ICCJ. Decizia nr. 1349/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1349/2013

Dosar nr. 4189/101/2010

Şedinţa publică din 18 aprilie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 69 din 22 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 4189/101/2010, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet.

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi prin apărători.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpaţii: M.G.B., S.E. şi D.C. din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii M.G.B., S.E. şi D.C., la câte 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., art. 66 C. pen., s-au interzis inculpaţilor pe timp de 2 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 şi lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. d) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii M.G.B., S.E. şi D.C., la câte 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.B., S.E. şi D.C., la câte 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse şi aplică fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen. şi pe o durată de 2 ani li se interzice drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare de 5 ani format din pedeapsa aplicată de 2 ani şi un termen de 3 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi; - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen.. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a 8.098 pachete ţigări aflate în custodia IJPF Mehedinţi, conform dovezilor din 29 ianuarie 2010 şi din 19 martie 2010.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de A.N.A.F - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara şi a obligat inculpaţii: M.G.B., S.E. şi D.C., în solidar la plata sumei de 94.269 RON.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa din 25 martie 2010 asupra autoturismului marca V. mini bus înmatriculat sub xxx, proprietatea inc. D.C., în vederea reparării pagubei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 1500 RON cheltuieli judiciare, din care câte 150 RON reprezintă cotă parte din onorariile apărătorilor din oficiu, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin Decizia penală nr. 273 din 21 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de inculpaţii M.G.B., D.C., S.E. şi partea civilă Direcţia Judeţeană pentru accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 69 din 22 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 4189/101/2010.

S-a desfiinţat sentinţa penală în parte sub aspectul laturii penale şi a laturii civile.

S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecăruia dintre inculpaţi pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu pentru fiecare din inculpaţii: M.G.B., S.E. şi D.C. din infracţiunile prev. de art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 şi lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 şi prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracţiune prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen. i-a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii: M.G.B., S.E. şi D.C. la pedeapsa principală de câte 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., aplicate fiecăruia dintre inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen. în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi.

Au fost obligaţi cei trei inculpaţi în solidar la plata către partea civilă A.N.A.F - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara a sumei de 194.542 RON reprezentând despăgubiri civile cu dobânzile şi penalităţile aferente calculate conform disp. art. 120 şi 120¹ C. proc. fisc. până la executare.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că starea de fapt stabilită de instanţa de fond este în deplină concordanţă cu materialul probator judicios analizat în cauză, că vinovăţia inculpaţilor în raport cu faptele reţinute în sarcina acestora este dovedită fără echivoc astfel că apărările formulate în acest sens nu sunt fundamentate, iar cererile formulate de aceştia în sensul achitării lor pentru că faptele nu sunt prevăzute de legea penală ori că nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea lor sunt nefondate.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen. reţinută de instanţa de fond privind actele materiale de introducere în ţară a baxurilor de ţigări la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 şi 13 februarie 2010, instanţa de prim control judiciar a considerat că aceste acte materiale intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 întrucât din probele administrate în cauză rezultă că după achiziţionarea ţigărilor de către inculpaţii M.G.B. şi S.E. de pe teritoriul sârbesc, acestea erau introduse în ţară cu nava T. ascunse pe aceasta şi descărcate fie în dana SC T.R., fie în Portul Dr. Turnu Severin la pontonul D. unde erau ascunse la indicaţia inculpatului D.C. care le prelua şi le vindea ulterior altor persoane pentru comercializarea la negru. În acest sens, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor menţionate comise de inculpaţi din infracţiunile prev. de art. 302 C. pen. raportat la art. 2 lit. b) pct. 8 şi lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 şi prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracţiune prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi în baza acestei încadrări juridice condamnarea inculpaţilor pentru întreaga activitate infracţională desfăşurată în perioada 6 decembrie 2009 - 13 februarie 2010, la câte o pedeapsă individualizată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii D.C., M.G.B. şi S.E. formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

Inculpatul D.C. a circumscris motivele de recurs cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen., apărarea invocând următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond a condamnat pe inculpatul D.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen., soluţie care a fost menţinută de instanţa de apel întrucât nu s-a dovedit că inculpaţii ar fi creat o structură organizatorică prin implicarea organelor vamale (poliţie de frontieră, agenţi vamali) care să participe coordonat, cu sarcini precis determinate la săvârşirea infracţiunii; faptul că inculpaţii se cunoşteau, în virtutea faptului că M.G.B. şi S.E. lucrau pe nava T. nu duce la concluzia existenţei unui grup infracţional care există şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, elemente pe baza cărora să se poată susţine că subzistă elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002 raportat la art. 274 C. vam.

- în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a o pune în discuţia părţilor, iar instanţa a respins apelul formulat sub acest aspect cu motivarea inserată în considerentele deciziei recurate deşi reţinerea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 care presupune existenţa unui grup infracţional structurat exclude de plano reţinerea agravantei prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 agravantă care nu face decât să majoreze pedeapsa atunci când infracţiunile de contrabandă sunt săvârşite de trei sau mai multe persoane împreună;

- în mod greşit instanţa de apel, admiţând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 302 C. pen. cu referire la art. 2 lit. b) pct. 8 şi lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 formulată de inculpat a schimbat încadrarea faptelor respective în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 deşi în mod corect încadrarea juridică trebuie schimbată în patru infracţiuni prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi, drept urmare, să constate că, în raport de dispoziţiile legale în vigoare la data săvârşirii faptelor, acestea reprezintă contravenţii.

În acest sens, s-a susţinut că la datele de 6 decembrie, 14 decembrie 2009 precum şi la datele de 28 ianuarie şi 13 februarie 2010, nava T. a fost supusă controlului vamal potrivit legii însă nu s-au descoperit ţigările care erau ascunse pe aceasta; aşa fiind, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 şi nu dispoziţiile art. 270 alin. (1) din acelaşi act normativ.

A mai arătat că, la data respectivă pentru a exista infracţiunea de contrabandă era necesar ca introducerea în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, mărfurile sustrase de la acest control să aibă o valoare mai mare de 20.000 RON, ceea ce nu se justifică în cauză pentru că valoarea bunurilor sustrase controlului vamal a fost sub pragul valorii stabilită de lege;

- instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt atunci când a apreciat că pentru graniţa de sud şi sud-vest a ţării, au fost autorizate conform H.G. nr. 710/1996 completat prin H.G. nr. 533/2005, doar vama Calafat şi Porţile de Fier I inclusiv pentru transportul fluvial al produselor accizabile, ceea ce înseamnă că toate mărfurile purtătoare de accize nu puteau fi supuse controlului vamal şi introduse în ţară decât prin aceste puncte vamale stabilite prin actul normativ în vigoare la data săvârşirii faptelor;

- instanţele nu au făcut o distincţie între ţigările care au făcut obiectul infracţiunii, astfel că s-a ajuns la o dublă sancţionare din punct de vedere material pentru una şi aceeaşi activitate infracţională atunci când au fost obligaţi inculpaţii să plătească suma de 194.542 RON, iar pe de altă parte au dispus confiscarea în folosul statului a unui număr de 8098 pachete ţigări;

Sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. s-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului nu a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând să se dispună schimbarea modalităţii de executare a pedepsei şi să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.

Recurentul inculpat M.G.B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. cu referire la modalitatea de executare.

În raport de actele depuse la dosar, de situaţia de fapt şi de specificul muncii inculpatului a solicitat a se da mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei a solicitat să se facă aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., putea practica profesia de mecanic de vas, fiind de acord să achite prejudiciul cauzat.

Sub aspectul laturii civile a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. raportat la alin. (1) şi (2) al art. 385⁹ C. proc. pen., raportat şi la Decizia nr. 28/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată într-un recurs în interesul legii.

A susţinut că pretenţiile civile se probează prin expertiza efectuată în cauză, ca probă ştiinţifică, nerăsturnată de către partea civilă şi nu prin interpretare eronată a dispoziţiilor din Codul Fiscal şi Codul Vamal. Expertiza existentă la dosar nu poate considera că nu are aplicare art. 167 din C. fisc. cu trimiterea la art. 256 şi art. 276, conform susţinerii părţii civile, deoarece ordonanţa prin care au fost abrogate aceste texte a intrat în vigoare şi au produs eficienţă juridică şi fiscală din 1 aprilie 2010, adică după momentul comiterii faptelor pretins săvârşite.

A arătat că soluţia instanţei de fond pe latură civilă este cea corectă legală şi temeinică.

Concluzionând, pe latură penală a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor atacate şi rejudecând, să se dispună ca modalitatea de executare a pedepsei aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., iar pe latură civilă menţinerea hotărârii pronunţată de către instanţa de fond.

Recurentul inculpat S.E. a formulat aceleaşi critici ca şi inculpaţii D.C. şi M.G.B., arătând că a participat la săvârşirea unui singur act material, respectiv cel al flagrantului, indicând în acest sens declaraţia inculpatului M.G.B. care a arătat că inculpatul nu avea cunoştinţă că în sacii menajeri erau ţigări.

A solicitat achitarea sa pentru faptele reţinute de instanţe, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. în ceea ce priveşte modalitate de executare a pedepsei, raportat la circumstanţele reale şi la dispoziţiile legale.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., instanţa de recurs constată şi reţine următoarele:

Criticile formulate de inculpaţii D.C. şi S.E. referitoare la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen., sunt nefondate.

Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut o stare de fapt în deplină concordanţă cu probatoriul administrat, vinovăţia inculpaţilor în cauza dedusă judecăţii fiind dovedită pe baza unei juste analize şi coroborări a acestuia.

Examinând starea de fapt reţinută de instanţă, aşa cum a fost expusă în considerentele deciziei atacate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt în sensul învederat de recurenţii inculpaţi şi reglementat de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Este de menţionat că legea nu precizează ce se înţelege prin eroare gravă de fapt.

Constatările de fapt reprezintă atributul necesar şi exclusiv al instanţei de fond; acestea nu sunt supuse controlului instanţei de recurs iar erorile privitoare la ele (fiind erori de fapt) nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.

De la această regulă există o singură excepţie, şi anume, eroarea gravă de fapt, respectiv situaţiile în care au fost constatate fapte neconforme cu realitatea, deci "contrare legii, legilor naturii sau firii omului".

Prin urmare, o hotărâre întemeiată pe o apreciere a probelor, pe constatări de fapt denaturate şi neconforme cu realitatea evidentă, este lipsită de bază legală.

Aşa fiind, eroarea gravă de fapt, pentru a constitui motiv de casare, trebuie să rezulte din situaţia dosarului, privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se sprijină, în esenţă, pe contrarietatea evidentă şi necontroversată între ceea ce relevă actele dosarului şi ceea ce reţine instanţa prin hotărârea pronunţată.

De aceea, cel care invocă acest motiv de casare trebuie să indice instanţei de recurs piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond, ori al cărui cuprins e redat contrar ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, situaţie care nu se regăseşte în cauza examinată.

În sarcina inculpaţilor D.C., M.G.B. şi S.E. s-a reţinut faptul că aceştia s-au constituit într-un grup infracţional organizat, în scopul achiziţionării unor mari cantităţi de ţigări mărcile F. şi F.A. de la magazinele Duty Free, situate în portul Veliko Gradiste din Republica Serbia, pe care le ascundeau la bordul navei şi le introduceau în ţară prin Portul Drobeta-Turnu Severin, vânzându-le unor persoane necunoscute.

Din conţinutul convorbirilor telefonice concretizate în notele de redare, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor precum şi cu înscrisurile aflate la dosar, rezultă cu certitudine că inculpaţii M.A., M.G.B. şi S.E. au introdus în ţară de mai multe ori ţigări mărcile F. şi F.A. provenite din magazinele Duty Free, situate în portul Veliko Gradiste - Republica Serbia.

Astfel anterior datei de 04 decembrie 2009, inculpaţii M.A. - căpitan, M.G.B. - mecanic şi S.E. - marinar, s-au îmbarcat pe nava T. aparţinând SC B. Com, cu sediul în Bucureşti, în portul Drobeta-Turnu Severin cu destinaţia Republica Serbia. Nava T., proprietatea SC B. Com SRL, ai căror administratori sunt doi cetăţeni, unul român şi altul sârb, face parte din categoria Tanc Petrolier, care efectua transport de produse petroliere din România cu destinaţia Republica Serbia.

În portul Veliko Gradiste inculpaţii au cumpărat din magazinele Duty Free 10 baxuri - 5000 pachete ţigări marca F. - 500 cartuşe, preţul de vânzare fiind 2,10 euro/cartuş. În seara zilei de 06 decembrie 2009, în jurul orei 17,00, nava T., pe care se aflau îmbarcaţi cei trei inculpaţi, a acostat la dana societăţii T.R., cu cele 10 baxuri ascunse. Nava T. a acostat la această dană pentru a reîncărca produse petroliere pentru o nouă plecare în cursă, solicitând în acelaşi timp controlul pentru intrarea în ţară de la organele competente. Cu toate că între orele 16,30 - 17,00 s-a efectuat controlul vamal, nu au fost descoperite cele 10 baxuri, însă după efectuarea acestui controlul, ţigările au fost scoase de pe navă de inculpaţii M.G.B. şi S.E. şi preluate de către inculpatul D.C.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpaţi (a se vedea convorbirea telefonică purtată între inculpaţii M.G.B. şi D.C., conversaţie ce a avut loc la data de 06 decembrie 2009, ora 15:12, având ca obiect fixarea orei, locului şi cantităţii de ţigări ce urmau a fi preluate de către D.C.) rezultă faptul că, la data de 06 decembrie 2009, inculpaţii M.G.B., S.E. şi D.C. au introdus în ţară, fără autorizaţie, în scopul revânzării, 10 baxuri - 500 cartuşe ţigări marca F.

Aceasta se coroborează cu conţinutul procesului-verbal încheiat de organele de poliţie şi cu planşele foto, din care rezultă că inculpatul D.C. a intrat în perimetrul împrejmuit cu gard al SC T.R. până în apropierea danei, la 06 decembrie 2009 orele 20:30 şi a ieşit în aceeaşi zi la orele 20:49 cu autoturismul marca V., înmatriculat sub numărul xxx, acesta fiind momentul preluării celor 10 baxuri de ţigări.

La data de 14 decembrie 2009, nava T., pe care se aflau îmbarcaţi cei trei inculpaţi, a sosit în acelaşi loc - SC T.R. -, efectuându-i-se controlul de frontieră între orele 22:30 - 23:00. A doua zi, în data de 15 decembrie 2009, în jurul orei 11:00, în acelaşi loc s-a prezentat inculpatul D.C. cu acelaşi mijloc de transport care a preluat ţigările cumpărate ce cei trei de la magazinele Duty Free din portul Veliko Gradiste - Republica Serbia.

Din examinarea conţinutului actelor oficiale depuse la dosar în copie, rezultă data intrării şi ora efectuării controlului de către organele abilitate, iar cantitatea de ţigări şi modul de preluare a acesteia de către inculpatul D.C. rezultă, fără echivoc, din discuţiile telefonice purtate între D.C. şi M.G.B. Elocventă în acest sens este convorbirea telefonică purtată la data de 16 decembrie 2009 între D.C. şi inculpatul M.G.B., după preluarea ţigărilor între aceştia.

În condiţii similare, inculpaţii au introdus 10 baxuri ţigări - 500 cartuşe, marca F. în scopul revânzării.

La data de 28 ianuarie 2010, ora 02,20, nava T., cu acelaşi echipaj la bord a acostat în portul Drobeta-Turnu Severin, la Pontonul D., aparţinând SC G.P. SRL Drobeta-Turnu Severin, locul de muncă al inculpatului D.C.

După efectuarea controlului pentru intrarea în ţară - orele 02:20 - 02:50, până la ora 03:20, inculpaţii M.G.B. şi S.E. au descărcat cele 8 baxuri de ţigări - 400 cartuşe, achiziţionate în aceleaşi condiţii pe care le-au depozitat pe pontonul respectiv, la indicaţia inculpatului D.C., semnificativă în acest sens fiind convorbirea telefonică purtată la 28 ianuarie 2010 orele 02:28 între inculpaţii D.C. şi M.G.B. A doua zi, după intrarea în posesie a ţigărilor, ţigări ce fuseseră ascunse în locul indicat de inculpatul D.C., acesta a fost sunat de martorul G.L.M. din Giurgiu şi întrebat dacă a făcut rost de ţigări pentru a veni să le ia, stabilind telefonic şi preţul, 2,6 RON/pachet pentru F. şi 3 RON/pachet pentru F.A.

La data de 29 ianuarie 2010, martorul G.L.M. a venit în Drobeta-Turnu Severin, a preluat ţigările de la domiciliul inculpatului D.C. iar la întoarcere, în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, acesta a fost oprit de organele de poliţie şi controlat, în maşina acestuia fiind identificate, ridicate şi indisponibilizate un număr de 3500 pachete ţigări marca F. şi 500 pachete ţigări marca F.A.

Din coroborarea probelor administrate, rezultă cu certitudine faptul că inculpaţii M.G.B. şi S.E. au introdus în ţară, fără autorizaţie, un număr de 3500 pachete ţigări marca F., 500 pachete ţigări marca F.A., ţigări care s-au regăsit întocmai în autoturismul martorului G.L.M. şi care au fost indisponibilizate la camera de corpuri delicte a IJPF Mehedinţi.

De altfel, din declaraţia martorului G.L.M., rezultă că acesta a cumpărat de la inculpatul D.C., 3500 pachete ţigări marca F. şi 500 pachete ţigări marca F.A. contra sumei de 10.000 RON.

La data de 13 februarie 2010, ora 19:50, nava T. a acostat la dana SC T.R., efectuându-i-se controlul vamal între orele 21:00 - 21:30; după control, inculpatul M.G.B. l-a sunat pe inculpatul D.C. şi l-a chemat pentru a-i preda cele 4 baxuri de ţigări marca F. achiziţionate din magazinele Duty Free - Portul Veliko Gradiste - Republica Serbia. Activitatea infracţională de introducere de ţigări, fără autorizaţie, este confirmată în convorbirea telefonică purtată între cei doi inculpaţi la orele 22:01, redată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.

La data de 19 martie 2010, inculpaţii M.G.B. şi S.E. au acostat cu nava T. la terminalul petrolier T.R., la orele 05:00 şi prin agentul navei B.V. au solicitat controlul navei pentru orele 06:00. În acest interval de timp, cei doi inculpaţi au scos de pe navă, pe chei, 4000 pachete ţigări marca F., iar la orele 05:10, pe poarta de acces a societăţii a intrat autovehiculul cu xxx condus de inculpatul D.C., care a luat de pe chei, ţigările descărcate de cei doi inculpaţi. În momentul în care acesta a încercat să părăsească locul faptei, a fost oprit de către organele de poliţie în timp ce conducea autovehiculul.

La controlul efectuat de organele de poliţie, în autovehiculul condus de inculpatul D.C. au fost identificate şi indisponibilizate 4000 pachete ţigări marca F. de provenienţă sârbească.

Momentul descărcării ţigărilor înainte de controlul vamal este relevat fără putinţă de tăgadă de convorbirile telefonice purtate între membrii grupului.

În condiţiile arătate, fapta inculpaţilor D.C., M.G.B. şi S.E. de a se constitui într-un grup infracţional organizat, care a acţionat într-un mod coordonat pe o perioadă de 6 luni în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, obţinând în mod direct beneficii materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 din aceeaşi lege.

Într-adevăr subiectul activ al acestei infracţiuni este unul plural, format din cel puţin trei persoane care în speţă au acţionat cu responsabilitate, iar latura obiectivă s-a realizat prin acţiunea de constituire, în acest sens făcându-se referire la infracţiuni prevăzute în legi speciale.

Este de observat că prin declaraţiile date în faţa instanţei, inculpaţii au recunoscut în parte faptele comise, revenind asupra declaraţiilor date iniţial în cursul urmăririi penale în sensul că:

În faza de urmărire penală, inculpatul D.C., în data de 19 martie 2010 a recunoscut că-i cunoaşte pe ceilalţi doi inculpaţi şi că, în urmă cu circa patru sau cinci luni de zile a intrat cu ei în această afacere cu ţigări, recunoscând că ţigările le vindea unor cetăţeni, respectiv martorului G., dar şi unui alt cetăţean pe care l-a cunoscut sub numele de L.

Inculpatul D.C. a recunoscut în faţa instanţei că în două rânduri a primit diferite cantităţi de ţigări, ce i-au fost aduse de inculpatul M.G.B., respectiv în data de 29 ianuarie 2010 opt baxuri cu cartuşe de ţigări şi în luna martie 2010, tot opt baxuri, că pentru aducerea primei cantităţi de ţigări, i-a dat inculpatului M.G.B. suma de 8000 RON, pe care acesta le-a vândut ulterior unui cetăţean, pe nume G.L.M., care îi ceruse să-i facă rost de aceste ţigări, în schimbul sumei de 9000 RON şi că, a doua oară, i-a dat suma de 1000 euro, însă de această dată nu a reuşit să mai vândă ţigările, întrucât au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie, ţigările fiind ridicate de aceştia.

Inculpatul D.C. a recunoscut şi că de mai multe ori a discutat telefonic cu inculpatul M.G. despre posibilitatea ca acesta să-i facă rost de ţigări, dar a susţinut că numai la date menţionate a primit de la acesta ţigări. A mai arătat că i-a adus ţigări şi în luna decembrie, dar nu le-a luat întrucât nu a avut toţi banii necesari, pretinşi ca preţ.

Inculpatul M.G.B., prin declaraţia dată în instanţă, a confirmat aceste susţineri ale inculpatului D., declarând că el cumpăra ţigările din Serbia şi că inculpatul D.C., cunoscut sub porecla de C., i-a dat bani necesari cumpărării ţigărilor, prin intermediul inculpatului S.

Inculpatul a confirmat că a primit banii de la inculpatul D.C. şi că i-a dat inculpatului M.G., pretinzând că nu a ştiut că acesta cumpără de ei ţigări, cât şi faptul că a cărat împreună cu inculpatul M., nişte saci, de pe navă până la mal.

În cursul urmăririi penale aceiaşi inculpaţi au recunoscut că au fost implicaţi în aceste operaţiuni ilicite cu ţigări, de mai multe ori şi că respectivele ţigări, inculpatul D.C. le vindea pe piaţa neagră, aspect confirmat şi de declaraţia unui dintre cumpărători, respectiv martorul G.L.M.

Din probele administrate rezultă că de fiecare dată inculpatul M.G.B. lua legătura cu o persoană poreclită C., cei doi stabilind preţul şi modalitatea scoaterii ţigărilor de pe vapor.

Toate aceste declaraţii date de inculpaţi în faţa instanţei, coroborate cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale, precum şi cu celelalte probe administrate la urmărirea penală, procesele-verbale de sesizare şi constatare a faptelor, procesul-verbal de indisponibilizare a ultimei cantităţi de ţigări, au confirmat săvârşirea faptelor de către inculpaţi, în modalitatea reţinută prin rechizitoriu şi vinovăţia acestora în privinţa faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut în mod corect că în cauză s-a demonstrat că inculpaţii au luat hotărârea de a se organiza, în scopul introducerii ilegale în ţară a unor cantităţi de ţigări achiziţionate din Serbia, pentru ca ulterior să le comercializeze pe piaţa neagră, fiecare având un rol prestabilit, în baza căruia au acţionat, în mod coordonat, din data de 06 decembrie 2009 până în luna martie 2010, perioadă în care aceştia au achiziţionat ţigări de la magazinele Duty Free situate în portul Veliko Gradiste - Republica Serbia, pe care le ascundeau pe nava T., pe care lucrau inculpaţii M.G. şi S.E. şi aceştia le scoteau de pe navă, după efectuarea controlului vamal, ori prin sustragere de la acest control şi le duceau la malul românesc unde erau aşteptaţi de inculpatul D.C.

În această modalitate de operare, cei trei inculpaţi au introdus în ţară peste 20.000 pachete ţigări, creând un prejudiciu bugetului de stat, prin eludarea taxelor vamale, în valoare de 94.269 RON, prejudiciu confirmat de expertiza tehnică efectuată în cauză.

Pentru considerentele arătate, instanţa de recurs nu poate primi criticile inculpaţilor privind achitarea lor pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi nici cererea acestora, de schimbare a încadrării juridice din această infracţiune în cea prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Prin grup infracţional organizat se înţelege, în conformitate cu disp. art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiul financiar sau alt beneficiu material.

În accepţiunea textelor indicate, există un grup infracţional organizat, a cărei iniţiere sau constituire se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate, în scopul comiterii infracţiunii de contrabandă pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În cauză, inculpaţii M.G.B., D.C., S.E. au acţionat în mod coordonat, pentru o perioadă de timp, în scopul comiterii infracţiunii de contrabandă, obţinând beneficii materiale ca urmare a revânzării ţigărilor pe teritoriul României, ţigări pe care le-au introdus în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 definesc varianta agravantă a infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 C. pen., care se caracterizează prin săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună sau de una sau mai multe persoane înarmate.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond şi implicit cea de apel au reţinut în mod corect, alături de infracţiunea prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, aplicarea disp. art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât introducerea în ţară a ţigărilor marca F.A. şi F., achiziţionate din Republica Serbia prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal şi înlesnirea introducerii în ţară a unor astfel de bunuri, s-a realizat de cei trei inculpaţi printr-o acţiune coordonată.

Reţinerea dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006, nu exclude reţinerea distinctă a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi, totodată, nu se poate realiza o schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2004, în art. 274 din Legea nr. 86/2006, acest articol neconstituind prin sine însuşi o infracţiune ci reprezentând varianta agravantă a infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 C. vam.

Aşa fiind, criticile formulate de inculpaţi în acest sens, nu sunt fundamentate de argumente logice, juridice şi nici pe un suport probator consistent.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 302 C. pen., reţinută de instanţe prin hotărârile pronunţate referitor la actele materiale de introducere în ţară a baxurilor de ţigări la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 şi 13 februarie 2010, instanţa de recurs constată că acestea reprezintă acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, aşa cum, de altfel, a reţinut instanţa de prim control judiciar şi cum în mod corect a procedat la schimbarea încadrării juridice admiţând cererea formulată în acest sens de inculpatul M.G.B. în cuprinsul motivelor scrise.

Este cunoscut că în doctrina de specialitate s-a pus problema dacă infracţiunea de contrabandă poate fi reţinută în concurs ideal sau independent de infracţiunea de nerespectare a dispoziţiilor privind operaţii de import sau export prevăzută de art. 302 C. pen.

În cauza pendinte nu se poate reţine decât infracţiunea de contrabandă, motivat că, şi în circumstanţele în care se realizează o încălcare a prevederilor legale cu caracter mai general referitoare la importul şi exportul de mărfuri, incidenţa acestor din urmă prevederi ar trebui înlăturată în temeiului principiului specialităţii, motivare pe care instanţa de recurs şi-o însuşeşte.

Argumentele instanţei de apel în sensul că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de fond că, la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 şi 13 februarie 2010, inculpaţii au introdus în ţară pachetele de ţigări marca L. şi F.A. prin locuri stabilite pentru controlul vamal, apreciindu-se astfel că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 320 C. pen. şi nu cele ale infracţiunii de contrabandă cu ţigări, sunt convingătoare întrucât sunt în concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă că după achiziţionarea ţigărilor de către inculpaţii M.G.B. şi S.E. de pe teritoriul sârbesc, acestea erau introduse în ţară cu nava T., ascunse pe aceasta şi descărcate fie în dana SC T.R., fie în portul Drobeta-Turnu Severin la pontonul D. unde erau ascunse la indicaţia inculpatului D.C., acesta preluându-le şi vânzându-le ulterior altor persoane pentru comercializare la negru.

Probatoriul administrat nu relevă faptul că pachetele de ţigări au fost introduse în ţară prin locuri stabilite pentru controlul vamal, chiar dacă pentru faptele reţinute la 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010 şi 13 februarie 2010, s-a realizat controlul vamal al navei fie în dana SC T.R. fie în portul Drobeta-Turnu Severin de biroul vamal Drobeta-Turnu Severin, excepţie făcând data de 19 martie 2010, când descărcarea ţigărilor a avut loc înainte de efectuarea controlului vamal al navei de către autorităţile române.

Art. 1 din H.G. nr. 710/2006 (în vigoare la data săvârşirii faptelor) prevede că intrarea, ieşirea şi tranzitul mărfurilor purtătoare de accize (inclusiv ţigări) sunt permise numai prin vămile autorizate în acest scop, or în cauză, în niciuna din situaţiile menţionate nu a avut loc un control vamal realizat de către un punct de vamă autorizat conform dispoziţiilor legale în vigoare la data săvârşirii faptelor pentru realizarea controlului vamal la produse accizabile.

Din conţinutul dispoziţiilor legale respectiv H.G. nr. 710/1996 completat prin H.G. nr. 533/2005 pentru graniţa de Sud şi Sud-Vest a ţării, au fost autorizate doar Vama Calafat şi Porţile de Fier I, inclusiv pentru transportul fluvial al produselor accizabile, ceea ce înseamnă că toate mărfurile purtătoare de accize nu puteau fi supuse controlului vamal şi introduse prin ţară decât prin aceste puncte vamale, stabilite prin actul normativ în vigoare la data săvârşirii faptelor.

Potrivit disp. art. 4 pct. 18 C. vam., controlul vamal constă în actele specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale, privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti.

Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în actele existente şi autentificarea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi altor mărfuri transportate de/sau aflate asupra persoanelor precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare.

Prin controlul vamal se urmăreşte printre altele şi asigurarea aplicării corecte a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor, ceea ce înseamnă că H.G. nr. 710/1996 completată, privind regimul mărfurilor purtătoare de accize, reprezintă o reglementare legală ce întregeşte dispoziţiile Codului penal şi le explică în material infracţiunii de contrabandă.

De altfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 86/2006, reglementările vamale cuprind prezentul cod, Regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la controlul vamal.

Raţiunea instituirii obligaţiei de respectare a punctelor vamale autorizate pentru trecerea mărfurilor purtătoare de accize a fost, pe de o parte una de ordin administrativ, pentru o mai bună fluidizare a traficului de frontieră, iar pe de altă parte, necesitatea unui control vamal riguros a actelor ce însoţeau astfel de produse.

Conţinutul sintagmei "prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal" din conţinutul legal al normei de incriminare prev. de art. 270 C. vam. a fost lămurit de practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1230 din 29 martie 2011.

Aşa fiind, pentru cele cinci acte materiale săvârşite la datele de 6 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010 şi 19 martie 2010, în mod corect a reţinut instanţa de apel că au fost introduse în ţară, în mod ilegal, ţigări achiziţionate de pe teritoriul Republicii Serbia prin o vamă neautorizată, ceea ce are semnificaţia intrării în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

Pentru existenţa infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cerinţa este doar aceea ca mărfurile, indiferent de natura acestora, să fie introduse sau scoase din ţară prin orice mijloace şi prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existenţa modalităţii prev. de alin. (2) - în vigoare la data săvârşirii faptelor astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 39/2009 aprobată prin Legea nr. 21/2009, text de lege în vigoare în perioada 4 octombrie 2009 până la 11 iunie 2010 - se cer alte condiţii speciale, respectiv ca mărfurile să fie introduse sau scoase din ţară prin locuri stabilite pentru controlul vamal şi să prezinte totodată, mărfuri plasate sub un regim vamal a căror valoare în vamă este mai mare de 20.000 RON.

Aceasta înseamnă că infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea 86/2006, a fost comisă în speţă la datele de 6 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010 şi 19 martie 2010, deoarece ţigările au intrat în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal - astfel cum prevăd disp. H.G. nr. 710/1996, completată, în vigoare la data săvârşirii faptelor, act normativ ce privea intrarea, ieşirea din ţară şi tranzitul mărfurilor purtătoare de accize - în modalitatea ascunderii (circumscrisă modalităţii de săvârşire a elementului material al infracţiunii amintite prin orice mijloace).

Pentru aceste considerente nu se va reţine critica privind schimbarea încadrării juridice din o infracţiune prevăzută de art. 320 C. pen. în patru infracţiuni prevăzute de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, infracţiuni pentru care s-a cerut achitarea, întrucât ţigările au fost introduse în ţară de cei trei inculpaţi prin alte locuri decât cele autorizate şi stabilite pentru controlul vamal al produselor accizabile, cum sunt şi ţigările.

Astfel, încadrarea juridică corectă a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor este cea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, infracţiune ce îmbracă forma continuată, fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi care absoarbe în conţinutul ei constitutiv infracţiunea prev. de art. 302 C. pen.

Date fiind modificările succesive ale textelor de lege C. vam. privind infracţiunea de contrabandă de la data săvârşirii faptei reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat în mod corect că se impune aplicarea disp. art. 13 C. pen. privind legea penală mai favorabilă, reţinând astfel aplicarea textelor de lege în vigoare la data săvârşirii faptei de contrabandă cu ţigări de către cei trei inculpaţi.

Astfel, instanţa de apel a constatat în mod corect că în cauză, se impunea schimbarea încadrării juridice conform disp. art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prev. de art. 302 C. pen. rap. la art. 2 lit. b) pct. 8 şi lit. c) pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 39/2003 şi prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 în o infracţiune prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor la datele de 6 decembrie 2009, 14 decembrie 2009, 28 ianuarie 2010, 13 februarie 2010, fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, infracţiune pentru care nu s-au aplicat disp. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât aceasta ar fi presupus o agravare a situaţiei juridice a acestora în propria cale de atac.

Cu privire la criticile formulate de inculpaţi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Fiind o parte a activităţii de aplicare a legii penale, individualizarea judicioasă nu se poate realiza decât în condiţiile şi în limitele stabilite de lege, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Individualizarea judiciară constituie o operaţiune prin care pedeapsa trebuie să reflecte evaluarea coroborată a tuturor elementelor care caracterizează o cauză, în acest sens fiind necesară examinarea şi reţinerea aspectelor semnificative din starea de fapt, instanţa trebuind să reţină starea de fapt şi încadrarea juridică în mod corect astfel încât pedepsele stabilite să fie într-un cuantum corespunzător criteriilor stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

La individualizarea pedepsei aplicată fiecăruia dintre cei trei inculpaţi pentru infracţiunile deduse judecăţii, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, împrejurările şi modul de săvârşire a faptelor, urmările produse dar şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi aşa cum au fost reţinute de prima instanţă, în baza referatelor de evaluare şi actelor în circumstanţiere existente la dosar, cuantumul acesteia fiind suficient şi proporţional de natură a răspunde exigenţelor art. 52 C. pen.

Instanţa de recurs constată că, în mod corect, au fost reţinute în cauză circumstanţe judiciare atenuante în condiţiile art. 74 lit. a) C. pen., constând în buna comportare a inculpaţilor înainte de săvârşirea faptelor.

La stabilirea modalităţii de executare şi la aplicarea pedepselor trebuie avute în vedere atât împrejurările în care au fost săvârşite faptele cât şi datele care îl caracterizează pe inculpat, iar referitor la acestea, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepselor, cât şi la executarea lor, instanţa trebuie să ia în considerare atât gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, cât şi datele personale ale inculpatului astfel încât pedeapsa să fie de natură a contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului acesteia, prevăzute de art. 52 C. pen., adică prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, iar executarea pedepsei să nu cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, în condiţiile art. 86¹ C. pen., apreciindu-se că numai prin impunerea de obligaţii şi supravegherea comportamentului inculţilor de către Serviciul de probaţiune pe durata termenului de încercare de 5 ani se poate realiza scopul preventiv şi educativ al pedepsei aplicate.

Pentru aceste considerente expuse instanţa de recurs nu va primi criticile inculpaţilor cu privire la reindividualizarea pedepselor aplicate şi stabilirea modalităţii de executare în condiţiile art. 81 C. pen.

Criticile inculpaţilor M.G.B. şi S.E. cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a arătat, inculpaţii au introdus în ţară, în perioada 6 decembrie 2009 - 19 martie 2010, o cantitate de aproximativ 20.000 pachete ţigări marca F. şi F.A., ocolind birourile vamale desemnate pentru vămuirea produselor accizabile în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare ale H.G. nr. 710/1996, completată, în vigoare la data săvârşirii faptelor.

În conformitate cu prevederile art. 202 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, o datorie vamală ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al comunităţii, a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Potrivit art. 233 din Regulamentul de instituire a Codului vamal Comunitar, datoria vamală se stinge în cazul în care mărfurile pentru care a luat naştere o datorie vamală în conformitate cu art. 202, sunt supuse sub sechestru la introducerea lor regulată şi confiscate simultan sau ulterior.

În conformitate cu dispoziţiile comunitare menţionate într-o interpretare logică, tehnologică şi gramaticală, datoria vamală se consideră a nu fi stinsă, chiar dacă s-a dispus confiscarea unei părţi din cantitatea de ţigări introdusă în ţară, în condiţiile în care introducerea în ţară a acestora s-a făcut prin ocolirea birourilor vamale autorizate (în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-459 din 07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz).

În cauză, faptele săvârşite de inculpaţi au avut ca rezultat prejudicierea statului prin eludarea taxelor vamale şi accizelor aferente cantităţilor de ţigări, introduse ilegal pe teritoriul ţării şi depistate de lucrătorii de poliţie.

În aceste condiţii, apare ca fiind nelegală excluderea din cuantumul prejudiciului total produs bugetului de stat, a taxei vamale, accizelor şi TVA, aferente celor 8000 pachete ţigări introduse ilegal pe teritoriul ţării noastre (stat comunitar) şi reţinute în vederea confiscării de poliţia de frontieră.

Potrivit dispoziţiilor art. 277 C. vam. pentru pachetele de ţigări care nu au fost reţinute, respectiv nu au fost indisponibilizate în cauză, (12.000 pachete ţigări) pe lângă taxele vamale, accize şi TVA, inculpaţii datorează şi valoarea în vamă a acestor bunuri, respectiv contravaloarea lor.

Conform art. 119 şi următoarele din O.U.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., cu modificările ulterioare, pentru neachitarea la scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere, acestea reprezentând obligaţii de plată accesorii.

Având în vedere probele administrate în cauză, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa de recurs constată că prejudiciul cauzat de către cei trei inculpaţi este de 194.542 RON, la care se adaugă obligaţiile de plată accesorii.

Reţinând vinovăţia celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, în mod corect aceştia au fost obligaţi în solidar la plata contravalorii prejudiciului către partea civilă A.N.A.F - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara în sumă de 194.542 RON reprezentând despăgubiri civile cu dobânzile şi penalităţile aferente calculate conform dispoziţiilor art. 120 şi 120¹ C. proc. fisc. până la punerea în executare a hotărârii definitive.

Astfel, se apreciază ca legală şi temeinică dispoziţia instanţei privind confiscarea specială în folosul statului a unui număr de 8.098 pachete ţigări aflate în custodia IJPF Mehedinţi, conform dovezilor din 29 ianuarie 2010 şi din 19 martie 2010 precum şi aceea de menţinere a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa procurorului din 25 martie 2010 asupra autoturismului marca V. mini bus înmatriculat sub xxx, proprietatea inculpatului D.C., în vederea reparării pagubei.

Pentru toate considerentele arătate, văzând că nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea deciziei, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.C., M.G.B. şi S.E. împotriva Deciziei penale nr. 273 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a menţine ca legală şi temeinică decizia penală menţionată.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli ocazionate de judecarea recursurilor formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.C., M.G.B. şi S.E. împotriva Deciziei penale nr. 273 din 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi D.C. şi M.G.B. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat S.E. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1340/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1351/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1349/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs