ICCJ. Decizia nr. 1351/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1351/2013
Dosar nr. 15459/63/2011
Şedinţa publică din 18 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 de la 07 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 15459/63/2011, a fost condamnat inculpatul I.A. (fiul lui T. şi E., născut în Caracal, jud. Olt, CNP 000, domiciliat în Caracal, strada I., judeţul Olt, fără forme legale în comuna Cezieni, sat. Bondrea, jud. Olt, în prezent deţinut în PMS Craiova, cetăţean român, studii 2 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale) pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., faptă din 25 martie 2010, la 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare; s-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; a fost condamnat inculpatul I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., faptă din 25 martie 2010, Ia 10 (zece) ani închisoare; s-a făcut aplicaţia art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; s-a constatat că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în concurs real ; în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare; cu aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.A.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reţinerii şi a arestării preventive de Ia 27 aprilie 2011 Ia zi.
A fost condamnat inculpatul D.F. (fiul lui C. şi T., născut în Caracal, jud. Olt, domiciliat în comuna Cezieni, sat. Bondrea, jud. Olt, CNP 000, în prezent deţinut în PMT Craiova, cetăţean român, studii 10 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale), pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a), b) C. pen. cu aplic. art. 99 şi următoarele C. pen. şi cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. pen., faptă din 25 martie 2010, la 4 (patru) ani închisoare; cu aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 27 aprilie 2011 Ia zi.
A fost condamnat inculpatul B.C.G. (fiul lui I. şi I., născut la data de 26 decembrie 1985, în Caracal, jud. Olt, CNP 000, domiciliat în com. Dobrosloveni, sat Reşca, judeţul Olt, cetăţean român, studii 11 clase, fără ocupaţie, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale) pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen., faptă din 25 martie 2010, la 5 (cinci) ani închisoare; cu aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; s-a constatat că inculpatul B.C.G. a săvârşit infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze şi infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 195 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, în stare de concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; în baza art. 865 alin. (1) rap. la art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.C.G. prin Sentinţa penală nr. 195 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., faptă din 02 din 03 noiembrie 2010; în baza art. 36 alin. (2) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare sus-menţionată cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 195 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare, inculpatul B.C.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare; cu aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reţinerii de 24 de ore începând din 19 noiembrie 2010, ora 16:30 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 27 aprilie 2011, la 29 aprilie 2011; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei anterior menţionate; s-a constatat că faţă de inculpatul B.C.G. s-a luat în cauză măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
S-au admis în parte acţiunile civile promovate în cauză de părţile civile: B.E., R.N., C.M. şi J.T., în contradictoriu cu inculpaţii B.C.G., I.A. şi D.F. şi părţile responsabile civilmente D.C. şi D.T.; în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat pe inculpatul I.A. la plata către partea civilă B.E. a sumei de 4000 RON reprezentând daune materiale şi a sumei de 15000 RON reprezentând daune morale, şi către partea civilă R.N. a sumei de 1500 RON reprezentând daune materiale şi a sumei de 1500 RON reprezentând daune morale.
S-a constatat că inculpaţii I.A., B.C.G. şi D.F. au produs în mod egal prejudiciul suferit de părţile civile C.M. şi J.T.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ. şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar cei trei inculpaţi, inculpatul D.F. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente D.C. şi D.T., la plata către partea civilă C.M. a sumei de 9900 RON reprezentând daune materiale, precum şi la plata către partea civilă J.T. a sumei de 300 RON, reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 alin. (2), (3) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, inculpatul D.F. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata către stat a sumei de 14400 RON cheltuieli judiciare, respectiv câte 4700 RON inculpaţii B.C.G. şi I.A., iar inculpatul D.F. în solidar cu părţile responsabile civilmente, suma de 5000 RON; în baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Dolj, a sumei de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului D.F.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul I.A., la data de 25 martie 2010, în jurul orelor 17:00 - 17:30, în timp ce se afla în punctul "P." din zona Valea Lungeni, com. Teslui, jud. Olt, folosind o bâtă, a aplicat mai multe lovituri în zona capului victimei R.I., care a decedat în scurt timp şi a sustras, împreună cu coinculpatul D.F., un număr de 86 oi aparţinând părţilor civile C.M. şi J.T., iar inculpatul B.C.G. la data de 25 martie 2010, în jurul orelor 19:30, în timp ce se afla în zona Valea Frăsinetului, jud. Olt, împreună cu alte persoane, a sustras un număr de 86 de oi din detenţia inculpaţilor I.A. şi D.F., fără a avea consimţământul acestora.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, declaraţiile părţilor civile, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor J.V., P.G., H.M.V., C.M.C., V.D.C., V.D., V.M., V.C.D., S.I.M., I.M., P.V., S.F.C. şi I.L.I., raportul de constatare medico-legală din 03 septembrie 2010 al I.M.L Craiova, rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică întocmite de INML Mina Minovici Bucureşti, procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice şi în mediu ambiental, hărţi relaţionale întocmite de UTAI Dolj, alte înscrisuri.
Prin Decizia penală nr. 359 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj - declarat împotriva Sentinţei penale nr. 31 de la 07 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 15459/63/2011.
A respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor şi al părţilor civile C.M. şi J.T., declarate împotriva Sentinţei penale nr. 31 de la 07 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 15459/63/2011.
A desfiinţat sentinţa, pe latură penală.
1. A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului I.A.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. - 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 21 ani de închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului I.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în raport de infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - 176 alin. (1) lit. d) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate acestui inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare şi de 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. În baza. art. 71 C. pen., a interzis inculpatului D.F. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani.
3. În baza art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii I.A. şi D.F.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia inculpaţilor I.A. şi D.F. de la 07 mai 2012 în continuare, la zi, şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a fiecărui inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre apelanţii inculpaţi la câte 325 RON cheltuieli judiciare către stat, din care, 300 RON reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj şi pe fiecare dintre părţile civile C.M. şi J.T., la câte 25 RON cheltuieli judiciare statului.
A obligat inculpaţii majori I.A. şi B.C.G. fiecare şi pe inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente D.C. şi D.T., la câte 20 RON cheltuieli de judecată către fiecare din părţile civile B.E. şi R.N.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpatul I.A. şi părţile civile C.M. şi J.T.
Inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că din probele administrate în mod greşit i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de mare, fără a se ţine seama de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de cele personale ale sale, arătând că potrivit raportului medico-legal are o inteligenţă limitată cu tulburări de comportament, nu a fost niciodată şcolarizat şi a trăit izolat şi fără a relaţiona cu alte persoane.
Părţile civile J.T. şi C.M. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea cererilor de constituire de părţi civile aşa cum au fost depuse în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească, deoarece instanţa de fond a calculat în mod greşit prejudiciul material pe care l-au suferit, stabilind pentru fiecare oaie o valoare mai mică decât cea pentru care s-au prezentat înscrisuri provenite de la asociaţiile de crescători.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Înalta Curte constată că decizia instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei rezultante s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, recrudescenţa lor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În această ordine de idei, în mod corect s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei rezultante s-a ţinut seama de gradul de pericol social foarte ridicat al infracţiunilor săvârşite de către inculpat, respectiv omor deosebit de grav şi tâlhărie, modalitatea de comitere a infracţiunilor, în special a celei de omor, aplicând lovituri cu intensitate mare în zona capului victimei, inculpatul continuând să lovească chiar şi după ce victima căzuse la pământ, acţionând cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, reprezentând, practic, cea mai gravă modalitate de săvârşirea a unei infracţiuni contra vieţii omului.
Totodată, s-au avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, dar şi faptul că a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, iniţial a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor, ulterior neasumându-şi în nici un mod săvârşirea infracţiunilor, indicând ca şi autori pe coinculpaţii D.F. şi B.C.G., în ciuda existenţei probelor din care rezultă cu certitudine vinovăţia sa.
Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere şi valoarea prejudiciului produs părţilor civile.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare, iar realizarea scopului acesteia include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.
Prin raportarea tuturor împrejurărilor cauzei la circumstanţele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reţinute, se apreciază că pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului I.A. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Cu privire la motivele de recurs invocate de părţile civile, referitoare la modul de calcul al prejudiciului material, Înalta Curte constată că acestea au fost iniţial susţinute în faţa instanţei de control judiciar, care a motivat temeinic respingerea acestora.
Astfel, fără a mai relua motivarea instanţei de control judiciar, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut, iar instanţa de apel şi-a însuşit împrejurarea că părţile civile nu au propus probe pentru a dovedi valoarea unei oi la acel moment, astfel încât instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea prejudiciului datele aflate la dosar, şi anume valoarea cu care partea civilă J.T. a vândut în mod efectiv oile recuperate, respectiv suma de 150 RON bucata.
În această situaţie, în mod corect nu s-a putut reţine valoarea pretinsă de părţile civile pentru o oaie, deoarece această valoare este una teoretică şi nu una rezultată dintr-o expertiză, care în prezent nu mai poate fi efectuată, ca urmare a înstrăinării oilor şi a timpului scurs de la data faptei şi până la data pronunţării hotărârilor, în acest timp intervenind în mod evident transformări a preţului real, atât în raport cu preţul pieţei, cât şi cu vârsta animalelor.
În aceste condiţii, a apărut şi se menţine ca obiectivă valoarea de 150 de RON pentru o oaie, aşa cum a fost ea la data înstrăinării oilor recuperate de către partea civilă J.T., fiindcă acest preţ reflectă valoarea de piaţă reală la data faptei.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.A. şi de părţile civile C.M. şi J.T. împotriva Deciziei penale nr. 359 din data de 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A., durata prevenţiei de la 27 aprilie 2011 la 18 aprilie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile C.M. şi J.T. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1349/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1357/2013. Penal → |
|---|
