ICCJ. Decizia nr. 151/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 160 din data de 04 iulie 2012 a Tribunalului Gorj în baza art. 403 raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 106 din 11 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar, formulată de petenta Societatea Română pentru Drepturile Omului, cu sediul în București, sector 1, privind pe condamnatul N.I., domiciliat în municipiul T.J., județul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj la data de 23 mai 2012 de către Societatea Română pentru Drepturile Omului, însușită de către condamnatul N.I. la data de 01 iunie 2012, s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 106 din 11 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală în dosar, prin care inculpatul N.I. a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare; de asemenea, s-a solicitat ca până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire, instanța să dispună suspendarea executării pedepsei aplicate.
în motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esență, că hotărârea de condamnare este netemeinică și nelegală deoarece: se impunea ca instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 81 sau art. 861C. pen. în cadrul operațiunilor de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv a individualizării executării acesteia, întrucât inculpatul nu avea antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor în întreținere; în mod greșit au fost încadrate faptele comise de către inculpat în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 257 alin. (1) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni; pedepsele aplicate sunt excesive în raport de circumstanțele personale ce îl caracterizează pe inculpat și de valoarea redusă a obiectului mitei, respectiv de 500 euro și 4.200 RON; inculpatul a fost discriminat din motive etnice, iar acest fapt rezultă din aceea că toate căile de atac i-au fost respinse ca nefondate, faptele au fost încadrate juridic greșit, iar la individualizarea judiciară a pedepsei nu s-au luat în considerare circumstanțe personale ale inculpatului, fiindu-i aplicată o pedeapsă foarte grea.
Materialul strâns de către procuror după efectuarea actelor de cercetare, împreună cu concluziile de respingere a cererii au fost înaintate Tribunalului Gorj la data de 08 iunie 2012.
Prima instanță verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire dedusă judecății prin prisma dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că această cerere este inadmisibilă, nefiind respectată condiția efectuării acesteia în condițiile prevăzute de lege, respectiv de art. 394 alin. (1) C. proc. pen..
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Dispoziția legală citată, redând conținutul unei norme procedurale, este de strictă interpretare, astfel încât cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești penale sunt limitate la cele acolo prevăzute.
Extinderea posibilității de a cere revizuirea și la alte cauze este inadmisibilă, fiind în contradicție nu numai cu conținutul art. 394 C. proc. pen., ci și cu principiile autorității lucrului judecat și stabilității raporturilor juridice.
în același sens, prin Decizia nr. LX/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008, decizie obligatorie potrivit art. 414 alin. (4) C. proc. pen., s-a stabilit că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.
Or, observând conținutul de argumente și motive dezvoltat prin cererea de revizuire, s-a reținut că, în susținerea cererii de revizuire s-au invocat circumstanțe personale și circumstanțe reale care existau la data judecării cauzei și care erau cunoscute instanțelor de judecată, astfel cum rezultau acestea din dosar, respectiv lipsa antecedentelor penale, existența unui copil minor al inculpatului sau elemente de fapt care ar fi determinat o altă încadrare juridică a faptei.
Așadar, s-a arătat că nu s-a invocat existența nici unuia din cazurile prevăzute la art. 394 C. proc. pen..
împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul N.I., criticând-o pentru nelegalitate și ne temeinicie.
în motivare, apelatul-revizuient a arătat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 403 C. proc. pen., efectuând o examinarea superficială a cererii de revizuire, considerând că nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen..
Prin decizia penală nr. 277 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul N.I. împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 04 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar.
A fost obligat apelantul revizuent la 230 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezentând onorariul apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Dolj.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
S-a arătat că revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare împotriva sentințelor penale definitive și poate deveni admisibila doar în condițiile existentei unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Art. 394 C. proc. pen. prevede cinci cazuri de revizuire, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de revizuent, motiv pentru care, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Motivele invocate în cerere (referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante, modalitatea de executare a pedepsei aplicate, încadrarea juridică a faptelor, individualizarea pedepselor, datele personale ale inculpatului) nu pot face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinara de atac, întrucât faptele și împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire au fost cunoscute de instanțele care s-au pronunțat pe fondul cauzei și în căile de atac, deci nu constituie fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru a constitui temeiul acestei cai extraordinare de atac.
în baza propriului examen, Curtea a constatat așadar că, cele susținute prin cererea de revizuire reprezintă o reiterare a susținerilor făcute de către condamnat în fata instanței de fond, apel și recurs, nefiind invocate motive care s-ar încadra în cazurile de revizuire astfel cum sunt menționate la art. 394 lit. a), b), c), d) și e) C. proc. pen..
în același sens, s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. LX/2007.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, reinterând aceleași motive ca în calea de atac a apelului.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat.
Din actele și lurările dosarului rezultă că revizuientul N.I. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, motivând că nu i s-au acordat circumstanțe atenuante, nu s-a făcut aplicarea art. 81 sau a art. 861C. pen., iar pedeapsa aplicată este exagerată.
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
f) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
g) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
h) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
i) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
j) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
După cum se poate observa, evizuientul nu a invocate niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițile art. 394 C. proc. pen., așa încât, în mod corect, instanța de fond a respins cererea ca fiind inadmisibilă.
Prin folosirea căii de atac a revizuirii se pot înlătura erori judiciare comise cu provire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
în cauză, revizuientul nu a indicat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei ci a solicitat reluarea judecății, acordarea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare.
Or, xistența faptei și a vinovăției a fost cunoscută de către instanța de judecată, condamnarea s-a dispus coroborându-se întregul material probator administrat în cauză, iar la aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP).
întrucât motivele invocate de revizuient constituie o reiterare a cererilor formulate de către condamnat cu ocazia judecării cauzei în fond, apel și recurs, care nu se înadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul declarat de acesta este nefondat iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 148/2013. Penal → |
|---|
