ICCJ. Decizia nr. 1333/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1333/2013
Dosar nr. 25988/3/2008
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 759 din 3 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală s-a dispus, În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. condamnarea inculpatului G.V., eliberat de autorităţile Republicii Moldova, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen.s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 cheltuieli judiciare către stat în cont; Cod fiscal 4340633, deschis la T sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nr. 69/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, complicitate la infracţiunea de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fapt, s-a reţinut în actul de inculpare, în esenţă că, în cursul verii anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau prin intermediul altor persoane, inculpatul G.V. a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a actelor materiale menţionate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei B.L., i-a remis (posibil împreună şi cu C.A.) suma de 20.000 Dolari SUA lui M.A., consilier al vicepreşedintelui L.N.C. din cadrul AVAS, care avea influenţă sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul aceleiaşi instituţii, pentru ai determina pe aceştia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, astfel încât problemele cu care se confruntau acţionarii SC G. SA Buzău, datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie soluţionate favorabil acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii şi să se încheie, în cele din urmă, o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a firmei.
De asemenea, inculpatul G.V., la data de 27 februarie 2007, a înlesnit lui B.S. (posibil şi lui C.A.), remiterea sumei de 20.000 Dolari SUA, prin intermediul numitei B.L., către M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, pentru ca acesta, să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel încât să se considere valabilă plata sumei de 214.000 euro realizată în contul SC G. SA Buzău, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu şi, de asemenea, să se poată realiza o nouă novaţie în urma căreia inculpatul să cedeze acţiunile deţinute la această firmă. Totodată, inculpatul G.V., l-a ajutat pe numitului M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, să primească suma de 20.000 Dolari SUA, la 27 februarie 2007, în scopurile menţionate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de la care proveneau banii şi primirea efectivă a banilor prin intermediul surorii sale B.L., care a acţionat la indicaţiile sale transmise telefonic.
Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal din 24 octombrie 2007, privind fotocopierea unor înscrisuri din Dosarul nr. 32/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; proces-verbal din 25 februarie 2007 de sesizare din oficiu; proces-verbal din 27 februarie 2007, privind constatarea infracţiunii flagrante; planşă fotografică privind aspecte de la desfăşurarea activităţii judiciare de constatare a infracţiunii flagrante; planşă fotografică privind principalele momente operative ale întâlnirii, dintre B.L. şi O.L.F., din ziua de 27 februarie 2007, anterior constatării infracţiunii flagrante; planşă fotografică privind principalele momente operative ale întâlnirii, dintre B.L. şi M.A., din ziua de 27 februarie 2007, anterior constatării infracţiunii flagrante; cererile de asistenţă judiciară internaţională din 08 martie 2007 şi din 22 martie 2008,având ca obiect citarea inculpatului G.V. şi citaţiile transmise; Adresa nr. 7-11-36/07-1441 din 23 aprilie 2007 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi dovada de înmânare a citaţiei către inculpat; cererea de asistenţă judiciară internaţională din 18 mai 2007, având ca obiect citarea inculpatului G.V. şi citaţiile transmise; Adresa nr. 1-11-36/07-2603 din 12 iulie 2007 a Procuraturii Republicii Moldova şi dovada de înmânare a citaţiei către inculpat; proces-verbal din 11 iunie 2007 conform căruia apărătorul inculpatului solicită audierea inculpatului prin intermediul unei comisii rogatorii; proces-verbal din 30 iulie 2007, conform căruia s-a adus la cunoştinţă apărătorului inculpatului despre audierea lui G.V. prin efectuarea unei comisii rogatorii; cererea de comisie rogatorie din 03 august 2007, având ca obiect şi audierea inculpatului G.V.; Adresa nr. 7-11-36/07-3062 din 17 august 2007 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care se restituie neexecutată cererea de comisie rogatorie; proces-verbal din 29 august 2007, conform căruia au fost imprimate de pe site-ul www.conventions.coe.int rezervele formulate de Republica Moldova la semnarea Convenţiei de cooperare judiciară în materie penală, semnată la Strassbourg la 20 aprilie 1959; cererea de comisie rogatorie din 05 septembrie 2007, având ca obiect şi audierea inculpatului G.V.; Adresa nr. 7-11-36/07-5009 din 19 octombrie 2007 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care se restituie neexecutată cererea de comisie rogatorie; Adresa nr. H2/352 din 01 februarie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; Adresa nr. H2-1/138 din 21 ianuarie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; Adresa nr. H2/610 din 17 martie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; ordonanţa din 25 februarie 2007 şi autorizaţia nr. 4 din aceeaşi dată emise de Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, de la 25 februarie 2007, ora 10:00, până la 27 februarie 2007, ora 10:00, a interceptării şi înregistrării audio şi video a convorbirilor purtate în mediul ambiental, a discuţiilor telefonice de la posturile precizate, precum şi autorizarea pentru luarea de imagini; încheierea de şedinţă şi autorizaţiile nr. 109/AI/2007, din 26 februarie 2007, ale Tribunalului Bucureşti, privind confirmarea măsurilor dispuse de către Direcţia Naţională Anticorupţie prin autorizaţia din 25 februarie 2007 şi, respectiv, pentru autorizarea pe mai departe, pe o perioadă de 28 zile, de la 27 februarie 2007, până la 26 martie 2007, a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, precum şi pentru luarea de imagini; ordonanţa din 02 martie 2007, privind încetarea şi ridicarea măsurilor de autorizare dispuse de către Tribunalul Bucureşti prin autorizaţiile nr. 109/AI/2007 emise la 26 februarie 2007; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „discuţii 26 februarie 2007, secţia I, 69/P/2007, 1098/11-1/2007, Tel şi procesul-verbal din 15 noiembrie 2007, privind redarea discuţiilor din 26 februarie 2007; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „secţia I, discuţii 27 februarie 2007, 69/P/2007, 130/11-1/2008- Tel" şi procesul-verbal din 31 ianuarie 2008, privind redarea conţinutului discuţiilor din 27 februarie 2007; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „convorbiri 26 februarie - 02 martie 2007, 69/P/2007", conţinând convorbirile telefonice purtate în limba rusă, în perioada 26 februarie 2007 - 02 martie 2007 şi notele de redare a conţinutului acestor discuţii în traducere autorizată; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „convorbiri telefonice purtate în perioada 13 iunie 2006 - 22 februarie 2007, mandatele nr. 0032 din 09 ianuarie 2006, 003016 din 09 iulie 2006, 00472 din 07 februarie 2007, emise de ICCJ" copiile mandatelor nr. 0032 din 09 ianuarie 2006, nr. 003016 din 05 iulie 2006 şi nr. 00472 din 07 februarie 2007, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, declasificate la 15 octombrie 2007 şi notele de redare a discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul mandatelor, în perioada 13 iunie 2006 - 22 februarie 2007; adresa din 18 februarie 2008 către Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Cooperare cu Republica Moldova; adresa din 21 martie 2008 către Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; adresa din 10 martie 2008 către Tribunalul Bucureşti, privind cererea de transfer a procedurii formulată de către inculpat şi copia acesteia; proces-verbal din 17 iunie 2008 privind verificarea dosarului care a avut ca obiect soluţionarea cererii de transfer a procedurii; proces-verbal din 06 martie 2007 privind verificarea fişierelor telefoanelor mobile aparţinând martorului M.A., care au fost ridicate în temeiul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; înscrisuri puse la dispoziţie de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în legătură cu încheierea şi monitorizarea postprivatizare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni ale SC G. SA, Buzău;
- fişa postului martorului M.A.; Regulamentul de organizare şi funcţionare al AVAS, aprobat prin Hotărârea nr. 6 din 29 iulie 2005 a Consiliului de Supraveghere şi îndrumare al AVAS; Regulamentul de organizare şi funcţionare al AVAS, în vigoare începând de la data de 08 ianuarie 2007; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit Dosarul nr. 32/P/2007 şi procesul-verbal de fotocopiere din 19 februarie 2008; proces-verbal din 15 martie 2007, referitor la depunerea chitanţei redactată de B.L. cu ocazia primirii unei sume de bani de la B.S.;
- declaraţiile numitului T.C.; declaraţiile numitului T.C. din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei B.L.; declaraţiile numitei B.L. din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului M.A.; declaraţiile numitului M.A. din Dosarul nr. 32/P/2007;declaraţiile martorului B.S.; declaraţiile numitului B.S. din dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului I.D. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului L.C.N. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului P.C.A. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei A.E. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei E.M. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei P.M.M. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei G.D. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului O.L.F. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007.
În cursul urmăririi penale, având în vedere împrejurarea că inculpatul G.V. s-a sustras de la urmărirea penală, acesta nu a putut fi audiat, iar poziţia sa faţă de învinuirile din prezenta cauză nu rezultă decât în mod indirect din declaraţia martorei B.L., sora sa, care, având cunoştinţă de prevederile art. 80 C. proc. pen., a făcut declaraţii complete cu privire la participaţia inculpatului G.V. la comiterea infracţiunilor de corupţie care fac obiectul acestui dosar, arătând că inculpatul i-a dat în mod constant indicaţii privitoare la sumele de bani pe care ea trebuia să le remită lui M.A., la scopul în care se realiza aceasta, rezultând, totodată, că inculpatul ţinea legătura în mod direct, atât cu M.A., cât şi cu B.S. şi C.A. De altfel, aceste susţineri sunt confirmate de convorbirile telefonice pe care le-a purtat inculpatul cu martora, dar şi cu B.S. şi cu M.A. şi care au fost interceptate, înregistrate şi redate în formă scrisă.
De asemenea, conform declaraţiilor martorei B.L., coroborate şi cu depoziţiile celorlalţi martori, precum şi cu discuţiile telefonice a căror redare se află în dosarul cauzei, inculpatul cunoştea funcţiile îndeplinite de către M.A. şi limitele atribuţiilor sale de serviciu.
Cât priveşte scopurile pentru care au fost date lui M.A. sumele de bani pe datele de 11 septembrie 2006 şi 27 februarie 2007, acestea sunt menţionate în mod explicit în discuţiile telefonice directe dintre B.L. şi inculpatul G.V. şi vizau, în primul caz, soluţionarea favorabilă pentru acţionarii SC G. SA a problemelor generate de nerespectarea unor clauze contractuale care ar fi atras aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare ori în actele adiţionale, precum şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a firmei, prin influenţarea de către M.A. a funcţionarilor din cadrul AVAS asupra cărora, aşa cum a rezultat din probatoriu, avea influenţă sau lăsa să se creadă că are influenţă. în cea de-a doua ocazie, acţionarii SC G. SA, între care şi inculpatul G.V., au avut ca scop, în primul rând, obţinerea unei recunoaşteri a valabilităţii plăţii sumei de 214.000 euro realizată de către SC H.E. SRL în contul SC G. SA Buzău, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, deşi conform actului normativ în vigoare la data plăţii, aceasta trebuia realizată în contul AVAS Martora B.L. a arătat că notificarea pe care a solicitat-o şi telefonic de la M.A. (14 februarie 2007, ora 11:20) ar fi permis firmei să solicite instanţei de judecată să constate că plata efectuată era legală. Totodată, inculpatul G.V., astfel cum a reieşit din discuţiile telefonice, intenţiona să solicite AVAS şi aprobarea pentru efectuarea unei novaţii, în această operaţiune fiind implicată în mod direct Direcţia Generală de Asistentă Juridică, al cărei director era M.A.
Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului G.V. legată de remiterea sumei de 20.000 Dolari SUA de către B.L. la 27 februarie 2007, inculpatul a înlesnit transmiterea sumei de bani provenind de la B.S. (şi posibil şi de la C.A., împreună cu care B.S., telefonic, a stabilit anumite detalii legate de modalitatea derulării evenimentelor - ca de ex., cuantumul sumei, participarea şi a lui B.S. la întâlnirea cu M.A., preconstituirea unei probe referitor la primirea de către sora inculpatului a sumei de 26.000 euro) prin trimiterea surorii sale, B.L., la întâlnirea cu M.A. şi acordarea de îndrumări acesteia, telefonic, în legătură cu toate incidentele care au survenit în ziua respectivă (cum ar fi schimbarea banilor primiţi de la B.S. într-o altă valută, sens în care a luat legătura telefonic cu o persoană care a legătura între martorul O.L.F. şi B.L., pentru ca aceasta să efectueze schimbul valutar în condiţii de siguranţă).
Totodată, inculpatul a efectuat şi acte materiale de natură a-l ajuta pe M.A. să intre în posesia acelei sume de bani, într-o modalitate pe care o credea sigură (interesul său fiind ca, în cele din urmă, şi cu implicarea directă a lui M.A., să realizeze novaţia, cedând astfel acţiunile de la SC G. SA, Buzău), menţinând în mod continuu legătura cu acesta, atât direct, cât şi prin intermediul surorii sale, anunţându-l telefonic, în prealabil despre sosirea martorei B.L., ocazie cu care l-a şi avertizat despre intenţia lui B.S. de a veni la întâlnire împreună cu B.L. (27 februarie 2007, ora 14:03). De asemenea, inculpatul a insistat într-o discuţie cu B.S. asupra caracterului discret al remiterii sumei de bani şi i-a cerut şi martorei B.L. să îl convingă pe acesta că trebuie să se întâlnească numai ea cu M.A.
În faza de cercetare judecătorească, în şedinţa publică din data de 3 mai 2011, în temeiul disp. art. 327 C. proc. pen., sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorului B.S., depoziţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
În declaraţia dată, martorul B.S. a arătat că îşi menţine declaraţiile date la Parchet, arătând că:
„(..) îl cunosc pe inculpatul G.V. din anul 2005, prin intermediul lui C.A. în contextul privatizării SC C. SA Buzău. Ştiam la acel moment că este om de afaceri şi om politic în Republica Moldova.Eu sunt cetăţean moldovean. Eu eram administrator la SC H.E. SRL.
Discuţiile pe care le-am avut cu inculpatul G.V. se refereau la coparticiparea SC H. SA la privatizarea SC G. SA.
S-a ajuns la o înţelegere în sensul că SC H. trebuia să vină cu finanţarea privatizarea SC G. SA, şi inculpatul G.V. să participe în cuantum 50% la acest proces.
Pe B.L. mi-a prezentat-o inculpatul G.V. ca fiind reprezentanta lui în România, iar pe M.A., l-am cunoscut atunci când am fost la AVAS cu probleme legate de privatizare ştiind că este consilier în AVAS, acesta din urmă fiindu-mi prezentat de dl. G.V. şi d-na B.L., ca o persoană cu putere de decizie în AVAS.
După ce l-am cunoscut pe inculpatul G.V. au început şi aşa-zisele contradicţii între noi, iniţial se referea la participarea companiei pe care o reprezentam şi ulterior se refereau la viziunea noastră privind procesul de privatizare şi acţiunile pe care noi trebuia să le întreprindem în acest sens.
Cea mai mare contradicţie a apărut atunci când AVAS-ul, prin intermediul lui M.A. ne impuneau nişte condiţii cu care eu nu eram de acord.
Erau create nişte situaţii artificiale din care să rezulte că noi suntem în culpă faţă de AVAS în urma cărora au apărut nişte procese între cumpărător şi vânzător respectiv între G.V. şi SC H. ca şi cumpărători şi AVAS-ul în calitate de vânzător.
Se încerca să mă convingă întrucât nu erau depuse nişte garanţii, că contractul de privatizare era nul.
Noi de fapt constituisem garanţiile la timp şi chiar informasem AVAS-ul, precizez că dosarele comerciale pe care le-am avut le-am câştigat, hotărârile fiind definitive şi irevocabile.
Referitor la învinuirea reţinută în sarcina inculpatului, eu pot să afirm în legătură cu ceea ce am făcut eu şi nu cu ceea ce a făcut G.V.
Eu pot spune ceea ce am discutat cu G.V. Eu ştiu că în luna februarie 2007, i-am dat d-nei B.L. suma de 27.000 euro pentru a opri AVAS-ul să nu anuleze contractul de privatizare.
Din discuţiile purtate cu B.L., şi din discuţiile telefonice cu inculpatul G.V. a rezultat că aceşti bani urmau să fie transmişi lui M.A. care la acel moment era Directorul Direcţiei Juridice din cadrul AVAS.
Urmare a procesului în care am fost implicat am aflat că banii nu au ajuns la M.A. în totalitate.
Aceasta confirma suspiciunile noastre ale mele şi ale lui C.A. că banii nu erau ceruţi de M.A. şi erau ceruţi printr-un joc de a scoate aceşti bani de la mine, joc creat de inculpatul G.V. şi martora B.L. Eu pe martorul M.A. nu îl contactam direct şi nu aveam de unde să ştiu care era realitatea. Când urmau să fie daţi banii eu am insistat să particip la întâlnire, numai că ei respectiv, B.L. şi G.V. au spus că acest lucru „este o prostie şi nu este corect „.
Am luat această decizie de a da banii, după ce am primit de la AVAS înştiinţări prin care se preciza că urma să fie anulat contractul.
în final am câştigat acest proces la ICCJ. Regret cele întâmplate şi precizez că aceeaşi poziţie am avut-o şi în procesul în care figurez ca şi inculpat.
Iniţial, banii se cereau pentru semnarea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare. Această situaţie o cunoştea şi dl. C.A. cu care eu am discutat şi m-am întâlnit, însă el nu a fost de acord întrucât acea convenţie ne impunea condiţii mult mai drastice.
În legătură cu această convenţie am avut discuţii aprinse cu M.A. care m-a scos chiar afară din birou. Mi-a spus că ori semnez ori va recurge la altă măsuri de încetare a contractului.
C.A. mi-a spus că a fost sunat de inculpatul G.V. care i-a spus că dacă nu dăm banii se va anula contractul de privatizare se va anula, motiv pentru care C.A. şi-a schimbat poziţia. A prevăzut o condiţie anume să particip şi eu la acest proces pentru a fi încredinţat că banii ajung la M.A.. Nu cunosc faptul că dl. T. i-a dat bani lui B.L. pentru ca aceasta să-i dea lui M.A.
Înţelegerea iniţială a fost ca noi să participăm în cote de 50% însă inculpatul G.V. a început să încalce aceste obligaţii.
Această înţelegere nu a fost respectată de inculpatul G.V. şi de aici au început toate contradicţiile.
Eu ştiu că inculpatul G.V. a fost prezent în ţară şi m-am întâlnit cu el la AVAS şi în alte zone din Bucureşti, la Buzău, însă nu pot preciza cu exactitate perioada în care au avut loc aceste întâlniri.
Banii i-am dat doamnei B.L. cu care m-am întâlnit. Doamna B.L. spunea că inculpatul G.V. este în ţară, însă eu personal nu l-am văzut. Din momentul în care eu am dat banii, nu l-am mai văzut pe inculpatul G.V.
Nu mai ţin minte dacă am discutat la telefon cu inculpatul după ziua în care am dat suma de bani. Este posibil să o fi făcut, însă sunt înregistrări care pot dovedi.
Precizez că am solicitat d-nei B.L. eliberarea unei chitanţe din care să rezulte că ea a primit banii, iar martora B.L. a fost de acord să-mi elibereze chitanţa, această chitanţă fiind depusă la dosar.
Când am fost dat afară din biroul lui M.A. a fost înainte de a mi se solicita suma de bani. Am avut certitudinea că banii nu au ajuns în totalitate la M.A. după ce am citit dosarul, în faza de urmărire penală în Dosarul 32/P/2007.
Eu am dat suma de 27.000 euro şi la momentul flagrantului la M.A. s-au găsit 10.000 euro.
Am avut discuţii cu martorul M.A. între 1 - 10 ori - nu pot preciza. în discuţiile purtate, niciodată martorul M.A. nu mi-a cerut mie bani. Nici martorul I.D.
Eu ştiam de aceste cereri din partea conducerii AVAS de la B.L.. G.V. mi-a spus personal, însă voalat, nu direct că ar trebui daţi nişte bani, însă nu a precizat anumite sume
În şedinţa publică din data de 15 iunie 2011, Tribunalul a procedat la audierea martorilor din acte G.D., P.M.M., F.D., I.D., M.A. şi P.C.A., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp. art. 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în procese - verbale aparte de ascultare, ataşate la dosarul cauzei.
Audiată de către instanţă, martora G.D. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, precizând că a lucrat ca şef de cabinet al vicepreşedintelui AVAS pe probleme de privatizare şi I-a cunoscut pe inculpatul G.V. şi pe martorul B.L. când veneau la AVAS pentru a aduce documente privind privatizarea G.A.
În finalul declaraţiei, a arătat martora că, o singură dată inculpatul G.V. a solicitat o audienţă la dl. L.C.N. şi nu îşi aminteşte să-i fi văzut pe cei doi în biroul lui M.A., însă, a reţinut că inculpatul G.V. a fost în audienţă singur.
Martorul P.C.A., audiat fiind a declarat că, îşi menţine declaraţiile date întrucât corespund adevărului, precizând că nu mai reţine ce a declarat, nu l-a cunoscut pe inculpatul G.V., fiind posibil să-l fi văzut o dată şi reţine că dosarul are în vedere procesul de postprivatizare al SC G. SA.
A arătat martorul că pe martora B.L. a văzut-o de mai multe ori în biroul lui P.M.M., A. şi s-ar putea şi în biroul lui M.A. şi întrucât martorul M.A. era vicepreşedinte al AVAS, avea ca atribuţii să cheme consilierii juridici pentru a da lămuriri referitoare la problemele ivite în procesele de post privatizare şi a fost prezentat martorei B.L. de către d-na P.M.M. sau doamna A., ca fiind reprezentanta SC G. SA.
A precizat martorul că la acel moment, conform procedurii, penalităţile pentru neefectuarea investiţiilor de mediu trebuiau făcute în contul AVAS-ului.
în final, a arătat martorul că l-a cunoscut pe I.D. de la AVAS care era reprezentantul SC G. SA în probleme de mediu şi niciodată nu a pretins bani de la acesta sau de la SC G. SA sau SC H. SRL.
La fila 27 se află declaraţia martorului F.D. care a arătat că, îşi menţine declaraţiile date la Parchet, care corespund adevărului.
A arătat martorul că, la momentul respectiv era director la Direcţia Control în AVAS, iar acum este vicepreşedinte, precizând că a fost martor asistent atunci când au venit cu M.A., iar ceea ce a aflat referitor la inculpatul G.V., a fost în urma unul control intern.
în finalul declaraţiei, a arătat martorul că, nu cunoaşte amănunte referitoare la inculpatul G.V. şi nici de B.L., nu ştia nimic, nici nu-i văzuse, la momentul respectiv verificările se făceau În baza unui mandat emis de preşedintele AVAS şi nu a existat acest mandat.
Fiind audiat, martorul I.D. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în prezentul dosar la Parchet, precizând că cunoaşte fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată şi l-a cunoscut pe inculpat, la revelion în 2004 - 2005 când a fost la un restaurant în Sinaia şi au stat la aceeaşi masă.
A arătat martorul că, în discuţiile purtate cu acea ocazie, a aflat că inculpatul era deputat în Parlamentul Moldovei şi făcea afaceri în România şi totodată, a aflat că îl interesa obţinerea unor acţiuni la SC G. SA Buzău şi să notifice pentru aceasta, Consiliul Concurenţei; totodată să obţină nişte fonduri nerambursabile pentru mediu.
În continuare a arătat martorul că lucra în acea perioadă la o firmă de Consultanţă şi a încheiat cu inculpatul două contracte: unul cu H. SRL şi cu inculpatul G.V. iar celălalt contract cu SC G. SA iar la finalul lunii noiembrie 2005, s-au finalizat cam 75% din clauzele contractuale în ceea ce priveşte obligaţiile sale.
Întrucât era în sarcina sa această obligaţie, inculpatul l-a rugat să aranjeze o întâlnire cu vicepreşedintele AVAS L.C.N., de la care a aflat că de această problemă se ocupa consilierul său M.A.
A arătat martorul că, a avut loc o întâlnire între inculpat şi M.A., la întâlnire fiind şi el de faţă (în biroul lui M.A.), iar la finalul discuţiei, inculpatul G.V. l-a rugat să-l invite pe dl. M.A. la un restaurant, unde s-a discutat despre problemele ivite pe parcursul derulării contractului şi la un moment dat, când martorul M.A. nu era de faţă, inculpatul G.V. l-a întrebat dacă ştie ce salariu are acesta la AVAS iar la răspunsul că nu ştie, dar presupune că are 1.000 - 1.500 euro, l-a întrebat de ce doreşte să ştie acest lucru şi i-a spus că doreşte să-l „premieze" pentru finalizarea contractului de privatizare.
Deşi nu mai poate preciza data, a arătat martorul că, s-a întâlnit cu inculpatul G.V. care i-a predat o mapă cu documente privind procesul de privatizare şi totodată, un plic care i-a spus că ar conţine o sumă de bani mai mare decât ceea ce i-o oferise anterior la restaurant inculpatul G.V., apreciind că ar fi vorba de 4 - 5.000 euro iar la începutul anului 2006, a fost contactat de inculpat întrucât apăruseră neînţelegeri între el şi reprezentanţii SC H. SRL, legate de plata unor investiţii care trebuia să aibă loc conform contractului.
A precizat martorul că, inculpatul l-a mai rugat să-i caute o firmă de consultantă în domeniul mediului şi o firmă de avocatură pentru rezolvarea litigiilor cu firma7 recomandându-i firma de avocatură P. & A. iar în vara anului 2006, a fost sunat de inculpat care i-a spus că trece prin Bucureşti, s-au întâlnit şi i-a dat suma de 5.000 euro pentru a i-o remite lui M.A., spunându-i că nu mai poate să-l aştepte pentru că pleacă din Bucureşti.
În continuare a arătat martorul că, s-a întâlnit la câteva zile, cu M.A., într-o pizzerie, să-i dea banii, acesta i-a spus să-i dea banii înapoi inculpatului pentru că sunt nişte neserioşi iar pentru că inculpatul G.V. plecase din ţară, i-a restituit suma de bani martorei B.L.
A precizat martorul că, prin vara lui 2006, a fost chemat la M.A., la sediul AVAS, care i-a spus că a găsit o soluţie pentru rezolvarea problemelor de mediu ale SC G. SA, prin chemarea în judecată a AVAS-ului de către SC. G. SA, cu nesusţinerea de către pârâtă a eventualelor căi de atac.
A arătat martorul că, i-a spus că inculpatul G.V. ar trebui să-i plătească o sumă de 10 -15.000 euro, iar la câteva zile a modificat suma spunând că vrea 20.000 euro şi întrucât nu l-a găsit pe inculpatul G.V., a luat legătura cu B.L. care urma să ia legătura cu asociaţii, însă, ulterior nu a mai aflat nimic.
În continuare, a arătat martorul că, a făcut toate demersurile necesare la AVAS pentru obţinerea deciziei Consiliului Concurenţei, şi în acest context, a cunoscut şi problemele legate de procesul de privatizare şi crede că martorul M.A. a primit o sumă de bani, la prima întâlnire la restaurant, deoarece întâlnirile ulterioare nu au mai avut loc prin acesta, martorul se întâlnea ulterior direct cu inculpatul, fiind sigur că în plicul pe care i l-a dat G.V. să i-l dea lui M.A., în noiembrie 2005 - erau bani, deşi nu a desfăcut plicul.
În finalul declaraţiei, a arătat martorul că, începând cu momentul în care M.A. a refuzat cei 5000 euro, le-a spus inculpatului şi martorei B.L. să nu se mai bazeze pe el în ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii AVAS.
Totodată, a fost audiat martorul M.A. a arătat că, în această cauză figurează în calitate de inculpat, şi nu ca martor, a mai dat declaraţii în această cauză, în Dosarul nr. 32/P/2007, Dosarul 14125/3/2007, fiind soluţionat definitiv de ICCJ, care a dispus casarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. Şi având în vedere calitatea sa de inculpat, a apreciat că nu poate da declaraţii în calitate de martor însă, îşi menţine toate declaraţiile pe care le-a dat până în prezent în faza de urmărire şi mai ales în faza de judecată în dosarul susmenţionat.
Referitor la declaraţiile date în prezentul dosar a precizat că a dat numai declaraţii în calitate de inculpat, nu îşi aduce aminte să fi dat vreodată declaraţii la Parchet, în calitate de martor şi recunoaşte semnătura existentă pe declaraţia aflată la fila 34 dosar urmărire penală - declaraţie tipizată şi de pe declaraţia olografă.
Audiată fiind la acelaşi termen de judecată, martora P.M.M. şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală şi la Parchet, precizând că l-a cunoscut pe inculpatul G.V., care s-a prezentat la sediul instituţiei pentru contractul încheiat cu SC G. SA., solicitând preluarea contractului prin novaţie, întâlnirile acestuia au avut loc la nivelul de vicepreşedinţi, sau directori generali sau consilieri începând cu anul 2004, însă din anul 2005, nu la mai văzut.
A arătat martora că I.D. la cunoscut în anul 2005, când venea în calitate de consultant al inculpatului G.V. iar martora B.L. a venit la sediul AVAS prin 2006, însă inculpatul G.V. s-a mai prezentat la sediul AVAS şi în ianuarie 2007, împreună cu sora, cu B.S. şi cu avocata acestuia.
În finalul declaraţiei, a arătat martora că, deşi a fost un moment în care penalităţile se plăteau în contul societăţii, a fost o perioadă când s-au plătit în contul AVAS iar din iulie 2005, penalităţile se plăteau doar în contul AVAS, însă, în aprilie 2005 era valabilă prevederea conform căreia penalităţile se plăteau în contul societăţii, acestea nu au fost plătite în termenul de 6o de zile, atunci intrând în vigoare ordonanţa modificată.
În şedinţa publică din data de 19 iulie 2011, Tribunalul a procedat la audierea martorilor din acte O.L.F., G.I., A.E., G.C. şi T.C., sub prestare de jurământ religios, potrivit disp. art. 327 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în procese-verbale aparte de ascultare, ataşate la dosarul cauzei.
Audiat de către instanţă, martorul O.L.F. a precizat că îşi menţine declaraţiile date la Parchet, acestea corespunzând adevărului, arătând că, nu îl cunoaşte pe inculpatul G.V., însă o cunoaşte pe B.L.
În finalul declaraţiei, martorul a precizat că, ştie că inculpatul G.V. este cercetat pentru o faptă de corupţie, însă nu ştie nimic cu privire la SC G. SA.
Fiind audiat, martorul G.I. a declarat că îşi menţine declaraţiile date la Parchet, acestea corespunzând adevărului, arătând că a fost angajat numai 5 zile la SC G. SA, iar 2 zile au fost week-end, fiind angajat ca şofer al d-nei B.L. iar pe G.V. l-a văzut în urmă cu un an, la Tribunal.
A arătat martorul că, pe martora B.L. a transportat-o la AVAS, însă nu cunoaşte pentru ce mergea la AVAS, fiind angajat de 3 zile şi nu intra în discuţii cu aceasta.
La acelaşi termen de judecată a fost audiată şi martora A.E. care a declarat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, aceste declaraţii fiind luate cu mult timp în urmă, precizând că nu La cunoscut pe inculpatul G.V. şi nu ştie pentru ce a fost trimis în judecată.
În prezent, a arătat martora, este avocat şi înainte a fost director general la AVAS şi ştie că M.A.- martor în prezentul dosar, a fost condamnat pentru luare de mită, însă nu ştie împrejurările în care s-a petrecut fapta, fiind colegă cu M.A. la AVAS când acesta era consilier.
În continuare, a arătat martora că SC G. SA Buzău era una din societăţile din portofoliul AVAS-ului.
A precizat martora că, a avut mai multe discuţii în contradictoriu cu M.A., datorită acestui fapt a fost şi schimbată din funcţie, şi la scurtă vreme de la schimbarea sa din funcţie, dl. M.A. i-a luat locul, acesta având discuţii cu subordonaţii, ocolind-o, aceasta fiind o practică frecventă a acestuia iar discuţiile în contradictoriu vizau diferite teme din cadrul AVAS.
În finalul declaraţiei, a arătat martora că nu o cunoaşte pe B.L., iar în acea perioadă se ocupa de tot ce venea în direcţie, la un moment dat, având în Colegiul Director în dezbatere şi problema G., precizând că a avut discuţii şi pe G. SA şi ştie că, pe perioada plecării sale în concediu, multe din problemele cu care nu era de acord, erau vizate favorabil.
Martorul G.C. a declarat că îşi menţine declaraţiile date la Parchet, acestea corespunzând adevărului, precizând că l-a văzut pe inculpatul G.V. când a venit la Tribunal, până la acel moment nu l-a cunoscut.
A arătat martorul că a fost şoferul lui M.A. şi niciodată nu l-a transportat pe M.A. la întâlniri cu inculpatul G.V. iar pe martora B.L. a cunoscut-o într-o seară, când a dus-o cu maşina de la AGIP din faţa AVAS-ului la L., în maşină fiind şi dl. M.A.
Audiat, sub prestare de jurământ, martorul T.C. a arătat că îşi menţine declaraţiile date la Parchet, acestea corespunzând adevărului, precizând că, în anul 1990 - 1991,a fost prim viceprim-ministru şi l-a cunoscut pe inculpatul G.V. întrucât este persoană publică în Republica Moldova iar despre fapta pentru care inculpatul G.V. este trimis în judecată, ştie că este vorba de o mită la AVAS.
A arătat martorul că este expert în domeniul economiei şi a realizat multe studii de fezabilitate, arătând că este o fabrică cu o tehnologie veche, cu costuri exagerate, mai ales energetice, însă nu cunoaşte nimic despre întâlnirile dintre inculpatul G.V., martora B.L. şi funcţionarii AVAS.
În continuarea declaraţiei, a arătat martorul că avea o datorie la C.A. şi a fost sunat de acesta să-i restitui datoria şi i-a spus că va intra la el d-na B.L. pentru a-i da 30.000 dolari.
A precizat martorul că se cunoaşte de foarte mult cu familia C.A., nu există nici un contract scris de împrumut între el şi C.A., banii au fost daţi pe încredere şi nici nu s-a încheiat nici un act când i-a dat banii lui B.L., aceasta nu a văzut ce era în plic, ştia doar că sunt bani în plic, căreia i-a spus doar să transmită banii lui C.A., însă nu cunoaşte dacă B.L. i-a înmânat banii ulterior lui C.A. şi, niciodată inculpatul G.V. nu i-a solicitat bani pentru SC G. SA.
În şedinţa publică din data de 19 septembrie 2011, au fost audiaţi martorii B.L., R.T. şi L.N.C., ale căror depoziţii au fost ataşate la dosarul cauzei.
Audiat, martorul R.T. şi-a menţinut declaraţia dată la DNA în anul 2007, întrucât corespunde adevărului, şi a arătat că, se referă la schimbul unei sume de bani din euro în dolari, de către o persoană O.L.F., însoţit de o doamnă.
În finalul declaraţiei, a arătat martorul că pe O.L.F. îl cunoştea şi îl sunase în prealabil să-i spună că are de schimbat o sumă de bani din euro în dolari, însă pe inculpatul G.V., nu l-a cunoscut, nu ştie pentru ce este cercetat.
Fiind audiat, martorul L.N.C. a declarat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, acestea corespund adevărului şi nu are cunoştinţă despre fapta pentru care este cercetat G.V.
A arătat martorul că, a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte AVAS din data 10 februarie 2005 - 12 aprilie 2007, a avut în subordonare Direcţia Generală de Monitorizare Postprivatizare, iar M.A. i-a fost consilier până la data de 08 ianuarie 2007, însă la data săvârşirii faptei M.A. nu era consilierul său, era subordonatul direct al Preşedintelui AVAS.
A precizat martorul că i-a fost solicitată o audienţă de către directorul general al SC G. SA Buzău, întâlnire pe care a avut-o şi cu preşedinţii de sindicate din această societate comercială, spunându-i-se că sunt în dificultate financiară şi era ştiut că această firmă era producător principal pentru Dacia Piteşti şi că pierduseră această piaţă şi alte pieţe.
În continuarea declaraţiei, a arătat martorul că, i s-a spus că investitorul principal nu îşi realizase investiţiile din contractul de privatizare, şi exista o solicitare de novaţie de la I. Piteşti către G.V., solicitare care exista de 8 luni de zile, precizându-se i s-a pus că inculpatul G.V. este deputat în Republica Moldova, care, la puţin timp de la această audienţă, a venit la sediul AVAS, G.V., care i-a expus aceeaşi situaţie şi care i-a spus că se plătesc penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, sumele fiind destul de consistente, cam 40 miliarde ROL şi care i-a spus că la semnarea novaţiei, s-a angajat să plătească el aceste sume către Statul Român.
În aceeaşi şedinţă de judecată a fost audiată şi martora B.L. care a declarat că, îşi menţine declaraţiile date la Parchet, în anul 2007, cu precizarea că inculpatul este fratele său.
A arătat martora că, în acea perioadă, având în vedere regimul existent în Moldova, fratele său a dorit să-şi deschidă o afacere, anume de a prelua acţiunile SC G. SA la acea dată fratele său fiind parlamentar şi locuia la Chişinău şi în acest scop, a apelat la un domn Ionescu pe care îl cunoştea, care locuia în Bucureşti, domn care s-a oferit să-i ofere consultanţă în această problemă.
A arătat martora că, ştie că fratele său că şi-a început activitatea prin a repune în vigoare contractul de privatizare al societăţii, a preluat acţiunile firmei, a plătit integral costul acestora, însă foştii proprietari aveau obligaţia de plată a penalităţilor şi dl. I.D. i-a explicat ca fiind nou proprietar, era posibil ca printr-o notificare la Agenţia de Concurenţă să fie scutit de plata acestor penalităţi, conform dispoziţiilor legale ceea ce, în final nu s-a ajuns să fie scutit de această plată.
În continuare, a arătat martora că, după ce s-a hotărât să preia aceste acţiuni, inculpatul a decis să-şi mai ia un partener, respectiv pe SC H. SRL şi, împreună cu fratele său, martora a fost la AVAS pentru a afla care sunt paşii care urmează să-i facă pentru derularea operaţiilor iar după preluarea acţiunilor urma să se facă investiţiile, acestea urmau să se facă în contul G. până la 31 martie 2006, însă, la sfârşitul lunii mai au fost sunaţi de I.D. care le-a spus că este posibil să piardă acest contract.
În acest sens, s-au întâlnit cu reprezentantul SC. H. - dl. B.S. împreună cu dl. I.D. şi au aflat că dacă nu plătesc garanţiile intervine pactul comisoriu şi pierd contractul apoi au urmat discuţii şi cu reprezentanţii AVAS împreună cu cei ai SC H. şi în toată această perioadă dl. I.D. îi suna şi le reamintea situaţia în care ne află, însă,le-a spus că aceasta poate fi reparată dacă vor fi drăguţi cu reprezentanţi AVAS, această situaţie putând fi rezolvată de el.
A precizat martora că, martorul I.D. le-a spus, după ce fuseseră în prealabil la AVAS, că trebuie să dea suma de 30.000 euro iar, după alte discuţii eşuate la AVAS, au luat decizia să dea banii, acţionarul majoritar luând decizia de a da banii.
Cu acest prilej, martora a arătat că l-a anunţat pe fratele său meu despre această decizie şi i-a spus să-l sune pe B.S. şi pe C.A. întrucât nu mai era problema lui, aceasta l-a sunat pe C.A. care i-a spus să meargă să ia suma de 26.000 euro de la B.S., a luat-o şi s-a întâlnit cu M.A. la o benzinărie din faţa AVAS-ului, loc pe care îl stabiliseră, în prealabil.
Întrucât i se spusese că va trebui să depună o acţiune pentru recuperarea penalităţilor, s-au hotărât să dea o parte din bani, respectiv suma de 20.000 dolari.
În finalul declaraţiei, martora a arătat că s-a întâlnit cu M.A., în maşina lui şi i-a dat banii, în maşina acestuia fiind şi şoferul lui M.A., această sumă fiind dată lui M.A. în februarie 2007.
În şedinţa publică din data de 27 septembrie 2011 a fost audiat inculpatul G.V., potrivit disp. art. 323 C. proc. pen., cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal de ascultare, ataşat la dosarul cauzei.
Astfel, fiind audiat, inculpatul a declarat că cunoaşte infracţiunile pentru care este trimis în judecată, respectiv complicitate la dare de mită, complicitate la luare de mită şi cumpărare de influenţă şi nu se consideră vinovat pentru cele trei infracţiuni menţionate anterior, precizând că, fiind om de afaceri în Republica Moldova, a intrat în politică în acest stat însă, datorită regimului comunist a fost nevoit să-şi înceapă afacerile în România, locuind la Chişinău.
A arătat martorul că, în anul 2004, a studiat situaţia juridică a SC G. SA şi a formulat o cerere de preluare de acţiuni de la SC I. Piteşti, societate care deţinea majoritatea acţiunilor la SC G. SA., a stabilit suma care trebuia să o plătească pentru acţiuni şi ştia că SC I. avea de plătit la stat penalităţi de 1.400.000 euro iar, prin intermediul unui domn din Moldova, a intrat în legătură cu cei de la I. şi a început să poarte discuţii cu cei din conducerea AVAS de la acea dată, care a concluzionat că penalităţile nu trebuiau plătite, fiind emisă o Hotărâre de Guvern care anulase aceste penalităţi, însă, ulterior, la câteva zile, Consiliul Concurenţei a anulat Hotărârea de Guvern întrucât a considerat-o ajutor de stat, cerând o justificare a Avas-ului.
A precizat inculpatul că, între timp, s-a schimbat conducerea AVAS ului şi cu ocazia revelionului din 2004 - 2005, a făcut cunoştinţă cu martorul I.D., care i se prezentase ca fiind fost secretar de stat la Consiliul Concurenţei, care cunoştea foarte bine situaţia ajutoarelor de stat şi cu această ocazie a cerut consiliere de la acesta, privind preluarea acţiunilor de la SC G. SA., pentru serviciul efectuat, plătindu-i acestuia câte 30.000 - 40.000 euro prin transfer bancar la o bancă din România.
În continuarea declaraţiei, a arătat inculpatul că, ulterior, prin ianuarie, a mers cu martorul I.D. la AVAS întrucât acesta aranjase o întâlnire cu martorul L.N.C. -vicepreşedintele AVAS de la acea perioadă, unde au discutat problema societăţii şi au stabilit ca martorul I.D. să pregătească notificarea către Consiliul Concurenţei şi, fiind mai multe rânduri de negocieri pentru analizarea clauzelor, i s-a făcut cunoştinţă cu M.A. - consilierul dl. L.N.C., care împreună cu martorul I.D. au pregătit actele necesare preluării parchetului de acţiuni, însă nu cunoaşte dacă intra în atribuţiile de serviciu ale martorului M.A. să efectueze aceste acte dar, ştia că martorul L.N.C. avea atribuţii de postprivatizare în AVAS iar M.A. era consilierul lui.
Inculpatul a precizat că îl plătea pe martorul I.D., în calitate de consilier al său pentru aceste probleme, suma cea mai mare care a remis-o acestuia fiind de 30.000 euro şi niciodată, martorul I.D. nu i-a precizat că sumele de bani pe care i le-a remis în această perioadă prin transfer bancar ar fi pentru persoane din cadrul AVAS, martorul I.D. spunându-i că lucrează cu mai multe persoane, însă nu avea cunoştinţă inculpatul dacă aceste persoane erau din Consiliul Concurenţei sau din AVAS.
În continuarea declaraţiei, inculpatul a arătat că, la final, a plătit penalităţile de 1.400.000 euro către stat şi, ulterior şi-a găsit parteneri pe cei de la H. cu care avea 50% cu 50% acţiuni, însă, în ianuarie 2007, avea acţiuni în proporţie de 16% - fără a putea lua vreo decizie.
Martorul a declarat că, ştia că martora B.L. era împuternicită de C.A. ca împreună cu B.S. să se ocupe de problemele ce ţin de AVAS şi împreună cu juriştii de la Societatea D. şi A. s-au dus de nenumărate ori acolo unde s-au întâlnit cu M.A. şi cu alte persoane din AVAS iar la toate întâlnirile a participat şi martorul I.D., de la care a aflat în iunie 2006 că poate intra sub incidenţa pactului comisoriu din contract, şi prin urmare, contractul să fie desfiinţat şi cu acest prilej, a fost la AVAS pentru a găsi o soluţie la problema sa.
În continuare, martorul a declarat că, la circa o săptămână, martora B.L. i-a comunicat că martorul I.D. i-a spus că mai avea de plătit suma de 214.000 euro şi că a aflat la discuţia purtată între ea, B.S. şi I.D. „că dacă vom fi drăguţi cu cei de la AVAS" nu vor mai plăti penalităţile în contul AVAS-ului şi martorul I.D. a cerut 10.000 euro pentru cei de la AVAS, B.S. şi d-nei B.L. să rezolve pe cale amiabilă problema însă, ulterior, a aflat că B.L. şi B.S. i-au dat lui I.D. suma de 10.000 euro fără ca eu să ştiu, banii fiind alocaţi de SC H. ca acţionar majoritar.
Ulterior, arată inculpatul că, sumele erau mult mai mari de 50.000 - 60.000 euro, însă a precizat că nu mai participă la aşa ceva, pentru că nu are bani şi a aflat de remiterea banilor post factum, ştiind doar că au fost ceruţi însă, are cunoştinţă şi despre suma remisă la data de 24 februarie 2007.
A precizat inculpatul, în finalul declaraţiei că, suma de 214.000 euro fuseseră plătiţi în contul G. SA şi ar putea dovedi faptul că i-a plătit martorului I.D., prin transfer bancar, mai multe sume de bani, având încheiat un contract cu acesta, contract În baza căruia acesta primea sume de bani şi bineînţeles şi împuterniciri.
Examinând actele şi lucrările dosarul instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
1. Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă, săvârşită de inculpatul G.V., la data de 11 septembrie 2006.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (în prezent, reorganizată sub denumirea de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS), SC I.P. SA a achiziţionat un nr. de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA Buzău, pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4.715.615,88 RON.
Conform dispoziţiilor art. 5 lit. e) din O.U.G. nr. 23/2004, AVAS, între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002.
Prin convenţia de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, semnată la 22 aprilie 2005 de reprezentantul AVAS, vicepreşedintele L.N.C. şi de administratorul SC I.P. SA, firma cumpărătoare de acţiuni aparţinând SC G. SA Buzău, se obliga să plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenţiei.
Ulterior datei încheierii convenţiei de menţinere în vigoare, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni iniţial a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, după cum urmează:
- Actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor în contractul de privatizare a SC G. SA, Buzău, era inculpatul G.V., care se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, SC I.P. SA;
- Actul adiţional nr. 2, semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de inculpatul G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare;
- Actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, între AVAS şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., potrivit căruia, s-a realizat modificarea unor clauze contractuale (cele prevăzute la punctele 8 octombrie 3, 8 octombrie 5 şi 8 octombrie 9 din contractul iniţial de privatizare şi anexele nr. 12 şi nr. 13 ale acestui contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu).
La data de 29 ianuarie 2007, AVAS, prin vicepreşedintele L.N.C. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal, B.S., au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. S.A. Buzău, prin care AVAS a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din Actul adiţional nr. 1/27 aprilie 2005 şi în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul iniţial.
În vederea încheierii unor convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiţionale la un astfel de contract, aşa cum rezultă din Regulamentele de organizare şi funcţionare ale AVAS (în vigoare înainte şi după data de 08 ianuarie 2007), urmau să fie parcurse mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conţină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcţiei de Monitorizare Postprivatizare de 2 experţi, de director şi de directorul general, iar la nivelul Direcţiei Asistenţă Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director şi de către directorul general). Ulterior, notele era avizate de vicepreşedintele L.C.N. şi erau apoi supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului director, redactându-se în acest sens o hotărâre; în situaţia în care notele erau aprobate, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar În baza acestui înscris, care atestă aprobarea dată de colegiu, preşedintele AVAS emitea o hotărâre de punere în executare a notei, şi, ulterior, vicepreşedintele coordonator încheia în numele AVAS respectivele convenţii, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.
La data de 29 ianuarie 2007, în urma încheierii mai multor acte adiţionale şi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, astfel cum au fost anterior menţionate, acţionarii majoritari la SC G. SA Buzău erau (conform verificării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) inculpatul G.V. (cu 16,713% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi SC H.E. SRL. (cu 77,983% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei), în condiţiile în care acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale erau R.I.E.L. şi B.S., care deţineau 95% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi, respectiv 5%. Cât priveşte conducerea executivă a firmei în discuţie, aceasta, la aceeaşi dată, era asigurată de către C.A., L.M. şi T.C.
După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a SC. G. S.A. Buzău, în continuare nu au fost îndeplinite obligaţiile asumate de către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la AVAS (în sumă de 4 milioane euro), precum şi cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 euro). Mai mult, în noiembrie 2005 se procedase şi la diminuarea valorii nominale a acţiunilor, astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii SC G. SA Buzău, pentru a continua să îşi menţină calitatea de acţionari la această firmă, trebuiau să facă demersuri la AVAS pentru a soluţiona mai multe probleme (menţionate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi în declaraţiile martorilor I.D., P.C.A. şi P.M.M.) privind neplata celor două tipuri de investiţii şi a penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, neacoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul AVAS pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la SC G. SA Buzău a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare în legătură cu investiţiile de retehnologizare şi, deoarece pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu AVAS, Contractul de cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla în situaţia de a fi desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în contract, era necesară şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.
În iunie 2005, inculpatul G.V. a intrat în relaţii contractuale cu SC P.C.G. SRL, în vederea primirii de consultanţă pentru preluarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, iar persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două contracte încheiate cu inculpatul G.V. şi SC H.E. SRL., respectiv cu SC G. SA Buzău, a fost martorul I.D., care, deşi, la sfârşitul anului 2005, finalizase actele de consultanţă la care se obligase (efectuarea demersurilor necesare la A.VA.S. pentru desfăşurarea procedurilor care trebuiau să se finalizeze cu preluarea contractului de privatizare a SC G. SA de către G.V., obţinerea deciziei Consiliului Concurenţei privind concentrarea economică realizată de acesta prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni la SC G. SA, precum şi obţinerea autorizării Agenţiei Fondului de Mediu pentru obţinerea unor fonduri nerambursabile în vederea realizării unui procent de 30% din obligaţiile de mediu asumate prin respectivul contract), a continuat să ţină legătura cu inculpatul G.V. şi cu sora acestuia, B.L.
Martorul I.D., în vara anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligaţiilor contractuale asumate, de către SC P.C.G. SRL, a avut o discuţie cu vicepreşedintele AVAS responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N.C., care i-a comunicat faptul că se va ocupa, din partea AVAS, de soluţionarea tuturor problemelor legate de reglementarea situaţiei SC G. SA Buzău, unul dintre consilierii săi personali, respectiv M.A. (împrejurare confirmată de martorul L.N.C.), iar, ulterior, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către inculpatul G.V. au fost discutate direct cu acest consilier.
Conform declaraţiilor martorilor I.D., L.N.C., P.C.A., B.S. şi B.L., coroborate cu notele de redare a unor convorbiri interceptate şi înregistrate În baza unor mandate emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, cel dintâi a realizat, în perioada începutul anului 2005 - iunie/iulie 2006, intermedierea relaţiilor dintre M.A., pe de o parte şi B.L., B.S. şi inculpatul G.V., pe de altă parte, mai precis, martorul I.D. a participat, alături de debitorii din contractul de privatizare al SC G. SA Buzău sau în numele acestora, la discuţiile cu M.A. referitor la soluţionarea în mod favorabil acţionarilor SC G. SA Buzău a unor situaţii vizând nerespectarea de către aceştia a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între M.A. şi cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău şi a transmis oferte de bani din partea acţionarilor SC G. SA Buzău lui M.A. şi din partea celui din urmă. pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, în legătură cu rezolvarea unor probleme ale acestei firme. Din convorbirea telefonică de la data de 01 august 2006, ora 10:27, în contextul în care B.L. şi inculpatul G.V. discutau despre creşterea sumei cerute de M.A. pentru soluţionarea problemelor SC G. SA Buzău, la nivelul AVAS, inculpatul a precizat că M.A. vrea să primească banii direct, şi nu prin intermediul martorului I.D., fapt care confirmă împrejurarea că acesta din urmă, începând cu sfârşitul lunii iulie a încetat să mai aibă exclusivitatea în legătura dintre B.L. şi inculpatul G.V., pe de o parte, şi M.A., pe de altă parte; ulterior, într-o altă convorbire telefonică respectiv, cea din 11 septembrie 2006, ora 17:04, purtată de B.L. cu inculpatul G.V., cea dintâi confirmă susţinerile martorului I.D., în sensul că acesta din urmă a încetat să mai participe la realizarea legăturii dintre acţionarii SC G. SA Buzău şi M.A.
Susţinerile martorului I.D. referitor la împrejurarea că o anumită perioadă de timp, în mod exclusiv, a făcut legătura în modalitatea arătată între M.A., în calitate de consilier al AVAS şi inculpatul G.V., precum şi sora sa, B.L., reiese cu claritate şi din alte convorbiri telefonice, după cum urmează: cele purtate de B.L. cu martorul I.D., din datele de 13 iunie 2006, ora 12:55, 13 iunie 2006, ora 13:17, 04 iulie 2006, ora 08:21 şi 04 iulie 2006, ora 08:42, precum şi cele purtate între inculpatul G.V. şi B.L., din datele de 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23 (una din replicile inculpatului G.V. în această din urmă discuţie referitoare la remiterea unor sume de bani către M.A., a fost „Prin I.D. se face şi gata! Eu lui I.D. îi spun, eu cu I.D. n-am de ce mă teme. Eu cu dânsul vorbesc şi aşa .."), 05 iulie 2006, ora 10:40, 01:08.2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 16:24 şi 11 septembrie 2006, ora 17:04.
În calitate de consilier al vicepreşedintelui AVAS, L.N.C., poziţie în care M.A. s-a aflat în perioada aprilie 2005 - ianuarie 2007, conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al AVAS, avea ca şi atribuţii de serviciu, în esenţă, executarea dispoziţiile vicepreşedintelui şi colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate, cu directorii generali, cu directorii şi cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul AVAS
În fapt, aşa cum rezultă din actele menţionate, dar şi din depoziţiile martorilor L.N.C., F.D., A.E. şi G.D., M.A. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N.C., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând, deşi în calitate de invitat nu avea drept de vot, să influenţeze cu privire la luarea unor decizii de respingere sau admitere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele AVAS, participa împreună cu sau în numele vicepreşedintelui L.N.C. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acţiuni la firmele privatizate şi cu avocaţii acestora.
Din probaţiunea testimonială a reieşit că vicepreşedintele se afla în relaţii profesionale şi personale bune cu M.A., context în care este evident că acesta din urmă avea posibilitatea de a determina luarea unor decizii şi semnarea unor acte de către funcţionarii competenţi din cadrul AVAS, de natură a favoriza pe cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău în perioada de monitorizare postprivatizare sau, în orice caz, crea tuturor persoanelor interesate convingerea că are o astfel de influenţă.
De altfel, din convorbirea interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, din 13 iunie 2006, ora 12:55, purtată de martorii B.L. şi I.D., acesta din urmă în perioada respectivă intermediind legătura dintre M.A. şi acţionarii SC G. SA Buzău, s-a evidenţiat faptul că orice întâlnire cu vreun funcţionar din cadrul AVAS implicat în redactarea şi semnarea actelor cu SC G. SA Buzău, se făcea numai după înştiinţarea lui M.A., martorul I.D. precizând că „.. eu nu m-am întâlnit niciodată cu el [n.n. cu martorul P.C.A., expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare] fără să ştie şi A.[n.n. M.A.] ".
Totuşi, B.L. şi inculpatul G.V. (cumpărătorii de influenţă) aveau cunoştinţă despre competenţele reale ale consilierului M.A., aşa cum a reieşit şi din discuţia telefonică purtată de către cei dintâi la data de 13 februarie 2007, ora 18:59, una din replicile martorei fiind aceea că „..trebuie să ne onorăm obligaţiile..", „cu atât mai mult că de dânsul [n.n. de M.A., care la data convorbirii avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS] depinde amu şi mai mult decât o depins,.", în sensul că de data aceasta avea posibilitatea să decidă cu privire la încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare şi nu doar să influenţeze alţi funcţionari.
Împrejurarea că M.A. s-a ocupat în mod direct de coordonarea discuţiilor în vederea soluţionării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către SC G. SA Buzău a obligaţiilor contractuale şi de negocierile dintre cumpărătorii acţiunilor firmei menţionate şi AVAS, este confirmată de depoziţia martorului P.C.A. (expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare), care a precizat că, în situaţia în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău, directorul direcţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea era convocat pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situaţii ivite referitor la întocmirea unor acte în derularea procedurilor de monitorizare postprivatizare. Uneori, directorul direcţiei menţionate îl desemna chiar pe martorul P.C.A. să participe la discuţii şi, în acest context, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., în vara - toamna anului 2006, şi pe B.L., ocazie cu care, la solicitarea lui M.A., a prezentat punctul de vedere al direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 euro, cu titlul de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în aceeaşi perioadă martorul P.C.A. s-a mai prezentat şi cu alte prilejuri în biroul lui M.A. pentru a prezenta argumentele juridice care erau avute în vedere de Direcţia Asistenţă Juridică Postprivatizare în susţinerea punctului de vedere conform căruia, plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.000 euro, trebuia făcută în contul AVAS, neputând fi considerată valabilă o plată efectuată în contul SC G. SA Buzău, aşa cum doreau cumpărătorii acţiunilor de la firma menţionată (situaţie care probează fără echivoc interesul lui M.A. în găsirea unei soluţii pentru rezolvarea acestei probleme în mod favorabil acţionarilor S.C. G. S.A Buzău). în speţă, plata sumei de 214.000 euro urma ca, în opinia funcţionarilor din cadrul AVAS, să fie făcută în contul acestei instituţii deoarece, începând cu data de 22 iulie 2005, se modificase art. 16 din O.U.G. nr. 25/2002, care, numai în forma anterioară, prevedea ca o astfel de plată să se facă în contul societăţii comerciale privatizate.
Faptul că M.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu reprezentanţii acţionarilor SC G. SA Buzău, pentru a discuta problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare, rezultă şi din declaraţiile martorilor B.L., B.S., P.C.A., G.D. precum şi din declaraţiile sale, în mod direct sau indirect, dar şi din unele discuţii telefonice, purtate în perioada iunie - septembrie 2006, interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis în temeiul art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990 (convorbirile care au avut loc între M.A. şi B.L. la datele din 01 august 2006, ora 11:07 şi 11 septembrie 2006, ora 16:20, precum şi discuţiile purtate de B.L. cu B.S. 11 septembrie 2006, ora 15:14, cu inculpatul G.V. - 26:06.2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2007, ora 11:23, 01 august 2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 05 iulie 2006, ora 10:40 şi cu martorul I.D. - 04 iulie 2006, ora 08:21).
În cursul verii şi toamnei anului 2006, pe fondul discuţiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate la nivelul AVAS şi care derivau din nerespectarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău, a termenelor contractuale pentru îndeplinirea unor obligaţii în perioada de monitorizare postprivatizare, M.A. a pretins în mai multe rânduri sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în permanenţă, în raport de situaţiile care erau avute în vedere pentru a fi soluţionate.
Totodată, a reieşit că sumele de bani pretinse de către M.A. au fost negociate prin intermediul martorului I.D., iar evoluţia sumelor cerute acţionarilor de la S.C. G. S.A Buzău, a fost în sensul creşterii lor, în schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe situaţii care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea contractului.
Astfel, pe la începutul verii anului 2006, discuţiile dintre debitorii din contractul de privatizare şi M.A. erau legate de aspectul plăţii penalităţilor stabilite pentru neefectuarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău a investiţiilor de mediu, respectiv suma de 214.200 euro. Sub acest aspect, declaraţia martorului I.D. se coroborează şi cu depoziţia martorului P.C.A., care a fost desemnat în mai multe rânduri, în perioada respectivă, să participe la discuţiile care aveau loc în biroul consilierului M.A.. Tot în aceeaşi perioadă, martorul P.C.A., într-o întâlnire care a avut loc la benzinăria AGIP, situată vis-a-vis de sediul AVAS, a reluat discuţia în prezenţa reprezentanţilor acţionarilor SC G. SA Buzău, B.L., B.S. şi a avocatei SC H.E. SRL., L.A.M. şi a arătat că aceste penalităţi urmau să fie plătite, conform legislaţiei în vigoare la momentul efectuării plăţii, în contul AVAS, neputând fi considerată, începând cu data de 22 iulie 2005, ca valabilă, o plată făcută în contul SC G. SA Buzău.
De asemenea, şi dintr-o serie de convorbiri telefonice, interceptate şi înregistrate din perioada 27 iunie 2006 - 01 august 2006, dintre B.L. şi inculpatul G.V., au rezultat aspectele menţionate anterior.
Astfel, în discuţia purtată în 27 iunie 2006, ora 10:27, în care B.L. face un rezumat al întâlnirii pe care a avut-o în ziua anterioară cu M.A., printre altele a arătat că, la vremea respectivă, soluţia, cel puţin temporară, cu privire la care erau de acord ambele părţi ar fi fost ca, în proiectul unui document insuficient precizat şi cu privire la conţinutul căruia trebuiau să fie de acord şi debitorii din contract - posibil al convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare - să fie cuprinsă o clauză în sensul că SC G. SA Buzău are „.. obligaţiunea de a efectua toate plăţile restante.. ", fără a preciza în detaliu sumele datorate AVAS; în convorbirea din 03 iulie 2006, ora 11:23 dintre inculpatul G.V. şi B.L., pe fondul relatării de către cea din urmă a conţinutului unei discuţii purtată cu B.S., cu care ocazie îi adusese acestuia la cunoştinţă despre pretinderea lui M.A. cu privire la o sumă de bani, pe care inculpata i-a cerut lui B.S. să o plătească singur, în calitate de reprezentant al SC H.E. SRL., inculpatul i-a sugerat surorii sale că ar trebui să-i spună lui B.S. că „.. voi dacă acceptaţi chestia asta [n.n. rezultatul negocierilor pe care G.V. şi B.L. le-au purtat cu M.A.].. dacă n-acceptaţi, atunci le plătiţi toate 200..", totodată, precizând şi că „astea 200 tot din asta ar să trebuiască plătite, dar de-amu la întreprindere [n.n. la SC G. SA Buzău]"; în discuţia din 01 august 2006, ora 10:27, în contextul în care B.L. îi comunică fratelui său, inculpatul G.V., despre mărirea pretenţiilor lui M.A., arată că se va întâlni cu acesta şi va cere la rândul său să fie incluse în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, clauze convenabile SC G. SA Buzău, referitoare la constituirea de garanţii în favoarea AVAS şi la modalitatea de plată a penalităţilor de mediu datorate de cumpărătorii firmei privatizate menţionate: „.. toţi 200 noi îi facem pentru fabrică .. ".
Ulterior, însă, o dată cu creşterea sumei pretinsă de M.A., acesta din urmă, a promis rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta SC G. SA Buzău, în derularea contractului de privatizare, prin influenţa pe care o avea asupra funcţionarilor din cadrul AVAS care aveau în competenţă atribuţii legate de încheierea actelor din perioada de monitorizare postprivatizare. Astfel, în discuţiile telefonice din 01 august 2006, ora 10:27 şi din 19:09.2006, ora 08:55, referitoare la mărirea sumei pretinse de către M.A., precum şi la o serie de detalii privind conţinutul convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, B.L. îi transmite inculpatului G.V., că a primit asigurări că „totul va fi în ordine" şi „.. a spus [n.n. M.A.] că totul e în regulă ".
Depoziţia martorului I.D., a mai evidenţiat şi date referitoare la o adevărată negociere între M.A., pe de o parte şi inculpatul G.V. şi B.L., de pe altă parte, cu privire la cuantumul sumei de bani pretinsă de către consilier. Iniţial, M.A. a solicitat martorului I.D. să transmită numitei B.L. şi, în mod implicit, şi inculpatului G.V., că doreşte o sumă cuprinsă între 10.000 şi 15.000 euro, pentru a influenţa funcţionarii din cadrul AVAS care erau abilitaţi să ia o decizie în ceea ce priveşte neplata penalităţilor datorate de către cumpărătorii SC G. SA Buzău, apoi 20.000 euro, reprezentând 10% din valoarea penalităţilor care trebuiau plătite, pentru ca în cele din urmă să se decidă cu privire la o sumă de 50.000 - 60.000 euro sau Dolari SUA Anterior formulării primei pretinderi, M.A. a indicat şi modalitatea în care se putea rezolva problema neplăţii penalităţilor de mediu, mai precis, urma ca AVAS să formuleze acţiune în instanţă împotriva acţionarilor SC G. SA, în condiţiile în care, datorită influenţei sale, funcţionarii din cadrul AVAS care aveau ca atribuţii de serviciu şi reprezentarea acestei instituţii în faţa instanţelor de judecată să nu depună diligente deosebite şi, în acest fel, SC G. SA Buzău să obţină o hotărâre judecătorească prin care AVAS să fie obligată să recunoască valabilitatea efectuării plăţii penalităţilor de mediu în contul firmei privatizate.
În toate cazurile martorul I.D. a transmis pretenţiile lui M.A. numitei B.L., aceasta, la rândul său, transmiţând datele respective inculpatului G.V. şi reprezentanţilor SC H.E. SRL.
B.L., după ce, aşa cum rezultă din discuţiile telefonice interceptate în prezenta cauză, s-a consultat cu inculpatul G.V., prin martorul I.D., i-a comunicat lui M.A. acordul inculpatului, precum şi al reprezentanţilor SC H.E. SRL. cu privire la remiterea unei sume de 40.000 (fără a preciza dacă se referă la euro sau Dolari SUA), din cei 50.000 - 60.000 ceruţi ultima oară de către M.A.
După câteva zile, martorul I.D. s-a întâlnit cu M.A. şi i-a transmis acestuia disponibilitatea cumpărătorilor acţiunilor SC G. SA Buzău de a plăti o sumă de 40.000 de euro sau Dolari SUA, M.A. arătând doar că va discuta despre acest aspect cu B.L. şi cu inculpatul G.V.
Aproximativ în cursul lunii august 2006, martorul I.D., la solicitarea lui M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul AVAS, ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii SC G. SA Buzău suma finală şi totală de 40.000 euro, iar în schimbul acestei sume, se vor soluţiona problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a SC G. SA Buzău, încheindu-se în cele din urmă şi convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.
Cu aceeaşi ocazie, M.A. i-a relatat martorului I.D. şi despre modalitatea în care va împărţi suma de 40.000 euro, respectiv, va da 5.000 euro unui funcţionar de la Departamentul Asistenţă Juridică al AVAS şi că ar fi trebuit să mai dea tot 5.000 euro martorei P.M.M., director la Departamentul de Monitorizare Postprivatizare al AVAS, însă, deoarece acesteia îi împrumutase o sumă de bani într-un cuantum apropiat de suma la care se gândise să i-o da, va considera împrumutul ca fiind achitat şi, prin urmare, acesteia nu o să-i mai dea nimic.
Urmare a acestor negocieri purtate de M.A. cu acţionarii de la SC G. SA Buzău, şi în scopul obţinerii în final a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie 2007, B.L., la indicaţiile inculpatului G.V., i-a remis lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA, primită în aceeaşi zi de la T.C. Conform declaraţiei acestuia din urmă, suma de bani în cauză i-a transmis-o numitei B.L., la cererea lui C.A., căruia, în această modalitate, îi restituia un împrumut pe care personal îl luase de la C.A., însă nu cunoştea ce reprezentau banii în relaţia dintre C.A., pe de o parte şi inculpatul G.V. şi martora B.L., pe de altă parte ori faptul că aceasta din trebuia să remită acei bani consilierului M.A.
Circumstanţele privind modalitatea în care s-au derulat negocierile dintre M.A. şi cei doi fraţi, prin intermediul martorului I.D., cu privire la modificarea cuantumului sumelor pretinse de către M.A. şi cu privire la natura relaţiilor apropiate dintre martorul I.D. şi M.A., care i-a permis să afle aspecte referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpat, sunt confirmate de convorbirile telefonice purtate în perioada iunie - septembrie 2006, după cum urmează:
- La data de 27 iunie 2006, ora 12:51, a avut loc o discuţie între B.L. şi inculpatul G.V., în cadrul căreia cea dintâi îi relatează despre modul în care, în ziua de 26 iunie 2006, s-a desfăşurat, o întâlnire la AVAS cu M.A., la care a participat şi martorul I.D., prilej cu care au discutat despre cuprinsul unui document ce urma să fie întocmit la nivelul AVAS; în cursul aceleaşi zile, prin intermediul aceluiaşi martor, B.L. a luat cunoştinţă despre o altă suma decât cea despre ştia până în acel moment, pretinsă de către M.A., respectiv 20.000, fără a preciza valuta; cu privire la acest aspect, inculpata arată că „.. aicea poziţia lui I.D. oleacă mă pune-n gardă: când eram numai noi, unu cu unu, el spunea că zece-cincisprezece, pe urmă când o venit de la aşela [n.n. M.A.] o zis că douăzeci.. ". Tot cu acea ocazie, B.L. a aflat prin intermediul martorului I.D. şi despre modalitatea în care M.A. intenţiona să împartă suma obţinută de la cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, respectiv, despre intenţia sa de a da o parte din bani şi martorei P.M.M., care nu este nominalizată, dar este individualizată ulterior în declaraţia martorului, precum şi în notele de redare a altor discuţii telefonice în care interlocutorii îi precizează şi identitatea. De altfel, sub acest aspect, depoziţia martorului I.D. şi nota de redare a acestei convorbiri se coroborează şi cu susţinerile martorei P.M.M., care a arătat că, într-adevăr, în cursul verii anului 2006 avea o datorie la M.A., de 6.000 euro, pe care, însă, a plătit-o în toamna aceluiaşi an, dintr-un credit bancar. Mijloacele de probă amintite evidenţiază buna credinţă a martorului I.D., care putea să cunoască aceste detalii numai în situaţia în care discuţia menţionată a fost reală.
- În convorbirea telefonică din 03 iulie 2006, ora 11:23 inculpatul G.V. şi B.L. au discutat despre remiterea către M.A. a sumei anterior stabilită în două sau trei tranşe, fie jumătate înainte de începerea derulării unor formalităţi la AVAS şi jumătate la finalizarea acestora, fie „.. la moment o parte, pe urmă când vedem proiectul [n.n. convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare] şi când se semnează, a treia parte ", nefiind stabilit. a)cest aspect în mod definitiv la data respectivă. Totodată, a reieşit din cuprinsul discuţiei şi faptul că suma trebuie plătită de către reprezentanţii SC H.E. SRL., inculpatul G.V. sugerându-i în acest sens surorii sale ca să îi spună, la rândul său, lui B.S.: "S, uite, având în vedere că asta-i, ştiţi şi voi, că-i problema voastră, noi am negociat, dar n-avem dreptul .. voi dacă acceptaţi .. ".
- Din cuprinsul convorbirii purtată la 05 iulie 2006, ora 10:40 a reieşit că, la un moment dat, B.L., având suspiciuni cu privire la atitudinea reprezentanţilor SC H.E. SRL. în raport de bănuiala celor din urmă în sensul că existau anumite piedici în derularea formalităţilor la AVAS din cauza soţiei avocatului lui G.V., respectiv consiliera P.C., din AVAS, i-a cerut martorului I.D. să se mai întâlnească cu M.A. şi să se lămurească, solicitare care nu avea nicio justificare decât în cazul în care ştia că cei doi se aflau în relaţii personale bune.
- În discuţia purtată de B.L. cu inculpatul G.V., în 01 august 2006, ora 10:27, cea dintâi îl informează pe inculpat că s-a întâlnit cu martorul I.D. şi că „pe scurt, acolo a crescut la 50"; îi mai relatează, totodată, şi despre solicitarea lui M.A. de a-i da banii direct, şi nu prin intermediul martorului I.D.
Aşa după cum reiese din discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză, în relaţia dintre inculpatul G.V. şi sora sa, B.L., cel dintâi, are rol de decizie cu privire la toate aspectele referitoare la S.C. G. SA Buzău, împrejurare, de altfel, firească, având în vedere faptul că inculpatul are calitatea de acţionar, aşadar avea interesul material şi direct să se soluţioneze într-o anumită modalitate formalităţile efectuate la nivelul AVAS, în vederea păstrării calităţii de acţionar şi a achitării datoriilor SC G. SA Buzău în condiţii mai avantajoase. Acest caracter al relaţiei este subliniat în mod explicit în convorbirea telefonică din 11 septembrie 2006, ora 14:46, când, la un moment dat, pe fondul relatării discuţiei purtate cu T.C., privitor la suma de bani pe care, în aceeaşi zi o primise de la acesta şi urma să o remită lui M.A., în referire la vânzarea acţiunilor deţinute de către inculpat la SC G. SA Buzău, i-a spus că, io pur şi simplu nu am avut împuternicire de la tine să dezvolt tema asta, că io puteam să-i spun în faţă .. ", circumstanţă care evidenţiază faptul că B.L. acţiona numai în limitele stabilite de către fratele său.
Împrejurarea că deciziile şi iniţiativa aparţin inculpatului G.V., este evidenţiată şi de modul în care B.L. relatează inculpatului toate detaliile întâlnirilor şi discuţiilor pe care le-a avut cu persoanele implicate în soluţionarea problemelor apărute la nivelul AVAS în legătură cu SC G. SA Buzău, precum şi de caracterul explicit al indicaţiilor pe care inculpatul G.V., în permanenţă, le-a dat surorii sale, B.L., referitor la modalitatea în care trebuie să conducă discuţiile cu martorii M.A., I.D., B.S. şi T.C., pentru a-şi realiza, astfel, propriile interese legate de participarea la capitalul social al SC G. SA Buzău (discuţiile telefonice dintre inculpatul G.V. şi B.L. din 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23, 04 iulie 2006, ora 10:15, 04 iulie 2006, ora 08:42, 04 iulie 2006, ora 10:15, 05 iulie 2006, ora 08:20, 05 iulie 2006, ora 10:40, 01 august 2006, ora 10:27, 01 august 2006, 11 septembrie 2006, ora 11:13, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 11 septembrie 2006, ora 14:46, 11 septembrie 2006, ora 16:24, 11 septembrie 2006, ora 17:04 şi 19 septembrie 2006, ora 08:55).
Relevante sub acest aspect sunt discuţiile pe care inculpatul G.V. le-a avut cu B.L. în 11 septembrie 2006. Astfel, inculpatul i-a cerut martorei B.L. să se deplaseze la sediul L şi să ia de la T.C. o sumă de bani, pe care apoi să o dea lui M.A. (ora 11:13 - inculpatul G.V. îi transmite martorei „da, am grăit cu C. ..[n.n. T.C.]", „Şi i-am spus, zic: <Uite, după bani, să-n L. [n.n. B.L.], ştii? şi cică <Poftim, las să vină>". după care, tot inculpatul îi spune că „după ce le iei, trebuie cu A. [n.n. M.A.] să videm."; ora 13:11 - inculpatul G.V. îi cere martorei B.L. să ia legătura telefonic cu T.C. şi să îi spună acestuia..„Uite, mie mi-o spus domn V. [n.n. G.V.] că trebuie să mă apropii de dumneavoastră să-mi transmiteţi ceva şi în afară de asta, mai am ceva să vorbesc cu dumneavoastră"; ora 14:46 - în această discuţie, după ce B.L. relatează în detaliu discuţia pe care a avut-o cu T.C., inculpatul G.V., nemulţumit că a primit o suma de bani mai mică decât la care se aştepta, îi cere martorei să obţină de la aceeaşi persoană o altă sumă de bani, în completarea celei deja primite şi îi indică şi modalitatea în care să o facă: ,,Tu spune-i aşa, zi: <Măi, eu nu mă duc, că o fost înţelegerea 25 şi ar trebui să le dai pe toate că..aista ar să rămâie două-trei zile şi găteşte-le şi pe ăstelalte 20 pană la sfârşitul săptămânii dară, că peste vreo trei-patru zile o să fie gata acolo..Nu vă pun eu condiţiile, aşa s-o înţeles, când o fost.. >"; ora 15:14 - în discuţia pe care a avut-o cu B.S., B.L., îi aduce la cunoştinţă că se va întâlni în aceeaşi zi cu M.A., pentru a discuta despre garanţiile bancare ce trebuiau să fie transmise către AVAS şi ca „.. să îl felicit şi să deie drumul la notă ..", iar conform declaraţiei lui B.S., acesta a înţeles din replica martorei că va avea în acea zi o întâlnire privată cu M.A.; ora 16:24 - înainte de a remite efectiv suma de bani lui M.A., deoarece se aştepta ca să primească de la T.C. o sumă de bani în euro şi nu în Dolari SUA, B.L., a luat legătura telefonic cu inculpatul G.V. pentru ca acesta să rezolve situaţia neprevăzută, iar inculpatul a decis cu privire la destinaţia sumei de 25.000 dolari SUA primită de B.L. de la martorul T.C.: .., Dă-i 20. Da, da. Şi aistea 5 Iu M. să-i dai. Da, mai mult de 20 nu-i dai. 5 lui M.")
Declaraţiile numiţilor T.C. şi B.L., precum şi convorbirea telefonică dintre cea din urmă şi M.A., de la ora 16:20, în care cei doi stabilesc să se întâlnească (aşadar, după întâlnirea din aceeaşi zi cu T.C., de la care a primit banii, şi despre care îi relatează inculpatului G.V. la ora 14:46) se coroborează cu discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate care au fost prezentate, confirmând remiterea succesivă a unor sume de bani, la data de 11 septembrie 2006, de la T.C. la martorul B.L. (25.000 Dolari SUA) şi, apoi, de la aceasta la martorul M.A. (20.000 Dolari SUA).
Cât priveşte suma de bani, primită de B.L. de la T.C. şi remisă, în parte, ulterior, lui M.A., rezultă din probatoriu că provenea de la C.A., fiind transmisă martorei B.L. prin intermediul lui T.C., în urma discuţiilor purtate de către acesta din urmă cu inculpat, dar şi cu C.A.
Comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul G.V., sub forma promisiunii unei sume de bani şi apoi a remiterii sale către M.A., prin intermediul numitei B.L., la data de 11 septembrie 2006, este confirmată şi de anumite discuţii telefonice, interceptate şi înregistrate, conform dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., în ziua de 27 februarie 2007:
- În convorbirea purtată de inculpatul G.V., la ora 12:21, cu B.L., în contextul apariţiei unei neînţelegeri generată de solicitarea martorului B.S. de a fi şi el de faţă la darea sumei de 26.000 euro (pe care i-o remisese acesteia la aceeaşi dată pentru a fi transmisă lui M.A.) şi de lipsa acordului numitei B.L. şi a inculpatului G.V. cu privire la acest aspect, acesta din urmă a sfătuit-o pe B.L. ca, în ipoteza în care B.S. insistă să o însoţească, să îi spună că „S., noi cum am făcut până acum, [n.n. fără martori, în condiţiile în care anterior banii i-au fost daţi lui M.A. direct de către B.L.] să face aşa mai departe..", deoarece, „..aşa chestii nu se fac în trei! ";
- La ora 13:24, într-o altă discuţie dintre inculpatul G.V. şi B.L., aceasta face referire la alte două remiteri anterioare a unor sume de bani către M.A., efectuate în modalităţi diferite, în cea de-a doua dată rezultând că ea personal a dat suma de bani („.. dar pe varianta cum am făcut eu când data trecută, atunci clar că apare..un interes oarecare .."[n.n. referindu-se la diferenţa din banii primiţi de la C.A. prin intermediul lui T.C.]);
- În discuţia de la ora 14:11, dintre B.L. şi inculpatul G.V., cea dintâi îl întreabă pe inculpat „..cât trebuie să-i dau!" şi „de-acelea cum i-am dat data trecută!", cel din urmă precizându-i atât cuantumul, respectiv „.. douăzeci!", cât şi valuta în care trebuie să fie banii, respectiv Dolari SUA, ca şi în 11 septembrie 2006, când a rezultat din probaţiunea administrată că B.L., la iniţiativa şi la indicaţiile directe şi concrete ale inculpatului G.V., i-a dat lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA
- 2. Cu privire la infracţiunile de corupţie, săvârşite de inculpatul G.V., la data de 27 februarie 2007.
Din cuprinsul discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul unor mandate emise conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, a rezultat că, după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare a Contractului nr. 24 din 13 septembrie 2002, la data de 29 ianuarie 2007, subzista problema recunoaşterii valabilităţii plăţii efectuate de către SC H.E. SRL la data de 24 august 2006, cu titlu de penalităţi pentru neefectuare investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.200 euro. Conform declaraţiei martorei B.L. şi discuţiilor telefonice ale acesteia cu inculpatul, în vederea efectuării unei novaţii, dar şi pentru a intenta o acţiune în justiţie, în contradictoriu cu AVAS, cu scopul de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească valabilitatea plăţii efectuate în contul SC G. SA, Buzău a penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, trebuia obţinută o notificare din partea AVAS cu privire la această obligaţie a acţionarilor. Necesitatea obţinerii acestei notificări, precum şi preocuparea inculpatului G.V. în acest sens rezultă explicit din unele convorbiri telefonice ale sale (13 februarie 2007, ora 18:48, 13 februarie 2007, ora 18:59 şi 21 februarie 2007, ora 13:21, în această din urmă discuţie inculpatul cerându-i martorei B.L. să meargă la M.A. şi să ia notificarea despre care martora îi precizează că „ important ca, asta juridic să-ncepem procedura că nu avem datorii. Aşa cum neam înţeles."").
Totodată, în perioada respectivă, inculpatul G.V. intenţiona să cesioneze o parte din acţiunile pe care le deţinea la SC G. SA Buzău firmei SC H.E. SRL, prin efectuarea unei novaţii, situaţie în care era necesară derularea unor formalităţi la nivelul AVAS
Existenţa acestor două probleme legate de S.C. G. S.A. Buzău şi modalităţile de soluţionare, cu implicarea lui M.A., în calitate de director general al Direcţiei Generale de Asistentă Juridică din cadrul AVAS sunt evidenţiate atât de declaraţiile martorilor I.D., B.S., B.L., P.C.A. şi P.M.M., cât şi de discuţiile telefonice purtate de către B.L. cu inculpatul G.V. (13 februarie 2007, ora 18:48, 13 februarie 2007, ora 18:59, 21 februarie 2007, ora 13:21, 22 februarie 2007, ora 12:39, 27 februarie 2007, ora 19:06, aceasta din urmă, în limba rusă), cu martorul M.A. (13 februarie 2007, ora 13:26, 14 februarie 2007, ora 11:20), cu martora P.M.M. (14 februarie 2007, ora 11:20), precum şi cu martorul B.S. (21 februarie 2007, ora 13:42, 27 februarie 2007, ora 19:57, ultima dintre ele, în limba rusă).
Aceleaşi împrejurări sunt reliefate şi de convorbirile telefonice purtate în limba rusă de martorul B.S. cu C.A. (26 februarie 2007, orele 16:10, 16:13, 16:18, 16:20, 16:24, 16:25).
Edificatoare, sub aspectul identificării problemelor în discuţie în perioada respectivă, precum şi a implicării martorului M.A. în soluţionarea lor sunt o serie de discuţii dintre inculpatul G.V. şi B.L.. Astfel, la 13 februarie 2007, ora 18:59, cei doi discută despre demararea unor proceduri la AVAS, pentru care era necesară emiterea şi transmiterea de către AVAS a unei notificări către acţionarii SC G. SA Buzău, dar şi de necesitatea „onorării obligaţiilor" către funcţionarii din AVAS, în mod generic şi faţă de M.A. în mod special „cu atât mai mult că de dansul (n.n. M.A., care din data de 08 ianuarie 2007 avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică, implicat în mod direct, prin departamentele aflate în structura acestei direcţii, în soluţionarea aspectelor juridice legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău) depinde amu şi mai mult decât o depins..".
Date relevante sunt evidenţiate şi în discuţia dintre aceleaşi persoane din data de 21 februarie 2007, ora 13:21, când inculpatul G.V. îi cere martorei să discute direct cu M.A. pentru a obţine în mod operativ o comunicare de la AVAS, pentru ca „.. să-ncepem procedura că nu avem datorii. Cum ne-am înţeles", precum şi din convorbirea purtată la data de 27 februarie 2007, ora 19:06, după remiterea de către B.L. a sumei de 20.000 Dolari SUA lui M.A., când, cea dintâi îi relatează fratelui său, astfel cum făcea în mod obişnuit, despre modalitatea în care s-a desfăşurat întâlnirea şi despre asigurarea directorului M.A. că poate să rezolve problema recunoaşterii de către AVAS, ca valabilă, a plăţii făcute de SC G. SA Buzău la data de 24 august 2006, în contul firmei respective. De asemenea, aceste împrejurări mai rezultă şi din convorbirile martorei B.L. cu B.S. din datele de 22 februarie 2007, ora 15:32 şi 26:02.2007, ora 08:54.
Conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al AVAS, M.A., în calitate de director general al - Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, începând cu data de 08 ianuarie 2007, printre altele, făcea parte, cu drept de vot, din Colegiul Director al AVAS, asumându-şi responsabilitatea deciziilor luate de acest organism (cât priveşte efectuarea unei novaţii, aceasta, în mod efectiv, se realiza numai după aprobarea unei note redactate de către Direcţia Generală Monitorizare Contracte Postprivatizare, avizată sub aspectul legalităţii de către direcţia condusă de către M.A. şi aprobată de către Colegiul Director, din care acesta făcea parte), organiza şi coordona activitatea celor 5 direcţii din structura Direcţiei Generale Juridice şi dispunea măsuri pentru asigurarea reprezentării AVAS în faţa instanţelor de judecată, precum şi pentru îndeplinirea actelor procesuale/procedurale necesare (având astfel atribuţii şi relativ la desfăşurarea unui eventual proces cu cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, în urma căruia să fie posibilă, datorită unei reprezentări necorespunzătoare a intereselor instituţiei, recunoaşterea ca valabil efectuată a plăţii penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu în cuantum de 214.200 euro, în contul firmei).
Din materialul probator a rezultat că, pe data de 27 februarie 2007, B.L., s-a deplasat la sediul SC H.E. SRL. din municipiul Bucureşti, unde a primit suma de 26.000 euro de la B.S., conform unei înţelegeri anterioare între inculpatul G.V. şi C.A. (în discuţia din 22 februarie 2007, ora 15:32, martora B.L. îi transmite lui B.S. că „io luni am să viu şi eu pentru că..acolo trebuie să terminăm cu chestia ceea, cu flăcăul acela. Aşa mi-a spus în orice caz V. [n.n. G.V.], c-o vorbit cu A. [n.n. C.A.], că luni [n.n. 26 februarie 2007], trebuie să facem operaţiunea"). Relativ la discuţia anterioară, este de precizat că, potrivit declaraţiei martorei B.L., în convorbirile telefonice M.A. era numit flăcăul". Ulterior, ca urmare a convorbirii din 26 februarie 2007, ora 08:58, la iniţiativa martorului B.S., întâlnirea dintre cei doi s-a amânat pentru ziua următoare. Cu ocazia primirii banilor de la B.S., la cererea acestuia, martora a redactat un înscris sub semnătură privată având următorul cuprins: „Eu, B.L. B.L. am primit de la S. B.S. în interes de serviciu 26 mii Euro ".
În dorinţa de a păstra caracterul exclusiv al relaţiei pe care inculpatul G.V. şi martora B.L. o aveau cu M.A., deşi B.S. era persoana de la care proveneau banii şi era şi direct interesat în rezolvarea problemelor pe care SC G. SA, Buzău le avea în relaţia cu AVAS, cei dintâi au respins categoric ideea de a participa şi B.S. la remiterea banilor. Caracterul privilegiat al relaţiei dintre inculpatul G.V. şi martora B.L., pe de o parte şi M.A., pe de altă parte, comparativ cu cea dintre acelaşi funcţionar şi B.S., precum şi eforturile celor dintâi de a o menţine, cu motivaţia că remiterea unor foloase materiale unui funcţionar, în cazul de faţă, lui M.A., se realizează în mod discret, fără a mai fi de faţă şi alte persoane, rezultă din mai multe discuţii telefonice, precum şi din declaraţiile martorilor I.D., B.L. şi B.S. Edificatoare sunt convorbirile purtate între inculpatul G.V. şi martora B.L. la data de 27 februarie 2007, orele 12:21, 12:35, 13:17 şi 19:06, precum şi cele dintre B.S. şi C.A., din aceeaşi dată, orele 13:12, 14:20 şi 20:31.
Astfel, în discuţia de la ora 12:21, după ce B.L. i-a adus la cunoştinţă inculpatului despre solicitarea lui B.S. de a participa la întâlnirea cu M.A., inculpatul o sfătuieşte pe interlocutoare să îi spună lui B.S. că „noi cum am făcut până acum (n.n. referindu-se la cealaltă remitere de bani, din 11 septembrie 2006, când B.L. s-a întâlnit singură cu M.A.) să facem aşa mai departe ..".
La ora 13:17 la convorbirea pe aceeaşi temă dintre cei doi fraţi, la solicitarea inculpatului, participă şi B.S., căruia, printre altele, inculpatul i-a precizat „..Ce, ori tu ori ANDREI (n.n. C.A.), nu ştiu cine nu.. înţelegi, eu nici nu vreau să, discut mai mult pe temu asta! Hai.. eu i-am spus.. ă.. nu o dată şi-am vorbit că sunt lucruri (n.n. primirea de mită) pe care oamenii nu au să facă din asta publicitate! Ce tu nu înţelegi? "
În discuţia de la ora 19:06, B.L. a redat şi una din replicile lui M.A., din care rezulta faptul că demersurile sale erau realizate în considerarea relaţiei sale cu inculpatul, deoarece, în cazul în care „.. voi ieşiţi (n.n. cesionează inculpatul acţiunile sale), a doua zi anulez înţelegerea (n.n. convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare)".
Pe de altă parte, aceste împrejurări erau cunoscute şi de către B.S. şi C.A., cel dintâi, în convorbirile mai sus arătate, relatând în detaliu discuţiile pe care le-a avut cu martora B.L. şi cu inculpatul G.V. Printre altele, îi aduce la cunoştinţă că motivaţia refuzului inculpatului şi a martorei B.L. de a-i permite să fie de faţă la remiterea acestor bani către M.A. îl constituie caracterul discret şi clandestin al situaţiei, precum şi încrederea funcţionarului în cei doi fraţi („aceste lucruri nu se fac în trei, adică cu martori", „B.L. mi-a spus că au avut probleme anterior, iar ei rezolvă problemele numai prin intermediul său [n.t. al L.] şi „el [n.n. M.A.] vrea să discute numai cu o persoană, respectiv VALERIU [n.n. G.V.]" în legătură cu aceste circumstanţe).
Inculpatul G.V. a stabilit în discuţia cu B.L., din 27 februarie 2007, ora 14:32, suma care urma să fie remisă lui M.A. (20.000), precum şi valuta (Dolari SUA), făcând referire cu această ocazie la remiterea anterioară a unei sume de bani, din 11 septembrie 2006, la întrebarea martorei: „ De-acelea cum i-am dat data trecută? " inculpatul răspunzând afirmativ.
Având în vedere înţelegerea celor doi şi întrucât martora nu avea asupra sa o altă sumă de bani în Dolari SUA, aceasta din urmă a schimbat aproximativ 15.500 euro în 20.000 Dolari SUA, la o casa de schimb valutar (SC M&S E.O. SRL) situată în Bucureşti, unde a fost condusă de martorul O.L.F., cu care, prin intermediul unei alte persoane, luase legătura telefonic anterior inculpatul G.V. Suma de bani primită la schimbul valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 Dolari SUA şi a fost introdusă într-un plic din hârtie, de culoare albă, având menţiunea ING, precum şi sigla băncii respective, bancnotele fiind aşezate în teancuri de câte 10.000 Dolari SUA
În urma unor convorbiri telefonice succesive cu M.A., în cursul zilei de 27 februarie 2007, la orele 14:05, 15:47, 16:39 şi 18:16, B.L. a stabilit cu acesta să se întâlnească lângă sediul AVAS, în jurul orei 18:30.
Cei doi au avut o scurtă discuţie în restaurantul situat în staţia AGIP, aflată vis-a-vis de sediul AVAS, iar ulterior s-au deplasat cu autoturismul de serviciu al lui M.A. la benzinăria L, situată în zona staţiei de metrou A.V. (la o distanţă de aproximativ 500 - 600 m de benzinăria AGIP), după care s-au despărţit, continuându-şi fiecare drumul cu autoturismele de serviciu.
În convorbirea telefonică purtată în limba rusă cu inculpatul G.V., la ora 19:06, B.L. a confirmat că ia dat banii lui M.A. şi, totodată, i-a mai relatat şi despre faptul că, la solicitarea lui B.S., a scris o chitanţă de mână în care a precizat suma pe care a primit-o de la acesta.
La ora 19:57, B.L. i-a comunicat şi lui B.S. că a remis banii primiţi astfel cum fusese înţelegerea şi i-a transmis şi asigurarea dată de M.A. cu privire la disponibilitatea sa în a rezolva problemele cu care se confruntau acţionarii SC G. SA, Buzău: „.. omul (n.n. M.A.) ne rămâne loial în continuare, în sensul că ne va acorda suport la toate nivelurile pentru a nu permite anularea convenţiei, chiar dacă va fi vorba de instanţă".
Ulterior remiterii banilor, în cursul aceleiaşi zile, autoturismul în care se afla M.A. a fost oprit în trafic, iar pe bancheta din spate, lângă acesta, a fost găsit un plic din hârtie, de culoare albă, purtând menţiunea ING şi sigla corespunzătoare, conţinând suma de 20.000 Dolari SUA, alcătuită din bancnote de câte 100 euro, aşezate în două teancuri.
În drept, fapta inculpatului G.V., constând în aceea că, în cursul verii anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau prin intermediul altor persoane, a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a actelor materiale menţionate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei B.L., i-a remis (posibil împreună şi cu C.A.) suma de 20.000 Dolari SUA lui M.A., consilier al vicepreşedintelui L.N.C. din cadrul AVAS, care avea influenţă sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul aceleiaşi instituţii, pentru a-i determina pe aceştia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, astfel încât problemele cu care se confruntau acţionarii SC G. SA Buzău, datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie soluţionate favorabil acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii şi să se încheie, în cele din urmă, o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a firmei, constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului G.V., constând în aceea că la 27 februarie 2007 a înlesnit lui B.S. (posibil şi lui C.A.), remiterea sumei de 20.000 Dolari SUA, prin intermediul numitei B.L., către M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, pentru ca acesta, să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel încât să se considere valabilă plata sumei de 214.000 euro realizată în contul SC G. SA Buzău, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu şi, de asemenea, să se poată realiza o nouă novaţie în urma căreia inculpatul să cedeze acţiunile deţinute la această firmă, constituie complicitate la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului G.V., constând în aceea că, l-a ajutat pe numitului M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, să primească suma de 20.000 Dolari SUA, la 27 februarie 2007, în scopurile menţionate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de la care proveneau banii şi primirea efectivă a banilor prin intermediul surorii sale B.L., care a acţionat la indicaţiile sale transmise telefonic, constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G.V., Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare: gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului şi circumstanţele atenuante sau agravante, ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale. Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, aşa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar. Potrivit concepţiei ce a prezidat redactarea art. 72C. pen.„gradul de pericol social al faptei săvârşite,, şi „persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conţinut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana făptuitorului, pe de o parte, şi împrejurările care atenuează răspunderea penală pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. Esenţa acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozităţii persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare în gradul de pericol social, nici o circumstanţă n-ar putea fi „atenuanta" sau „agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale. Când face parte din pericolul social al faptei săvârşite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72C. pen. are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pe această cale, să se obţină intimidarea şi, în cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze şi, mai ales, să-l reeduce. O cunoaştere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigaţii în următoarele direcţii:
a) starea psihofizică şi structura biologică a infractorului. Un infractor aflat într-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înţelegere şi voinţă, are reprezentarea exactă a acţiunilor sale şi a rezultatelor lor.
b) particularităţile psihice ale persoanei infractorului. Există totuşi unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracţional - şi anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferenţă afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziţia şi scepticismul.
Ca atare, instanţa, în baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen.a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen.a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelantul - inculpat G.V., pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Apelurile declarate în cauză, sunt fondate, în sensul celor de mai jos.
Reverificând probatoriul administrat, se constată că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de prima instanţă, prin coroborarea tuturor probelor administrate.
Astfel cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă, săvârşită de inculpatul G.V., la data de 11 septembrie 2006. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (în prezent, reorganizată sub denumirea de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului AVAS), SC I.P. SA a achiziţionat un nr. de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA Buzău, pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4.715.615,88 ROL.
Conform dispoziţiilor art. 5 lit. e) din O.U.G. nr. 23/2004, AVAS, între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002.
Prin convenţia de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, semnată la 22 aprilie 2005 de reprezentantul AVAS, vicepreşedintele L.N.C. şi de administratorul SC I.P. SA, firma cumpărătoare de acţiuni aparţinând SC G. SA Buzău, se obliga să plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenţiei.
Ulterior datei încheierii convenţiei de menţinere în vigoare, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni iniţial a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, după cum urmează:
- Actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor în contractul de privatizare a SC G. SA, Buzău, era inculpatul G.V., care se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, SC I.P. SA;
- Actul adiţional nr. 2, semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de inculpatul G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare;
- Actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, între AVAS şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., potrivit căruia, s-a realizat modificarea unor clauze contractuale (cele prevăzute la punctele 8 octombrie 3, 8 octombrie 5 şi 8 octombrie 9 din contractul iniţial de privatizare şi anexele nr. 12 şi nr. 13 ale acestui contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu).
La data de 29 ianuarie 2007, AVAS, prin vicepreşedintele L.N.C. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal, B.S., au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. S.A. Buzău, prin care AVAS a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din Actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005 şi în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul iniţial.
În vederea încheierii unor convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiţionale la un astfel de contract, aşa cum rezultă din Regulamentele de organizare şi funcţionare ale AVAS (în vigoare înainte şi după data de 08 ianuarie 2007), urmau să fie parcurse mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conţină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcţiei de Monitorizare Postprivatizare de 2 experţi, de director şi de directorul general, iar la nivelul Direcţiei Asistenţă Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director şi de către directorul general). Ulterior, notele era avizate de vicepreşedintele L.C.N. şi erau apoi supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului director, redactându-se în acest sens o hotărâre; în situaţia în care notele erau aprobate, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar În baza acestui înscris, care atestă aprobarea dată de colegiu, preşedintele AVAS emitea o hotărâre de punere în executare a notei, şi, ulterior, vicepreşedintele coordonator încheia în numele AVAS respectivele convenţii, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.
La data de 29 ianuarie 2007, în urma încheierii mai multor acte adiţionale şi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, astfel cum au fost anterior menţionate, acţionarii majoritari la SC G. SA Buzău erau (conform verificării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) inculpatul G.V. (cu 16,713% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi SC H.E. SRL. (cu 77,983% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei), în condiţiile în care acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale erau R.I.E.L. şi B.S., care deţineau 95% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi, respectiv 5%. Cât priveşte conducerea executivă a firmei în discuţie, aceasta, la aceeaşi dată, era asigurată de către C.A., L.M. şi T.C.
După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a SC. G. S.A. Buzău, în continuare nu au fost îndeplinite obligaţiile asumate de către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la AVAS (în sumă de 4 milioane euro), precum şi cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 euro). Mai mult, în noiembrie 2005 se procedase şi la diminuarea valorii nominale a acţiunilor, astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii SC G. SA Buzău, pentru a continua să îşi menţină calitatea de acţionari la această firmă, trebuiau să facă demersuri la AVAS pentru a soluţiona mai multe probleme (menţionate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi în declaraţiile martorilor I.D., P.C.A. şi P.M.M.) privind neplata celor două tipuri de investiţii şi a penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, neacoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul AVAS pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la SC G. SA Buzău a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare în legătură cu investiţiile de retehnologizare şi, deoarece pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu AVAS, Contractul de cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla în situaţia de a fi desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în contract, era necesară şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.
În iunie 2005, inculpatul G.V. a intrat în relaţii contractuale cu SC P.C.G. SRL, în vederea primirii de consultanţă pentru preluarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, iar persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două contracte încheiate cu inculpatul G.V. şi SC H.E. SRL., respectiv cu SC G. SA Buzău, a fost martorul I.D., care, deşi, la sfârşitul anului 2005, finalizase actele de consultanţă la care se obligase (efectuarea demersurilor necesare la A.VA.S. pentru desfăşurarea procedurilor care trebuiau să se finalizeze cu preluarea contractului de privatizare a SC G. SA de către G.V., obţinerea deciziei Consiliului Concurenţei privind concentrarea economică realizată de acesta prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni la SC G. SA, precum şi obţinerea autorizării Agenţiei Fondului de Mediu pentru obţinerea unor fonduri nerambursabile în vederea realizării unui procent de 30% din obligaţiile de mediu asumate prin respectivul contract), a continuat să ţină legătura cu inculpatul G.V. şi cu sora acestuia, B.L.
Martorul I.D., în vara anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligaţiilor contractuale asumate, de către SC P.C.G. SRL, a avut o discuţie cu vicepreşedintele AVAS responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N.C., care i-a comunicat faptul că se va ocupa, din partea AVAS, de soluţionarea tuturor problemelor legate de reglementarea situaţiei S.C. G. S.A, Buzău, unul dintre consilierii săi personali, respectiv M.A. (împrejurare confirmată de martorul L.N.C.), iar, ulterior, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către inculpatul G.V. au fost discutate direct cu acest consilier.
Conform declaraţiilor martorilor I.D., L.N.C., P.C.A., B.S. şi B.L., coroborate cu notele de redare a unor convorbiri interceptate şi înregistrate În baza unor mandate emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, cel dintâi a realizat, în perioada începutul anului 2005 - iunie/iulie 2006, intermedierea relaţiilor dintre M.A., pe de o parte şi B.L.; B.S. şi inculpatul G.V., pe de altă parte, mai precis, martorul I.D. a participat, alături de debitorii din contractul de privatizare al SC G. SA Buzău sau în numele acestora, la discuţiile cu M.A. referitor la soluţionarea în mod favorabil acţionarilor SC G. SA Buzău a unor situaţii vizând nerespectarea de către aceştia a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între M.A. şi cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău şi a transmis oferte de bani din partea acţionarilor SC G. SA Buzău lui M.A. şi din partea celui din urmă, pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, în legătură cu rezolvarea unor probleme ale acestei firme. Din convorbirea telefonică de la data de 01 august 2006, ora 10:27, în contextul în care B.L. şi inculpatul G.V. discutau despre creşterea sumei cerute de M.A. pentru soluţionarea problemelor SC G. SA Buzău, la nivelul AVAS, inculpatul a precizat că M.A. vrea să primească banii direct, şi nu prin intermediul martorului I.D., fapt care confirmă împrejurarea că acesta din urmă, începând cu sfârşitul lunii iulie a încetat să mai aibă exclusivitatea în legătura dintre B.L. B.L. şi inculpatul G.V., pe de o parte, şi M.A., pe de altă parte; ulterior, într-o altă convorbire telefonică respectiv, cea din 11 septembrie 2006, ora 17:04, purtată de B.L. cu inculpatul G.V., cea dintâi confirmă susţinerile martorului I.D., în sensul că acesta din urmă a încetat să mai participe la realizarea legăturii dintre acţionarii SC G. SA Buzău şi M.A.
Susţinerile martorului I.D. referitor la împrejurarea că o anumită perioadă de timp, în mod exclusiv, a făcut legătura în modalitatea arătată între M.A., în calitate de consilier al AVAS şi inculpatul G.V., precum şi sora sa, B.L., reiese cu claritate şi din alte convorbiri telefonice, după cum urmează: cele purtate de B.L. cu martorul I.D., din datele de 13 iunie 2006, ora 12:55, 13 iunie 2006, ora 13:17, 04 iulie 2006, ora 08:21 şi 04 iulie 2006, ora 08:42, precum şi cele purtate între inculpatul G.V. şi B.L., din datele de 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23 (una din replicile inculpatului G.V. în această din urmă discuţie referitoare la remiterea unor sume de bani către M.A., a fost „Prin I.D. se face şi gata! Eu lui I.D. îi spun, eu cu I.D. n-am de ce mă teme. Eu cu dansul vorbesc şi-aşa .. "), 05 iulie 2006, ora 10:40, 01:08.2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 16:24 şi 11 septembrie 2006, ora 17:04.
În calitate de consilier al vicepreşedintelui AVAS, L.N.C., poziţie în care M.A. s-a aflat în perioada aprilie 2005 - ianuarie 2007, conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al AVAS, avea ca şi atribuţii de serviciu, în esenţă, executarea dispoziţiile vicepreşedintelui şi colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate, cu directorii generali, cu directorii şi cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul AVAS
În fapt, aşa cum rezultă din actele menţionate, dar şi din depoziţiile martorilor L.N.C., F.D., A.E. şi G.D., M.A. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N.C., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând, deşi în calitate de invitat nu avea drept de vot, să influenţeze cu privire la luarea unor decizii de respingere sau admitere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele AVAS, participa împreună cu sau în numele vicepreşedintelui L.N.C. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acţiuni la firmele privatizate şi cu avocaţii acestora.
Din probaţiunea testimonială a reieşit că vicepreşedintele se afla în relaţii profesionale şi personale bune cu M.A., context în care este evident că acesta din urmă avea posibilitatea de a determina luarea unor decizii şi semnarea unor acte de către funcţionarii competenţi din cadrul AVAS, de natură a favoriza pe cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău în perioada de monitorizare postprivatizare sau, în orice caz, crea tuturor persoanelor interesate convingerea că are o astfel de influenţă.
De altfel, din convorbirea interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, din 13 iunie 2006, ora 12:55, purtată de martorii B.L. şi I.D., acesta din urmă în perioada respectivă intermediind legătura dintre M.A. şi acţionarii SC G. SA Buzău, s-a evidenţiat faptul că orice întâlnire cu vreun funcţionar din cadrul AVAS implicat în redactarea şi semnarea actelor cu SC G. SA Buzău, se făcea numai după înştiinţarea lui M.A., martorul I.D. precizând că „.. eu nu m-am întâlnit niciodată cu el [n.n. cu martorul P.C.A., expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare] fără să ştie şi A. [n.n. M-A.] ".
Totuşi, B.L. şi inculpatul G.V. (cumpărătorii de influenţă) aveau cunoştinţă despre competenţele reale ale consilierului M.A., aşa cum a reieşit şi din discuţia telefonică purtată de către cei dintâi la data de 13 februarie 2007, ora 18:59, una din replicile martorei fiind aceea că „..trebuie să ne onorăm obligaţiile ..", „cu atât mai mult că de dansul [n.n. de M.A., care la data convorbirii avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS] depinde amu şi mai mult decât o depins.,.", în sensul că de data aceasta avea posibilitatea să decidă cu privire la încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare şi nu doar să influenţeze alţi funcţionari.
Împrejurarea că M.A. sa ocupat în mod direct de coordonarea discuţiilor în vederea soluţionării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către SC G. SA Buzău a obligaţiilor contractuale şi de negocierile dintre cumpărătorii acţiunilor firmei menţionate şi AVAS, este confirmată de depoziţia martorului P.C.A. (expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare), care a precizat că, în situaţia în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău, directorul direcţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea era convocat pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situaţii ivite referitor la întocmirea unor acte în derularea procedurilor de monitorizare postprivatizare. Uneori, directorul direcţiei menţionate îl desemna chiar pe martorul P.C.A. să participe la discuţii şi, în acest context, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., în vara - toamna anului 2006, şi pe B.L., ocazie cu care, la solicitarea lui M.A., a prezentat punctul de vedere al direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 euro, cu titlul de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în aceeaşi perioadă martorul P.C.A. s-a mai prezentat şi cu alte prilejuri în biroul lui M.A. pentru a prezenta argumentele juridice care erau avute în vedere de Direcţia Asistenţă Juridică Postprivatizare în susţinerea punctului de vedere conform căruia, plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.000 euro, trebuia făcută în contul AVAS, neputând fi considerată valabilă o plată efectuată în contul SC G. SA Buzău, aşa cum doreau cumpărătorii acţiunilor de la firma menţionată (situaţie care probează fără echivoc interesul lui M.A. în găsirea unei soluţii pentru rezolvarea acestei probleme în mod favorabil acţionarilor S.C. G. S.A Buzău). În speţă, plata sumei de 214.000 euro urma ca, în opinia funcţionarilor din cadrul AVAS, să fie făcută în contul acestei instituţii deoarece, începând cu data de 22 iulie 2005, se modificase art. 16 din O.U.G. nr. 25/2002, care, numai în forma anterioară, prevedea ca o astfel de plată să se facă în contul societăţii comerciale privatizate.
Faptul că M.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu reprezentanţii acţionarilor SC G. SA Buzău, pentru a discuta problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare, rezultă şi din declaraţiile martorilor B.L., B.S., P.C.A., G.D. precum şi din declaraţiile sale, în mod direct sau indirect, dar şi din unele discuţii telefonice, purtate în perioada iunie - septembrie 2006, interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis în temeiul art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990 (convorbirile care au avut loc între M.A. şi B.L. la datele din 01 august 2006, ora 11:07 şi 11 septembrie 2006, ora 16:20, precum şi discuţiile purtate de B.L. cu B.S. - 11 septembrie 2006, ora 15:14, cu inculpatul G.V. - 26:06.2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2007, ora 11:23, 01 august 2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 05 iulie 2006, ora 10:40 şi cu martorul I.D. - 04 iulie 2006, ora 08:21).
În cursul verii şi toamnei anului 2006, pe fondul discuţiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate la nivelul AVAS şi care derivau din nerespectarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău, a termenelor contractuale pentru îndeplinirea unor obligaţii în perioada de monitorizare postprivatizare, M.A. a pretins în mai multe rânduri sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în permanenţă, în raport de situaţiile care erau avute în vedere pentru a fi soluţionate.
Totodată, a reieşit că sumele de bani pretinse de către M.A. au fost negociate prin intermediul martorului I.D., iar evoluţia sumelor cerute acţionarilor de la S.C. G. S.A Buzău, a fost în sensul creşterii lor, în schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe situaţii care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea contractului.
Astfel, pe la începutul verii anului 2006, discuţiile dintre debitorii din contractul de privatizare şi M.A. erau legate de aspectul plăţii penalităţilor stabilite pentru neefectuarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău a investiţiilor de mediu, respectiv suma de 214.200 euro. Sub acest aspect, declaraţia martorului I.D. se coroborează şi cu depoziţia martorului P.C.A., care a fost desemnat în mai multe rânduri, în perioada respectivă, să participe la discuţiile care aveau loc în biroul consilierului M.A.. Tot în aceeaşi perioadă, martorul P.C.A., într-o întâlnire care a avut loc la benzinăria AGIP, situată vis-a-vis de sediul AVAS, a reluat discuţia în prezenţa reprezentanţilor acţionarilor S.C. G. S.A. Buzău, B.L., B.S. şi a avocatei SC H.E. SRL., L.A.M. şi a arătat că aceste penalităţi urmau să fie plătite, conform legislaţiei în vigoare la momentul efectuării plăţii, în contul AVAS, neputând fi considerată, începând cu data de 22 iulie 2005, ca valabilă, o plată făcută în contul SC G. SA Buzău.
De asemenea, şi dintr-o serie de convorbiri telefonice, interceptate şi înregistrate din perioada 27 iunie 2006 - 01 august 2006, dintre B.L. şi inculpatul G.V., au rezultat aspectele menţionate anterior.
Astfel, în discuţia purtată în 27 iunie 2006, ora 10:27, în care B.L. face un rezumat al întâlnirii pe care a avut-o în ziua anterioară cu M.A., printre altele arată că, la vremea respectivă, soluţia, cel puţin temporară, cu privire la care erau de acord ambele părţi ar fi fost ca, în proiectul unui document insuficient precizat şi cu privire la conţinutul căruia trebuiau să fie de acord şi debitorii din contract - posibil al convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare - să fie cuprinsă o clauză în sensul că SC G. SA Buzău are „.. obligaţiunea de a efectua toate plăţile restante .. ", fără a preciza în detaliu sumele datorate AVAS; în convorbirea din 03 iulie 2006, ora 11:23 dintre inculpatul G.V. şi B.L., pe fondul relatării de către cea din urmă a conţinutului unei discuţii purtată cu B.S., cu care ocazie îi adusese acestuia la cunoştinţă despre pretinderea lui M.A. cu privire la o sumă de bani, pe care inculpata i-a cerut lui B.S. să o plătească singur, în calitate de reprezentant al SC H.E. SRL., inculpatul i-a sugerat surorii sale că ar trebui să-i spună lui B.S. că „.. voi dacă acceptaţi chestia asta [n.n. rezultatul negocierilor pe care G.V. şi B.L. le-au purtat cu M.A.].. dacă n-acceptaţi, atunci le plătiţi toate 200..", totodată, precizând şi că „astea 200 tot din asta ar să trebuiască plătite, dar de-amu la întreprindere [n.n. la SC G. SA Buzău]"; în discuţia din 01 august 2006, oral0:27, în contextul în care B.L. îi comunică, fratelui său, inculpatul G.V., despre mărirea pretenţiilor lui M.A., arată că se va întâlni cu acesta şi va cere la rândul său să fie incluse în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, clauze convenabile SC G. SA Buzău, referitoare la constituirea de garanţii în favoarea AVAS şi la modalitatea de plată a penalităţilor de mediu datorate de cumpărătorii firmei privatizate menţionate: „.. toţi 200 noi îi facem pentru fabrică ..".
Ulterior, însă, odată cu creşterea sumei pretinsă de M.A., acesta din urmă, a promis rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta SC G. SA Buzău, în derularea contractului de privatizare, prin influenţa pe care o avea asupra funcţionarilor din cadrul AVAS care aveau în competenţă atribuţii legate de încheierea actelor din perioada de monitorizare postprivatizare. Astfel, în discuţiile telefonice din 01 august 2006, ora 10:27 şi din 19:09.2006, ora 08:55, referitoare la mărirea sumei pretinse de către M.A., precum şi la o serie de detalii privind conţinutul convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, B.L. îi transmite inculpatului G.V., că a primit asigurări că „totul va fi în ordine" şi „..a spus [n.n. M.A.] că totul e în regulă ".
Depoziţia martorului I.D., a mai evidenţiat şi date referitoare la o adevărată negociere între M.A., pe de o parte şi inculpatul G.V. şi B.L., de pe altă parte, cu privire la cuantumul sumei de bani pretinsă de către consilier. Iniţial, M.A. a solicitat martorului I.D. să transmită numitei B.L. şi, în mod implicit, şi inculpatului G.V., că doreşte o sumă cuprinsă între 10.000 şi 15.000 euro, pentru a influenţa funcţionarii din cadrul AVAS care erau abilitaţi să ia o decizie în ceea ce priveşte neplata penalităţilor datorate de către cumpărătorii SC G. SA Buzău, apoi 20.000 euro, reprezentând 10% din valoarea penalităţilor care trebuiau plătite, pentru ca în cele din urmă să se decidă cu privire la o sumă de 50.000 - 60.000 euro sau Dolari SUA Anterior formulării primei pretinderi, M.A. a indicat şi modalitatea în care se putea rezolva problema neplăţii penalităţilor de mediu, mai precis, urma ca AVAS să formuleze acţiune în instanţă împotriva acţionarilor SC G. SA, în condiţiile în care, datorită influenţei sale, funcţionarii din cadrul AVAS care aveau ca atribuţii de serviciu şi reprezentarea acestei instituţii în faţa instanţelor de judecată să nu depună diligente deosebite şi, în acest fel, SC G. SA Buzău să obţină o hotărâre judecătorească prin care AVAS să fie obligată să recunoască valabilitatea efectuării plăţii penalităţilor de mediu în contul firmei privatizate.
În toate cazurile martorul I.D. a transmis pretenţiile lui M.A. numitei B.L., aceasta, la rândul său, transmiţând datele respective inculpatului G.V. şi reprezentanţilor SC H.E. SRL.
B.L., după ce, aşa cum rezultă din discuţiile telefonice interceptate în prezenta cauză, s-a consultat cu inculpatul G.V., prin martorul I.D., i-a comunicat lui M.A. acordul inculpatului, precum şi al reprezentanţilor SC H.E. SRL. cu privire la remiterea unei sume de 40.000 (fără a preciza dacă se referă la euro sau Dolari SUA), din cei 50.000 - 60.000 ceruţi ultima oară de către M.A.
După câteva zile, martorul I.D. s-a întâlnit cu M.A. şi i-a transmis acestuia disponibilitatea cumpărătorilor acţiunilor SC G. SA Buzău de a plăti o sumă de 40.000 de euro sau Dolari SUA, M.A. arătând doar că va discuta despre acest aspect cu B.L. şi cu inculpatul G.V.
Aproximativ în cursul lunii august 2006, martorul I.D., la solicitarea lui M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul AVAS, ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii SC G. SA Buzău suma finală şi totală de 40.000 euro, iar în schimbul acestei sume, se vor soluţiona problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a SC G. SA Buzău, încheindu-se în cele din urmă şi convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.
Cu aceeaşi ocazie, M.A. i-a relatat martorului I.D. şi despre modalitatea în care va împărţi suma de 40.000 euro, respectiv, va da 5.000 euro unui funcţionar de la Departamentul Asistenţă Juridică al AVAS şi că ar fi trebuit să mai dea tot 5.000 euro martorei P.M.M., director la Departamentul de Monitorizare Postprivatizare al AVAS, însă, deoarece acesteia îi împrumutase o sumă de bani într-un cuantum apropiat de suma la care se gândise să i-o da, va considera împrumutul ca fiind achitat şi, prin urmare, acesteia nu o să-i mai dea nimic.
Urmare a acestor negocieri purtate de M.A. cu acţionarii de la SC G. SA Buzău, şi în scopul obţinerii în final a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie 2007, B.L., la indicaţiile inculpatului G.V., i-a remis lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA, primită în aceeaşi zi de la T.C.. Conform declaraţiei acestuia din urmă, suma de bani în cauză i-a transmis-o numitei B.L., la cererea lui C.A., căruia, în această modalitate, îi restituia un împrumut pe care personal îl luase de la C.A., însă nu cunoştea ce reprezentau banii în relaţia dintre C.A., pe de o parte şi inculpatul G.V. şi martora B.L., pe de altă parte ori faptul că aceasta din trebuia să remită acei bani consilierului M.A.
Circumstanţele privind modalitatea în care s-au derulat negocierile dintre M.A. şi cei doi fraţi, prin intermediul martorului I.D., cu privire la modificarea cuantumului sumelor pretinse de către M.A. şi cu privire la natura relaţiilor apropiate dintre martorul I.D. şi M.A., care i-a permis să afle aspecte referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpat, sunt confirmate de convorbirile telefonice purtate în perioada iunie-septembrie 2006, după cum urmează:
- La data de 27 iunie 2006, ora 12:51, a avut loc o discuţie între B.L. şi inculpatul G.V., în cadrul căreia cea dintâi îi relatează despre modul în care, în ziua de 26 iunie 2006, s-a desfăşurat, o întâlnire la AVAS cu M.A., la care a participat şi martorul I.D., prilej cu care au discutat despre cuprinsul unui document ce urma să fie întocmit la nivelul AVAS; în cursul aceleaşi zile, prin intermediul aceluiaşi martor, B.L. a luat cunoştinţă despre o altă suma decât cea despre ştia până în acel moment, pretinsă de către M.A., respectiv 20.000, fără a preciza valuta; cu privire la acest aspect, inculpata arată că „.. aicea poziţia lui I.D. oleacă mă pune-n gardă: când eram numai noi, unu cu unu, el spunea că zece-cincisprezece, pe urmă când o venit de la aşela [n.n. M.A.] o zis că douăzeci .. ". Tot cu acea ocazie, B.L. a aflat prin intermediul martorului I.D. şi despre modalitatea în care M.A. intenţiona să împartă suma obţinută de la cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, respectiv, despre intenţia sa de a da o parte din bani şi martorei P.M.M., care nu este nominalizată, dar este individualizată ulterior în declaraţia martorului, precum şi în notele de redare a altor discuţii telefonice în care interlocutorii îi precizează şi identitatea. De altfel, sub acest aspect, depoziţia martorului I.D. şi nota de redare a acestei convorbiri se coroborează şi cu susţinerile martorei P.M.M., care a arătat că, într-adevăr, în cursul verii anului 2006 avea o datorie la M.A., de 6.000 euro, pe care, însă, a plătit-o în toamna aceluiaşi an, dintr-un credit bancar. Mijloacele de probă amintite evidenţiază buna credinţă a martorului I.D., care putea să cunoască aceste detalii numai în situaţia în care discuţia menţionată a fost reală.
- În convorbirea telefonică din 03 iulie 2006, ora 11:23 inculpatul G.V. şi B.L. au discutat despre remiterea către M.A. a sumei anterior stabilită în două sau trei tranşe, fie jumătate înainte de începerea derulării unor formalităţi la AVAS şi jumătate la finalizarea acestora, fie „.. la moment o parte, pe urmă când vedem proiectul [n.n. convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare] şi când se semnează, a treia parte ", nefiind stabilit. Acest aspect în mod definitiv la data respectivă. Totodată, a reieşit din cuprinsul discuţiei şi faptul că suma trebuie plătită de către reprezentanţii SC H.E. SRL., inculpatul G.V. sugerându-i în acest sens surorii sale ca să îi spună, la rândul său, lui B.S.: "S., uite, având în vedere că asta-i, ştiţi şi voi, că-i problema voastră, noi am negociat, dar n-avem dreptul..voi dacă acceptaţi .. ".
- Din cuprinsul convorbirii purtată la 05 iulie 2006, ora 10:40 a reieşit că, la un moment dat, B.L., având suspiciuni cu privire la atitudinea reprezentanţilor SC H.E. SRL. în raport de bănuiala celor din urmă în sensul că existau anumite piedici în derularea formalităţilor la AVAS din cauza soţiei avocatului lui G.V., respectiv consiliera P.C., din AVAS, i-a cerut martorului I.D. să se mai întâlnească cu M.A. şi să se lămurească, solicitare care nu avea nicio justificare decât în cazul în care ştia că cei doi se aflau în relaţii personale bune.
- În discuţia purtată de B.L. cu inculpatul G.V., în 01 august 2006, ora 10:27, cea dintâi îl informează pe inculpat că s-a întâlnit cu martorul I.D. şi că „pe scurt, acolo a crescut la 50"; îi mai relatează, totodată, şi despre solicitarea lui M.A. de a-i da banii direct, şi nu prin intermediul martorului I.D.
Aşa după cum reiese din discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză, în relaţia dintre inculpatul G.V. şi sora sa, B.L., cel dintâi, are rol de decizie cu privire la toate aspectele referitoare la S.C. G. S.A Buzău, împrejurare, de altfel, firească, având în vedere faptul că inculpatul are calitatea de acţionar, aşadar avea interesul material şi direct să se soluţioneze într-o anumită modalitate formalităţile efectuate la nivelul AVAS, în vederea păstrării calităţii de acţionar şi a achitării datoriilor SC G. SA Buzău în condiţii mai avantajoase. Acest caracter al relaţiei este subliniat în mod explicit în convorbirea telefonică din 11 septembrie 2006, ora 14:46, când, la un moment dat5 pe fondul relatării discuţiei purtate cu T.C., privitor la suma de bani pe care, în aceeaşi zi o primise de la acesta şi urma să o remită lui M.A., în referire la vânzarea acţiunilor deţinute de către inculpat la SC G. SA Buzău, i-a spus că,Io pur şi simplu nu am avut împuternicire de la tine să dezvolt tema asta, că io puteam să-i spun în faţă .. ", circumstanţă care evidenţiază faptul că B.L. acţiona numai în limitele stabilite de către fratele său.
Împrejurarea că deciziile şi iniţiativa aparţin inculpatului G.V., este evidenţiată şi de modul în care B.L. relatează inculpatului toate detaliile întâlnirilor şi discuţiilor pe care le-a avut cu persoanele implicate în soluţionarea problemelor apărute la nivelul AVAS în legătură cu SC G. SA Buzău, precum şi de caracterul explicit al indicaţiilor pe care inculpatul G.V., în permanenţă, le-a dat surorii sale, B.L., referitor la modalitatea în care trebuie să conducă discuţiile cu martorii M.A., I.D., B.S. şi T.C., pentru a-şi realiza, astfel, propriile interese legate de participarea la capitalul social al SC G. SA Buzău (discuţiile telefonice dintre inculpatul G.V. şi B.L. din 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23, 04 iulie 2006, ora 10:15, 04 iulie 2006, ora 08:42, 04 iulie 2006, ora 10:15, 05 iulie 2006, ora 08:20, 05 iulie 2006, ora 10:40, 01 august 2006, ora 10:27, 01 august 2006, 11 septembrie 2006, ora 11:13, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 11 septembrie 2006, ora 14:46, 11 septembrie 2006, ora 16:24, 11 septembrie 2006, ora 17:04 şi 19 septembrie 2006, ora 08:55).
Relevante sub acest aspect sunt discuţiile pe care inculpatul G.V. le are cu B.L. în 11 septembrie 2006. Astfel, inculpatul îi cere martorei B.L. să se deplaseze la sediul L şi să ia de la T.C. o sumă de bani, pe care apoi să o dea lui M.A. (ora 11:13 - inculpatul G.V. îi transmite martorei „da, am grăit cu C...[n.n. T.C.]", „Şi i-am spus, zic: <Uite, după bani, să-n L.[n.n. B.L.], ştii?> Şi cică <Poftim, las să vină>". după care, tot inculpatul îi spune că „după ce le iei, trebuie cu A. [n.n. M.A.] să videm."; ora 13:11 - inculpatul G.V. îi cere martorei B.L. să ia legătura telefonic cu T.C. şi să îi spună acestuia..„Uite, mie mi-o spus domn V. [n.n. G.V.] că trebuie să mă apropii de dumneavoastră să-mi transmiteţi ceva şi în afară de asta, mai am ceva să vorbesc cu dumneavoastră "; ora 14:46 - în această discuţie, după ce B.L. relatează în detaliu discuţia pe care a avut-o cu T.C., inculpatul G.V., nemulţumit că a primit o suma de bani mai mică decât la care se aştepta, îi cere martorei să obţină de la aceeaşi persoană o altă sumă de bani, în completarea celei deja primite şi îi indică şi modalitatea în care să o facă: „ Tu spune-i aşa, zi: <Măi, eu nu mă duc, că o fost înţelegerea 25 şi ar trebui să le dai pe toate că..aista ar să rămâie două-trei zile şi găteşte-le şi pe ăstelalte 20 până. la sfârşitul săptămânii dară, că peste vreo trei-patru zile o să fie gata acolo..Nu vă pun eu condiţiile, aşa s-o înţeles, când o fost .. >"; ora 15:14 - în discuţia pe care a avut-o cu B.S., B.L., îi aduce la cunoştinţă că se va întâlni în aceeaşi zi cu M.A., pentru a discuta despre garanţiile bancare ce trebuiau să fie transmise către AVAS şi ca „.. sa îl felicit şi să deie drumul la notă..", iar conform declaraţiei lui B.S., acesta a înţeles din replica martorei că va avea în acea zi o întâlnire privată cu M.A.; ora 16:24 - înainte de a remite efectiv suma de bani lui M.A., deoarece se aştepta ca să primească de la T.C. o sumă de bani în euro şi nu în Dolari SUA, B.L., a luat legătura telefonic cu inculpatul G.V. pentru ca acesta să rezolve situaţia neprevăzută, iar inculpatul a decis cu privire la destinaţia sumei de 25.000 dolari Dolari SUA primită de B.L. de la martorul T.C.: ..,Dă-i 20. Da, da. Şi aistea 5 Iu M. să-i dai. Da, mai mult de 20 nu-i dai 5 lui M.")
Declaraţiile numiţilor T.C. şi B.L., precum şi convorbirea telefonică dintre cea din urmă şi M.A., de la ora 16:20, în care cei doi stabilesc să se întâlnească (aşadar, după întâlnirea din aceeaşi zi cu T.C., de la care a primit banii, şi despre care îi relatează inculpatului G.V. la ora 14:46) se coroborează cu discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate care au fost prezentate, confirmând remiterea succesivă a unor sume de bani, la data de 11 septembrie 2006, de la T.C. la martorul B.L. (25.000 Dolari SUA) şi, apoi, de la aceasta la martorul M.A. (20.000 Dolari SUA).
Cât priveşte suma de bani primită de B.L. de la T.C. şi remisă, în parte, ulterior, lui M.A., rezultă din probatoriu că provenea de la C.A., fiind transmisă martorei B.L. prin intermediul lui T.C., în urma discuţiilor purtate de către acesta din urmă cu inculpat, dar şi cu C.A.
Comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul G.V., sub forma promisiunii unei sume de bani şi apoi a remiterii sale către M.A., prin intermediul numitei B.L., la data de 11 septembrie 2006, este confirmată şi de anumite discuţii telefonice, interceptate şi înregistrate, conform dispoziţiilor art. 91] C. proc. pen., în ziua de 27 februarie 2007:
- În convorbirea purtată de inculpatul G.V., la ora 12:21, cu B.L., în contextul apariţiei unei neînţelegeri generată de solicitarea martorului B.S. de a fi şi el de faţă la darea sumei de 26.000 euro (pe care i-o remisese acesteia la aceeaşi dată pentru a fi transmisă lui M.A.) şi de lipsa acordului numitei B.L. şi a inculpatului G.V. cu privire la acest aspect, acesta din urmă a sfătuit-o pe B.L. ca, în ipoteza în care B.S. insistă să o însoţească, să îi spună că „S., noi cum am făcut până acum, [n.n. fără martori, în condiţiile în care anterior banii i-au fost daţi lui M.A. direct de către B.L.] să face aşa mai departe ..", deoarece, „.. aşa chestii nu se fac în trei! ";
- La ora 13:24, într-o altă discuţie dintre inculpatul G.V. şi B.L., aceasta face referire la alte două remiteri anterioare a unor sume de bani către M.A., efectuate în modalităţi diferite, în cea de-a doua dată rezultând că ea personal a dat suma de bani („..dar pe varianta cum am făcut eu când data trecută, atunci clar că apare..un interes oarecare .."[n.n. referindu-se la diferenţa din banii primiţi de la C.A. prin intermediul lui T.C.]);
- În discuţia de la ora 14:11, dintre B.L. şi inculpatul G.V., cea dintâi îl întreabă pe inculpat „..cât trebuie să-i dau!" şi „de-acelea cum i-am dat data trecută!", cel din urmă precizându-i atât cuantumul, respectiv „.. douăzeci!", cât şi valuta în care trebuie să fie banii, respectiv Dolari SUA, ca şi în 11 septembrie 2006, când a rezultat din probaţiunea administrată că B.L., la iniţiativa şi la indicaţiile directe şi concrete ale inculpatului G.V., i-a dat lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA
- 2. Cu privire la infracţiunile de corupţie, săvârşite de inculpatul G.V., la data de 27 februarie 2007.
Din cuprinsul discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul unor mandate emise conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, a rezultat că, după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului nr. 24 din 13 septembrie 2002, la data de 29 ianuarie 2007, subzista problema recunoaşterii valabilităţii plăţii efectuate de către SC H.E. SRL la data de 24 august 2006, cu titlu de penalităţi pentru neefectuare investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.200 euro. Conform declaraţiei martorei B.L. şi discuţiilor telefonice ale acesteia cu inculpatul, în vederea efectuării unei novaţii, dar şi pentru a intenta o acţiune injustiţie, în contradictoriu cu AVAS, cu scopul de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească valabilitatea plăţii efectuate în contul SC G. SA, Buzău a penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, trebuia obţinută o notificare din partea AVAS cu privire la această obligaţie a acţionarilor. Necesitatea obţinerii acestei notificări, precum şi preocuparea inculpatului G.V. în acest sens rezultă explicit din unele convorbiri telefonice ale sale (13 februarie 2007, ora 18:48, 13 februarie 2007, ora 18:59 şi 21 februarie 2007, ora 13:21, în această din urmă discuţie inculpatul cerându-i martorei B.L. să meargă la M.A. şi să ia notificarea despre care martora îi precizează că „important ca asta juridic să-ncepem procedura că nu avem datorii. Aşa cum neam înţeles."").
Totodată, în perioada respectivă, inculpatul G.V. intenţiona să cesioneze o parte din acţiunile pe care le deţinea la SC G. SA Buzău firmei SC H.E. SRL, prin efectuarea unei novaţii, situaţie în care era necesară derularea unor formalităţi la nivelul AVAS
Existenţa acestor două probleme legate de SC G. SA Buzău şi modalităţile de soluţionare, cu implicarea lui M.A., în calitate de director general al Direcţiei Generale de Asistentă Juridică din cadrul AVAS sunt evidenţiate atât de declaraţiile martorilor I.D., B.S., B.L., P.C.A. şi P.M.M., cât şi de discuţiile telefonice purtate de către B.L. cu inculpatul G.V. (13 februarie 2007, ora 18:48, 13 februarie 2007, ora 18:59, 21 februarie 2007, ora 13:21, 22 februarie 2007, ora 12:39, 27 februarie 2007, ora 19:06, aceasta din urmă, în limba rusă), cu martorul M.A. (13 februarie 2007, ora 13:26, 14 februarie 2007, ora 11:20), cu martora P.M.M. (14 februarie 2007, ora 11:20), precum şi cu martorul B.S. (21 februarie 2007, ora 13:42, 27 februarie 2007, ora 19:57, ultima dintre ele, în limba rusă).
Aceleaşi împrejurări sunt reliefate şi de convorbirile telefonice purtate în limba rusă de martorul B.S. cu C.A. (26 februarie 2007, orele 16:10, 16:13, 16:18, 16:20, 16:24, 16:25).
Edificatoare, sub aspectul identificării problemelor în discuţie în perioada respectivă, precum şi a implicării martorului M.A. în soluţionarea lor sunt o serie de discuţii dintre inculpatul G.V. şi B.L.. Astfel, la 13 februarie 2007, ora 18:59, cei doi discută despre demararea unor proceduri la AVAS, pentru care era necesară emiterea şi transmiterea de către AVAS a unei notificări către acţionarii SC G. SA Buzău, dar şi de necesitatea „onorării obligaţiilor" către funcţionarii din AVAS, în mod generic şi faţă de M.A. în mod special „cu atât mai mult că de dansul (n.n. M.A., care din data de 08 ianuarie 2007 avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică, implicat în mod direct, prin departamentele aflate în structura acestei direcţii, în soluţionarea aspectelor juridice legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău) depinde amu şi mai mult decât o depins..".
Date relevante sunt evidenţiate şi în discuţia dintre aceleaşi persoane din data de 21 februarie 2007, ora 13:21, când inculpatul G.V. îi cere martorei să discute direct cu M.A. pentru a obţine în mod operativ o comunicare de la AVAS, pentru ca „..să-ncepem procedura că nu avem datorii. Cum ne-am înţeles", precum şi din convorbirea purtată la data de 27 februarie 2007, ora 19:06, după remiterea de către B.L. a sumei de 20.000 Dolari SUA lui M.A., când, cea dintâi îi relatează fratelui său, astfel cum făcea în mod obişnuit, despre modalitatea în care sa desfăşurat întâlnirea şi despre asigurarea directorului M.A. că poate să rezolve problema recunoaşterii de către AVAS, ca valabilă, a plăţii făcute de SC G. SA Buzău la data de 24 august 2006, în contul firmei respective. De asemenea, aceste împrejurări mai rezultă şi din convorbirile martorei B.L. cu B.S. din datele de 22 februarie 2007, ora 15:32 şi 26:02.2007, ora 08:54.
Conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al AVAS, M.A., în calitate de director general al - Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, începând cu data de 08 ianuarie 2007, printre altele, făcea parte, cu drept de vot, din Colegiul Director al AVAS, asumându-şi responsabilitatea deciziilor luate de acest organism (cât priveşte efectuarea unei novaţii, aceasta, în mod efectiv, se realiza numai după aprobarea unei note redactate de către Direcţia Generală Monitorizare Contracte Postprivatizare, avizată sub aspectul legalităţii de către direcţia condusă de către M.A. şi aprobată de către Colegiul Director, din care acesta făcea parte), organiza şi coordona activitatea celor 5 direcţii din structura Direcţiei Generale Juridice şi dispunea măsuri pentru asigurarea reprezentării AVAS în faţa instanţelor de judecată, precum şi pentru îndeplinirea actelor procesuale/procedurale necesare (având astfel atribuţii şi relativ la desfăşurarea unui eventual proces cu cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, în urma căruia să fie posibilă, datorită unei reprezentări necorespunzătoare a intereselor instituţiei, recunoaşterea ca valabil efectuată a plăţii penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu în cuantum de 214.200 euro, în contul firmei).
Din materialul probator a rezultat că, pe data de 27 februarie 2007, B.L., s-a deplasat la sediul SC H.E. SRL. din municipiul Bucureşti, unde a primit suma de 26.000 euro de la B.S., conform unei înţelegeri anterioare între inculpatul G.V. şi C.A. (în discuţia din 22 februarie 2007, ora 15:32, martora B.L. îi transmite lui B.S. că „io luni am să viu şi eu pentru că..acolo trebuie să terminăm cu chestia ceea, cu flăcăul acela. Aşa mi-a spus în orice caz V. [n.n. G.V.], c-o vorbit cu A. [n.n. C.A.], că luni [n.n. 26 februarie 2007], trebuie să facem operaţiunea"). Relativ la discuţia anterioară, este de precizat că, potrivit declaraţiei martorei B.L., în convorbirile telefonice M.A. era numit, flăcău. Ulterior, ca urmare a convorbirii din 26 februarie 2007, ora 08:58, la iniţiativa martorului B.S., întâlnirea dintre cei doi s-a amânat pentru ziua următoare. Cu ocazia primirii banilor de la B.S., la cererea acestuia, martora a redactat un înscris sub semnătură privată având următorul cuprins: „Eu, B.L. B.L. am primit de la S.B. în interes de serviciu 26 mii Euro ".
În dorinţa de a păstra caracterul exclusiv al relaţiei pe care inculpatul G.V. şi martora B.L. o aveau cu M.A., deşi B.S. era persoana de la care proveneau banii şi era şi direct interesat în rezolvarea problemelor pe care SC G. SA, Buzău le avea în relaţia cu AVAS, cei dintâi au respins categoric ideea de a participa şi B.S. la remiterea banilor. Caracterul privilegiat al relaţiei dintre inculpatul G.V. şi martora B.L., pe de o parte şi M.A., pe de altă parte, comparativ cu cea dintre acelaşi funcţionar şi B.S., precum şi eforturile celor dintâi de a o menţine, cu motivaţia că remiterea unor foloase materiale unui funcţionar, în cazul de faţă, lui M.A., se realizează în mod discret, fără a mai fi de faţă şi alte persoane, rezultă din mai multe discuţii telefonice, precum şi din declaraţiile martorilor I.D., B.L. şi B.S.. Edificatoare sunt convorbirile purtate între inculpatul G.V. şi martora B.L. la data de 27 februarie 2007, orele 12:21, 12:35, 13:17 şi 19:06, precum şi cele dintre B.S. şi C.A., din aceeaşi dată, orele 13:12, 14:20 şi 20:31.
Astfel, în discuţia de la ora 12:21, după ce B.L. îi aduce la cunoştinţă inculpatului despre solicitarea lui B.S. de a participa la întâlnirea cu M.A., inculpatul o sfătuieşte pe interlocutoare să îi spună lui B.S. că „noi cum am făcut pană acum (n.n. referindu-se la cealaltă remitere de bani, din 11 septembrie 2006, când B.L. s-a întâlnit singură cu M.A.) să facem aşa mai departe..".
La ora 13:17 la convorbirea pe aceeaşi temă dintre cei doi fraţi, la solicitarea inculpatului, participă şi B.S., căruia, printre altele, inculpatul îi precizează „.. Ce, ori tu ori A. (n.n. C.A.), nu ştiu cine nu.. înţelegi eu nici nu vreau să discut mai mult pe tema asta! Hai..eu i-am spus..ă..nu o dată şi-am vorbit că sunt lucruri (n.n. primirea de mită) pe care oamenii nu au să facă din asta publicitate! Ce tu nu înţelegi? "
În discuţia de la ora 19:06, B.L. a redat şi una din replicile lui M.A., din care rezulta faptul că demersurile sale erau realizate în considerarea relaţiei sale cu inculpatul, deoarece, în cazul în care „ .. voi ieşiţi (n.n. cesionează inculpatul acţiunile sale), a doua zi anulez înţelegerea (n.n. convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare)".
Pe de altă parte, aceste împrejurări erau cunoscute şi de către B.S. şi C.A., cel dintâi, în convorbirile mai sus arătate, relatând în detaliu discuţiile pe care le-a avut cu martora B.L. şi cu inculpatul G.V. Printre altele, îi aduce la cunoştinţă că motivaţia refuzului inculpatului şi a martorei B.L. de a-i permite să fie de faţă la remiterea acestor bani către M.A. îl constituie caracterul discret şi clandestin al situaţiei, precum şi încrederea funcţionarului în cei doi fraţi („aceste lucruri nu se fac în trei, adică cu martori", „B.L. mi-a spus că au avut probleme anterior, iar ei rezolvă problemele numai prin intermediul său [n.t. al L.] şi „el [n.n. M.A.] vrea să discute numai cu o persoană, respectiv V. [n.n. G.V.]" în legătură cu aceste circumstanţe).
Inculpatul G.V. a stabilit în discuţia cu B.L., din 27 februarie 2007, ora 14:32, suma care urma să fie remisă lui M.A. (20.000), precum şi valuta (Dolari SUA), făcând referire cu această ocazie la remiterea anterioară a unei sume de bani, din 11 septembrie 2006, la întrebarea martorei: „De -acelea cum i-am dat data trecută? inculpatul răspunzând afirmativ.
Având în vedere înţelegerea celor doi şi întrucât martora nu avea asupra sa o altă sumă de bani în Dolari SUA, aceasta din urmă a schimbat aproximativ 15.500 euro în 20.000 Dolari SUA, la o casă de schimb valutar (SC M&S E.O. S.R.L.) situată în Bucureşti, unde a fost condusă de martorul O.L.F., cu care, prin intermediul unei alte persoane, luase legătura telefonic anterior inculpatul G.V. Suma de bani primită la schimbul valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 Dolari SUA şi a fost introdusă într-un plic din hârtie, de culoare albă, având menţiunea ING, precum şi sigla băncii respective, bancnotele fiind aşezate în teancuri de câte 10.000 Dolari SUA
În urma unor convorbiri telefonice succesive cu M.A., în cursul zilei de 27 februarie 2007, la orele 14:05, 15:47, 16:39 şi 18:16, B.L. a stabilit cu acesta să se întâlnească lângă sediul AVAS, în jurul orei 18:30.
Cei doi au avut o scurtă discuţie în restaurantul situat în staţia AGIP, aflată vis-a-vis de sediul AVAS, iar ulterior s-au deplasat cu autoturismul de serviciu al lui M.A. la benzinăria L, situată în zona staţiei de metrou A.V. (la o distanţă de aproximativ 500 - 600 m de benzinăria AGIP), după care s-au despărţit, continuându-şi fiecare drumul cu autoturismele de serviciu.
În convorbirea telefonică purtată în limba rusă cu inculpatul G.V., la ora 19:06, B.L. a confirmat că i-a dat banii lui M.A. şi, totodată, i-a mai relatat şi despre faptul că, la solicitarea lui B.S., a scris o chitanţă de mână în care a precizat suma pe care a primit-o de la acesta.
La ora 19:57, B.L. i-a comunicat şi lui B.S. că a remis banii primiţi astfel cum fusese înţelegerea şi i-a transmis şi asigurarea dată de M.A. cu privire la disponibilitatea sa în a rezolva problemele cu care se confruntau acţionarii SC G. SA, Buzău: „.. omul (n.n. M.A.) ne rămâne loial în continuare, în sensul că ne va acorda suport la toate nivelurile pentru a nu permite anularea convenţiei, chiar dacă va fii vorba de instanţă".
Ulterior remiterii banilor, în cursul aceleiaşi zile, pe str. A.C., autoturismul în care se afla M.A. a fost oprit în trafic, iar pe bancheta din spate, lângă acesta, a fost găsit un plic din hârtie, de culoare albă, purtând menţiunea ING şi sigla corespunzătoare, conţinând suma de 20.000 Dolari SUA, alcătuită din bancnote de câte 100 euro, aşezate în două teancuri.
Cum s-a arătat în partea introductivă, inculpatul a contestat probele administrate arătate mai sus, susţinând că au fost obţinute ilegal.
În primul rând, este arătat că inculpatul nu are calitatea de parlamentar român, pentru a beneficia de aplicabilitatea dispoziţiei de avizare a trimiterii în judecată şi oricum, infracţiunile judecate nu au nici o legătură cu faptul că inculpatul este parlamentar în Republica Moldova.
Pe de altă parte, mandatele de interceptare au fost emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 21 din Legea nr. 535/2004, cu respectarea competenţei de emitere prevăzută de art. 21 alin. (6) din lege, fără a fi depăşită durata maximă de interceptare prevăzută în alin. (10) din acelaşi articol, respectiv art. 6 din lege, nefiind aplicabilă procedura generală a interceptărilor prevăzută de Codul de procedură penală.
De asemenea, dată fiind urgenţa procedurii de interceptare, legea penală prin art. 911 C. proc. pen. prevede că autorizaţia de interceptare se poate solicita şi înaintea începerii urmăririi penale, pe baza actelor premergătoare, cum în mod legal s-a procedat în cauză.
Cu privire la depoziţia de martor al lui I.D., este nerelevant momentul în care acesta a formulat autodenunţul, în raport de situaţia juridică a inculpatului G.V., martorul fiind oricum audiat şi la instanţa de fond.
Prin urmare, apărarea inculpatului cu privire la ilegalitatea obţinerii probelor este nefondată, probele administrate, arătate mai sus, stabilind în mod inechivoc vinovăţia inculpatului.
Totuşi apelurile declarate de inculpat şi parchet, sunt fondate în ceea ce priveşte nelegalitatea pedepselor stabilite de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Prima instanţă, a reţinut în mod nejustificat circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, prin prisma conduitei bune avute de inculpat înainte de săvârşirea infracţiunii.
Curtea a apreciat că, faptele inculpatului relevă un pericol social concret crescut, având în vedere acţiunile concertate ale inculpatului G.V., conlucrarea cu martora B.L. - sora sa, în realizarea scopului infracţional, urmarea imediată - împiedicarea punerii în aplicare a unor pacte comisorii, care ar fi desfiinţat un contract de privatizare. De asemenea, nu trebuie omisă şi activitatea de corupere a unui înalt funcţionat dintr-o instituţie cu rol fundamental în procesul de privatizare. Această evaluare a gravităţii faptei trebuie să privească şi atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi urmările acesteia.
Atitudinea inculpatului G.V. nu este una de manifestare a regretului faţă de săvârşirea faptelor.
În raport de aceste considerente, conduita bună a inculpatului nu a putut fi apreciată ca o circumstanţă atenuantă, ci doar ca o împrejurare favorabilă în circumstanţierea pedepsei aplicate inculpatului.
Pentru aceste motive s au majorat pedepsele stabilite în sarcina inculpatului, cu executarea pedepsei rezultante în penitenciar.
Întrucât apelul parchetului nu a vizat aplicarea pedepselor complementare pe lângă infracţiunea prev. de art. 254 C. pen., Curtea nu a putut agrava situaţia inculpatului sub acest aspect. Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 171 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul G.V. împotriva Sentinţei penale nr. 759 din 03 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II -a Penală, în Dosarul nr. 25988/3/2008.
S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând: În baza art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 4 ani închisoare.
A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul la 25.000 RON cheltuieli judiciare statului, pentru faza de urmărire penală şi primă instanţă.
Onorariul apărătorului oficiu (parţial) de 50 RON va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul G.V.
în recursul declarat de procuror, decizia instanţei de apel a fost criticată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., pretinzându-se că trebuia a fi aplicată inculpatului G.V. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.
S-a solicitat, în raport de disp. art. 65 alin. (2) şi 3 C. pen., să se facă aplicarea disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară care să-i fie aplicată inculpatului.
Totodată, s-a mai arătat că hotărârea este deficitară şi sub aspectul argumentaţiei făcută de instanţa de apel, în sensul că procurorul nu a invocat cu ocazia motivelor de apel şi solicitarea de a se aplica pedeapsa complementară.
Astfel s-a indicat că, urmare a înlăturării de către instanţa de apel a circumstanţelor atenuante, acest motiv de recurs poate fi susţinut tocmai ca înlăturare a efectelor art. 76 alin. (3) C. pen., impunându-se aşadar a se aplica inculpatului o pedeapsă complementară, întrucât instanţa de apel a făcut o nouă evaluare a cauzei, majorând cuantumul pedepsei stabilite.
În recursul declarat de inculpatul G.V., în principal, s-a solicitat achitarea În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în urma casării celor două hotărâri, sau în subsidiar, admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii pronunţate în apel şi menţinerea primei hotărâri a instanţei de fond.
Primul motiv de casare prev de disp. art. 3858 coroborat cu art. 372 şi 197 C. proc. pen., vizează faptul că nu poate fi agravată situaţia unui inculpat în propria cale de atac, solicitând în consecinţă casarea hotărârii din apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Primul caz de nelegalitate invocat în apel este de nelegalitate întrucât inculpatul a fost condamnat pentru o infracţiune pentru care a solicitat achitarea, a fost admis apelul parchetului şi s-a modificat pedeapsa din doi ani cu suspendare condiţionată a executării acesteia în pedeapsa de 4 ani cu executare, deci nu puteau fi admise ambele apeluri, atât al parchetului cât şi al inculpatului. Se susţine că, dacă a fost admis apelul inculpatului nu se putea da această soluţie pronunţată de instanţa de apel, din care reiese că toate motivele de apel ale inculpatului au fost respinse.
Pe acest considerent s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la cel de-al doilea caz de casare, s-a solicitat achitarea inculpatului, arătând că acesta a fost condamnat pentru comiterea a trei infracţiuni: cumpărare de influenţă, luare de mită şi dare de mită, iar pe toată desfăşurarea aşa zisei activităţi infracţionale, inculpatul nu se afla în ţară. ci numai a purtat convorbiri telefonice cu sora lui, motiv pentru care instanţa l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani pentru infracţiunea de luarea de mită, la pedeapsa de 4 ani pentru infracţiunea de dare de mită şi la pedeapsa de 4 ani pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă.
S-a mai arătat că unul dintre cazurile pentru care se poate cere înlăturarea caracterului penal al faptei este constrângerea morală a făptuitorului, invocând în acest sens prevederile art. 46 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., solicitând achitarea sa, arătând că nu inculpatul a fost cel care a avut iniţiativa şi i-a ameninţat pe asociaţii săi în sensul achitării unei sume de bani pentru a nu denunţa pactele cominatorii privind contractul de vânzare al societăţii SC G. SA Buzău, ci toate acestea, în legătură cu infracţiunile de dare de mită sau luare de mită, a fost o creaţie a celor care lucrau la AVAS, respectiv a lui M.A. şi a martorului V., care se foloseau de situaţia privilegiată pe care o aveau, fiind cei care ameninţau că anulează contractul de vânzare-cumpărare dacă Societatea G., care, în fapt, nu datora niciun ban AVAS-ului, nu vira suma de 244 mii de euro în contul acesteia din urmă.
Or, atât la instanţa de fond, cât şi în apel, s-au depus la dosar hotărâri judecătoreşti care statuau că inculpatul nu era obligat să depună aceşti bani în contul AVAS, ceea ce înseamnă că nici presiunea exercitată asupra acestuia nu îşi avea rostul, toate acestea ducând la concluzia că nu poate fi condamnat pentru aceste fapte ce i se reţin, solicitând achitarea sa.
În mod surprinzător, avându-se în vederea atitudinea inculpatului, fără a se motiva în niciun fel, instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute inculpatului de către instanţa de fond, aplicându-i inculpatului o pedeapsa de 4 ani închisoare.
În fine, hotărârea recurată a fost criticată şi prin prisma cazului de casare a greşitei individualizări a pedepsei, prev. de disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel, în mod greşit, şi fără a face o analiză în detaliu a probelor administrate în cauză, a dispus înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute inculpatului şi a schimbat pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare cu suspendare în pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare, solicitându-se menţinerea soluţiei dată de instanţa de fond şi aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate de procuror şi inculpatul G.V., inclusiv cele menţionate prin memoriul scris şi de cazurile de casare deja menţionate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că ambele recursuri de faţă declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul G.V. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
A. Sub aspectul unicului motiv de critică din recursul declarat de procuror, prin care se tinde la aplicarea faţă de inculpatul G.V. a pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. se are în vedere nepertinenţa acestuia.
Astfel, cu titlu de premisă se reţine că într-adevăr prin Decizia de Recurs în Interesul Legii a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXIV din 16 aprilie 2007, publicată în M. Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007 s-a stabilit. c)ă aplicabilitatea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în conţinutul reglementat prin art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), nu poate fi limitată numai la cetăţenii romani, ci vizează, deopotrivă, şi pe cetăţenii străini, în măsura în care instanţele penale din România sunt învestite să-i judece în temeiul art. 3, 5 sau 6 C. pen., astfel ca această pedeapsă trebuie stabilită şi în cazul lor tot în condiţiile prevăzute în art. 65 C. pen.
Neîndoielnic, nu se poate considera, de principiu, că străinul nu s-ar bucura de exercitarea măcar a unora dintre drepturile la care se referă art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) sau a unor prerogative similare acestora, astfel ca, prin individualizarea lor, el devine, ca subiect activ de drept penal, susceptibil şi de un tratament sancţionator complet, urmând ca, în ipoteza extrădării sale, instanţa penală naţională să-i reindividualizeze pedeapsa complementară, în raport cu particularităţile specifice de reglementare din ţara respectivă.
Totuşi, revenind la datele concrete ale speţei se reţine că prin motivele de critică expuse în memoriul scris şi reluate oral cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei de prim control judiciar, procurorul a criticat în apel hotărârea instanţei de fond a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, exclusiv după cum urmează:
- Nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- Nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;
- Netemeinicia hotărârii în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare.
În consecinţă, rezultă fără echivoc că prin apelul său, procurorul nu a formulat o critică de nelegalitate prin care să tindă la aplicarea de către instanţa de apel a pedepsei complementare,constând în interzicerea inculpatului nominalizat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.; situaţie în care instanţa de apel în mod judicios prin decizia recurată a statuat prin conformare la principiul „non reformatio in pejus" (neagravarea situaţiei în propriul apel declarat de inculpat) prev. de art. 372 alin. (1) C. proc. pen., inaplicabilitatea pedepsei complementare sus-menţionate. B.l. Nu este fondat primul motiv de critică din recursul declarat de inculpatul G.V. prin care se pretinde existenţa unei contradicţii între soluţia admiterii apelului propriu declarat de acesta şi soluţia instanţei de apel după rejudecarea în fond a cauzei, în sensul condamnării sale la pedeapsa închisorii de patru ani cu executare în regim de detenţie.
Pe de altă parte, o atari pretinsă contradicţie nu poate fi caracterizată nici ca vreo nulitate (cu menţiunea că apărătorul recurentului inculpat nu indică dacă este vorba de o nulitate absolută din cele enumerate limitativ prin dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sau de o nulitate relativă, ce ar putea fi valorificată în condiţiile art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.) şi nici nu înfrânge dispoziţiile imperative deja suscitate ale art. 372 alin. (1) C. proc. pen. (principiul neagravării situaţiei în propriul apel).
Aceasta, deoarece instanţa de apel prin decizia recurată a efectuat o operaţiune corectă din punct de vedere logico-formal şi juridic prin conformare la dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în urma admiterii apelului declarat de procuror şi în consecinţă, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, pronunţând o nouă hotărâre şi procedând potrivit dispoziţiilor art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., ce reglementează judecata în fond, sens în care a dispus condamnarea inculpatului G.V. la pedepse cu închisoarea majorate în privinţa cuantumurilor şi a dispus modificarea modalităţii de executare a pedepsei noi rezultante stabilită în condiţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. în sensul dispunerii executării în regim de detenţie.
B.2. Nu este fondată nici critica secundă din recursul declarat de inculpatul nominalizat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 teza I C. proc. pen., prin care se pretinde că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia dispusă.
Aceasta, deoarece instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt imputată inculpatului G.V. în urma propriei analize şi examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, precum şi a elementelor de fapt pe care se sprijină soluţia de condamnare dispusă în cauză. Cu această proiecţie, se reţine că instanţa de apel, distinctiv în raport de cele trei infracţiuni imputate în sarcina inculpatului G.V., a motivat cu maximă amplitudine în filele 7-24 inclusiv din cuprinsul deciziei atacate în ce constă latura obiectivă a fiecărei infracţiunii, care este elementul material concret comis de către inculpat cu referire la aceleaşi infracţiuni astfel încât să corespundă elementului stabilit în abstract de norma de incriminare şi a arătat care sunt considerentele pentru care apărarea, în sensul că nu a comis faptele imputate poate fi primită.
Dintr-un alt punct de vedere, se reţine de către Înalta Curte cu titlu de premisă că instanţele au obligaţia de a-şi motiva hotărârea în vederea garantării bunei administrări a justiţiei, dar şi a drepturilor părţilor la un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel ca justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care aceste apărări i s-au respins (cauza Burg şi alţii c. Franţei, cauza Suominen c. Finlandei).
Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate; iar instanţei de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
Or, întrucât, aşa cum se arată şi în jurisprudenţa CEDO că nu trebuie să existe un răspuns la fiecare argument avansat de părţi, din conţinutul hotărârii recurate rezultă că instanţa de apel a constatat existenţa faptelor şi a prezentat împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, scopul în care au fost săvârşite faptele şi a făcut o analiză a probelor din care rezultă vinovăţia inculpatului analizând inclusiv apărările formulate cu privire la nevinovăţia sa generând concluzia că a verificat; dacă împrejurările reţinute de instanţa de fond reprezintă adevărul material, complet şi cert (Boldea c. România).
Pe de altă parte, se mai reţine că s-a pronunţat constant că argumentele atât ale apărării, cât şi ale acuzării trebuie să fie analizate în hotărâre, pentru ca cei care sunt trimişi în judecată pentru diferite fapte să fie convinşi că judecătorul le-a analizat apărările şi în acest sens să aprecieze şi şansele de reuşită ale unui recurs (cauza Hadjianastassiou c. Greciei).
De altfel şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia penală este în acest sens, (a se vedea Deciziile nr. 1328 din 4 aprilie 2011, nr. 4007 din 5 decembrie 2012, nr. 2721 din 14 iulie 2011, nr. 3018/2004, nr. 2664 din 5 septembrie 2012).
Or, cu această ultimă proiecţie se conchide că prin decizia recurată instanţa de apel s-a conformat dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd ca principiu fundamental pentru judecata în faţa instanţei de prim control judiciar, obligaţia acesteia ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
B.3. Totodată, nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul pretinderii că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii inculpatului G.V. de înlăturare a probei, constând în depoziţiile martorului I.D.
Dimpotrivă, instanţa de recurs verificând actele şi lucrările dosarului cauzei constată că în cuprinsul filei 25 a deciziei atacate se motivează corespunzător că o atari cerere a recurentului inculpat G.V. este nefondată, generând cu evidenţă concluzia contrară că instanţa de apel s-a pronunţat şi a stabilit cu referire la depoziţia martorului deja nominalizat că este nerelevant momentul în care acesta a formulat autodenunţul, respectiv dacă acesta s-a depus prin conformare la dispoziţiile art. 223 C. proc. pen., mai înainte de începerea urmăririi penale în prezenta cauză şi aceasta deoarece dacă partea este interesată de soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă faţă de martorul I.D., legat de data autodenunţului, se poate formula plângere împotriva dispoziţiei de neîncepere a urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Tot astfel, pentru stabilirea nepertinenţei acestei critici, Înalta Curte are în vedere şi argumentul suplimentar expus de instanţa de apel prin decizia recurată, în sensul că martorul I.D. a fost audiat în condiţiile legii de către prima instanţă a Tribunalului Bucureşti, ocazie cu care şi-a menţinut în totalitate incriminările din denunţul formulat şi din depoziţiile date procurorului.
B.4. Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recursul promovat de inculpatul G.V. prin care se tinde la achitarea sa În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi care va fi examinat în tiparul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Astfel, se are în vedere de către Înalta Curte că ambele instanţe, de fond şi de apel, printr-un examen coroborat al mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale şi anume: proces-verbal din 25 februarie 2007 de sesizare din oficiu; proces-verbal din 27 februarie 2007, privind constatarea infracţiunii flagrante; planşă fotografică privind aspecte de la desfăşurarea activităţii judiciare de constatare a infracţiunii flagrante; planşă fotografică privind principalele momente operative ale întâlnirii, dintre B.L. şi O.L.F., din ziua de 27 februarie 2007, anterior constatării infracţiunii flagrante; planşă fotografică privind principalele momente operative ale întâlnirii, dintre B.L. şi M.A., din ziua de 27 februarie 2007, anterior constatării infracţiunii flagrante; cererile de asistenţă judiciară internaţională din 08 martie 2007 şi din 22 martie 2008, având ca obiect citarea inculpatului G.V. şi citaţiile transmise; Adresa din 23 aprilie 2007 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi dovada de înmânare a citaţiei către inculpat; cererea de asistenţă judiciară internaţională din 18 mai 2007, având ca obiect citarea inculpatului G.V. şi citaţiile transmise; Adresa din 12 iulie 2007 a Procuraturii Republicii Moldova şi dovada de înmânare a citaţiei către inculpat; proces-verbal din 11 iunie 2007 conform căruia apărătorul inculpatului solicită audierea inculpatului prin intermediul unei comisii rogatorii; proces-verbal din 30 iulie 2007, conform căruia s-a adus la cunoştinţă apărătorului inculpatului despre audierea lui G.V. prin efectuarea unei comisii rogatorii; cererea de comisie rogatorie din 03 august 2007, având ca obiect şi audierea inculpatului G.V.; Adresa din 17 august 2007 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care se restituie neexecutată cererea de comisie rogatorie; Proces-verbal din 29 august 2007, conform căruia au fost imprimate de pe site-ul www.conventions.coe.int rezervele formulate de Republica Moldova la semnarea Convenţiei de cooperare judiciară în materie penală, semnată la Strasbourg la 20 aprilie 1959; cererea de comisie rogatorie din 05 septembrie 2007, având ca obiect şi audierea inculpatului G.V.; Adresa din 19 octombrie 2007 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care se restituie neexecutată cererea de comisie rogatorie; Adresa din 01 februarie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; Adresa din 21 ianuarie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; Adresa din 17 martie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; Ordonanţa din 25 februarie 2007 şi autorizaţia nr. 4 din aceeaşi dată emise de Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru autorizarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, de la 25 februarie 2007, ora 10:00, până la 27 februarie 2007, ora 10:00, a interceptării şi înregistrării audio şi video a convorbirilor purtate în mediul ambiental, a discuţiilor telefonice de la posturile precizate, precum şi autorizarea pentru luarea de imagini; încheierea de şedinţă şi autorizaţiile nr.
109/AI/2007, din 26 februarie 2007, ale Tribunalului Bucureşti, privind confirmarea măsurilor dispuse de către Direcţia Naţională Anticorupţie prin autorizaţia din 25 februarie 2007 şi, respectiv, pentru autorizarea pe mai departe, pe o perioadă de 28 zile, de la 27 februarie 2007, până la 26 martie 2007, a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, precum şi pentru luarea de imagini; ordonanţa din 02 martie 2007, privind încetarea şi ridicarea măsurilor de autorizare dispuse de către Tribunalul Bucureşti prin autorizaţiile nr. 109/AI/2007 emise la 26 februarie 2007; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „discuţii 26 februarie 2007, secţia I, 69/P/2007, 1098/11-1/2007, Tel) şi procesul-verbal din 15 noiembrie 2007, privind redarea discuţiilor din 26 februarie 2007; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „secţia I, discuţii 27 februarie 2007, 69/P/2007, 130/11-1/2008- Tel" şi procesul-verbal din 31 ianuarie 2008 privind redarea conţinutului discuţiilor din 27 februarie 2007; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „convorbiri 26 februarie -02 martie 2007, 69/P/2007", conţinând convorbirile telefonice purtate în limba rusă, în perioada 26 februarie 2007 - 02 martie 2007 şi notele de redare a conţinutului acestor discuţii în traducere autorizată; un suport digital tip CD-R, marca V, inscripţionat „convorbiri telefonice purtate în perioada 13 iunie 2006 -22 februarie 2007, Mandatele nr. 0032 din 09 ianuarie 2006, 003016 din 09 iulie 2006, 00472 din 07 februarie 2007, emise de ICCJ" copiile Mandatelor nr. 0032 din 09 ianuarie 2006, nr. 003016 din 05 iulie 2006 şi nr. 00472 din 07 februarie 2007, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, declasificate la 15 octombrie 2007 şi notele de redare a discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul mandatelor, în perioada 13 iunie 2006 - 22 februarie 2007; adresa din 18 februarie 2008 către Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Cooperare cu Republica Moldova; adresa din 21 martie 2008 către Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate; adresa din 10 martie 2008 către Tribunalul Bucureşti, privind cererea de transfer a procedurii formulată de către inculpat şi copia acesteia; proces-verbal din 17 iunie 2008 privind verificarea dosarului care a avut ca obiect soluţionarea cererii de transfer a procedurii; proces-verbal din 06 martie 2007 privind verificarea fişierelor telefoanelor mobile aparţinând martorului M.A., care au fost ridicate în temeiul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; înscrisuri puse la dispoziţie de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în legătură cu încheierea şi monitorizarea postprivatizare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni ale SC G. SA Buzău; fişa postului martorului M.A.; Regulamentul de organizare şi funcţionare al AVAS, aprobat prin Hotărârea nr. 6/29 iulie 2005 a Consiliului de Supraveghere şi îndrumare al AVAS; Regulamentul de organizare şi funcţionare al AVAS, în vigoare începând de la data de 08 ianuarie 2007; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit Dosarul nr. 32/P/2007 şi procesul-verbal de fotocopiere din 199 februarie 2008; proces-verbal din 15 martie 2007, referitor la depunerea chitanţei redactată de B.L. cu ocazia primirii unei sume de bani de la B.S.; declaraţiile numitului T.C.; declaraţiile numitului T.C. din Dosarul nr. 32/P/2007;declaraţiile martorei B.L.; declaraţiile numitei B.L. din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului M.A.; declaraţiile numitului M.A. din Dosarul nr. 32/P/2007;declaraţiile martorului B.S.; declaraţiile numitului B.S. din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului I.D. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului L.C.N. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului P.C.A. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei A.E. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei E.M. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei P.M.M. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorei G.D. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007; declaraţiile martorului O.L.F. din prezenta cauză şi din Dosarul nr. 32/P/2007, coroborate cu cele administrate direct şi nemijlocit de instanţele de fond şi de apel au reţinut corect situaţia de fapt imputată recurentului inculpat G.V.
Din acest punct de vedere distinctiv în raport de infracţiunile imputate recurentului-inculpat nominalizat, Înalta Curte îşi însuşeşte situaţia de fapt, constând în esenţă în următoarele:
Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă, săvârşită de inculpatul G.V., la data de 11 septembrie 2006:
Cu titlu de premise se are în vedere că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 24 încheiat la 13 septembrie 2002 cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (în prezent, reorganizată sub denumirea de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS), SC I.P. SA a achiziţionat un nr. de 5.821.748 acţiuni cu o valoare nominală de 2,3793 RON, reprezentând 86,2124% din valoarea capitalului social subscris al SC G. SA Buzău, pentru care cumpărătorul urma să plătească preţul de 4.715.615,88 ROL.
Conform dispoziţiilor art. 5 lit. e) din O.U.G. nr. 23/2004, AVAS, între alte atribuţii, o are şi pe aceea de a monitoriza modul în care sunt respectate clauzele din contractele de privatizare, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002.
Prin convenţia de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. SA Buzău, semnată la 22 aprilie 2005 de reprezentantul AVAS, vicepreşedintele L.N.C. şi de administratorul SC I.P. SA, firma cumpărătoare de acţiuni aparţinând SC G. SA Buzău, se obliga să plătească sumele restante, datorate în temeiul clauzelor contractului iniţial şi penalităţile aferente, în termen de 60 zile de la data semnării convenţiei.
Ulterior datei încheierii convenţiei de menţinere în vigoare, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni iniţial a fost modificat prin încheierea a trei acte adiţionale, după cum urmează:
- Actul adiţional nr. 1 din 27 aprilie 2005, prin care s-a realizat novaţia cu schimbare de debitor, conform căreia, noul debitor în contractul de privatizare a SC G. SA, Buzău, era inculpatul G.V., care se obliga să preia toate drepturile şi obligaţiile contractuale ale debitorului iniţial, SC I.P. SA;
- Actul adiţional nr. 2, semnat la 28 iunie 2005, care a avut ca obiect efectuarea unei delegaţii imperfecte, astfel încât, alături de inculpatul G.V., în calitate de delegant, a devenit cumpărător şi SC H.E. SRL, în calitate de delegat, urmând ca cei doi cumpărători să răspundă în solidar pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în contractul de privatizare;
- Actul adiţional nr. 3 din 25 octombrie 2005, între AVAS şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., potrivit căruia, s-a realizat modificarea unor clauze contractuale (cele prevăzute la punctele 8 octombrie 3, 8 octombrie 5 şi 8 octombrie 9 din contractul iniţial de privatizare şi anexele nr. 12 şi nr. 13 ale acestui contract, toate prevederile respective având legătură cu efectuarea investiţiilor de mediu).
La data de 29 ianuarie 2007, AVAS, prin vicepreşedintele L.N.C. şi cumpărătorii G.V. şi SC H.E. SRL., aceasta din urmă prin intermediul reprezentantului legal, B.S., au semnat o convenţie de menţinere în vigoare a Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 la SC G. S.A. Buzău, prin care AVAS a renunţat la efectele pactelor comisorii prevăzute în cuprinsul art. 8 din Actul adiţional nr. 1/27 aprilie 2005 şi în clauza nr. 8.9.1.5 din contractul iniţial.
în vederea încheierii unor convenţii de menţinere în vigoare a unui contract de privatizare sau a unor acte adiţionale la un astfel de contract, aşa cum rezultă din Regulamentele de organizare şi funcţionare ale AVAS (în vigoare înainte şi după data de 08 ianuarie 2007), urmau să fie parcurse mai multe etape, cea dintâi fiind întocmirea de către departamentul responsabil cu monitorizarea postprivatizare a unei note care să conţină o astfel de propunere (semnată la nivelul Direcţiei de Monitorizare Postprivatizare de 2 experţi, de director şi de directorul general, iar la nivelul Direcţiei Asistenţă Juridică Postprivatizare de un consilier juridic, un expert juridic, de un director şi de către directorul general). Ulterior, notele era avizate de vicepreşedintele L.C.N. şi erau apoi supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului director, redactându-se în acest sens o hotărâre; în situaţia în care notele erau aprobate, se întocmea un proces-verbal în care se preciza acest aspect, sub semnătura tuturor membrilor colegiului, iar În baza acestui înscris, care atestă aprobarea dată de colegiu, preşedintele AVAS emitea o hotărâre de punere în executare a notei, şi, ulterior, vicepreşedintele coordonator încheia în numele AVAS respectivele convenţii, cu respectarea strictă a formei aprobate în colegiu.
La data de 29 ianuarie 2007, în urma încheierii mai multor acte adiţionale şi convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, astfel cum au fost anterior menţionate, acţionarii majoritari la SC G. SA Buzău erau (conform verificării la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului) inculpatul G.V. (cu 16,713% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei) şi SC H.E. SRL. (cu 77,983% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei), în condiţiile în care acţionarii acestei din urmă societăţi comerciale erau R.I.E.L. şi B.S., care deţineau 95% din totalul beneficiilor şi pierderilor firmei şi, respectiv 5%. Cât priveşte conducerea executivă a firmei în discuţie, aceasta, la aceeaşi dată, era asigurată de către C.A., L.M. şi T.C.
După realizarea delegaţiei imperfecte conform actului adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul iniţial de privatizare a SC. G. S.A. Buzău, în continuare nu au fost îndeplinite obligaţiile asumate de către cei doi cumpărători, referitoare la realizarea investiţiilor de retehnologizare a firmei achiziţionate de la AVAS (în sumă de 4 milioane euro), precum şi cele privind efectuarea investiţiilor de mediu (în cuantum de 657.000 euro). Mai mult, în noiembrie 2005 se procedase şi la diminuarea valorii nominale a acţiunilor, astfel încât, la începutul anului 2006, cumpărătorii SC G. SA Buzău, pentru a continua să îşi menţină calitatea de acţionari la această firmă, trebuiau să facă demersuri la AVAS pentru a soluţiona mai multe probleme (menţionate, atât în raportul de constatare întocmit în prezenta cauză de către Serviciul specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât şi în declaraţiile martorilor I.D., P.C.A. şi P.M.M.) privind neplata celor două tipuri de investiţii şi a penalităţilor datorate pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, neacoperirea corespunzătoare a gajului constituit în beneficiul AVAS pentru garantarea de către cumpărătorii acţiunilor de la SC G. SA Buzău a îndeplinirii obligaţiilor decurgând din contractul de privatizare în legătură cu investiţiile de re tehnologizare şi, deoarece pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate în raport cu AVAS, contractul de cumpărare acţiuni nr. 24 din 13 septembrie 2002 ale SC G. SA Buzău se afla în situaţia de a fi desfiinţat, ca urmare a acţionării pactelor comisorii prevăzute în contract, era necesară şi încheierea unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.
În iunie 2005, inculpatul recurent G.V. a intrat în relaţii contractuale cu SC P.C.G. SRL, în vederea primirii de consultanţă pentru preluarea contractului de privatizare a SC G. SA Buzău, iar persoana cu care a discutat toate aspectele legate de obiectul celor două contracte încheiate cu inculpatul G.V. şi SC H.E. SRL., respectiv cu SC G. SA Buzău, a fost martorul I.D., care, deşi, la sfârşitul anului 2005, finalizase actele de consultanţă la care se obligase (efectuarea demersurilor necesare la AVAS pentru desfăşurarea procedurilor care trebuiau să se finalizeze cu preluarea contractului de privatizare a SC G. SA de către G.V., obţinerea deciziei Consiliului Concurenţei privind concentrarea economică realizată de acesta prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni la SC G. SA, precum şi obţinerea autorizării Agenţiei Fondului de Mediu pentru obţinerea unor fonduri nerambursabile în vederea realizării unui procent de 30% din obligaţiile de mediu asumate prin respectivul contract), a continuat să ţină legătura cu inculpatul G.V. şi cu sora acestuia, B.L.. Martorul I.D., în vara anului 2005, în cadrul demersurilor efectuate în virtutea obligaţiilor contractuale asumate, de către SC P.C.G. SRL, a avut o discuţie cu vicepreşedintele AVAS responsabil cu coordonarea activităţii Direcţiei Generale de Monitorizare Postprivatizare, martorul L.N.C., care i-a comunicat faptul că se va ocupa, din partea AVAS, de soluţionarea tuturor problemelor legate de reglementarea situaţiei SC G. SA Buzău, unul dintre consilierii săi personali, respectiv M.A. (împrejurare confirmată de martorul L.N.C.), iar, ulterior, toate problemele legate de preluarea contractului de privatizare de către inculpatul G.V. au fost discutate direct cu acest consilier.
Conform declaraţiilor martorilor I.D., L.N.C., P.C.A., B.S. şi B.L., coroborate cu notele de redare a unor convorbiri interceptate şi înregistrate În baza unor mandate emise în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, cel dintâi a realizat, în perioada începutul anului 2005 - iunie/iulie 2006, intermedierea relaţiilor dintre M.A., pe de o parte şi B.L., B.S. şi inculpatul G.V., pe de altă parte, mai precis, martorul I.D. a participat, alături de debitorii din contractul de privatizare al SC G. SA Buzău sau în numele acestora, la discuţiile cu M.A. referitor la soluţionarea în mod favorabil acţionarilor SC G. SA Buzău a unor situaţii vizând nerespectarea de către aceştia a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare, a organizat întâlniri între M.A. şi cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău şi a transmis oferte de bani din partea acţionarilor SC G. SA Buzău lui M.A. şi din partea celui din urmă, pretinderi sau acceptări ale unor oferte de bani, în legătură cu rezolvarea unor probleme ale acestei firme.
Din convorbirea telefonică de la data de 01 august 2006, ora 10:27, în contextul în care B.L. şi inculpatul G.V. discutau despre creşterea sumei cerute de M.A. pentru soluţionarea problemelor SC G. SA Buzău, la nivelul AVAS, inculpatul a precizat că M.A. vrea să primească banii direct, şi nu prin intermediul martorului I.D., fapt care confirmă împrejurarea că acesta din urmă, începând cu sfârşitul lunii iulie a încetat să mai aibă exclusivitatea în legătura dintre B.L. şi inculpatul G.V., pe de o parte, şi M.A., pe de altă parte; ulterior, ~într-o altă convorbire telefonică respectiv, cea din 11 septembrie 2006, ora 17:04, purtată de B.L. cu inculpatul G.V., cea dintâi confirmă susţinerile martorului I.D., în sensul că acesta din urmă a încetat să mai participe la realizarea legăturii dintre acţionarii SC G. SA Buzău şi M.A.
Susţinerile martorului I.D. referitor la împrejurarea că o anumită perioadă de timp, în mod exclusiv, a făcut legătura în modalitatea arătată între M.A., în calitate de consilier al AVAS şi inculpatul recurent G.V., precum şi sora sa, B.L., reiese cu claritate şi din alte convorbiri telefonice, după cum urmează: cele purtate de B.L. cu martorul I.D., din datele de 13 iunie 2006, ora 12:55, 13 iunie 2006, ora 13:17, 04 iulie 2006, ora 08:21 şi 04 iulie 2006, ora 08:42, precum şi cele purtate între inculpatul G.V. şi B.L., din datele de 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23 (una din replicile inculpatului G.V. în această din urmă discuţie referitoare la remiterea unor sume de bani către M.A., a fost „Prin I.D. se face şi gata! Eu lui I.D. îi spun, eu cu I.D. n-am de ce mă teme. Eu cu dânsul vorbesc şi-aşa .. "), 05 iulie 2006, ora 10:40, 01:08.2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 16:24 şi 11 septembrie 2006, ora 17:04.
În calitate de consilier al vicepreşedintelui AVAS, L.N.C., poziţie în care M.A. s-a aflat în perioada aprilie 2005 - ianuarie 2007, conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al AVAS, avea ca şi atribuţii de serviciu, în esenţă, executarea dispoziţiile vicepreşedintelui şi colaborarea, în vederea îndeplinirii sarcinilor încredinţate, cu directorii generali, cu directorii şi cu conducerea celorlalte compartimente din cadrul AVAS
În fapt, aşa cum rezultă din actele menţionate, dar şi din depoziţiile martorilor L.N.C., F.D., A.E. şi G.D., M.A. coordona activitatea departamentelor aflate în subordinea vicepreşedintelui L.N.C., între care şi cel care se ocupa de monitorizarea postprivatizare, participa în calitate de invitat la şedinţele Colegiului director, unde îşi exprima un punct de vedere personal cu privire la notele supuse dezbaterii colegiului, încercând, deşi în calitate de invitat nu avea drept de vot, să influenţeze cu privire la luarea unor decizii de respingere sau admitere a unor note cu propuneri referitoare la încheierea unor acte în numele AVAS, participa împreună cu sau în numele vicepreşedintelui L.N.C. la diferite întâlniri cu cumpărătorii de acţiuni la firmele privatizate şi cu avocaţii acestora.
Din probaţiunea testimonială a reieşit că vicepreşedintele se afla în relaţii profesionale şi personale bune cu M.A., context în care este evident că acesta din urmă avea posibilitatea de a determina luarea unor decizii şi semnarea unor acte de către funcţionarii competenţi din cadrul AVAS, de natură a favoriza pe cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău în perioada de monitorizare postprivatizare sau, în orice caz, crea tuturor persoanelor interesate convingerea că are o astfel de influenţă.
De altfel, din convorbirea interceptată şi înregistrată în temeiul unui mandat emis conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, din 13 iunie 2006, ora 12:55, purtată de martorii B.L. şi I.D., acesta din urmă în perioada respectivă intermediind legătura dintre M.A. şi acţionarii SC G. SA Buzău, s-a evidenţiat faptul că orice întâlnire cu vreun funcţionar din cadrul AVAS implicat în redactarea şi semnarea actelor cu SC G. SA Buzău, se făcea numai după înştiinţarea lui M.A., martorul I.D. precizând că „.. eu nu m-am întâlnit niciodată cu el [n.n. cu martorul P.C.A., expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică Postprivatizare] fără să ştie şi A. [n.n. M.A.] ".
Totuşi, B.L. şi inculpatul G.V. (cumpărătorii de influenţă) aveau cunoştinţă despre competenţele reale ale consilierului M.A., aşa cum a reieşit şi din discuţia telefonică purtată de către cei dintâi la data de 13 februarie 2007, ora 18:59, una din replicile martorei fiind aceea că „..trebuie să ne onorăm obligaţiile ..", „cu atât mai mult că de dansul [n.n. de M.A., care la data convorbirii avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS] depinde amu şi mai mult decât o depins.,.", în sensul că de data aceasta avea posibilitatea să decidă cu privire la încheierea convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare şi nu doar să influenţeze alţi funcţionari.
Împrejurarea că M.A. sa ocupat în mod direct de coordonarea discuţiilor în vederea soluţionării problemelor rezultate din neîndeplinirea de către SC G. SA Buzău a obligaţiilor contractuale şi de negocierile dintre cumpărătorii acţiunilor firmei menţionate şi AVAS, este confirmată de depoziţia martorului P.C.A. (expert jurist în cadrul Direcţiei de Asistenţă Juridică/Postprivatizare), care precizează că, în situaţia în care era necesară o opinie juridică cu privire la încheierea unor acte legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău, directorul direcţiei în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea era convocat pentru a clarifica din punct de vedere juridic anumite situaţii ivite referitor la întocmirea unor acte în derularea procedurilor de monitorizare postprivatizare.
Uneori, directorul direcţiei menţionate îl desemna chiar pe martorul P.C.A. să participe la discuţii şi, în acest context, a cunoscut-o în biroul consilierului M.A., în vara-toamna anului 2006, şi pe B.L., ocazie cu care, la solicitarea lui M.A., a prezentat punctul de vedere al direcţiei sale cu privire la modalitatea în care trebuia să fie achitată suma de 214.000 euro, cu titlul de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în aceeaşi perioadă martorul P.C.A. s-a mai prezentat şi cu alte prilejuri în biroul lui M.A. pentru a prezenta argumentele juridice care erau avute în vedere de Direcţia Asistenţă Juridică Postprivatizare în susţinerea punctului de vedere conform căruia, plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.000 euro, trebuia făcută în contul AVAS, neputând fi considerată valabilă o plată efectuată în contul SC G. SA Buzău, aşa cum doreau cumpărătorii acţiunilor de la firma menţionată (situaţie care probează fără echivoc interesul lui M.A. în găsirea unei soluţii pentru rezolvarea acestei probleme în mod favorabil acţionarilor S.C. G. S.A Buzău). în speţă, plata sumei de 214.000 euro urma ca, în opinia funcţionarilor din cadrul AVAS, să fie făcută în contul acestei instituţii deoarece, începând cu data de 22 iulie 2005, se modificase art. 16 din O.U.G. nr. 25/2002, care, numai în forma anterioară, prevedea ca o astfel de plată să se facă în contul societăţii comerciale privatizate.
Faptul că M.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu reprezentanţii acţionarilor SC G. SA Buzău, pentru a discuta problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare, rezultă şi din declaraţiile martorilor B.L., B.S., P.C.A., G.D. precum şi din declaraţiile sale, în mod direct sau indirect, dar şi din unele discuţii telefonice, purtate în perioada iunie - septembrie 2006, interceptate şi înregistrate în temeiul unui mandat emis în temeiul art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990 (convorbirile care au avut loc între M.A. şi B.L. la datele din 01 august 2006, ora 11:07 şi 11 septembrie 2006, ora 16:20; precum şi discuţiile purtate de B.L. cu B.S. - 11 septembrie 2006, ora 15:14, cu inculpatul G.V. - 26:06.2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora 12:51, 03 iulie 2007, ora 11:23, 01 august 2006, ora 10:27, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 05 iulie 2006, ora 10:40 şi cu martorul I.D. - 04 iulie 2006, ora 08:21).
În cursul verii şi toamnei anului 2006, pe fondul discuţiilor referitoare la problemele ce urmau să fie rezolvate la nivelul AVAS şi care derivau din nerespectarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău, a termenelor contractuale pentru îndeplinirea unor obligaţii în perioada de monitorizare postprivatizare, M.A. a pretins în mai multe rânduri sume de bani, ale căror cuantumuri s-au modificat în permanenţă, în raport de situaţiile care erau avute în vedere pentru a fi soluţionate.
Totodată, a reieşit că sumele de bani pretinse de către M.A. au fost negociate prin intermediul martorului I.D., iar evoluţia sumelor cerute acţionarilor de la S.C. G. S.A Buzău, a fost în sensul creşterii lor, în schimbul promisiunii că va rezolva una sau mai multe situaţii care, la vremea respectivă, puteau să conducă la aplicarea pactelor comisorii prevăzute în contractul de privatizare şi, pe cale de consecinţă, la desfiinţarea contractului.
Astfel, pe la începutul verii anului 2006, discuţiile dintre debitorii din contractul de privatizare şi M.A. erau legate de aspectul plăţii penalităţilor stabilite pentru neefectuarea de către acţionarii de la SC G. SA Buzău a investiţiilor de mediu, respectiv suma de 214.200 euro. Sub acest aspect, declaraţia martorului I.D. se coroborează şi cu depoziţia martorului P.C.A., care a fost desemnat în mai multe rânduri, în perioada respectivă, să participe la discuţiile care aveau loc în biroul consilierului M.A. Tot în aceeaşi perioadă, martorul P.C.A., într-o întâlnire care a avut loc la benzinăria AGIP, situată vis-a-vis de sediul AVAS, a reluat discuţia în prezenţa reprezentanţilor acţionarilor S.C. G. S.A. Buzău, B.L., B.S. şi a avocatei SC H.E. SRL., L.A.M. şi a arătat că aceste penalităţi urmau să fie plătite, conform legislaţiei în vigoare la momentul efectuării plăţii, în contul AVAS, neputând fi considerată, începând cu data de 22 iulie 2005, ca valabilă, o plată făcută în contul S.C. G. S.A. Buzău.
De asemenea, şi dintr-o serie de convorbiri telefonice, interceptate şi înregistrate din perioada 27 iunie 2006 - 01 august 2006, dintre B.L. şi inculpatul recurent G.V., au rezultat aspectele menţionate anterior.
Astfel, în discuţia purtată în 27 iunie 2006, ora 10:27, în care B.L. face un rezumat al întâlnirii pe care a avut-o în ziua anterioară cu M.A., printre altele arată că, la vremea respectivă, soluţia, cel puţin temporară, cu privire la care erau de acord ambele părţi ar fi fost ca, în proiectul unui document insuficient precizat şi cu privire la conţinutul căruia trebuiau să fie de acord şi debitorii din contract - posibil al convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare - să fie cuprinsă o clauză în sensul că SC G. SA Buzău are „.. obligaţiunea de a efectua, toate plăţile restante ..", fără a preciza în detaliu sumele datorate AVAS; în convorbirea din 03 iulie 2006, ora 11:23 dintre inculpatul recurent G.V. şi B.L., pe fondul relatării de către cea din urmă a conţinutului unei discuţii purtată cu B.S., cu care ocazie îi adusese acestuia la cunoştinţă despre pretinderea lui M.A. cu privire la o sumă de bani, pe care inculpata i-a cerut lui B.S. să o plătească singur, în calitate de reprezentant al SC H.E. SRL, inculpatul i-a sugerat surorii sale că ar trebui să-i spună lui B.S. că „.. voi dacă acceptaţi chestia asta fiind rezultatul negocierilor pe care G.V. şi B.L. le-au purtat cu M.A.].. dacă n-acceptaţi, atunci le plătiţi toate 200..", totodată, precizând şi că „astea 200 tot din asta ar să trebuiască plătite, dar de-amu la întreprindere [n.n. la SC G. SA Buzău]"; în discuţia din 01 august 2006, ora 10:27, în contextul în care B.L. îi comunică fratelui său, inculpatul G.V., despre mărirea pretenţiilor lui M.A., a arătat că se va întâlni cu acesta şi va cere la rândul său să fie incluse în convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, clauze convenabile SC G. SA Buzău, referitoare la constituirea de garanţii în favoarea AVAS şi la modalitatea de plată a penalităţilor de mediu datorate de cumpărătorii firmei privatizate menţionate: „.. toţi 200 noi îi facem pentru fabrică ..".
Ulterior, însă, o dată cu creşterea sumei pretinsă de M.A., acesta din urmă, a promis rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta SC G. SA Buzău, în derularea contractului de privatizare, prin influenţa pe care o avea asupra funcţionarilor din cadrul AVAS care aveau în competenţă atribuţii legate de încheierea actelor din perioada de monitorizare postprivatizare. Astfel, în discuţiile telefonice din 01 august 2006, ora 10:27 şi din 19:09.2006, ora 08:55, referitoare la mărirea sumei pretinse de către M.A., precum şi la o serie de detalii privind conţinutul convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, B.L. îi transmite inculpatului recurent G.V., că a primit asigurări că „totul va fi în ordine" şi „.. a spus [n.n. M.A.] că totul e în regulă ".
Depoziţia martorului I.D., a mai evidenţiat şi date referitoare la o adevărată negociere între M.A., pe de o parte şi inculpatul G.V. şi B.L., de pe altă parte, cu privire la cuantumul sumei de bani pretinsă de către consilier. Iniţial, M.A. a solicitat martorului I.D. să transmită numitei B.L. şi, în mod implicit, şi inculpatului G.V., că doreşte o sumă cuprinsă între 10.000 şi 15.000 euro, pentru a influenţa funcţionarii din cadrul AVAS care erau abilitaţi să ia o decizie în ceea ce priveşte neplata penalităţilor datorate de către cumpărătorii SC G. SA Buzău, apoi 20.000 euro, reprezentând 10% din valoarea penalităţilor care trebuiau plătite, pentru ca în cele din urmă să se decidă cu privire la o sumă de 50.000 - 60.000 euro sau Dolari SUA Anterior formulării primei pretinderi, M.A. a indicat şi modalitatea în care se putea rezolva problema neplăţii penalităţilor de mediu, mai precis, urma ca AVAS să formuleze acţiune în instanţă împotriva acţionarilor SC G. SA, în condiţiile în care, datorită influenţei sale, funcţionarii din cadrul AVAS care aveau ca atribuţii de serviciu şi reprezentarea acestei instituţii în faţa instanţelor de judecată să nu depună diligente deosebite şi, în acest fel, SC G. SA Buzău să obţină o hotărâre judecătorească prin care AVAS să fie obligată să recunoască valabilitatea efectuării plăţii penalităţilor de mediu în contul firmei privatizate.
În toate cazurile martorul I.D. a transmis pretenţiile lui M.A. numitei B.L., aceasta, la rândul său, transmiţând datele respective inculpatului G.V. şi reprezentanţilor SC H.E. SRL.
Este însemnat aspectul că numita B.L., după ce, aşa cum rezultă din discuţiile telefonice interceptate în prezenta cauză, s-a consultat cu inculpatul G.V., prin martorul I.D., i-a comunicat lui M.A. acordul inculpatului, precum şi al reprezentanţilor SC H.E. SRL. cu privire la remiterea unei sume de 40.000 (fără a preciza dacă se referă la euro sau Dolari SUA), din cei 50.000 - 60.000 ceruţi ultima oară de către M.A.
După câteva zile, martorul I.D. s-a întâlnit cu M.A. şi i-a transmis acestuia disponibilitatea cumpărătorilor acţiunilor SC G. SA Buzău de a plăti o sumă de 40.000 de euro sau Dolari SUA, M.A. arătând doar că va discuta despre acest aspect cu B.L. şi cu inculpatul G.V.
Aproximativ în cursul lunii august 2006, martorul I.D., la solicitarea lui M.A., s-a întâlnit din nou cu acesta la sediul AVAS, ocazie cu care i-a relatat că a rămas stabilit ca să primească de la cumpărătorii SC G. SA Buzău suma finală şi totală de 40.000 euro, iar în schimbul acestei sume, se vor soluţiona problemele apărute în perioada de monitorizare postprivatizare a SC G. SA Buzău, încheindu-se în cele din urmă şi convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare.
Cu aceeaşi ocazie, M.A. i-a relatat martorului I.D. şi despre modalitatea în care va împărţi suma de 40.000 euro, respectiv, va da 5.000 euro unui funcţionar de la Departamentul Asistenţă Juridică al AVAS şi că ar fi trebuit să mai dea tot 5.000 euro martorei P.M.M., director la Departamentul de Monitorizare Postprivatizare al AVAS, însă, deoarece acesteia îi împrumutase o sumă de bani într-un cuantum apropiat de suma la care se gândise să i-o da, va considera împrumutul ca fiind achitat şi, prin urmare, acesteia nu o să-i mai dea nimic.
Urmare a acestor negocieri purtate de M.A. cu acţionarii de la SC G. SA Buzău, şi în scopul obţinerii în final a unei convenţii de menţinere în vigoare a contractului de privatizare, la data de 11 septembrie 2007, B.L., la indicaţiile inculpatului G.V., i-a remis lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA, primită în aceeaşi zi de la T.C. Conform declaraţiei acestuia din urmă, suma de bani în cauză i-a transmis-o numitei B.L., la cererea lui C.A., căruia, în această modalitate, îi restituia un împrumut pe care personal îl luase de la C.A., însă nu cunoştea ce reprezentau banii în relaţia dintre C.A., pe de o parte şi inculpatul G.V. şi martora B.L., pe de altă parte ori faptul că aceasta din trebuia să remită acei bani consilierului M.A.
Circumstanţele privind modalitatea în care s-au derulat negocierile dintre M.A. şi cei doi fraţi, prin intermediul martorului I.D., cu privire la modificarea cuantumului sumelor pretinse de către M.A. şi cu privire la natura relaţiilor apropiate dintre martorul I.D. şi M.A., care i-a permis să afle aspecte referitoare la pretinderea unor sume de bani de către inculpat, sunt confirmate de convorbirile telefonice purtate în perioada iunie - septembrie 2006, după cum urmează:
- La data de 27 iunie 2006, ora 12:51, a avut loc o discuţie între B.L. şi inculpatul G.V., în cadrul căreia cea dintâi îi relatează despre modul în care, în ziua de 26 iunie 2006, s-a desfăşurat, o întâlnire la AVAS cu M.A., la care a participat şi martorul I.D., prilej cu care au discutat despre cuprinsul unui document ce urma să fie întocmit la nivelul AVAS; în cursul aceleaşi zile, prin intermediul aceluiaşi martor, B.L. a luat cunoştinţă despre o altă suma decât cea despre ştia până în acel moment, pretinsă de către M.A., respectiv 20.000, fără a preciza valuta; cu privire la acest aspect, inculpata arată că „..aicea poziţia lui I.D. oleacă mă pune-n gardă: când eram numai noi, unu cu unu, el spunea că zece-cincisprezece, pe urmă când o venit de la aşela [n.n. M.A.] o zis că douăzeci.. ". Tot cu acea ocazie, B.L. a aflat prin intermediul martorului I.D. şi despre modalitatea în care M.A. intenţiona să împartă suma obţinută de la cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, respectiv, despre intenţia sa de a da o parte din bani şi martorei P.M.M., care nu este nominalizată, dar este individualizată ulterior în declaraţia martorului, precum şi în notele de redare a altor discuţii telefonice în care interlocutorii îi precizează şi identitatea. De altfel, sub acest aspect, depoziţia martorului I.D. şi nota de redare a acestei convorbiri se coroborează şi cu susţinerile martorei P.M.M., care a arătat că, într-adevăr, în cursul verii anului 2006 avea o datorie la M.A., de 6.000 euro, pe care, însă, a plătit-o în toamna aceluiaşi an, dintr-un credit bancar. Mijloacele de probă amintite evidenţiază buna credinţă a martorului I.D., care putea să cunoască aceste detalii numai în situaţia în care discuţia menţionată a fost reală.
- În convorbirea telefonică din 03 iulie 2006, ora 11:23 inculpatul recurent G.V. şi B.L. au discutat despre remiterea către M.A. a sumei anterior stabilită în două sau trei tranşe, fie jumătate înainte de începerea derulării unor formalităţi la AVAS şi jumătate la finalizarea acestora, fie „.. la moment o parte, pe urmă când vedem proiectul [n.n. convenţiei de menţinere în vigoare a contractului de privatizare] şi când se semnează, a treia parte ", nefiind stabilit. a)cest aspect în mod definitiv la data respectivă. Totodată, a reieşit din cuprinsul discuţiei şi faptul că suma trebuie plătită de către reprezentanţii SC H.E. SRL., inculpatul G.V. sugerându-i în acest sens surorii sale ca să îi spună, la rândul său, lui B.S.: "S., uite, având în vedere că asta-i, ştiţi şi voi, că-i problema voastră, noi am negociat, dar n-avem dreptul .. voi dacă acceptaţi .. ".
- Din cuprinsul convorbirii purtată la 05 iulie 2006, ora 10:40 a reieşit că, la un moment dat, B.L., având suspiciuni cu privire la atitudinea reprezentanţilor SC H.E. SRL. în raport de bănuiala celor din urmă în sensul că existau anumite piedici în derularea formalităţilor la AVAS din cauza soţiei avocatului lui G.V., respectiv consiliera P.C., din AVAS, i-a cerut martorului I.D. să se mai întâlnească cu M.A. şi să se lămurească, solicitare care nu avea nicio justificare decât în cazul în care ştia că cei doi se aflau în relaţii personale bune.
- În discuţia purtată de B.L. cu inculpatul G.V., în 01 august 2006, ora 10:27, cea dintâi îl informează pe inculpat că s-a întâlnit cu martorul I.D. şi că „pe scurt, acolo a crescut la 50"; îi mai relatează, totodată, şi despre solicitarea lui M.A. de a-i da banii direct, şi nu prin intermediul martorului I.D.
Aşa după cum reiese din discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză, în relaţia dintre inculpatul G.V. şi sora sa, B.L., cel dintâi, are rol de decizie cu privire la toate aspectele referitoare la S.C. G. S.A Buzău, împrejurare, de altfel, firească, având în vedere faptul că inculpatul are calitatea de acţionar, aşadar avea interesul material şi direct să se soluţioneze într-o anumită modalitate formalităţile efectuate la nivelul AVAS, în vederea păstrării calităţii de acţionar şi a achitării datoriilor SC G. SA Buzău în condiţii mai avantajoase.
Acest caracter al relaţiei este subliniat în mod explicit în convorbirea telefonică din 11 septembrie 2006, ora 14:46, când, la un moment dat, pe fondul relatării discuţiei purtate cu T.C., privitor la suma de bani pe care, în aceeaşi zi o primise de la acesta şi urma să o remită lui M.A., în referire la vânzarea acţiunilor deţinute de către inculpat la SC G. SA Buzău, i-a spus că io pur şi simplu nu am avut împuternicire de la tine să dezvolt tema asta, că io puteam să-i spun în faţă.. ", circumstanţă care evidenţiază faptul că B.L. acţiona numai în limitele stabilite de către fratele său.
împrejurarea că deciziile şi iniţiativa aparţin inculpatului recurent G.V., este evidenţiată şi de modul în care B.L. relatează acestuia toate detaliile întâlnirilor şi discuţiilor pe care le-a avut cu persoanele implicate în soluţionarea problemelor apărute la nivelul AVAS în legătură cu SC G. SA Buzău, precum şi de caracterul explicit al indicaţiilor pe care inculpatul G.V., în permanenţă, le-a dat surorii sale, B.L., referitor la modalitatea în care trebuie să conducă discuţiile cu martorii M.A., I.D., B.S. şi T.C., pentru a-şi realiza, astfel, propriile interese legate de participarea la capitalul social al SC G. SA Buzău (discuţiile telefonice dintre inculpatul G.V. şi B.L. din 26 iunie 2006, ora 14:39, 27 iunie 2006, ora, ora 12:51, 03 iulie 2006, ora 11:23, 04 iulie 2006, ora 10:15, 04 iulie 2006, ora 08:42, 04 iulie 2006, ora 10:15, 05 iulie 2006, ora 08:20, 05 iulie 2006, ora 10:40, 01 august 2006, ora 10:27, 01 august 2006, 11 septembrie 2006, ora 11:13, 11 septembrie 2006, ora 13:11, 11 septembrie 2006, ora 14:46, 11 septembrie 2006, ora 16:24, 11 septembrie 2006, ora 17:04 şi 19 septembrie 2006, ora 08:55).
Relevante sub acest aspect sunt discuţiile pe care inculpatul recurent G.V. le are cu B.L. în 11 septembrie 2006. Astfel, inculpatul i-a cerut martorei B.L. să se deplaseze la sediul L şi să ia de la T.C. o sumă de bani, pe care apoi să o dea lui M.A. (ora 11:13 - inculpatul G.V. îi transmite martorei „da, am grăit cu C ...[n.n. T.C.]", „Şi i-am spus, zic: <Uite, după bani, să-n L. [n.n. B.L.], ştii?> Şi cică <Poftim, las să vină>". după care, tot inculpatul îi spune că „după ce le iei, trebuie cu A. [n.n. M.A.] să videm."; ora 13:11 - inculpatul G.V. îi cere martorei B.L. să ia legătura telefonic cu T.C. şi să îi spună acestuia..„Uite, mie mi-o spus domn V. [n.n. G.V.] că trebuie să mă apropii de dumneavoastră să-mi transmiteţi ceva şi în afară de asta, mai am ceva să vorbesc cu dumneavoastră "; ora 14:46 - în această discuţie, după ce B.L. relatează în detaliu discuţia pe care a avut-o cu T.C., inculpatul G.V., nemulţumit că a primit o suma de bani mai mică decât la care se aştepta, îi cere martorei să obţină de la aceeaşi persoană o altă sumă de bani, în completarea celei deja primite şi îi indică şi modalitatea în care să o facă: „ Tu spune-i aşa, zi: <Măi, eu nu mă duc, că o fost înţelegerea 25 şi ar trebui să le dai pe toate că..aista ar să rămâie două-trei zile şi găteşte-le şi pe ăstelalte 20 pană la sfârşitul săptămânii dară, că peste vreo trei-patru zile o să fie gata acolo. Nu vă pun eu condiţiile, aşa s-o înţeles, când o fost.>"; ora 15:14 - în discuţia pe care a avut-o cu B.S., B.L., îi aduce la cunoştinţă că se va întâlni în aceeaşi zi cu M.A., pentru a discuta despre garanţiile bancare ce trebuiau să fie transmise către AVAS şi ca „.. să îl felicit şi să deie drumul la notă..", iar conform declaraţiei lui B.S., acesta a înţeles din replica martorei că va avea în acea zi o întâlnire privată cu M.A.; ora 16:24 - înainte de a remite efectiv suma de bani lui M.A., deoarece se aştepta ca să primească de la T.C. o sumă de bani în euro şi nu în Dolari SUA, B.L., a luat legătura telefonic cu inculpatul G.V. pentru ca acesta să rezolve situaţia neprevăzută, iar inculpatul a decis cu privire la destinaţia sumei de 25.000 dolari Dolari SUA primită de B.L. de la martorul T.C.: .., Dă-i 20. Da, da. Şi aistea 5 Iu M. să-i dai. Da, mai mult de 20 nu dai 5 lui M.")
Declaraţiile numiţilor T.C. şi B.L., precum şi convorbirea telefonică dintre cea din urmă şi M.A., de la ora 16:20, în care cei doi stabilesc să se întâlnească (aşadar, după întâlnirea din aceeaşi zi cu T.C., de la care a primit banii, şi despre care îi relatează inculpatului recurent G.V. la ora 14:46) se coroborează cu discuţiile telefonice interceptate şi înregistrate care au fost prezentate, confirmând remiterea succesivă a unor sume de bani, la data de 11 septembrie 2006, de la T.C. la martorul B.L. (25.000 Dolari SUA) şi, apoi, de la aceasta la martorul M.A. (20.000 Dolari SUA).
Cât priveşte suma de bani, primită de B.L. de la T.C. şi remisă, în parte, ulterior, lui M.A., rezultă din probatoriu că provenea de la C.A., fiind transmisă martorei B.L. prin intermediul lui T.C., în urma discuţiilor purtate de către acesta din urmă cu inculpat, dar şi cu C.A.
Comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul recurent G.V., sub forma promisiunii unei sume de bani şi apoi a remiterii sale către M.A., prin intermediul numitei B.L., la data de 11 septembrie 2006, este confirmată şi de anumite discuţii telefonice, interceptate şi înregistrate, conform dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., în ziua de 27 februarie 2007:
- În convorbirea purtată de inculpatul G.V., la ora 12:21, cu B.L., în contextul apariţiei unei neînţelegeri generată de solicitarea martorului B.S. de a fi şi el de faţă la darea sumei de 26.000 euro (pe care i-o remisese acesteia la aceeaşi dată pentru a fi transmisă lui M.A.) şi de lipsa acordului numitei B.L. şi a inculpatului G.V. cu privire la acest aspect, acesta din urmă a sfătuit-o pe B.L. ca, în ipoteza în care B.S. insistă să o însoţească, să îi spună că „S., noi cum am făcut până acum, [n.n. fără martori, în condiţiile în care anterior banii i-au fost daţi lui M.A. direct de către B.L.] să face aşa mai departe ..", deoarece, „.. aşa chestii nu se fac în trei! ";
- La ora 13:24, într-o altă discuţie dintre inculpatul G.V. şi B.L., aceasta face referire la alte două remiteri anterioare a unor sume de bani către M.A., efectuate în modalităţi diferite, în cea de-a doua dată rezultând că ea personal a dat suma de bani („.. dar pe varianta cum am făcut eu când data trecută, atunci clar că apare..un interes oarecare .."[n.n. referindu-se la diferenţa din banii primiţi de la C.A. prin intermediul lui T.C.]);
- În discuţia de la ora 14:11, dintre B.L. şi inculpatul G.V., cea dintâi îl întreabă pe inculpat „..cât trebuie să-i dau!" şi „de-acelea cum i-am dat data trecută!", cel din urmă precizându-i atât cuantumul, respectiv „.. douăzeci!", cât şi valuta în care trebuie să fie banii, respectiv Dolari SUA, ca şi în 11 septembrie 2006, când a rezultat din probaţiunea administrată că B.L., la iniţiativa şi la indicaţiile directe şi concrete ale inculpatului G.V., i-a dat lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA.
Cu privire la infracţiunile de corupţie, săvârşite de inculpatul G.V., la data de 27 februarie 2007.
Din cuprinsul discuţiilor telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul unor mandate emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, a rezultat că, după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare a Contractului nr. 24 din 13 septembrie 2002, la data de 29 ianuarie 2007, subzista problema recunoaşterii valabilităţii plăţii efectuate de către SC H.E. SRL la data de 24 august 2006, cu titlu de penalităţi pentru neefectuare investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.200 euro.
Astfel, conform declaraţiei martorei B.L. şi discuţiilor telefonice ale acesteia cu inculpatul, în vederea efectuării unei novaţii, dar şi pentru a intenta o acţiune în justiţie, în contradictoriu cu AVAS, cu scopul de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească valabilitatea plăţii efectuate în contul SC G. SA, Buzău a penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, trebuia obţinută o notificare din partea AVAS cu privire la această obligaţie a acţionarilor. Necesitatea obţinerii acestei notificări, precum şi preocuparea inculpatului G.V. în acest sens rezultă explicit din unele convorbiri telefonice ale sale (13 februarie 2007, ora 18:48, 13 februarie 2007, ora 18:59 şi 21 februarie 2007, ora 13:21, în această din urmă discuţie inculpatul cerându-i martorei B.L. să meargă la M.A. şi să ia notificarea despre care martora îi precizează că „important ca asta juridic să-ncepem procedura că nu avem. datorii. Aşa cum neam înţeles.").
Totodată, în perioada respectivă, inculpatul recurent G.V. intenţiona să cesioneze o parte din acţiunile pe care le deţinea la SC G. SA Buzău firmei SC H.E. SRL, prin efectuarea unei novaţii, situaţie în care era necesară derularea unor formalităţi la nivelul AVAS
Existenţa acestor două probleme legate de SC G. SA Buzău şi modalităţile de soluţionare, cu implicarea lui M.A., în calitate de director general al Direcţiei Generale de Asistentă Juridică din cadrul AVAS sunt evidenţiate atât de declaraţiile martorilor I.D., B.S., B.L., P.C.A. şi P.M.M., cât şi de discuţiile telefonice purtate de către B.L. cu inculpatul recurent G.V. (13 februarie 2007, ora 18:48, 13 februarie 2007, ora 18:59, 21 februarie 2007, ora 13:21, 22 februarie 2007, ora 12:39, 27 februarie 2007, ora 19:06, aceasta din urmă, în limba rusă), cu martorul M.A. (13 februarie 2007, ora 13:26, 14 februarie 2007, ora 11:20), cu martora P.M.M. (14 februarie 2007, ora 11:20), precum şi cu martorul B.S. (21 februarie 2007, ora 13:42, 27 februarie 2007, ora 19:57, ultima dintre ele, în limba rusă).
Aceleaşi împrejurări sunt reliefate şi de convorbirile telefonice purtate în limba rusă de martorul B.S. cu C.A. (26 februarie 2007, orele 16:10, 16:13, 16:18, 16:20, 16:24, 16:25).
Edificatoare, sub aspectul identificării problemelor în discuţie în perioada respectivă, precum şi a implicării martorului M.A. în soluţionarea lor sunt o serie de discuţii dintre inculpatul recurent G.V. şi B.L.. Astfel, la 13 februarie 2007, ora 18:59, cei doi discută despre demararea unor proceduri la AVAS, pentru care era necesară emiterea şi transmiterea de către AVAS a unei notificări către acţionarii SC G. SA Buzău, dar şi de necesitatea „onorării obligaţiilor" către funcţionarii din AVAS, în mod generic şi faţă de M.A. în mod special „cu atât mai mult că de dansul (n.n. M.A., care din data de 08 ianuarie 2007 avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică, implicat în mod direct, prin departamentele aflate în structura acestei direcţii, în soluţionarea aspectelor juridice legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău) depinde amu şi mai mult decât o depins..".
Astfel, date relevante sunt evidenţiate şi în discuţia dintre aceleaşi persoane din data de 21 februarie 2007, ora 13:21, când inculpatul recurent G.V. îi cere martorei să discute direct cu M.A. pentru a obţine în mod operativ o comunicare de la AVAS, pentru ca „..să-ncepem procedura că nu avem datorii. Cum ne-am înţeles", precum şi din convorbirea purtată la data de 27 februarie 2007, ora 19:06, după remiterea de către B.L. a sumei de 20.000 Dolari SUA lui M.A., când, cea dintâi îi relatează fratelui său, astfel cum făcea în mod obişnuit, despre modalitatea în care s-a desfăşurat întâlnirea şi despre asigurarea directorului M.A. că poate să rezolve problema recunoaşterii de către AVAS, ca valabilă, a plăţii făcute de SC G. SA Buzău la data de 24 august 2006, în contul firmei respective. De asemenea, aceste împrejurări mai rezultă şi din convorbirile martorei B.L. cu B.S. din datele de 22 februarie 2007, ora 15:32 şi 26:02.2007, ora 08:54.
Conform fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al AVAS, M.A., în calitate de director general al - Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, începând cu data de 08 ianuarie 2007, printre altele, făcea parte, cu drept de vot, din Colegiul Director al AVAS, asumându-şi responsabilitatea deciziilor luate de acest organism (cât priveşte efectuarea unei novaţii, aceasta, în mod efectiv, se realiza numai după aprobarea unei note redactate de către Direcţia Generală Monitorizare Contracte Postprivatizare, avizată sub aspectul legalităţii de către direcţia condusă de către M.A. şi aprobată de către Colegiul Director, din care acesta făcea parte), organiza şi coordona activitatea celor 5 direcţii din structura Direcţiei Generale Juridice şi dispunea măsuri pentru asigurarea reprezentării AVAS în faţa instanţelor de judecată, precum şi pentru îndeplinirea actelor procesuale/procedurale necesare (având astfel atribuţii şi relativ la desfăşurarea unui eventual proces cu cumpărătorii acţiunilor SC G. SA Buzău, în urma căruia să fie posibilă, datorită unei reprezentări necorespunzătoare a intereselor instituţiei, recunoaşterea ca valabil efectuată a plăţii penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu în cuantum de 214.200 euro, în contul firmei).
Din materialul probator a rezultat că, pe data de 27 februarie 2007, B.L., sa deplasat la sediul SC H.E. SRL. din municipiul Bucureşti, unde a primit suma de 26.000 euro de la B.S., conform unei înţelegeri anterioare între inculpatul G.V. şi C.A. (în discuţia din 22 februarie 2007, ora 15:32, martora B.L. îi transmite lui B.S. că „io luni am să viu şi eu pentru că..acolo trebuie să terminăm cu chestia ceea, cu flăcăul acela. Aşa mi-a spus în orice caz V. [n.n. G.V.], co vorbit cu A. [n.n. C.A.], că luni [n.n. 26 februarie 2007], trebuie să facem operaţiunea"). Relativ la discuţia anterioară, este de precizat că, potrivit declaraţiei martorei B.L., în convorbirile telefonice M.A. era numit,flăcăul". Ulterior, ca urmare a convorbirii din 26 februarie 2007, ora 08:58, la iniţiativa martorului B.S., întâlnirea dintre cei doi sa amânat pentru ziua următoare. Cu ocazia primirii banilor de la B.S., la cererea acestuia, martora a redactat un înscris sub semnătură privată având următorul cuprins: „Eu, B.L. B.L. am primit de la S. B.S. în interes de serviciu 26 mii Euro".
În dorinţa de a păstra caracterul exclusiv al relaţiei pe care inculpatul recurent G.V. şi martora B.L. o aveau cu M.A., deşi B.S. era persoana de la care proveneau banii şi era şi direct interesat în rezolvarea problemelor pe care SC G. SA, Buzău le avea în relaţia cu AVAS, cei dintâi au respins categoric ideea de a participa şi B.S. la remiterea banilor.
Caracterul privilegiat al relaţiei dintre inculpatul G.V. şi martora B.L., pe de o parte şi M.A., pe de altă parte, comparativ cu cea dintre acelaşi funcţionar şi B.S., precum şi eforturile celor dintâi de a o menţine, cu motivaţia că remiterea unor foloase materiale unui funcţionar, în cazul de faţă, lui M.A., se realizează în mod discret, fără a mai fi de faţă şi alte persoane, rezultă din mai multe discuţii telefonice, precum şi din declaraţiile martorilor I.D., B.L. şi B.S. Edificatoare sunt convorbirile purtate între inculpatul G.V. şi martora B.L. la data de 27 februarie 2007, orele 12:21, 12:35, 13:17 şi 19:06, precum şi cele dintre B.S. şi C.A., din aceeaşi dată, orele 13:12, 14:20 şi 20:31.
Astfel, în discuţia de la ora 12:21, după ce B.L. îi aduce la cunoştinţă inculpatului recurent nominalizat despre solicitarea lui B.S. de a participa la întâlnirea cu M.A., acesta o sfătuieşte pe interlocutoare să îi spună lui B.S. că „ noi cum am făcut pană acum (n.n. referindu-se la cealaltă remitere de bani, din 11 septembrie 2006, când B.L. s-a întâlnit singură cu M.A.) să facem aşa mai departe ..".
La ora 13:17 la convorbirea pe aceeaşi temă dintre cei doi fraţi, la solicitarea inculpatului recurent, participă şi B.S., căruia, printre altele, inculpatul îi precizează „..Ce, ori tu ori A. (n.n. C.A.), nu ştiu cine nu.. înţelegi, eu nici nu vreau să discut mai mult pe tema asta! Hai..eu i-am spus,,, ă,,.nu o dată şi-am, vorbii că sunt lucruri (n.n. primirea de mită) pe care oamenii nu au să facă din asta publicitate! Ce tu nu înţelegi? "
În discuţia de la ora 19:06, B.L. a redat şi una din replicile lui M.A., din care rezulta faptul că demersurile sale erau realizate în considerarea relaţiei sale cu inculpatul, deoarece, în cazul în care „.. voi ieşiţi (n.n. cesionează inculpatul acţiunile sale), a doua zi anulez înţelegerea (n.n. convenţia de menţinere în vigoare a contractului de privatizare)".
Pe de altă parte, aceste împrejurări erau cunoscute şi de către B.S. şi C.A., cel dintâi, în convorbirile mai sus arătate, relatând în detaliu discuţiile pe care le-a avut cu martora B.L. şi cu inculpatul G.V. Printre altele, îi aduce la cunoştinţă că motivaţia refuzului inculpatului recurent şi a martorei B.L. de a-i permite să fie de faţă la remiterea acestor bani către M.A. îl constituie caracterul discret şi clandestin al situaţiei, precum şi încrederea funcţionarului în cei doi fraţi („aceste lucruri nu se fac în trei, adică cu martori", „B.L. mi-a spus că au avut probleme anterior, iar ei rezolvă problemele numai prin intermediul său [n.t. al L.] şi „el [n.n. M.A.] vrea să discute numai cu o persoană, respectiv V. [n.n. G.V.]" în legătură cu aceste circumstanţe).
Inculpatul recurent G.V. a stabilit în discuţia cu B.L., din 27 februarie 2007, ora 14:32, suma care urma să fie remisă lui M.A. (20.000), precum şi valuta (Dolari SUA), făcând referire cu această ocazie la remiterea anterioară a unei sume de bani, din 11 septembrie 2006, la întrebarea martorei: „ De -acelea cum i-am dat data trecută? " inculpatul răspunzând afirmativ.
Având în vedere înţelegerea celor doi şi întrucât martora nu avea asupra sa o altă sumă de bani în Dolari SUA, aceasta din urmă a schimbat aproximativ 15.500 euro în 20.000 Dolari SUA, la o casa de schimb valutar (SC M&S E.O. S.R.L.) situată în Bucureşti unde a fost condusă de martorul O.L.F., cu care, prin intermediul unei alte persoane, luase legătura telefonic anterior inculpatul G.V. Suma de bani primită la schimbul valutar era compusă din 200 bancnote de câte 100 Dolari SUA şi a fost introdusă într-un plic din hârtie, de culoare albă, având menţiunea ING, precum şi sigla băncii respective, bancnotele fiind aşezate în teancuri de câte 10.000 Dolari SUA
În urma unor convorbiri telefonice succesive cu M.A., în cursul zilei de 27 februarie 2007, la orele 14:05, 15:47, 16:39 şi 18:16, B.L. a stabilit cu acesta să se întâlnească lângă sediul AVAS, în jurul orei 18:30.
Cei doi au avut o scurtă discuţie în restaurantul situat în staţia AGIP, aflată vis-a-vis de sediul AVAS, iar ulterior s-au deplasat cu autoturismul de serviciu al lui M.A. la benzinăria L, situată în zona staţiei de metrou A.V. (la o distanţă de aproximativ 500 - 600 m de benzinăria AGIP), după care s-au despărţit, continuându-şi fiecare drumul cu autoturismele de serviciu.
În convorbirea telefonică purtată în limba rusă cu inculpatul G.V., la ora 19:06, B.L. a confirmat că i-a dat banii lui M.A. şi, totodată, i-a mai relatat şi despre faptul că, la solicitarea lui B.S., a scris o chitanţă de mână în care a precizat suma pe care a primit-o de la acesta.
La ora 19:57, B.L. i-a comunicat şi lui B.S. că a remis banii primiţi astfel cum fusese înţelegerea şi i-a transmis şi asigurarea dată de M.A. cu privire la disponibilitatea sa în a rezolva problemele cu care se confruntau acţionarii SC G. SA, Buzău: „.. omul (n.n. M.A.) ne rămâne loial în continuare, în sensul că ne va acorda suport la toate nivelurile pentru a nu permite anularea convenţiei, chiar dacă va fi vorba de instanţă".
Ulterior remiterii banilor, în cursul aceleiaşi zile, autoturismul în care se afla M.A. a fost oprit în trafic, iar pe bancheta din spate, lângă acesta, a fost găsit un plic din hârtie, de culoare albă, purtând menţiunea ING şi sigla corespunzătoare, conţinând suma de 20.000 Dolari SUA, alcătuită din bancnote de câte 100 Dolari SUA, aşezate în două teancuri.
În consecinţa celor mai sus expuse, se are în vedere, că în mod legal şi temeinic, aceleaşi instanţe de fond şi de apel, au statuat că, în drept, fapta inculpatului recurent G.V., constând în aceea că, în cursul verii anului 2006, în urma unor negocieri, purtate în mod direct sau prin intermediul altor persoane, a promis anumite sume de bani, iar ca urmare a actelor materiale menţionate, la 11 septembrie 2006, prin intermediul martorei B.L., i-a remis (posibil împreună şi cu C.A.) suma de 20.000 Dolari SUA lui M.A., consilier al vicepreşedintelui L.N.C. din cadrul AVAS, care avea influenţă sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul aceleiaşi instituţii, pentru a-i determina pe aceştia să facă ori să nu facă acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, astfel încât problemele cu care se confruntau acţionarii SC G. SA Buzău, datorate nerespectării unor clauze contractuale, să fie soluţionate favorabil acestora, să nu atragă aplicarea pactelor comisorii şi să se încheie, în cele din urmă. o convenţie de menţinere în vigoare a contractului de privatizare a firmei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Pe de altă parte, fapta inculpatului recurent G.V., constând în aceea că la 27 februarie 2007 a înlesnit lui B.S. (posibil şi lui C.A.), remiterea sumei de 20.000 Dolari SUA, prin intermediul numitei B.L., către M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, pentru ca acesta, să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unor acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu, astfel încât să se considere valabilă plata sumei de 214.000 euro realizată în contul SC G. SA Buzău, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu şi, de asemenea, să se poată realiza o nouă novaţie în urma căreia inculpatul să cedeze acţiunile deţinute la această firmă, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În fine, fapta inculpatului G.V., constând în aceea că, l-a ajutat pe numitul M.A., director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică din cadrul AVAS, să primească suma de 20.000 Dolari SUA, la 27 februarie 2007, în scopurile menţionate mai sus, facilitându-i legătura cu persoanele de la care proveneau banii şi primirea efectivă a banilor prin intermediul surorii sale B.L., care a acţionat la indicaţiile sale transmise telefonic, constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.
B.5. Cu referire la un alt motiv de critică din recursul aceluiaşi inculpat G.V. prin care se tinde la achitare În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., datorat constrângerii sale morale de către numitul M.A. care ameninţa cu anularea contractului de vânzare-cumpărare dacă Societatea G., care, în fapt, nu datora niciun ban AVAS-ului, nu vira suma de 244 mii de euro în contul acesteia din urmă, Înalta Curte are în vedere caracterul neîntemeiat al acestuia.
Cu titlu de premisă se are în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (2) C. pen. „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod".
Or, în raport de prevederile normative suscitate, probele administrate în cauză atestă fără dubiu că recurentul inculpat G.V. nu a săvârşit infracţiunile de corupţie imputate în sarcina sa în stare de constrângere morală aşa cum pretinde prin recursul de faţă.
Decisive în acest sens sunt cele ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate în temeiul unor mandate emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art. 21 din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1990, în sensul că, după semnarea convenţiei de menţinere în vigoare a Contractului nr. 24 din 13 septembrie 2002, încheiată la data de 29 ianuarie 2007 între AVAS şi SC H.E. SRL, subzista problema recunoaşterii valabilităţii plăţii efectuate de către SC H.E. SRL la data de 24 august 2006, cu titlu de penalităţi pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, în cuantum de 214.200 euro. Din acest punct de vedere se reţine, conform declaraţiei martorei B.L. şi celor ce rezultă din interceptările telefonice ale acesteia cu inculpatul recurent, că acestea au vizat necesitatea efectuării unei novaţii, dar şi pentru a intenta o acţiune injustiţie, în contradictoriu cu AVAS, cu scopul de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească valabilitatea plăţii efectuate în contul SC G. SA, Buzău a penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor de mediu, sens în care trebuia obţinută o notificare din partea AVAS cu privire la această obligaţie a acţionarilor.
Astfel, edificatoare este convorbirea telefonică interceptată în condiţiile legii purtată între inculpatul recurent G.V. şi martora B.L. la data de 13 februarie 2007, ora 18:59, când cei doi discută despre demararea unor proceduri la AVAS, pentru care era necesară emiterea şi transmiterea de către AVAS a unei notificări către acţionarii SC G. SA Buzău, dar şi de necesitatea „onorării obligaţiilor" către funcţionarii din AVAS, în mod generic şi faţă de M.A. în mod special „cu atât mai mult că de dansul (n.n. M.A., care din data de 08 ianuarie 2007 avea funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Juridică, implicat în mod direct, prin departamentele aflate în structura acestei direcţii, în soluţionarea aspectelor juridice legate de monitorizarea postprivatizare a SC G. SA Buzău) depinde amu şi mai mult decât o depins.".
Concomitent, date relevante sunt evidenţiate şi cele ce rezultă din convorbirea telefonică interceptată între aceleaşi persoane din data de 21 februarie 2007, ora 13:21, când inculpatul G.V. îi cere martorei să discute direct cu M.A. pentru a obţine în mod operativ o comunicare de la AVAS, pentru ca „.. să-ncepem procedura că nu avem datorii. Cum ne-am înţeles".
Înalta Curte mai are în vedere că săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul recurent G.V., sub forma promisiunii unei sume de bani şi apoi a remiterii sale către M.A., prin intermediul numitei B.L., la data de 11 septembrie 2006, este confirmată şi de alte convorbiri telefonice, interceptate şi înregistrate, conform dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., în ziua de 27 februarie 2007, după cum urmează:
- În convorbirea purtată de inculpatul G.V., la ora 12:21, cu B.L., în contextul apariţiei unei neînţelegeri generată de solicitarea martorului B.S. de a fi şi el de faţă la darea sumei de 26.000 euro (pe care i-o remisese acesteia la aceeaşi dată pentru a fi transmisă lui M.A.) şi de lipsa acordului numitei B.L. şi a inculpatului recurent G.V. cu privire la acest aspect, acesta din urmă a sfătuit-o pe B.L. ca, în ipoteza în care B.S. insistă să o însoţească, să îi spună că „S., noi cum am făcut pană acum, [n.n. fără martori, în condiţiile în care anterior banii i-au fost daţi lui M.A. direct de către B.L.] să face aşa mai departe ..", deoarece, „.. aşa chestii nu se fac în trei! ";
- La ora 13:24, într-o altă discuţie dintre inculpatul recurent G.V. şi B.L., aceasta face referire la alte două remiteri anterioare a unor sume de bani către M.A., efectuate în modalităţi diferite, în cea de-a doua dată rezultând că ea personal a dat suma de bani („.. dar pe varianta cum am făcut eu când data trecută, atunci clar că apare..un interes oarecare .."[n.n. referindu-se la diferenţa din banii primiţi de la C.A. prin intermediul lui T.C.]);
- În discuţia de la ora 14:11, dintre B.L. şi inculpatul recurent G.V., cea dintâi îl întreabă pe inculpat „.. cât trebuie să-i dau!" şi „de-aceiea cum, i-am dat data trecută!", cel din urmă precizându-i atât cuantumul, respectiv „.. douăzeci!", cât şi valuta în care trebuie să fie banii, respectiv Dolari SUA, ca şi în 11 septembrie 2006, când a rezultat din probaţiunea administrată că B.L., la iniţiativa şi la indicaţiile directe şi concrete ale inculpatului G.V., i-a dat lui M.A. suma de 20.000 Dolari SUA
În fine, decisivă este şi convorbirea telefonică purtată la data de 27 februarie 2007, ora 19:06, după remiterea de către B.L. a sumei de 20.000 Dolari SUA lui M.A., când, cea dintâi îi relatează fratelui său, astfel cum făcea în mod obişnuit, despre modalitatea în care s-a desfăşurat întâlnirea şi despre asigurarea directorului M.A. că poate să rezolve problema recunoaşterii de către AVAS, ca valabilă, a plăţii făcute de SC G. SA Buzău la data de 24 august 2006, în contul firmei respective.
B.6. Tot astfel, este nefondată şi ultima critică din recursul inculpatului G.V. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. prin care se tinde la casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate şi a modalităţii neprivative datorat dispoziţiei de suspendare condiţionată a executării acesteia.
Aceasta, întrucât ambele elemente supuse criticii de faţă, respectiv cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare în regim de detenţie sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen.; respectiv să constituie atât o reală măsură de constrângere şi reeducare a sa, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de corupţie indiferent de calitatea personală a acestora.
Concomitent, se are în vedere că aceeaşi pedeapsă rezultantă de patru ani închisoare este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) subsumate unui unic scop şi anume aplicarea unei pedepse proporţionale, juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere a nevoii de reeducare a a recurentului inculpat nominalizat.
Inculpatul G.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni de corupţie, în acest caz, trebuind a fi avute în vedere, în egală măsură persoana acestuia cât şi dimensiunea fenomenului infracţional şi aşteptările societăţii faţă de mecanismul justiţiei penale, pentru a realiza o proporţionalitate reală între cele două aspecte.
Astfel, din punctul de vedere al criteriilor indicate în dispoziţiile normative suscitate, se reţine că instanţa de apel a avut în vedere în mod corespunzător limitele de pedeapsă fixate în textele de lege incriminatorii, cât şi pericolul social concret crescut, având în vedere acţiunile infracţionale repetate şi de o gravitate extremă ale inculpatului G.V., conlucrarea cu martora B.L. - sora sa, în realizarea scopului infracţional, urmarea imediată - împiedicarea punerii în aplicare a unor pacte comisorii, care ar fi desfiinţat un contract de privatizare încheiat anterior cu AVAS în interesul său patrimonial.
De asemenea, nu trebuie omisă şi activitatea de corupere a unui înalt funcţionar dintr-o instituţie a Statului Român cu rol fundamental în procesul de privatizare.
Pe de altă parte, prin decizia recurată s-a avut în vedere şi existenţa cauzei de agravare a răspunderii penale şi anume, reţinerea concursului real între infracţiunile comise, precum şi totalitatea datelor care circumstanţiază persoana recurentului inculpat G.V., în vârstă de 49 ani, fără antecedente penale, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, cu o poziţie procesuală nesinceră de negare a faptelor infracţionale săvârşite. Faţă de toate cele sus expuse, datorat gravităţii extreme a infracţiunilor de corupţie săvârşite şi neexistând elemente care să justifice reducerea pedepsei stabilită şi că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executare în regim de detenţie, Înalta Curte concluzionează că şi această critică de netemeinicie a deciziei recurate nu poate fi primită şi este nefondată.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de procuror să rămână în sarcina statului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul G.V. împotriva Deciziei penale nr. 171 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1332/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1337/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
