ICCJ. Decizia nr. 1357/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1357/2013
Dosar nr. 14896/3/2012
Şedinţa publică din 18 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 673/F din 03 august 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.
A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul B.M.B. din infracţiunile prev. de art. 259 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., art. 259 alin. (2) C. pen. şi art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.M.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din data de 06 ianuarie 2005).
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata M.M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (fapte din datele de 11 octombrie 2007, 17 martie 2008, 18 martie 2008 şi 17 aprilie 2008).
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata M.M.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatei M.M.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 17 aprilie 2008 la data de 12 mai 2008.
2. În baza art. 259 alin. (1), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă (fapta din data de 06 ianuarie 2005).
În baza art. 259 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă (fapta din data de 11 ianuarie 2005).
În baza art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 260 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.B. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul B.M.B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul B.M.B. la plata sumei de 100.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, în favoarea părţii civile M.M.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităţilor de 13,75 grame heroină şi 153,72 grame heroină, depuse la camera de corpuri delicate, cu dovada seria D, din 21 aprilie 2008.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpata M.M.I. a sumelor de 90 lei, 100 lei şi 100 lei, reprezentând sumele obţinute de inculpată la datele de 11 octombrie 2007, 17 martie 2008 şi 18 martie 2008.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata M.M.I. a sumei de 300 lei, depusă la CEC Bank cu recipisa de consemnare din data de 28 ianuarie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 229/D/P/2009 din 26 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor M.M.I., pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi B.M.B., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 259 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în data de 11 ianuarie 2005 inculpata M.M.I. i-a vândut inculpatului B.M.B. cinci doze conţinând 0,19 gr. heroină, iar în perioada oct.2007 - martie 2008 în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a vândut colaboratorului cu nume de cod „A.A." cantitatea totală de 0,35 gr. heroină, iar la data de 17 aprilie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare, s-a găsit în locuinţa sa cantitatea de 167,73 grame heroină destinată comercializării.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, şi anume: denunţul şi declaraţiile inculpatului B.M.B., proces-verbal de realizare a acţiunii flagrante din 11 aprilie 2005, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 ianuarie 2005, declaraţiile numiţilor M.Ş. şi Z.C., proces-verbal de investigaţii, rapoarte investigator sub acoperire, proces-verbal de investigaţie, rapoarte investigator sub acoperire, proces-verbal de transcriere a declaraţiilor colaboratorului, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 octombrie 2007, din 19 martie 2008 şi din 17 aprilie 2008, proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţii martor Z.E. şi declaraţii inculpaţi.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpata M.M.I. şi inculpatul B.M.B., care au recunoscut săvârşirea faptelor, iar pe tot parcursul urmăririi penale au avut o atitudine sinceră şi au colaborat cu organele de urmărire penală, declaraţii consemnate şi ataşate la dosar, solicitând să le fie aplicată procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 402/A din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II a Penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanţii M.M.I. şi M.M.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelantul inculpat B.M.B. împotriva sentinţei penale nr. 673 din 03 august 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond:
A micşorat daunele morale acordate părţii civile M.M. la 30.000 euro echivalent în Iei la data plăţii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpata M.M.I. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind pedeapsa aplicată prea mare în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale sale.
În acest sens, a arătat că a lucrat şi lucrează şi în prezent, este mama a 4 copii minori, fiind singurul sprijin material şi moral al acestora, se află la prima abatere şi este fără antecedente penale.
În raport de argumentele expuse a solicitat admiterea recursului casarea deciziei atacate şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat de recurenta inculpată M.M.I. - motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că decizia instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
În această ordine de idei se constată că pedeapsa la care a fost condamnată inculpata este rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comise de aceasta, a gravităţii faptelor imputate şi a posibilităţii reiterării comportamentului infracţional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatei şi conduita adoptată pe parcursul procesului penal.
Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante aplicate s-au avut în vedere în egală măsură criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi noile limite de pedeapsă stabilite de lege în procedura prevăzută de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., precum şi circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen.
Astfel, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, recrudescenţa lor, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi impactul acestora asupra membrilor societăţii, aşa încât pedeapsa aplicată inculpatei de către instanţa de fond şi menţinută de cea de prim control judiciar fost judicios individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Pedeapsa este o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferinţă, atât de ordin moral, cât şi de ordin fizic ea are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educativ.
Aşa fiind, realizarea scopului pedepsei, care include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale, nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 402/A din data de 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală.
Obligă recurenta inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1351/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1395/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
