ICCJ. Decizia nr. 1337/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1337/2013
Dosar nr. 1842/87/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 150 din 23 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, inculpatul M.M. (fiul lui F. şi Fl., născut în com. Buzescu jud. Teleorman, cu acelaşi domiciliu, CNP: 000, administrator la SC C. SRL Buzescu, jud. Teleorman, recidivist) a fost condamnat la:
- 1 (un) an închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 (doi) ani închisoare, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 70/S din 16 februarie 2011 a Tribunalului Braşov.
Au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţele evidenţiate în Sentinţa penală nr. 70/S din 16 februarie 2011 a Tribunalului Braşov, contopite, la rândul lor, cu pedepsele aplicate prin sentinţa sus-menţionată, înlăturându-se sporurile aplicate.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite toate pedepsele cu cele aplicate prin prezenta sentinţă, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) C. pen., timp de trei ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 70/S din 16 februarie 2011 a Tribunalului Braşov şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei sentinţe.
S-a dedus din pedeapsă perioada în care inculpatul a fost arestat, de la 30 martie 2006 la 16 martie 2007 şi de la 16 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL com. Buzescu, jud. Teleorman - prin lichidator judiciar SCP E.I. SPRL - să plătească părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, următoarele sume: 22.771 RON impozit pe profit, 25.146 RON accesorii la impozitul pe profit, 170.064 RON TVA, 164.492 RON accesorii la TVA, precum şi majorările aferente până la plata integrală a prejudiciului.
A fost respinsă cererea părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman privind instituirea sechestrului asigurător.
S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la ONRC Bucureşti, la data rămânerii definitive.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.
În fapt i se impută inculpatului, în esenţă, că, în calitatea sa de administrator şi asociat al SC C. SRL Buzescu, în perioada iulie 2008 - februarie 2009, a desfăşurat activităţi comerciale cu diferite societăţi comerciale din judeţul Teleorman şi alte judeţe, fără a înregistra în contabilitate veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, în sumă de 1.065.138,31 RON, sustrăgându-se, în acest fel, de la plata către bugetul de stat a sumei de 313.272,51 RON, din care 170.059,98 RON TVA şi 143.212,53 RON impozit pe profit.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.M. prima instanţă s-a raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi la prevederile art. 3201 C. proc. pen., orientându-se la pedepse cu închisoarea în cuantum situat deasupra minimului special, pedepse ce au fost contopite conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. Totodată, s-a constatat că fapta pendinte este concurentă cu faptele pentru care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Braşov, respective, cu pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, în a cărei executare se află de la 16 noiembrie 2011.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat, conform acordului său, la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Buzescu, prin lichidator judiciar, conform constituirii de parte civilă emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, respectiv, solicitării acesteia de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Sentinţa a fost apelată de inculpatul M.M. şi de partea civilă A.N.A.F.
Inculpatul a criticat oral, prin avocatul său, soluţia primei instanţe din perspectiva greşitei individualizări a pedepsei, apreciate a fi prea severă.
Partea civilă a criticat soluţia dată de instanţa de fond prin prisma greşitei respingeri a cererii sale de instituire a sechestrului asigurător.
Prin Decizia penală nr. 391/A din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpatul M.M. şi de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, împotriva Sentinţei penale nr. 150 din 23 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare, a fost înlăturată aplicarea art. 67 C. pen., privind degradarea militară a inculpatului.
S-a dispus instituirea sechestrului asigurător privind bunurile proprietate a inculpatului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a apreciat că respingerea cererii de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului M.M. de către instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 353 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 353 alin. (1) C. proc. pen., "instanţa, în cazul când admite acţiunea civilă, examinează, potrivit art. 163 şi următoarele, necesitatea luării măsurii asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior."
Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, "în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".
S-a reţinut că întrucât instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, având în vedere art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 353 alin. (1) C. proc. pen., trebuia să admită cererea de instituire a măsurilor asigurătorii.
Curtea de Apel a apreciat că hotărârea primei instanţe trebuie reformată sub aspectul instituirii măsurii asigurătorii precum şi în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a degradării militare care a fost greşit aplicată, deoarece pedeapsa principală aplicată este mai mică de 2 ani.
În legătură cu cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de instanţa de fond, instanţa de apel a apreciat că acestea sunt just cuantificate şi corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neidentificându-se niciun element care să ducă la micşorarea lor.
Împotriva acestei decizii, inculpatul M.M. a formulat, în termen legal, recursul de faţă, invocând prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cu referire la modul de soluţionare a laturii civile, apreciind că sumele la plata cărora a fost obligat nu ar fi fost corect determinate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârile pronunţate în cauză potrivit motivului invocat de inculpat art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. precum şi prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de inculpat este nefondat.
Astfel, pe baza probelor administrate, inclusiv declaraţia inculpatului de recunoaştere a săvârşirii infracţiunilor, în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt, care a fost încadrată legal şi în drept, rezultând, fără dubiu, vinovăţia inculpatului.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei - cu referire la cuantumul sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile - se constată că şi aceasta a fost corect soluţionată de instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel.
Astfel, în mod corect s-a stabilit că în calitatea sa de administrator şi asociat al SC C. SRL Buzescu, în perioada iulie 2008 - februarie 2009, a desfăşurat activităţi comerciale cu diferite societăţi comerciale din judeţul Teleorman şi alte judeţe, fără a înregistra în contabilitate veniturile realizate din vânzarea mărfurilor în valoare de 1.065.138,31 RON, sustrăgându-se, în acest fel, de la plata către bugetul de stat a sumei de 313.272,51 RON, din care 170.059,98 RON TVA şi 143.212,53 RON impozit pe profit.
La termenul de judecată din 12 iunie 2012, prezent personal în faţa instanţei de fond - Tribunalul Teleorman - inculpatul M.M., în prezenţa apărătorului ales avocat B.C., după ce i s-a adus la cunoştinţă actul de sesizare a instanţei, a declarat că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care şi Ie-a însuşit, precum şi că este de acord să acopere prejudiciul reţinut, precizând textual că "recunosc inclusiv prejudiciul determinat de solicitarea părţii civile şi sunt de acord să fiu obligat la achitarea lui" .
În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 382.473 RON, compusă - potrivit adresei din 20 aprilie 2012, procesului-verbal din 17 aprilie 2012 şi adresei din 06 mai 2012, toate emise de A.N.A.F - D.G.F.P. a Judeţului Teleorman - din debite principale (170.064 RON - TVA + 22.771 RON - impozit pe profit; în total, 192.835 RON) şi accesorii ale acestor debite (164.492 RON - accesorii TVA + 25.146 RON - accesorii impozit pe profit, în total, 189.638 RON).
La cererea de constituire ca parte civilă inculpatul, uzând şi de prevederile art. 3201 C. proc. pen., după cum s-a consemnat în mod explicit în declaraţia inculpatului şi, apoi, în încheierea de şedinţă din 09 octombrie 2012, a înţeles să achieseze fără nici o rezervă, în sensul că a acceptat să acopere prejudiciul stabilit la urmărirea penală.
Cât priveşte cuantumul despăgubirilor, la care a fost obligat inculpatul se constată că acesta a fost corect stabilit pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, respectiv, sesizările Gărzii Financiare Teleorman din 24 februarie 2009 şi 12 ianuarie 2010, copiile facturilor chitanţelor folosite de inculpat pentru vânzarea mărfurilor, declaraţiile martorilor C.l., B.G., P.M., toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, făcute în faza de urmărire penală, respectiv, fila 65 instanţă fond.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat motiv pentru care va respinge recursul formulat de acesta ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 391/A din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2013. Penal → |
|---|
