite tinere în diferite ipostaze şi locaţii, în special „cluburi” din Spania fapt ce demonstrează legăturile existente între aceste tinere şi inculpată. între aceste fotografii a fost identificată o fotografie reprezentând-o pe inculpata B.C.L. alături de alte două tinere într-un „club” pe fundal fiind vizibilă inscripţia „L.S. - Zona V.I.P.”.(proces-verbal de efectuare a percheziţiei vol. III, filele 164-165).
Toate cele 24 de fotografii au fost ataşate la dosarul cauzei într-o planşă fotografică, din acestea rezultând legăturile existente între inculpatul B.A. şi B.C.L. pe de o parte şi inculpatul D.N.D. De asemenea aceste fotografii indică legăturile existente între cei doi inculpaţi şi numitele L.Z. şi P.L.D. (proces-verbal de efectuare a percheziţiei vol. III, filele 164-165, planşă fotografii vol. III, filele 166-178).
Cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatei B.M. au fost identificate şi ridicate un număr de trei fotografii după cum urmează: una în care este reprezentat inculpatul B.A. alături de o tânără identificată în persoana numitei P.V.D., precum şi alte două fotografii în care susnumita este reprezentată în ţinută sumară.(proces-verbal de efectuare a percheziţiei vol. III, filele 151-152, planşă fotografii vol. III, filele 156-158, proces-verbal de identificare vol. III, fila 159).
Cu aceeaşi ocazie au fost ridicate şi trei formulare de transfer monetar, (proces-verbal de efectuare a percheziţiei vol. III, filele 151-152, formulare vol. III, filele 153-155).
Probele reţinute de instanţă au condus în mod cert la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în cursul anului 2003, trafic de persoane, respectiv trafic de minori în cazul inculpatului B.A., precum şi tentativă la trafic de minori în situaţia inculpaţilor B.M., L.A., B.I.A., B.C.L.
De asemenea, amplul material probator a evidenţiat activitatea infracţională de trafic de persoane a inculpaţilor S.M.D. şi D.N.D., din care un rol hotărâtor îl au declaraţiile victimelor, care relatează toate detaliile activităţii infracţionale a inculpaţilor, declaraţiile celorlalţi martori din anturajul inculpaţilor care împreună cu procesele verbale de percheziţie domiciliară şi cu documentele bancare pun în evidenţă veniturile uriaşe obţinute din exploatarea sexuală a fetelor traficate şi bunurile achiziţionate cu astfel de bani, procesele verbale de recunoaştere după planşe, foto şi transcrierile convorbirilor telefonice. Toate celelalte probe întregesc acest cadru infracţional în care se manifestau inculpaţii, folosind o gamă variată de mijloace frauduloase pentru a obliga victimele să se prostitueze de la inducerea în eroare până la violenţe verbale şi fizice.
Acelaşi ansamblu probator a conturat cu precizie şi constituirea grupului infracţional format din inculpaţii B.A., B.M., B.C.L., B.I.A. şi L.A., modul de acţiune al acestuia şi beneficiile obţinute din infracţiunile pentru care s-a format acesta. Inculpatul B.A. era conducătorul acestui grup iar ceilalţi inculpaţi acţionau sub coordonarea acestora, fiecare având relaţii şi atribuţii precise şi concrete care se mai schimbau între aceştia pentru a creşte eficienţa, profiturile şi pentru a nu fi depistaţi de organele judiciare.
Prin urmare, probele prezentate şi reţinute de instanţă au condus în mod cert la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în cursul anului 2003, trafic de persoane, respectiv trafic de minori în cazul inculpatului B.A., precum şi tentativă la trafic de minori în situaţia inculpaţilor B.M., L.A., B.I.A., B.C.L.
De asemenea, acelaşi material probator a evidenţiat activitatea infracţională de trafic de persoane a inculpaţilor S.M.D. şi D.N.D.
Situaţia de fapt prezentată s-a sprijinit pe un puternic material probator, din care un rol hotărâtor îl au declaraţiile victimelor, care relatează toate detaliile activităţii infracţionale a inculpaţilor, declaraţiile celorlalţi martori din anturajul inculpaţilor care împreună cu procesele verbale de percheziţie domiciliară şi cu documentele bancare pun în evidenţă veniturile uriaşe obţinute din exploatarea sexuală a fetelor traficate şi bunurile achiziţionate cu astfel de bani, procesele verbale de recunoaştere după planşe, foto şi transcrierile convorbirilor telefonice. Toate celelalte probe întregesc, acest cadru infracţional în care se manifestau inculpaţii, folosind o gamă variată de mijloace frauduloase pentru a obliga victimele să se prostitueze de la inducerea în eroare până la violenţe verbale şi fizice.
Acelaşi ansamblu probator a conturat cu precizie şi constituirea grupului infracţional format din inculpaţii B.A., B.M., B.C.L., B.I.A. şi L.A., modul de acţiune al acestuia şi beneficiile obţinute din infracţiunile pentru care s-a format acesta. Inculpatul B.A. era conducătorul acestui grup, iar ceilalţi inculpaţi acţionau sub coordonarea acestora, fiecare având relaţii şi atribuţii precise şi concrete care se mai schimbau între aceştia pentru a creşte eficienţa, profiturile şi pentru a nu fi depistaţi de organele judiciare.
Pentru inculpata B.C.L. s-a cerut pentru infracţiunea prev. de art. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., să se facă aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.,având în vedere conduita bună înainte de săvârşirea faptei.
S-au depus pentru inculpata L.A. şi B.C.L. înscrisuri favorabile în circumstanţiere (adrese, caracterizări - f. 51-59 dosar inst., vol.4).
Pentru inculpata B.M. s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi suspendarea executării pedepsei având în vedere că este grav bolnavă şi în imposibilitate de a fi îngrijită în regim de penitenciar.
Pentru inculpatul B.A. s-a cerut reţinerea de circumstanţe atenuante, aplicarea unei pedepse sub minimul legal, cu suspendarea executării, pentru infracţiunea de trafic de persoane.
Pentru inculpata B.I.A. s-a solicitat aplicarea disp. art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare suspendarea condiţionată.
Instanţa a apreciat că pentru nici unul din cei 7 (şapte) inculpaţi nu se impune reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi cu atât mai puţin suspendarea executării pedepselor (condiţionată sau sub supraveghere).
Nici unul dintre inculpaţi nu a avut o atitudine procesuală pozitivă, în sensul colaborării cu organele judiciare în vederea aflării adevărului. Inculpaţii din familiile B. şi L., care au constituit grupul infracţional organizat, au procedat la influenţarea martorilor atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală, situaţie de o gravitate deosebită care impune aplicarea unor sancţiuni penale ferme.
Activităţile infracţionale s-au desfăşurat pe o perioadă mare de timp, s-au folosit violenţe împotriva victimelor şi s-au obţinut venituri şi bunuri materiale impresionante de către inculpaţi. Aceştia au transformat aceste acţiuni ilicite într-un mod de viaţă, sfidând practic normele legale care protejează valorile sociale cărora li s-a adus atingere.
Inculpaţii B.C.L. şi S.M.D. s-au sustras atât de la urmărirea penală cât şi de la judecată, aspecte care trebuie să se reflecte în cuantumul pedepselor.
Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au un grad ridicat de pericol social care nu e compatibil cu vreuna dintre circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen. şi nici cu vreo modalitate de suspendare a executării pedepselor (condiţionată sau sub supraveghere) având în vedere şi cerinţele legale referitoare la cuantumul pedepselor în aceste situaţii de suspendare.
Toate aceste aspecte, precum şi celelalte elemente care ţin de situaţia personală şi juridică a fiecărui inculpat, s-au reflectat în cuantumul pedepselor aplicate acestora care, în toate cazurile, s-a dispus a se executa în regim privativ de libertate.
La dozarea şi individualizarea sancţiunilor penale aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum şi la persoanele inculpaţilor.
La stabilirea pedepselor complementare şi accesorii, instanţa a ţinut cont şi de specificul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Faţă de cele prezentate instanţa a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse va asigura atingerea scopului educativ preventiv al sancţiunilor:
- pentru inculpata B.C.L.:
- 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., instanţa a aplicat inculpatei B.C.L. pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare care s-a dispus a fi sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani.
Sporurile de pedeapsă aplicate inculpaţilor B.A., B.M., L.A., B.I.A. şi B.C.L. au fost întemeiate având în vedere gravitatea faptelor, natura infracţiunilor, cuantumul pedepselor şi perseverenţa infracţională a inculpaţilor.
În baza art. 71 C. pen., instanţa a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii B.A., B.M., B.I.A., B.C.L., S.M.D., D.N.D., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.A., B.M., L.A., B.I.A., B.C.L., S.M.D., D.N.D. şi petenta P.S.G., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, inculpata B.C.L. a solicitat a se dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a purtat nicio discuţie cu victima R.I.
Sub aspectul netemeiniciei, inculpata B.C.L. a susţinut că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt prea mari şi au solicitat reducerea acestora, spre limita minimului special.
Prin Decizia penală nr. 198/A din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1290/121/2009, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.A., B.M., B.I.A., B.C.L., S.M.D. şi D.N.D. împotriva sentinţei penale nr. 253 din 11 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosar nr. 1290/121/2009 şi, în consecinţă:
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare, s-au redus pedepsele principale aplicate inculpatei B.C.L. după cum urmează:
- de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-au înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile prin care:
- a fost condamnată inculpata B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- s-a dispus ca „în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare, sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani”;
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele principale stabilite prin prezenta hotărâre cu pedepsele complementare din sentinţa penală apelată şi dispune ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 8 ani.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, Curtea de Apel Galaţi, a avut în vedere că din actele şi lucrările dosarului se constată că hotărârea apelată suportă critici atât sub aspectul reţinerii situaţiei de fapt cu consecinţe asupra activităţii infracţionale concret desfăşurate de fiecare inculpat în parte cât şi sub aspectul individualizarea răspunderii penale.
Apelul declarat de inculpata B.C.L. este fondat sub aspectul motivelor de nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpata B.C.L. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi tentativă la trafic de minori.
Contrar susţinerilor instanţei de fond, s-a considerat că probatoriile administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpata B.C.L. a comis infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În susţinerea vinovăţiei inculpatei pentru comiterea infracţiunii de tentativă şi trafic de minori instanţa de fond menţionează declaraţiile victimei R.I.V. susţinute de declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.
La dosarul de urmărire penală (fila 132 vol. II) se află un denunţ formulat de martorul R.M. - la data de 20 martie 2006 - prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de inculpaţii B.C.L., B.I.A., S.M., B.A.
În declaraţiile date în faza urmăririi penale martorul R.M. (filele 137-138 dosar urmărire penală) susţine că a formulat două denunţuri împotriva inculpaţilor B.A. şi L.A. privind încercarea de racolare a fiicei sale R.I. în perioada 2002-2005, când aceasta era minoră.
Victima R.I.V. a susţinut în faza urmăririi penale că în cursul anului 2003, inculpaţii B.A., B.C.L., L.A. şi B.I.A. i-au propus să-i însoţească în Spania şi să practice prostituţia (filele 14-17, 86-89, 113-116 vol. II dosar urmărire penală).
A mai susţinut victima că a refuzat propunerile inculpaţilor, întrucât era minoră şi nu vroia să practice prostituţia.
Cu ocazia audierii în instanţă victima R.I.V. (fila 129 vol. II fond) a susţinut că doar inculpata L.A. a făcut propuneri referitoare la plecarea sa în Spania pentru a practica prostituţia.
A mai susţinut victima că o cunoaşte pe inculpata B.C.L. (mama prietenei sale C.L.) însă nu a susţinut faptul că aceasta i-ar fi propus să practice prostituţia în Spania.
Martora R.P. a susţinut cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti (fila 130 vol. II dosar fond) că doar inculpata L.A. i-a propus ca fiica sa să meargă în Spania pentru a practica prostituţia.
Martorul R.M. cu ocazia audierii la instanţa de fond (filele 131) a relatat că nu are cunoştinţă de discuţiile purtate între inculpata L.A. şi soţia sa - martora R.P.
A mai arătat martorul că nu a făcut sesizări la poliţie din anul 2000 până în anul 2008, când a fost audiat în această cauză.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu s-a constatat existenţa altor probatorii care să confirme împrejurarea că inculpata B.C.L. ar fi încercat recrutarea victimei R.I. în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei.
Astfel, coroborând probatoriile mai sus arătate (declaraţiile victimei R.I., declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.) s-a constatat că vinovăţia inculpatei B.C.L. sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la trafic de minori nu este dovedită, fapta dedusă judecăţii nefiind comisă de aceasta.
Faţă de considerentele arătate mai sus, s-a constatat că se impune achitarea inculpatei B.C.L. conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.
Motivul de apel invocat de inculpata B.C.L. privind achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu a putut fi primit.
În susţinerea cererii de achitare inculpata B.C.L. invocă aceleaşi apărări ca şi inculpata L.A., respectiv existenţa unor legături de familie, ce nu pot fi considerate legături infracţionale de constituire a unui grup organizat.
Aşa cum am precizat mai sus, cu ocazia analizării apelului promovat de inculpata L.A., existenţa relaţiilor de familie nu înlătură incidenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
Pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale a existat o strânsă colaborare între inculpaţii B.A., B.C.L., L.A., B.M., fiecare având un rol bine determinat respectiv recrutarea, transportarea, cazarea, supravegherea victimelor cu scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei şi în final însuşirea sumelor de bani obţinute de acestea.
Aşa cum s-a arătat mai sus, hotărârea este netemeinică în ceea ce o priveşte pe inculpata B.C.L. cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acesteia.
La individualizarea răspunderii penale a fiecărui inculpat în parte se impune a fi analizate toate criteriile reglementate de art. 72 C. pen.
Faţă de împrejurarea că inculpata B.C.L. este tânără, se află la primul impact cu legea penală, având în vedere şi împrejurarea că prin prezenta hotărâre s-a reţinut în sarcina acesteia doar comiterea a două infracţiuni (constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane) s-a considerat că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă.
De asemenea instanţa de apel a considerat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins faţă de inculpată şi prin executarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa de fond.
Astfel, prin efectuarea operaţiunii de contopire a celor două pedepse aplicate în hotărâre, s-a dispus ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, la care se va adăuga un spor de 6 luni.
Având în vedere împrejurarea că prin prezenta hotărâre, la operaţiunea de contopire s-au avut în vedere doar două pedepse şi acestea într-un cuantum mai redus, s-a considerat că un spor de 6 luni (faţă de sporul de 1 an aplicat prin hotărârea apelată) respectă dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 1225/R din 19 aprilie 2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 1290/121/2009, în esenţă, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi si de inculpaţii S.M.D., B.M., B.C.L. si B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 198/A din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penala si pentru cauze cu minori.
S-a casat, în parte, decizia penala atacata si, în parte, sentinţa penala nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi, sub următoarele aspecte:
a) greşita condamnare a inculpatei B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001;
b) ne-pronunţarea, de către instanţa de apel, cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., reţinuta în sarcina inculpatei B.C.L.;
c) greşita achitare a inculpatei B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 si art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;
d) greşita înlăturare, din activitatea infracţionala a inculpatului B.A. a unui act material referitor la victima R.I.V.;
e) aplicarea dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpatul S.M.D.;
f) individualizarea judiciara a pedepselor.
Rejudecând cauza în aceste limite:
A. A menţinut sentinţa penala nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi cu privire la inculpatul B.A..
B. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din legea nr. 678/2001 ca urmare a decesului acesteia.
C. A descontopit pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare aplicata inculpatei B.I.A. de către instanţa de fond în pedepsele componente de 6 ani închisoare si 3 ani pedeapsa complementara prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; 7 ani închisoare si 3 ani pedeapsa complementara prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare si 1 an pedeapsa complementara prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. si 1 an spor de pedeapsa.
S-a redus de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare si 1 an si 6 luni pedeapsa complementara prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 74 alin. (2) C. pen.
S-a redus pedeapsa de la 3 ani închisoare la 1 an si 5 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. si art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 74 alin. (2) C. pen.
S-a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare si 1 an si 6 luni pedeapsa complementara prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 si art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzuta de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 74 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzuta de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 si art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 74 alin. (2) C. pen. si 1 an si 5 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzuta de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. si art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 74 alin. (2) C. pen., dispunând ca inculpata B.I.A. sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare si 1 an si 6 luni pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen.
D. S-a redus pedeapsa aplicata inculpatului S.M.D. de la 6 ani închisoare la 5 ani si 6 luni închisoare si 3 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) si (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
E. S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel cu privire la inculpata B.C.L.
Pentru a dispune astfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sub aspectul laturii obiective, aceasta se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.
Acţiunile prevăzute în norma de incriminare sunt alternative, astfel că săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.
Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional.
Prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durata în timp şi realizarea unui scop infracţional comun.
Aderarea sau sprijinirea, ca modalităţi normative, presupun existenţa unui grup infracţional constituit la care, ulterior, alte persoane aderă sau îl sprijină, urmărind acelaşi scop.
Existenţa unui grup infracţional organizat nu este exclusă în situaţia în care membrii grupului fac parte din aceeaşi familie, condiţiile fiind îndeplinite ori de câte ori se constată că acesta este un grup structurat, care acţionează pentru o perioadă de timp, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În accepţiunea normei de incriminare, există un grup infracţional organizat, a cărui iniţiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind activităţi de natură a atinge scopul urmărit şi de a aduce beneficii membrilor acestuia.
În cauză, din probele administrate rezultă că începând cu anul 2003 inculpaţii B.A., B.M., L.A., Blănari Ionica Aurelia şi B.C.L. au constituit un grup infracţional organizat, în scopul obţinerii de beneficii materiale prin traficarea de persoane în scopul exploatării lor sexuale.
Fiecare membru al grupului infracţional organizat avea cunoştinţă de scopul urmărit, efectuând activităţi menite să conducă la atingerea acestuia.
Probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti confirmă că inculpatul B.A., începând cu anul 2002 până în septembrie 2008, a racolat, transportat şi cazat în Spania 12 victime majore - D.C., D.C.A., B.T., N.M., L.M.D., B.S., P.L.D., S.T., A.G. şi A.B.G., precum şi alte două victime audiate sub identitate protejată, P.A. şi T.E. - pe care le-a exploatat sexual în interesul său şi al membrilor grupului infracţional din care făcea parte.
Racolarea victimelor s-a realizat, astfel cum rezultă din declaraţiile acestora, fie prin constrângere, fie prin inducere în eroare.
În aceeaşi perioadă, inculpatul B.A. a racolat în acelaşi scop şi patru minore, R.I., precum şi victimele cu identitate protejată G.M., A.T. şi P.M.
Inculpata L.A. a acţionat în perioada 2002- 2004, racolând cinci victime - N.M., A.G.D., L.M., B.T. şi P.L.D. - dar şi victima minoră R.I., activitatea infracţională faţă de aceasta rămânând însă în faza tentativei.
Inculpata B.I.A. a racolat, în România, transportat, primit şi cazat în Spania, cinci victime majore, N.M., A.G.D., L.M.D., P.L.D. şi o victimă cu identitate protejată, T.E.
Aceeaşi inculpată a încercat şi racolarea victimei minore R.I., infracţiunea rămânând însă în forma tentativei.
Inculpaţii S.M.D., respectiv D.N.D., au racolat în aceeaşi perioadă trei victime majore.
Rezultă din probe că între inculpaţi există o relaţie de rudenie în sensul că inculpatul B.A. este fiul inculpatei B.M. - decedată în cursul procesului - iar inculpatele B.C.L. şi B.I.A. sunt surori, ambele fiind fiicele inculpatei L.A.
De asemenea, inculpaţii B.A. şi B.C.L. sunt soţi, iar inculpata B.I.A. este concubina inculpatului S.M.D.
În cadrul grupului infracţional B.A. avea rolul de lider, acesta fiind cel care racola tinerele şi le transporta în Spania, acelaşi rol avându-l şi inculpata B.M.
Coinculpata B.I.A. primea victimele în Spania, le asigura cazarea, după care le ducea în cluburi unde acestea erau supravegheate şi silite să se prostitueze, banii obţinuţi fiind predaţi acesteia.
Acelaşi rol îl avea şi inculpata L.A., iar inculpatul S.M.D. asigura transportul victimelor în Spania.
Inculpatul D.N.D. era prietenul inculpatului B.A., acţionând însă independent de grupul infracţional organizat, determinând mai multe victime să practice prostituţia.
Ca şi modalitate de racolare, din probele administrate rezultă că inculpatul B.A. intra în legătură cu persoanele vătămate, care, de cele mai multe ori, proveneau din familii nevoiaşe, afirmând că este interesat în stabilirea unei relaţii de lungă durată.
Ulterior, inculpatul B.A. şi ceilalţi inculpaţi se întâlneau frecvent cu părţile vătămate, situaţie în care acestea erau cazate fie la locuinţa mamei sale - B.M., fie la locuinţa soacrei sale, inculpata L.A..
În acelaşi scop, inculpata B.M. încerca să convingă victimele că, alături de inculpatul B.A. le va fi bine, iar singura lor dorinţă era aceea de a le ajuta.
La rândul său, inculpata L.A. convingea victimele să plece în Spania, asigurându-le că fiicele sale şi ginerele său le vor găsi locuri de muncă bine plătite.
În ceea ce priveşte pe inculpata B.I.A. - concubina inculpatului S.M.D. - din declaraţiile martorilor N.M., A.G.D. şi L.M.D. şi a martorei sub identitate protejată T.E. - victime ale traficului de persoane - rezultă că au fost transportate în Spania în noaptea de 26/ 27 Octombrie 2002, în seara următoare mergând în club, fiind obligate să se prostitueze sub supravegherea inculpatei B.C.L.
Astfel, în declaraţiile date, martora L.M.D. arată că în cursul anului 2002 s-a întâlnit pe stradă cu victima A.G.D. spunându-i că nişte cunoştinţe urmau să plece în Spania pentru a îngriji nişte bătrâni. Victima A.G.D. i-a spus că ea va lucra într-un club ca damă de companie, conducând-o la domiciliul inculpatei B.M.
Aceasta le-a spus celor două victime că în Spania sarcina lor era aceea de a îndemna clienţii să consume alcool, urmând ca parte din valoarea consumaţiei să le revină lor. Inculpata le-a asigurat că nu vor practica prostituţia.
Inculpata B.M. le-a făcut cunoştinţă celor două victime cu inculpatul B.A. şi mai apoi cu inculpata L.A.
În cursul lunii octombrie, cele două victime, împreună cu N.M. şi P.L.D., au fost transportate de B.A. la Aeroportul Otopeni de unde au fost preluate de inculpatul S.M.D., concubinul inculpatei B.I.A.
Victimele au fost aşteptate la Madrid de către inculpata B.I.A., deplasându-se într-un apartament din oraşul Alicante, unde au întâlnit o altă fată, care a afirmat că este concubina inculpatului S.M.D.
La sosirea în apartament, inculpata B.I.A. le-a luat paşapoartele victimelor spunându-le că vor merge în club unde vor practica prostituţia, din banii obţinuţi vor achita 40 euro pentru cameră, restul banilor îi va strânge inculpata, urmând ea aceasta să-i trimită în ţară, periodic.
Persoanele vătămate i-au spus inculpatei B.I.A. că nu sunt de acord să practice prostituţia, însă neavând acte de identitate şi necunoscând limba spaniolă, nu au avut cum să protesteze.
La club, victimele au fost predate de inculpata B.I.A. coinculpatei B.C.L., care le supraveghea şi racola clienţii din club.
În perioada de referinţă, inculpata B.I.A. a primit şi expediat sume de bani prin serviciul W.U. şi M.G., pe numele acesteia, constatându-se existenţa unui număr de 17 transferuri de bani ca destinatar, suma totală fiind de 5.000 dolari SUA şi 6.189 euro, respectiv 43 transferuri de bani ca expeditor, în sumă de 23.633 dolari SUA şi 30.740 euro.
Ca atare, analizând probele administrate în ansamblul lor, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că inculpata B.I.A. făcea parte din grupul infracţional organizat, având cunoştinţă despre scopul acestuia dar şi de rolul său bine determinat, obţinând, prin obligarea victimelor să practice prostituţia, sume însemnate de bani.
Prin urmare, sub acest aspect, s-a reţinut că decizia instanţei de apel este nelegală, inculpata B.I.A. urmând să răspundă şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă de trafic de persoane prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 678/2001 - victima R.I. - Înalta Curte a reţinut că este dovedită vinovăţia inculpaţilor B.A. şi B.I.A.
Astfel, din declaraţiile martorului R.M., rezultă că avea cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpaţilor şi că fiica sa, victima R.I., s-a împrietenit cu inculpata L.A. Fiica sa cunoştea că persoanele vătămate erau cazate într-o locuinţă pusă la dispoziţie de inculpatul B.A., după care erau trimise în Spania să practice prostituţia.
Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorei R.P., care a arătat că în cursul anului 2005 a avut loc un conflict între familia sa şi familia inculpatei L.A., fiica sa fiind acuzată de sustragerea unor bijuterii din aur.
Victima R.I. a arătat în declaraţiile date în faza de urmărire penală, menţinute în cursul cercetării judecătoreşti, că în cursul anului 2003 (avea vârsta de 15 ani), inculpaţii B.A., L.A. şi B.I.A. i-au propus, în repetate rânduri, să-i însoţească în Spania unde urma să practice prostituţia, iar după ce îşi va plăti transportul şi cazarea ei în Spania o să împartă veniturile obţinute. în cadrul discuţiilor purtate, inculpaţii i-au confirmat victimei că se va realiza şi va avea un viitor fericit.
Victima R.I. a refuzat, spunându-le că este minoră şi că nu doreşte să practice prostituţia.
Starea de fapt prezentată de victima R.I. este susţinută şi de martorii R.P., respectiv R.M., constatându-se că inculpaţii au acţionat în aceeaşi modalitate în care au racolat şi celelalte victime în raport de care infracţiunea de trafic de persoane s-a consumat.
De altfel, victima minoră a stat o perioadă de timp într-un apartament, la sugestia inculpaţilor B.A. şi L.A., cunoscându-i şi pe ceilalţi membri ai grupului, dar şi pe o parte din persoanele vătămate care au fost racolate şi transportate în Spania pentru practicarea prostituţiei.
Ca atare, şi cu privire la această faptă critica parchetului este întemeiată, probele administrate demonstrând vinovăţia inculpaţilor B.I.A. şi B.A. şi pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 678/2003.
Dat fiind faptul că această faptă a fost comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, în mod corect instanţele au reţinut şi infracţiunea prev. de art. 7 din legea specială.
În fina, ultima critică de nelegalitate invocată de parchet, vizează contradicţia dintre dispozitivul deciziei instanţei de apel şi considerentele acesteia.
Sub acest aspect s-a constatat că, deşi în considerente instanţa de apel analizează infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reţinută în sarcina inculpatei B.C.L., în dispozitivul hotărârii omite a pronunţa cu privire la aceasta o soluţie de achitare, condamnare sau încetarea procesului penal.
Fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., pentru această inculpată soluţia care se impune este aceea de casare a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligaţia de a examina, pentru această inculpată şi celelalte critici invocate.
Pentru toţi inculpaţii, Înalta Curte a apreciat gradul de pericol social al faptelor, a menţinut sau, după caz, a aplicat pedepse de natură a atinge scopul astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a constatat că recursul declarat de inculpata B.C.L. este fondat, făcându-se referire despre situaţia sa juridică şi în examinarea motivelor de recurs ale parchetului:
Din actul de sesizare rezultă că în sarcina inculpatei s-a reţinut şi infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, instanţa de apel făcând o analiză în expozitivul deciziei, fără a se pronunţa în mod explicit, în dispozitivul acesteia, astfel că există contradicţie între expozitiv şi dispozitiv, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859pct. 9 C. proc. pen., cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel conform art. 38515 alin. (2) lit. c) C. proc. pen..
În rejudecare, instanţa de apel va pronunţa una din soluţiile prev. de art. 345 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.. De asemenea, va examina toate celelalte critici invocate de inculpata B.C.L. şi parchet.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1290/121/2009.
În limita dispoziţiilor deciziei de casare, inculpata B.C.L., prin apărător ales, a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. A solicitat achitarea sa pentru această infracţiune.
A apreciat că pedeapsa aplicată este nejustificat de mare raportat la activitatea sa infracţională şi, având în vedere Decizia penală nr. 1225/R din 19 aprilie 2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa aplicată cu caracter definitiv inculpatului B.A., liderul grupului de criminalitate organizată şi creierul întregii activităţi infracţionale.
A solicitat reducerea pedepsei aplicate şi eventual, ca urmare a contopirii să nu i se acorde un spor de pedeapsă.
Prin Decizia penală nr. 192/A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:
„Admite apelul formulat de inculpata B.C.L., împotriva sentinţei penale nr. 253 din 11 iunie 2010 a Tribunalului Galaţi.
Desfiinţează, în parte, numai în ceea ce priveşte pe inculpata B.C.L., sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpata B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (parte vătămată R.I.V.).
Reduce pedepsele principale aplicate inculpatei B.C.L., după cum urmează:
- de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;
- de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
înlătură din sentinţa penală apelate dispoziţiile prin care:
- a fost condamnată inculpata B.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trafic de minori prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- s-a dispus ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 13 ani închisoare, sporită la 15 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele principale stabilite prin prezenta hotărâre cu pedepsele complementare din sentinţa penală apelată şi dispune ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 8 ani.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate în ceea ce o priveşte pe inculpata B.C.L.
Suma de 5.400 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu pentru victimele şi victimele cu identitate protejată ale traficului de persoane, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi (3.600 lei - avocat S.D. şi 1.800 lei - avocat L.T.).”
Pentru pronunţarea cestei decizii, s-au reţinut următoarele:
Contrar susţinerilor instanţei de fond, Curtea a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpata B.C.L. a comis infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.
În susţinerea vinovăţiei inculpatei pentru comiterea infracţiunii de tentativă şi trafic de minori instanţa de fond menţionează declaraţiile victimei R.I.V. susţinute de declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.
La dosarul de urmărire penală (fila 132 vol. II) se află un denunţ formulat de martorul R.M. - la data de 20 martie 2006 - prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de inculpaţii B.C.L., B.I.A., S.M., B.A.
În declaraţiile date în faza urmăririi penale martorul R.M. (filele 137-138 dosar urmărire penală) susţine că a formulat două denunţuri împotriva inculpaţilor B.A. şi L.A. privind încercarea de racolare a fiicei sale R.I. în perioada 2002-2005, când aceasta era minoră.
Victima R.I.V. a susţinut în faza urmăririi penale că în cursul anului 2003, inculpaţii B.A., B.C.L., L.A. şi B.I.A. i-au propus să-i însoţească în Spania şi să practice prostituţia (filele 14-17, 86-89, 113-116 vol. II dosar urmărire penală).
A mai susţinut victima că a refuzat propunerile inculpaţilor, întrucât era minoră şi nu vroia să practice prostituţia.
Cu ocazia audierii în instanţă victima R.I.V. (fila 129 vol. II fond) a susţinut că doar inculpata L.A. a făcut propuneri referitoare la plecarea sa în Spania pentru a practica prostituţia.
A mai susţinut victima că o cunoaşte pe inculpata B.C.L. (mama prietenei sale C.L.) însă nu a susţinut faptul că aceasta i-ar fi propus să practice prostituţia în Spania.
Martora R.P. a susţinut cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti (fila 130 vol. II dosar fond) că doar inculpata L.A. i-a propus ca fiica sa să meargă în Spania pentru a practica prostituţia.
Martorul R.M. cu ocazia audierii la instanţa de fond (filele 131) a relatat că nu are cunoştinţă de discuţiile purtate între inculpata L.A. şi soţia sa - martora R.P.
A mai arătat martorul că nu a făcut sesizări la poliţie din anul 2000 până în anul 2008, când a fost audiat în această cauză.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa altor probatorii care să confirme împrejurarea că inculpata B.C.L. ar fi încercat recrutarea victimei R.I. în vederea exploatării prin practicarea prostituţiei.
Astfel, coroborând probatoriile mai sus arătate (declaraţiile victimei R.I., declaraţiile martorilor R.P. şi R.M.) constatăm că vinovăţia inculpatei B.C.L. sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă la trafic de minori nu este dovedită, fapta dedusă judecăţii nefiind comisă de aceasta.
La aceasta se adaugă şi aspecte de ordin logic, deoarece, potrivit actului de sesizare, încercarea de racolare pentru prostituţie a victimei minore R.V.I. a avut loc în anul 2003. Ori, potrivit actului de sesizare, inculpata B.C.L. s-a aflat în perioada 2002 - 2005 în Spania, unde a practicat prostituţia şi proxenetismul.
Faţă de cele de mai sus expuse, Curtea apreciază că se impune achitarea inculpatei B.C.L. conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.
Motivul vizând netemeinicia pedepsei aplicate de către instanţa de fond este temeinic, în schimb motivul vizând o reducere substanţială a pedepselor ce urmează a fi aplicate, raportat la pedeapsa aplicată inculpatului B.A., cu caracter definitiv, prin Decizia penală nr. 1225/R din 19 aprilie 2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi neacordarea vreunui spor cu prilejul contopirii, se dovedesc nefondate.
Aceasta deoarece pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale a existat o strânsă colaborare între inculpaţii B.A., B.C.L., L.A., B.M., fiecare având un rol bine determinat respectiv recrutarea, transportarea, cazarea, supravegherea victimelor cu scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei şi în final însuşirea sumelor de bani obţinute de acestea.
Aşa cum am arătat mai sus, hotărârea este netemeinică, în ceea ce o priveşte pe inculpata B.C.L., cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acesteia.
La individualizarea răspunderii penale a fiecărui inculpat în parte se impune a fi analizate toate criteriile reglementate de art. 72 C. pen.
Faţă de împrejurarea că inculpata B.C.L. este tânără, se află la primul impact cu legea penală, având în vedere şi împrejurarea că prin prezenta hotărâre s-a reţinut în sarcina acesteia doar comiterea a două infracţiuni (constituirea unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane) se consideră că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanţă.
Se consideră că scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins faţă de inculpată şi prin executarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa de fond.
Astfel, urmează ca prin efectuarea operaţiunii de contopire a celor două pedepse aplicate în prezenta hotărâre să se dispună ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, la care se va adăuga un spor de 6 luni.
Având în vedere împrejurarea că prin prezenta hotărâre, la operaţiunea de contopire se vor avea în vedere doar două pedepse şi acestea într-un cuantum mai redus, se consideră că un spor de 6 luni (faţă de sporul de 1 an aplicat prin hotărârea apelată) respectă dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi care a restrâns, oral, motivele de recurs la cel prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la faptul că nu au fost just aplicate criteriile de individualizare a pedepsei de către prima instanţă, precum şi intimata inculpată B.C.L. al cărei recurs nu a fost motivat, apărătorul din oficiu susţinând acelaşi motiv, cu privire la reindividualizarea pedepselor, dar în sensul micşorării lor.
Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, în limita disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatei este întemeiat, urmând a fi admis, pentru aceleaşi considerente, în simetrie, recursul parchetului urmând a fi respins, ca nefondat, pentru cele ce succed:
Cu privire la critica privind reindividualizarea pedepselor şi stabilirea unui cuantum mai redus al acestora, se constată că aceasta este întemeiată. Astfel, faţă de activitatea infracţională care a fost reţinută, în primul ciclu procesual, ca fiind o activitate de o amploare mult mai mare, în cel de-al doilea ciclu procesual, în care a fost pronunţată decizia atacată în prezentul recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit un caracter mai redus al acestei activităţi, întrucât, cu privire la ce-a de-a treia faptă, tentativă la infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 13 C. pen. s-a dispus achitarea potrivit art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât aceasta nu a participat la vreun trafic de minori, fapta nefiind săvârşită de ea.
Luând în considerare aceste aspecte, prin raportare şi la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Înalta Curte apreciază că cea mai grea pedeapsă din concurs, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), este nejustificat de mare, faţă de activitatea infracţională a inculpatei B.C.L., apreciată în limitele de pedeapsă fixate în dispoziţiile legii speciale prin evaluarea şi proporţionalizarea pericolului social al faptei comise. Astfel, deşi acesta este unul destul de ridicat, cuantumul pedepsei aplicate pentru această infracţiune trebuie proporţionalizat nu numai cu limitele speciale ale textului legal de incriminare, ci, proporţia trebuie păstrată şi în raport cu modul de individualizare realizat pentru cealaltă infracţiune componentă a concursului, constituire de grup infracţional organizat, care este tot o infracţiune destul de gravă şi, în plus, se constituie în cadrul-premisă al infracţiunii de trafic de persoane.
Analog, aceeaşi proporţie trebuie păstrată cu privire la pedepsele complementare, în raport şi de dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen.
Ca atare, punând în balanţă circumstanţele reale cât şi circumstanţele personale ale recurentei inculpate, care este tânără şi nu are antecedente penale, instanţa de control judiciar apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins faţă de inculpata B.C.L. şi prin executarea unor pedepse, principală şi complementară, într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanţa de apel.
De asemenea, având în vedere împrejurarea că prin prezenta hotărâre, la operaţiunea de contopire se vor avea în vedere doar două pedepse, dintre care una în cuantum mai redus, se consideră că menţinerea sporului de 6 luni, aplicat pedepsei rezultante, respectă dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.
Întrucât în cauză s-a aplicat şi pedeapsa complementară privind interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, având în vedere şi soluţia de achitare cu privire la infracţiunea de tentativă la trafic de minori, apreciind că această interdicţie nu este adecvată faţă de natura infracţiunilor pentru care inculpata a fost condamnată, Înalta Curte va înlătura din conţinutul pedepsei complementare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dispoziţiile art. 64 lit. e) C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata B.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 192/A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată numai în ceea ce o priveşte pe inculpata B.C.L. şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. aplicată pe o durată de 8 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 8 ani;
- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani;
- sporul de 6 luni închisoare.
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), condamnă pe inculpata B.C.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
Înlătură din conţinutul pedepsei complementare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 dispoziţiile art. 64 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani aplicată prin decizia recurată şi dispune ca inculpata B.C.L. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani şi 6 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii penale recurate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1325/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1396/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
