ICCJ. Decizia nr. 1568/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1568/2013

Dosar nr. 6350/86/2010

Şedinţa publică din 9 mai 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 53 din 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului L.M.V., din două infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. în două infracţiuni de neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 249 alin. (1) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obţinerii unui avantaj (faptă din data de 29 mai 2007).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) pe o durată de 10 ani.

În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obţinerii unui avantaj (faptă din data de 24 mai 2008).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) pe o durată de 10 ani.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c).

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C.R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a luat act că DRAOV Iaşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 6¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 167 euro în echivalent RON la data executării de la inculpatul L.M.V., echivalentul în bani al bunurilor date.

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 167 euro în echivalent RON la data executării de la inculpatul C.R., echivalentul în bani al bunurilor primite.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 58/P/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Suceava, a fost trimis în judecată inculpatul L.M.V., pentru comiterea infracţiunilor de:

a) abuz în serviciu prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 29 mai 2007 a permis intrarea în România a cetăţenilor T.H., T.S. şi A.C. cu mărfuri industriale în valoare de 1.532 euro, fără plata taxelor vamale, determinând un prejudiciu la bugetul de stat în valoare de 1.029 RON şi asigurându-le în acelaşi timp posibilitatea obţinerii de venituri din comercializarea mărfurilor respective;

b) abuz în serviciu prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 24 mai 2008, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deşi a controlat amănunţit autoturismul înmatriculat sub nr. ........ condus de cetăţeanul ucrainean K.G. care transporta mărfuri în valoare de 2.698 RON, pentru care trebuia să achite taxe vamale în valoare de 1.388 RON i-a permis acestuia să intre în România fără achitarea acestor taxe, asigurându-i în acelaşi timp posibilitatea obţinerii de venituri din comercializarea mărfurilor respective;

c) prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada 25 - 27 mai 2008, a dat numitului C.R., şef Birou Vamal Dorneşti, o ladă de whisky în valoare de 66 euro şi produse cosmetice în valoare de 101 euro pentru a intervenii pe lângă conducerea DRAOV Iaşi în scopul nesancţionării disciplinare a inspectorului vamal L.M.V. şi a inculpatului C.R., cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., constând în aceea că la data de 27 mai 2008 a pretins şi a primit de la lucrătorul vamal L.M.V. produse cosmetice în valoare de 101 euro şi o ladă de whisky în valoare de 66 euro pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul DRAOV Iaşi în scopul nesancţionării disciplinare a acestuia.

De asemenea, s-a dispus trimiterea în judecată şi a inculpatului C.R. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., constând în aceea că la data de 27 mai 2008 a pretins şi primit de la inculpatul L.M.V. produse cosmetice în valoare de 101 euro şi o ladă de whisky în valoare de 66 euro pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul DRAOV Iaşi în scopul sancţionării disciplinare a inculpatului L.M.V.

În fapt, s-a reţinut că în perioada 2007 - 2008, inculpatul L.M.V. a fost încadrat la Biroul Vamal Siret în calitate de inspector vamal, funcţie pe care o ocupă şi în prezent şi căreia îi sunt asociate următoarele atribuţii de serviciu (conform fişei postului nr. 293 din mai 2007 înregistrată la Biroul Vamal Siret):

- aplicarea tarifului vamal de import şi a altor norme legale cu privire la trecerea peste frontieră a mărfurilor şi bunurilor;

- efectuarea controlului vamal fizic şi controlului antidrog al mijloacelor de transport, al mărfurilor, călătorilor iar când se impune, efectuarea controlului total;

- verificarea documentelor de însoţire a mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor care trec frontiera de stat, după caz, documentele de identificare a persoanelor fizice, selectând în funcţie de criteriile cadru prevăzute în normele metodologice, mijloacele de transport şi persoanele susceptibile a fi implicate în traficul de droguri;

- se sesizează din oficiu cu privire la unele date şi informaţii specifice, culese din trafic şi de pe plan local, prelucrează şi transmite operativ aceste date către Serviciul de Supraveghere şi Control Vamal din DRAOV Iaşi;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor în condiţiile, locurile sau mijloacele de transport al acestora, potrivit reglementărilor legale;

- efectuează operaţiuni de vămuire a bunurilor aparţinând persoanelor fizice;

- întocmeşte procesele-verbale de contravenţie şi îndeplineşte procedurile legale prevăzute de lege;

- stabileşte taxele vamale şi alte drepturi vamale pentru bunurile introduse în ţară de către persoanele fizice;

- face parte din colectivul de lucrători vamali antifraudă la nivel local;

Inculpatul C.R., încadrat la data comiterii faptei, pe post de consilier vamal la Biroul Vamal Dorneşti şi deţinând funcţia de şef Birou Vamal, avea ca principale atribuţii de serviciu următoarele (conform fişei postului nr. 566 din mai 2007):

- organizează activitatea în vamă, inclusiv pe fluxul, etapele şi succesiunea operaţiilor de vămuire;

- controlează periodic activitatea operativă a tuturor compartimentelor de activitate, în ceea ce priveşte aplicarea corectă a legislaţiei vamale şi efectuează controale inopinate şi contrarevizii;

- verifică prin sondaj, calcularea corectă a taxelor vamale şi a altor drepturi cuvenite bugetului de stat, luând măsurile legale pentru recuperarea sau restituirea diferenţelor;

- informează conducerea Direcţiei Regionale Iaşi asupra fenomenului de fraudă vamală;

- urmăreşte executarea sancţiunilor contravenţionale stabilite prin procesele-verbale de contravenţie;

- dispune, în caz de suspiciuni, efectuarea controlului vamal al bunurilor şi mijloacelor de transport ale membrilor misiunilor diplomatice ori ale familiilor acestora;

- propune măsuri sancţionatorii pentru personalul de conducere şi de execuţie din subordine;

La data de 29 mai 2007, orele 22:10, inculpatul L.M.V. exercita atribuţiile de serviciu în vama Siret şi a permis intrarea în ţară a unui număr de patru cetăţeni ucraineni şi a acordat liber de vamă, în condiţiile în care a constatat în mod nemijlocit că bunurile din microbuzul acestora sunt de natură comercială şi depăşesc plafonul vamal. S-a reţinut de asemenea că inculpatul L.M.V. a ţinut legătura telefonic cu unul dintre cei patru cetăţeni ucraineni, respectiv martora A.C., că s-a deplasat personal, deşi se afla în timpul serviciului, la echipajul de poliţie care a efectuat constatarea şi a solicitat să fie ţinut la curent cu desfăşurarea evenimentelor, comunicând martorului P.V. un număr de telefon la care poate fi contactat în vederea informării. Cu privire la această faptă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi a dispus neînceperea urmăririi penale - soluţie ulterior infirmată, iar în cadrul cercetării disciplinare efectuată de DRAOV Iaşi i s-a aplicat inculpatului o sancţiune disciplinară neprevăzută de lege şi în condiţiile în care nu i s-a reţinut vinovăţia.

Ulterior, la data de 24 mai 2008 orele 7:00 aceleaşi inculpat a permis intrarea în ţară a unui număr de doi cetăţeni ucraineni şi a acordat liber de vamă, în condiţiile în care a constatat în mod nemijlocit că bunurile din microbuzul acestora sunt de natură comercială şi depăşesc plafonul vamal. Fapta a fost constatată de către organele de poliţie chiar la ieşirea din PCTF Siret, imediat după punctul de control acces, în condiţiile în care autoturismul respectiv nu a fost iniţial menţionat în fişa de evidenţă a inculpatului lucrător vamal. În zilele următoare, şi întrucât şeful direct al inculpatului, martorul L.N. a înaintat un raport către DRAOV Iaşi referitor la activitatea inculpatului, acesta din urmă a efectuat demersuri pentru a interveni în vederea împiedicării efectuării unei cercetări disciplinare. în acest scop, inculpatul L.M.V. l-a contactat pe inculpatul C. (şeful Biroului Vamal Dorneşti), care l-a asigurat că se va deplasa personal la Iaşi pentru a interveni pe lângă directoarea DRAOV, martora I.L., pentru a inculpatul L.M.V. să nu fie cercetat disciplinar. În seara de 27 mai 2008 martorele G.A. şi B.C. au înmânat inculpatului C.R., din partea inculpatului L.M.V., două sacoşe în care se aflau produse cosmetice şi 12 sticle de whisky marca BV, bunuri pe care cei doi inculpaţi stabiliseră se fie date la Iaşi, în vederea rezolvării problemelor inculpatului L.M.V.

1. în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii martori L.N., M.L., B.C., G.A., U.D.M., M.D.E., F.C., P.N.M., I.L., S.C., A.M., O.M., V.M., Ţ.E., B.E., G.A., L. (H.) V.L., I.E.M., D.V., A.M., A.C., C.O., M.F., S.L.I., A.C., H.A., G.R., C.V., Ş.R., L.A., N.M., A.G., F.L.B., F.N., B.N.A., B.A., G.A.I., P.V.C., M.A.P., P.C.M., S.L.S., O.D.T., S.D.C., I.G., P.R., C.M., F.I., P.I.V., D.N.D., P.L.A., H.G., Ş.M., B.C., C.C.P., S.V.I. şi C.V., procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului L.M.V. şi ale martorului F.N., proces-verbal de verificare şi prelevare mijloc de probă cu anexe reprezentând listing al traficului telefonic pentru perioada 01 aprilie 2008 - 11 iulie 2008, adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi din data de 10 martie 2010, având ca anexă urmele de Dosar 2149/P/2007 şi 2265/P/2008, proces-verbal ridicare documente şi înscrisuri din data de 10 martie 2010 de la I.J.P.F. Suceava, cu anexă urmele de Dosar 2149/P/2007 şi 2265/P/2008, adresa D.R.A.O.V. Iaşi nr. 4572 din data de 05 martie 2010 cu anexă Dosarul profesional nr. 233 - L.M.V., adresa A.N.V. - Secretariatul Comisiei de Disciplină nr. 13411 din 09 martie 2010 cu anexe, proces-verbal identificare persoane din data de 15 martie 2010 încheiat în P.C.T.F. Siret, adresa D.R.A.O.V. Iaşi nr. 4706 din data de 09 martie 2010 cu anexe documente verificări interne 2007 - L.M.V., proces-verbal ridicare documente şi înscrisuri din data de 22 martie 2010, documentaţie 2008 a A.N.V. - Serviciul Verificări Interne - L.M.V., adresa I.J.P.F. Suceava nr. 1481848 din data de 24 martie 2010, cu anexe situaţii intrări-ieşiri din data de 29 mai 2007, 24 mai 2008 şi planificări servicii mai - iunie 2008, proces-verbal de verificare documente şi înscrisuri din data de 07 aprilie 2010, la sediul D.R.A.O.V. Iaşi, cu anexă formular SSOVMA şi Ordin nr. 4956 din 26 aprilie 2007 al A.N.V., adresa D.R.A.O.V. Iaşi nr. 7772 din data de 14 aprilie 2010, adresa D.R.A.O.V. Iaşi nr. 7392 din data de 09 aprilie 2010 privind liniile telefonice R şi telefon mobil de serviciu al înv. C.R., adresa D.R.A.O.V. Iaşi nr. 7567 din data de 13 aprilie 2010 privind posturile telefonice R alocate acestei instituţii, adresa B.V. Dorneşti nr. 1396 din 15 aprilie 2010 cu anexe ordine de deplasare perioada 25 mai - 30 mai 2008, adresa R - Centrul de telecomunicaţii Suceava nr. 100/05/04/03/SV/106 din data de 06 aprilie 2010, cu anexă listing apeluri efectuate între B.V. ŞIRET şi D.R.A.O.V. IAŞI perioada 24 mai - 11 iunie 2008, adresa R - Centrul de telecomunicaţii Suceava nr. 100/05/04/03/SV/109 din data de 14 aprilie 2010, cu anexă listing apeluri efectuate/primite la B.V. Dorneşti perioada 24 mai -30 mai 2008, proces-verbal verificare din data de 15 aprilie 2010 încheiat la punct de lucru al SC H.I. SRL Bucureşti, cu anexă planşă fotografică, proces-verbal verificare din data de 15 aprilie 2010 încheiat la punct de lucru al SC E.T.I. SA, cu anexă planşă fotografică, proces-verbal verificare din data de 19 aprilie 2010 privind intrări ieşiri mărfuri la SC E.T.I. SA, punct lucru P.C.T.F. Siret pentru perioada ianuarie - iunie 2008, adresa I.J.P.F. Suceava nr. 1482912 din data de 23 aprilie 2010, cu anexă Dispoziţia I.G.P.F. nr. 473286/2007 privind achiziţia de bunuri din magazinele tip duty-free, proces-verbal verificare şi ridicare documente ca mijloc de probă din data de 28 aprilie 2010, cu anexă documentaţie din Dosar D2/2007, proces-verbal verificare şi ridicare documente ca mijloc de probă din data de 28 aprilie 2010, cu anexă documentaţie din dosar B.V. ŞIRET, fişe de evidenţă perioada mai - iulie 2007, L.M.V., proces-verbal verificare şi ridicare documente ca mijloc de probă din data de 28 aprilie 2010, cu anexă documentaţie din dosar B.V. ŞIRET, fişe de evidenţă perioada aprilie - iunie 2008, L.M.V., proces-verbal verificare şi ridicare documente ca mijloc de probă din data de 28 aprilie 2010, cu anexă documentaţie din Dosar D2/2008, proces-verbal verificare din data de 28 aprilie 2010 privind situaţia vânzărilor de mărfuri pentru perioada 27 mai - 29 mai 2008, prin punctul de lucru al SC H.I. SRL Bucureşti, cu anexă planşă fotografică, adresa Punctul de Contact Porubne nr. 1798500 din 28 aprilie 2010 privind situaţia intrări/ieşiri în/din Ucraina pentru perioada 27 mai - 29 mai 2008 a clienţilor SC H.I. S.R.L. Bucureşti, adresa A.N.V. - Direcţia Supraveghere Produse Accizate şi Tranzitate nr. 7770/EM/06 februarie 2007 către D.R.V., proces-verbal verificare baze de date furnizate de I.G.P.F. cu Adresa nr. 1709788/2008, privind intrări/ieşiri auto cu nr. înmatriculare ........ (87 poziţii) şi ......... (27 poziţii) în perioada 01 aprilie - 31 iulie 2008, Adresa I.J.P.F. Suceava nr. 1483130 din 02 mai 2010 privind auto folosit de A.M. în perioada 01 aprilie - 31 mai 2007 şi respectiv 01 aprilie - 31 iunie 2008, Adresa D.R.A.O.V. Iaşi nr. 8646/STVTV/CRV/NC din 29 aprilie 2010, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din data de 26 februarie 2010.

În cursul urmăririi penale ambii inculpaţi au înţeles să uzeze de dreptul de a nu face nici o declaraţie.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi martorii din lucrări, la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2011 au fost audiaţi inculpaţii L.M.V. şi C.R., iar în apărarea inculpaţilor s-au comunicat la solicitarea instanţei Adresele 18.603 din 8 noiembrie 2011 a Biroului Vamal Siret, Adresa 1693 din data de 9 noiembrie 2011 a Universităţii „PA" din Iaşi, Adresa 648/II/7 din data de 2 decembrie 2011 a DNA - ST Suceava şi au fost audiaţi martorii M.G. şi C.C.C.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. în după amiaza zilei de 29 mai 2007 cetăţenii ucraineni A.M., T.H., T.S. şi A.C., aceasta din urmă cetăţean român cu domiciliul în Ucraina şi soţia lui M., au încărcat în microbuzul marca MB, proprietate personală mărfurile enumerate mai sus şi s-au deplasat la Punctul de Trecere al Frontierei Porubne/Siret, în vederea intrării în România în scopul comercializării mărfurilor în bazarul Suceava.

Astfel cum rezultă din datele comunicate de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava, (Adresa nr. 1481848 din 23 martie 2010) cei patru cetăţeni au intrat în România la data de 29 mai 2007 orele 2210, oră la care documentele de identitate ale acestora au fost implementate În baza de date a poliţiei de frontieră.

Liberul de vamă a fost acordat de către inculpatul inspector vamal L.M.V. care a verificat autovehiculul şi bagajele călătorilor, înscriind în Fişa de evidenţă nr. 820/0807 din 29 mai 2007, la poziţia 10 mijlocul de transport „........ autoturism - felul controlului - sondaj", acestea fiind toate menţiunile de la poziţia respectivă.

Conform datelor comunicate de Biroul Vamal Siret, L.M.V. executa serviciul de control în intervalul orar 29 mai 2007 orele 20:00 - 30 mai 2007 orele 08:00.

După intrarea în România, respectiv după parcurgerea a aproximativ 1,2 km de Biroul Vamal Siret, la orele 2218, autovehiculul respectiv a fost oprit pentru control de un echipaj al poliţiei de frontieră compartimentul de combatere a infracţionalităţii transfrontaliere, din care făceau parte inspector C.P., agent Mu.A. şi agent P.V.

Ca urmare a controlului efectuat pe artera de comunicaţie E 85, la circa 200 m de parcarea şi staţia peco Severin, au fost descoperite următoarele mărfuri: 24 recipiente plastic a câte 1 litru ulei drujbă, 1 ferăstrău tip drujbă marca H, 1 ferăstrău tip drujbă marca S, 40 pompe electrice submersibile marca R., 6 pompe electrice marca V, 40 recipiente plastic a câte 0,4 litri ulei drujbă H, 15 storcătoare roşii, 25 lame drujbă marca S, 6 demaroare drujbă şi 5 aprinderi.

Din procesul-verbal al organelor de poliţie rezultă că aceste bunuri au fost depistate doar ca urmare a unui control sumar, sub banchete şi în partea din faţă a microbuzului. În consecinţă, nu poate fi reţinută apărarea inculpatului L.M.V. în sensul că tipul de control efectuat, „prin sondaj", nu ar fi permis depistarea acestor mărfuri, acestea fiind în realitate vizibile în mod evident, la o simplă verificare vizuală a autoturismului.

Întrucât nici unul din ocupanţii autovehiculului nu deţineau acte de provenienţă pentru bunurile enumerate şi nici nu au putut face dovada că au achitat taxele vamale aferente acestora la trecerea prin Vama Siret, lucrătorii poliţiei de frontieră i-au condus pe cetăţenii ucraineni la sediul SPF Siret, unde au procedat la întocmirea actelor de constatare. Situaţia a fost raportată ierarhic şi s-a luat măsura deplasării autovehiculului la Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret în vederea întocmirii actelor de constatare şi a dispunerii măsurilor legale.

În intervalul de timp cât autovehiculul a fost oprit pe artera de comunicaţie E 85, în locul respectiv s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, părăsindu-şi locul de muncă, L.M.V. care i-a solicitat agentului de poliţie P.V. să-l ţină la curent cu măsurile ce urmează a fi dispuse faţă de cetăţenii ucraineni şi cu privire la marfa găsită în mijlocul de transport, mai exact să-l înştiinţeze dacă se va proceda la sancţionarea contravenţională de către organele de poliţie sau dacă se va proceda la predarea acestora către organele vamale pentru efectuarea unui nou control şi aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Codul Vamal. În acest scop L.M.V. i-a dat poliţistului numărul său de telefon mobil, după care a plecat spre Biroul Vamal Siret.

Raportat la apărările formulate de către acelaşi inculpat cu privire la acest aspect (prin declaraţia dată în faţa instanţei), în sensul că ar fi oprit doar din curtoazie, fără a fi dat numărul de telefon, instanţa a reţinut că sunt nesincere. Astfel, declaraţiile iniţiale şi rapoartele agenţilor de poliţie sunt categorice în sensul indicat în paragraful precedent, iar conţinutul interceptărilor telefonice referitoare la cea de-a doua infracţiune de abuz în serviciu relevă fără nici un dubiu disponibilitatea şi interesul deosebit al inculpatului de a influenţa în toate modurile ce-i sunt la îndemână demersul ulterior al cercetărilor.

Ulterior, în perioada în care cei patru cetăţeni ucraineni şi mijlocul de transport s-au aflat în incinta Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor P.V. şi M.A., L.M.V. a staţionat cu autoturismul proprietate personală, mai mult timp în apropierea acestei instituţii, aşteptând să vadă ce măsuri vor fi dispuse. Din declaraţiile aceloraşi martori a rezultat că în perioada de timp în care se efectua inventarierea mărfurilor şi audierea persoanelor martora A.C. a fost apelată de mai multe ori de o persoană a cărui nume era salvat în memoria telefonului sub apelativul „D." persoană cu care aceasta a discutat o singură dată şi căreia i-a transmis că i se ia declaraţie şi că marfa a fost inventariată.

Din declaraţia martorei A.C. rezultă că numărul respectiv i-a fost dat chiar în seara zilei de 29 mai 2007, de către o persoană, cetăţean român, care se afla la rândul format la Biroul Vamal, în spatele său şi care i-a precizat că este numărul de telefon al unui vameş care ar putea să o ajute.

Numărul de telefon a fost salvat de martoră cu nume apelant „D.". Ulterior şi la data audierii sale, 19 martie 2010, conform propriei declaraţii, aceasta avea în agenda telefonică nr. ........ memorat la apelant „U.", apelativ sub care L.M.V. este cunoscut atât de către colegii de serviciu cât şi de către prieteni.

În acelaşi interval orar, 23:45 - 01:15 a fost apelat de inculpat, de la nr. ........., de mai multe ori şi martorul M.A., însă între aceştia nu a avut loc nici o convorbire.

Fiind audiaţi de către lucrătorii de poliţie, la data de 29 mai 2007 martorii A.C. şi soţul acesteia A.M., au declarat că la aceeaşi dată, 29 mai 2007, în jurul orelor 18:30, au încărcat în microbuzul proprietate personală, de la domiciliu, întreaga cantitate de marfă găsită cu ocazia controlului şi au tranzitat atât vama ucraineană cât şi vama românească declarând la modul generic mărfurile pe care le transportau.

Potrivit declaraţiilor acestora în momentul trecerii prin vamă toate mărfurile se aflau în portbagajul maşinii şi între banchete, nefiind ascunse ori dosite în locaşuri anume confecţionate, cu precizarea chiar că 20 de pompe erau depozitate între banchetele din faţă şi în locaşul pentru picioare al pasagerului din faţă dreapta.

Conform declaraţiilor aceloraşi martori, inspectorul vamal a efectuat controlul vamal la maşină dar nu a desfăcut fiecare cutie pentru a vedea ce conţine, după care Ie-a permis intrarea în România, fără să le impună plata taxelor vamale pentru mărfurile transportate.

Nu s-au reţinut de către instanţă susţinerile ulterioare ale celor doi martori cetăţeni ucraineni, în sensul că mărfurile ar fi fost introduse în ţară prin respectarea plafonului vamal, cu ajutorul mai multor autoturisme. Aceste din urmă afirmaţii sunt contrazise de chiar declaraţiile olografe pe care le-au susţinut în momentul depistării, precum şi de dovedirea certă a unei legături la nivel de convorbiri telefonice între martora A.C. şi inculpatul L.M.V. De asemenea, de natură a afecta credibilitatea declaraţiilor ulterioare ale martorei este şi comportamentul pe care aceasta I-a avut în cursul cercetării disciplinare declanşate cu privire la acest incident faţă de inculpat, respectiv disponibilitatea acesteia de a da declaraţie în favoarea inculpatului şi promptitudinea cu care s-a prezentat în faţa inspectorului.

Revenind la succesiune evenimentelor, instanţa a reţinut că după audierea numitei A.C. şi a soţului acesteia A.M., poliţiştii de frontieră au procedat la predarea mijlocului de transport, a mărfurilor şi a celor 4 ocupanţi către organele vamale pentru a proceda la refacerea controlului vamal şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţia vamală.

Din datele puse la dispoziţie atât de către Biroul Vamal Siret (Adresa nr. 3699 din 01 iunie 2007 şi nr. 4528 din 28 iunie 2007) cât şi de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi (Adresa nr. 14.605 din 28 iulie 2007) a rezultat că valoarea în vamă a bunurilor găsite în microbuzul marca MV, proprietatea martorului A.M., era de 1.560 euro, respectiv 4.836 RON, iar valoarea drepturilor de import ce trebuiau achitate pentru bunurile confiscate era de 1.029 RON.

Modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către inspectorul vamal L.M.V. a format şi obiectul unei sesizări către Compartimentul Verificări Interne din cadrul DROAV Iaşi, compartiment care în urma cercetărilor efectuate a întocmit Nota de constatare nr. 14.604/V.I din 01 octombrie 2007 prin care a propus, ca sancţiune, ca pentru o perioadă de 3 luni de zile, inspectorul vamal L.M.V. să nu mai fie repartizat în vederea efectuării controlului vamal pe sensul de intrare în ţară a persoanelor fizice.

În nota explicativă dată cu ocazia acestor verificări, L.M.V. declară că a efectuat controlul vamal la autovehiculul înmatriculat sub nr. ............, că bunurile care i-au fost declarate nu prezentau caracter comercial şi constatând că persoanele respective întruneau condiţiile legale de intrare în ţară în limita a 175 Euro/persoană Ie-a acordat verbal „liber de vamă"

Măsura a fost aprobată de martorul L.I., directorul executiv al DRAOV Iaşi, a fost comunicată Biroului Vamal Siret la 16 octombrie 2007 şi nu a fost contestată de L.M.V.

Modalitatea de desfăşurare a cercetării disciplinare, cât şi soluţionarea dosarului penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, au fost de natură a ridica serioase semne de întrebare în ceea ce priveşte respectarea legii de către aceste două instituţii.

În primul rând măsura disciplinară luată faţă de inculpat nu are corespondent în stabilirea vreunei vinovăţii a acestuia în cadru cercetărilor efectuate şi nici nu era o sancţiune prevăzută de lege - aspect recunoscut în mod neechivoc de martorul Suflet (declaraţia dată în faţa instanţei). De asemenea, infirmarea după doi ani de zile, de către prim-procuror, a propriei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale date fără respectarea competenţei materiale, în contextul efectuării unor cercetări de către DNA, este cel puţin o situaţie atipică.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.M.V. s-a reţinut că fapta comisă la data de 29/30 mai 2007, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor publice, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen.

Latura subiectivă a infracţiunii este relevată de împrejurările de fapt ale cauzei: faptul că mărfurile erau la vedere în microbuzul depistat, existenţa unei legături între inculpatul L.M.V. şi martora A.C. anterior datei de 29 mai 2007, deţinerea numărului de telefon al lui L.M.V. de către martora A.C., deplasarea inculpatului L.M.V. de la locul de muncă în locul unde a fost oprit microbuzul pentru control de către lucrătorii poliţiei de frontieră (aproximativ 1,2 km de biroul vamal) sau solicitarea adresată martorului P.V. (agent de poliţie) de a fi ţinut la curent cu derularea cercetărilor şi solicitarea de a i se comunica măsurile dispuse la un telefon al cărui număr l-a transmis martorului.

Aceste probe certe au condus în mod evident la reţinerea în sarcina inculpatului a formei de vinovăţie a intenţiei, fără a fi relevant din această perspectivă dacă infracţiunea reţinută este omisivă, comisivă sau omisiv-comisivă. De altfel susţinerile sub acest aspect au un pronunţat caracter teoretic şi sunt din punct de vedere practic lipsite de relevanţă, astfel că dezvoltarea acestor consideraţii nu s-a impus. Instanţa a avut totuşi rezerve a califica fapta reţinută în sarcina inculpatului ca o infracţiune comisivă prin omisiune întrucât textul de lege prevede o incriminare comisivă (ca de ex. modalitatea refuzului de restituire în cazul infracţiunii de abuz de încredere).

S-au reţinut ca fiind în mod concret relevante în prezenta speţă natura atribuţiilor de serviciu ale inculpatului. Astfel, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta aplică tariful vamal de import şi alte norme legale cu privire la trecerea peste frontieră a mărfurilor şi bunurilor, efectuează controlul vamal fizic şi antidrog al mijloacelor de transport, al mărfurilor, al călătorilor, iar când se impune, efectuează control total, întocmeşte procese-verbale de contravenţie şi îndeplineşte procedurile legale prevăzute de lege, etc. (extras fişa postului nr. 293 din mai 2007 semnată de inculpat la 16 mai 2007). Potrivit art. 606 din Hotărârea de Guvern nr. 707/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, controlul vamal al bunurilor aparţinând persoanelor fizice constă în confruntarea celor declarate de persoana fizică sau juridică, cu bunurile aflate în bagajele însoţite sau neînsoţite şi în colete.

Controlul vamal se efectuează prin sondaj în ceea ce priveşte numărul autovehiculelor, numărul călătorilor şi numărul bagajelor aparţinând unui călător. Din momentul în care un autovehicul, un călător, un bagaj sau anumite mărfuri au fost selectate pentru control, atunci se trece la verificarea efectivă a acestora.

Din precizările expuse de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în Adresa nr. 14.605 din 28 iulie 2007 s-a reţinut că procedura controlului fizic prin sondaj, procedură aplicată de L.M.V. şi pentru ocupanţii microbuzului ................, presupune verificarea directă:

- a unui colet, în care se află o singură marfă exprimată în unităţi de măsură specifice (bucăţi, seturi, pachete),

- a unui articol de marfă sau a anumitor categorii de bunuri,

- a unei părţi din coletele care formează ansamblul bagajelor prezentate de un călător,

- a bagajelor unui singur călător dintre cei aflaţi în acelaşi mijloc de transport,

- a unui singur mijloc de transport sau a unei anumite categorii de mijloace de transport şi a bunurilor aflate în acestea selectată pe baza datelor şi elementelor rezultate în urma analizei de risc efectuată de autorităţile vamale şi/sau de Poliţia de Frontieră.

În situaţia în care pentru bunurile aflate în bagajele controlate prin sondaj sau amănunţit, nu au fost aplicate reglementările vamale, se va angaja întreaga răspundere din partea lucrătorilor vamali.

O altă categorie de norme juridice ce au legătură cu activitatea desfăşurată de inculpatul L.M.V. sunt cele referitoare la scutirea de plată a TVA şi accize pentru importurile definitive ale anumitor bunuri.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Ordinul nr. 2.220 din 22 decembrie 2006 al Ministerului Economiei şi Finanţelor, în vigoare la 29 mai 2007, modificat prin Ordinul nr. 3.424 din 20 noiembrie 2008, bunurile conţinute în bagajul personal al călătorilor din ţările terţe sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată şi de accize la import, dacă: bunurile respective nu au caracter comercial şi valoarea totală a acestora nu depăşeşte 175 Euro de persoană.

Pentru ca astfel de importuri să nu aibă un caracter comercial, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 pct. 2 din acelaşi act normativ, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii să aibă loc ocazional; să conţină exclusiv bunuri pentru uzul personal sau al familiei călătorului ori bunuri destinate a fi oferite drept cadou; natura şi cantitatea acestora să nu indice faptul că sunt importate în scopuri comerciale.

În loc să procedeze la verificarea mărfurilor aflate în microbuz, mărfuri care aveau un evident caracter comercial, inculpatul L.M.V. a efectuat o verificare sumară şi a procedat eronat la acordarea liberului de vamă fără să impună plata taxelor vamale pentru bunurile introduse de cei 4 cetăţeni ucraineni şi români din Ucraina în România.

Acest aspect nu prezintă însă o relevanţă majoră atâta timp cât mărfurile care i-au fost declarate de către ocupanţii microbuzului ............. nu îndeplineau niciuna din condiţii prevăzute de lege pentru a fi scutite la plata taxelor vamale, adică aveau şi un evident caracter comercial şi depăşeau şi valoarea de 175 euro/persoană. (valoarea totală în vamă fiind de 1.560 Euro).

Oricare dintre aceste mărfuri, fie că este vorba de cele 2 drujbe, fie că este vorba de cele 64 recipiente cu ulei pentru drujbă (40 litri), fie că facem referire la cele 46 pompe submersibile, 25 lame drujbă, etc. datorită naturii şi cantităţii lor nu pot fi considerate fără caracter comercial şi nici pentru uz personal.

De asemenea, din verificarea datelor privind cetăţenii străini intraţi în România în perioada 01 aprilie - 31 iulie 2008 rezultă că cei doi soţi A.M. şi C. au intrat în România de 26 de ori, ceea ce confirmă încă o dată caracterul comercial al activităţilor desfăşurate de aceştia.

Urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul L.M.V., ocupanţilor autovehiculului înmatriculat sub nr. ........... li s-a înlesnit introducerea în România a unor mărfuri cu o valoare în vamă de 1.560 Euro, asigurându-li-se posibilitatea valorificării acestor mărfuri prin comercializare În bazarul Suceava şi în acelaşi timp s-a prejudiciat bugetul de stat cu c/val. taxelor vamale în cuantum de 1.029 RON. Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a reţinut că forma de vinovăţie este cea a intenţiei, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu nu poate fi admisă.

2. Referitor la cea de-a doua infracţiune de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului L.M.V., Tribunalul a reţinut că la data de 24 mai 2008 poliţişti din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret au oprit pentru control, la ieşirea din PCTF Siret, imediat după punctul de control acces, autoturismul înmatriculat sub nr. ............ condus de cetăţeanul ucrainean K.G., din Cernăuţi, Ucraina, posesor al paşaportului ......., acesta fiind însoţit de K.O. cu acelaşi domiciliu, posesoare a paşaportului seria ........ . (Adresa nr. 1481848 din 24 martie 2010 a IJPF Suceava).

În mod oarecum atipic, constatarea a fost efectuată sub controlul direct şi din dispoziţia martorului F., la acea dată şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret. Dacă acest martor a acţionat doar în vederea respectării dispoziţiilor de serviciu şi a legii, sau ar fi urmărit, aşa cum a susţinut inculpatul prin avocat, şi alte obiective mai puţin legale, nu constituie obiectul de analiză în prezenta cauză. Instanţa a examinat probele administrate şi relevanţa acestora, reţinând că niciunul dintre mijloacele de probă examinate nu conduce la concluzia că martorul ar fi urmărit prin acţiunea întreprinsă crearea unui ascendent, de orice natură, faţă de inculpat.

Cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat că aceştia transportau mărfuri cum ar fi: 100 kg zahăr, 30 sticle a 500 ml votcă M, 69 pachete ţigări MC, 10 saci a 9 kg detergent A, 10 cutii a 500 gr C, 48 cutii a 100 gr Ness, 24 bucăţi spray insecticid, 6 cutii a 4 kg fiecare, condimente V, 85 pachete biscuiţi, 72 kg bomboane, 4 kg napolitane, 50 cutii a 200 ml suc S, etc. a căror valoare în vamă a fost stabilită la 2.698 RON, pentru care trebuiau să achite taxe vamale în valoare de 1.388 RON (Adresa nr. 19.992/STVTV din 31 octombrie 2008)

Din declaraţiile martorilor K.O., cetăţean ucrainean şi a poliţiştilor din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, F.N., B.A., P.I.V., a rezultat că la tranzitarea frontierei de stat cei doi cetăţeni ucraineni au fost verificaţi de către inspectorul vamal inculpatul L.M.V., care a controlat maşina, Ie-a cerut celor doi ocupanţi să descarce marfa, a verificat compartimentul motorului şi lăcaşul roţii de rezervă, după care Ie-a permis reîncărcarea mărfii în autoturism şi intrarea în România, cu întreaga cantitate de marfă ce o transportau, fără să achite taxele vamale.

În aceste împrejurări, inculpatul L.M.V., prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a prejudiciat bugetul de stat cu valoarea de 1.388 RON reprezentând taxe vamale şi TVA care nu au fost încasate şi în acelaşi timp a creat martorilor K.G. şi K.O. posibilitatea de valorificare a mărfurilor introduse ilegal în România, mărfuri a căror valoare în vamă era de 2.698 RON.

De asemenea, acesta a procedat la completarea Fişei de evidenţă nr. 820/4037 din 23/24 mai 2008, abia după ce autoturismul ....... a fost oprit pentru control de către lucrătorii poliţiei de frontieră, după ce barase fişa, încălcând astfel dispoziţiile Ordinului nr. 4.956 din 26 aprilie 2007 al vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale a Vămilor, referitor la utilizarea formularului „Fişă de evidenţă".

Această împrejurare a fost contestată de către inculpat, însă din chiar modalitatea în care fişa de evidenţă a fost barată, coroborat cu împrejurarea că în cadrul verificărilor iniţiale nici unul dintre lucrătorii vamali (inclusiv inculpatul) nu a recunoscut efectuarea controlului vamal, rezultă falsitatea susţinerilor formulate. De asemenea, nu a fost reţinută nici apărarea în sensul că inculpatul L.M.V. era în acel moment pe arteră, ci întocmea o notă de abandon vamal, Tribunalul reţinând că nici această susţinere nu este corespunzătoare adevărului. în primul rând această apărare a fost formulată extrem de tardiv, şi, deşi iniţial inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, din chiar conţinutul interceptărilor din data de 24 mai 2008, prin care acesta îşi expune faţă de interlocutori situaţia în care se afla, nu rezultă indicii cu privire la o astfel de situaţie. Mai mult, ca urmare a verificărilor efectuate de către instanţă cu privire la această apărare a inculpatului, a rezultat că cele patru adeverinţe de reţinere a bunurilor abandonate care au fost întocmite în noaptea respectivă de către inculpat, priveau un autoturism care nu figurează de asemenea în fişa de evidenţă a inculpatului şi a nici unui alt vameş. De asemenea, ora la care respectivul autoturism a ieşit din Ucraina către România (6:56 am) este ulterioară prezenţei în vama românească a maşinii depistate în prezenta cauză (6.51.12 am conform primei interceptări telefonice dintre martorii F. şi H.).

Din aceasta a rezultat că autoturismul din prezenta cauză a fost controlat de către inculpat anterior, iar adeverinţele de reţinere a bunurilor abandonate au fost probabil întocmite de către inculpat ca urmare a „impulsului" dat în activitatea sa de neregularitatea descoperită. Cert este de asemenea, că ambele autoturisme nu au fost iniţial menţionate în fişa de evidenţă.

Modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul L.M.V. a format şi obiectul notei de constatare nr. 49.161/2008 a Serviciului Verificări Interne din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, care a considerat necesară sesizarea Comisiei de disciplină (sesizarea nr. 49161/2 din 29 septembrie 2008).

În nota explicativă dată cu ocazia cercetării administrative, inculpatul L.M.V. a invocat faptul că la controlul vamal efectuat la intrarea în ţară, în autoturism s-ar fi aflat 3 - 4 persoane şi nu 2 persoane (cele prezentate la ieşirea din ţară) şi că nu a omis să înscrie în fişa de evidenţă autoturismul ....... dar întrucât se deplasase cu alte treburi la hala de control, a informat ulterior poliţia de frontieră cu privire la aspectul că el a efectuat controlul la această maşină.

Aşa cum s-a reţinut şi în cazul precedentei infracţiuni analizate, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul L.M.V. aplică tariful vamal de import şi alte norme legale cu privire la trecerea peste frontieră a mărfurilor şi bunurilor, efectuează controlul vamal fizic şi antidrog al mijloacelor de transport, al mărfurilor, al călătorilor iar când se impune efectuează control total, întocmeşte procese-verbale de contravenţie şi îndeplineşte procedurile legale prevăzute de lege, etc. (extras fişa postului nr. 293 din mai 2007 semnată de inculpat la 16 mai 2007)

Potrivit art. 606 din Hotărârea de Guvern nr. 707/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României, controlul vamal al bunurilor aparţinând persoanelor fizice constă în confruntarea celor declarate de persoana fizică sau juridică, cu bunurile aflate în bagajele însoţite sau neînsoţite şi în colete.

Din precizările expuse de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în adresa nr. 14.605 din 28 iulie 2007 s-a reţinut că procedura controlului fizic prin sondaj, procedură aplicată de inculpatul L.M.V. şi pentru ocupanţii microbuzului CE-6431-Al, presupune verificarea directă:

- a unui colet, în care se află o singură marfă exprimată în unităţi de măsură specifice (bucăţi, seturi, pachete),

- a unui articol de marfă sau a anumitor categorii de bunuri,

- a unei părţi din coletele care formează ansamblul bagajelor prezentate de un călător,

- a bagajelor unui singur călător dintre cei aflaţi în acelaşi mijloc de transport,

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Ordinul nr. 2.220 din 22 decembrie 2006 al Ministerului Economiei şi Finanţelor, în vigoare la 29 mai 2007, modificat prin Ordinul nr. 3.424 din 20 noiembrie 2008, bunurile conţinute în bagajul personal al călătorilor din ţările terţe sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată şi de accize la import, dacă: bunurile respective nu au caracter comercial şi valoarea totală a acestora nu depăşeşte 175 Euro de persoană. Pentru ca astfel de importuri să nu aibă un caracter comercial, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 pct. 2 din acelaşi act normativ, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii să aibă loc ocazional; să conţină exclusiv bunuri pentru uzul personal sau al familiei călătorului ori bunuri destinate a fi oferite drept cadou, natura şi cantitatea acestora să nu indice faptul că sunt importate în scopuri comerciale.

În speţă, din declaraţiile martorilor B.A.S., F.N., H.G. coroborate cu actele de constatare întocmite de organele poliţiei de frontieră, s-a reţinut că în autoturismul cu care călătoreau K.O. şi K.G. se aflau depozitate, la vedere, bunuri alimentare, ţigări şi băuturi alcoolice, în cantităţi semnificative, care nu numai că aveau un caracter pur comercial (100 kg zahăr, 72 kg bomboane, 48 cutii Ness, 10 saci detergent a 9 kg/buc, 30 sticle votcă, 24 kg condimente, etc), dar depăşeau cu mult şi valoarea de 175 Euro/călător, plafon în limita căruia s-ar putea introduce anumite mărfuri cu scutirea de la plata taxelor vamale, dacă sunt întrunite celelalte condiţii prevăzute de lege.

De altfel, cantitatea mare de marfă din autoturism putea fi constatată chiar şi la o vizionare exterioară a acestuia deoarece pragurile (garda maşinii) erau foarte jos (declaraţia martorului F.N.).

În aceste împrejurări, în condiţiile în care marfa nu a fost ascunsă sau dosită în vederea sustragerii de la controlul vamal, iar L.M.V. a luat cunoştinţă în mod direct de cantităţile, felul şi natura mărfurilor transportate cu autoturismul ................. este evident că inculpatul, cu ştiinţă, nu a stabilit valoarea în vamă a acestor mărfuri, care era de 2.698 RON (758 Euro) şi nu a pretins plata taxelor vamale în valoare de 1.388 RON.

Intenţia inculpatului L.M.V. de a nu stabili şi pretinde plata taxelor vamale de către cei doi cetăţeni ucraineni a fost determinată şi de faptul că lucrătorul vamal îi cunoştea pe cei doi soţi deoarece treceau frecvent prin Vama Siret pentru a comercializa diverse mărfuri în România, aceasta fiind o sursă de venit pentru întreţinerea familiei. Situaţia este confirmată de datele comunicate de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava din care rezultă că în perioada aprilie - iulie 2008 K.O. şi K.G. au intrat în România prin PCTF Siret de 87 de ori. (o medie de 1 intrare la 1,3 zile)

Şi această a doua infracţiune a fost săvârşită cu intenţie, în raport de împrejurarea că inculpatul L.M.V. i-au fost declarate şi prezentate de către ocupanţii autoturismului înmatriculat sub nr. .............., cu ocazia intrării în România, mărfuri cu un evident caracter comercial care nu au fost ascunse sau dosite în vederea sustragerii de la controlul vamal (bunuri depozitate la vedere în interiorul autoturismului şi în portbagaj) şi că acesta, luând cunoştinţă direct de cele declarate de cei doi ocupanţi a procedat la confruntarea celor declarate cu cantităţile de mărfuri ce se găseau în maşină şi cu toate acestea nu a solicitat plata taxelor vamale, facilitând astfel introducerea în România a unor mărfuri cu o valoare în vamă de 2.698 RON, pentru care trebuiau achitate taxe vamale în valoare de 1.388 RON.

În ceea ce priveşte paguba produsă prin infracţiune şi avantajul patrimonial sau nepatrimonial obţinut pentru sine sau pentru altul, prin rechizitoriul Parchetului s-a reţinut că urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul L.M.V., ocupanţilor autovehiculului înmatriculat sub nr. ........... li s-a înlesnit introducerea în România a unor mărfuri cu o valoare în vamă de 2.698 RON, asigurându-li-se posibilitatea valorificării acestor mărfuri prin comercializare În bazarul Suceava şi în acelaşi timp s-a prejudiciat bugetul de stat cu contravaloarea taxelor vamale în cuantum de 1.388 RON.

Şi în cazul acestei infracţiuni, reţinând forma de vinovăţie a intenţiei, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu.

De asemenea, tot cu privire la cele două infracţiuni de abuz în serviciu, Tribunalul a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 741 C. pen. Deşi în prezent declarat neconstituţional prin Decizia nr. 573/2011 a Curţii Constituţionale, aplicabilitatea de plano a acestei dispoziţii legale nu poate fi exclusă prin prisma dispoziţiilor art. 13 C. pen., ca lege penală mai favorabilă. însă formularea textului de lege este lipsită de echivoc, referindu-se la infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute în prezentul cod. Ori este de domeniul evidenţei că inculpatul L.M.V. este acuzat de săvârşirea a două infracţiuni de abuz contra intereselor publice prevăzute în legea specială (78/2000), pe care legiuitorul nu a înţeles în niciun moment să o includă în sfera de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 741 C. pen. - referindu-se doar la infracţiuni economice prevăzute în legi speciale.

3. Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comisă de inculpatul L.M.V. şi infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., comisă de inculpatul C.R., Tribunalul a reţinut că după oprirea autoturismului înmatriculat sub nr. ........ de către lucrătorii poliţiei de frontieră, după inventarierea mărfurilor şi audierea martorei K.O. s-a procedat la conducerea cetăţenilor ucraineni la Biroul Vamal Siret şi predarea lor cât şi a mărfurilor, organelor vamale care au procedat la întocmirea documentaţiei potrivit Codului Vamal.

Astfel cum rezultă din Nota de constatare nr. 14.604/2007 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, Nota de constatare nr. 49.161/2008 a Serviciului Verificări interne din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, precum şi din declaraţiile martorilor S.C., A.M., F.C. şi P.M., funcţionari în cadrul compartimentelor de verificări interne, cazurile în care cetăţenii străini sau români erau surprinşi, după tranzitarea frontierei de stat, având asupra lor cantităţi de mărfuri mai mari decât plafoanele pentru care puteau beneficia de scutirea de taxe vamale şi mărfurile fusese declarate la vamă, fără a fi sustrase de la control, creau suspiciuni asupra corectitudinii conduitei personalului vamal şi erau verificate în mod special de organele interne cu atribuţii de control.

În astfel de împrejurări se proceda la efectuarea unei anchete administrative şi în raport de gravitatea faptelor comise de lucrătorii vamali se informau eşaloanele superioare propunându-se aplicarea de sancţiuni disciplinare.

O astfel de situaţie a fost reţinută în sarcina inculpatului L.M.V. prin Nota de constatare nr. 14.604/2007 a Compartimentului Verificări Interne din DRAOV Iaşi, notă În baza căreia s-a dispus, cu caracter de sancţiune, ca inculpatul, pentru o perioadă de 3 luni, să nu mai fie repartizat pentru desfăşurarea activităţii de control vamal pe sensul de intrare în ţară a persoanelor fizice.

Pentru ca după evenimentul din 24 mai 2008 să nu se ajungă la aplicarea unei sancţiuni similare, inculpatul L.M.V., a apelat, în intervalul 24 - 27 mai 2008 la mai mulţi funcţionari din cadrul poliţiei de frontieră pentru ca autoturismul .......... şi ocupanţii acestuia să nu fie întors la Biroul Vamal Siret şi să nu se solicite reefectuarea controlului vamal.

La data de 26 mai 2008, şeful Biroului Vamal Siret, martorul L.N. a întocmit raportul nr. 3521/2008 adresat Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în care se menţiona: „având în vedere modul superficial de efectuare a controlului vamal, faţă de lucrătorul L.M.V. s-a dispus pentru moment ca să nu mai fie programat pe sensul de intrare la controlul bagajelor călătorilor." Totodată s-a propus luarea măsurii administrative a mutării lucrătorului vamal, pentru o perioadă, la Biroul Vamal Dorneşti sau efectuarea unei investigaţii de către Compartimentul Verificări Interne.

Cu privire la acest aspect, inculpatul s-a exprimat în mod constant în cadrul mai multor convorbiri telefonice, prin expresia"m-a dat pe tobogan" .

În cadrul anchetei administrative inculpatul L.M.V. i s-a solicitat o notă explicativă cu privire la împrejurările în care a acordat liber de vamă celor doi cetăţeni ucraineni precum şi cu privire la omisiunea de a înregistra în fişa de lucru autoturismul cu care circulau aceştia, notă înregistrată în registrul general al Biroului vamal Siret, sub nr. 3520 din 26 mai 2008. Nota explicativă a fost rezoluţionată de către martorul L.N. „cu raport la DRAOV".

Iniţial inculpatul L.M.V. intenţiona să se deplaseze personal la Iaşi, însă inculpatul C.R. a susţinut că ar fi vorbit cu directoarea DRAOV şi că urmează să se deplaseze el la Iaşi. Această succesiune a evenimentelor rezultă în mod clar din convorbiri, inculpatul L.M.V. relatându-i martorei H. atât rezultatul demersurilor pretins a fi fost efectuate de inculpatul C.R., cât şi ce s-a întâmplat „pe partea astalaltă" - respectiv cu prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi (de care nu fusese însă contactat).

În ziua premergătoare deplasării la DRAOV Iaşi, cei doi inculpaţi s-au întâlnit în jurul orelor 9:00 după care au avut mai multe convorbiri telefonice.

Din coroborarea acestora cu declaraţiile martorilor G.A., B.C., precum şi cu convorbirea dintre această din urmă şi inculpatul L.M.V., din 28 mai 2008, ora 15:31:46 rezultă că în seara zilei de 27 mai 2008, la solicitarea inculpaţilor, cele două martore s-au deplasat la Biroul Vamal Siret, unde s-au întâlnit cu inculpatul L.M.V. de la care au preluat două sacoşe pe care le-au transportat la Suceava, fiind predate lui C.R.

Din verificările efectuate la magazinele tip duty-free din punctul vamal Siret, coroborate cu convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi precum şi cu declaraţiile martorilor M.F., A.C., S.V., H.A., G.R., S.R., C.V., L.A. s-a stabilit că inculpatul C.R. a pretins de la inculpatul L.M.V. produse cosmetice pentru a le da martorei I.L., directoare a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi o ladă (12 sticle) de whisky marca BV. De altfel, sunt semnificative inadvertenţele din declaraţiile date de cei doi inculpaţi în faţa instanţei cu privire la destinaţia acestor sticle cu băutură: inculpatul L.M.V. susţinând că Ie-a predat pentru a fi transmise la Iaşi, inculpatul C.R. susţinând că Ie-a cumpărat pentru sine, prin intermediul coinculpatului.

Procedându-se la verificarea actelor contabile ale SC H.I. SRL şi SC E.T.I. SRL, firme cu puncte de lucru, magazine duty-free, pe raza Biroului Vamal Siret, a rezultat că într-adevăr la data de 27 mai 2008 L.M.V. a cumpărat două produse cosmetice marca ASPW la preţ de 47 euro şi GAOD la preţ de 54,9 euro precum şi 12 sticle whisky marca BV a 5,5 euro/sticlă (66 euro), bunuri pe care Ie-a trimis lui C.R. prin intermediul martorelor G.A., B.C.

Acesta, a doua zi, la data de 28 mai 2008 s-a deplasat la DROAV Iaşi (ordin de deplasare nr. 124/2008) şi s-a întâlnit cu martora I.L., care de altfel i-a semnat acest document, dar care susţine că au discutat alte probleme de serviciu, că nu a discutat nimic în legătură cu inculpatul L.M.V. şi nu a primit nici un fel de bunuri de la inculpatul C.R. pentru a nu proceda la sancţionarea administrativă a acestuia.

Din verificările efectuate la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a rezultat că în evidenţele acestei instituţii (registrul general intrare-ieşire, compartimentul verificări interne, etc.) nu este înregistrat documentul emis de Biroul Vamal Siret sub nr. 3521 din 26 mai 2008, deşi martorul L.N. declară că l-a transmis prin fax la data de 26 mai 2008, conform registrului de corespondenţă pentru anul 2008 al Biroului Vamal Siret.

De asemenea, din datele comunicate de Agenţia Naţională a Vămilor - Comisia de Disciplină, rezultă că până la 12 iunie 2009 faţă de inspectorul vamal L.M.V. nu s-a dispus nici o măsură disciplinară, iar prin raportul din 12 iunie 2009, comisia a propus clasarea sesizării ca nefiind susţinută de probe, soluţie aprobată de către vice-preşedintele ANV Bucureşti. Decizia a fost fundamentată pe soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi în Dosarul nr. 2265/P/2008, soluţie infirmată din data de 14 aprilie 2009 şi pe un argument de fapt şi anume acela că cetăţenii ucraineni ar fi fost opriţi la cca 5 km de biroul vamal, când din întreg probatoriul rezultă că aceştia au fost opriţi lângă postul de control P1, în imediata vecinătate a Biroului Vamal Siret.

Apărarea inculpaţilor s-a referit în esenţă la aceea că inculpatul L.M.V. susţinea la acea dată cursuri de master la Universitatea Petre Andrei din Iaşi şi că inculpatul C.R. s-a deplasat la Iaşi pentru a-i intermedia coinculpatului relaţia profesională cu martora C.C.C. şi că în această „cheie de interpretare" trebuie citite toate interceptările telefonice.

Tribunalul a reţinut că această apărare, deşi se fundamentează pe existenţa reală a unor astfel de cursuri de maşter, este în mod flagrant contrazisă de probatoriul administrat. În primul rând există numeroase inadvertenţe între susţinerile celor trei persoane implicat, respectiv martora şi cei trei inculpaţi. Cea mai semnificativă dintre acestea se referă la împrejurarea că, deşi din susţinerile inculpaţilor coroborate cu conţinutul interceptărilor rezultă că doar inculpatul C.R. s-a deplasat la Iaşi, martora a susţinut că ar fi venit ambii inculpaţi. De asemenea, martora a făcut referire la existenţa unei sacoşe relativ voluminoase ce i-ar fi fost oferită, în contradicţie cu susţinerea inculpatului C.R. în sensul că sticlele whisky erau pentru uzul său personal.

De asemenea, în cuprinsul audierii celor doi inculpaţi, instanţa a solicitat în mod repetat explicaţii cu privire la conţinutul convorbirii din data de 26 mai 2008, ora 13.36.56, în mod special cu privire la semnificaţia termenilor de „raport" şi „suflet", nefiind oferită nici un fel de explicaţie. În realitate, rezultă în mod clar că „suflet" este în fapt martorul S.C., inspector disciplinar, iar raportul se referă în fapt la sesizarea emisă deja de fostul şef al inculpatului L.M.V., martorul L.N. în consecinţă, convorbirile telefonice se referă ia o presupusă intervenţie a inculpatului C.R. la directorul DRAOV Iaşi de la acea dată - martora I.L.

Susţinerile inculpaţilor în sensul că nu s-a dovedit în speţă livrarea bunurilor de către inculpatul C.R. martorei, este în realitate lipsită de semnificaţie juridică. Avocaţii aleşi ai inculpaţilor au formulat astfel apărări faţă de o infracţiune cu privire la care nu s-a dispus trimiterea în judecată - luare/dare de mită. Ceea ce s-a reţinut este că inculpatul C.R. ar fi pretins bunurile pentru a interveni la conducerea DRAOV, şi că inculpatul L.M.V. i-a oferit aceste bunuri în scopul acestei presupuse intervenţii. Dacă acesta a avut sau nu loc nu mai constituie obiectul de judecată al prezentei cauze şi, din perspectiva principiului fundamental al prezumţiei de nevinovăţie, nici nu a avut loc.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat indubitabil că în perioada 24 - 27 mai 2008, inculpatul L.M.V., după ce şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, i-a solicitat inculpatului C.R. să intervină pe lângă conducerea DRAOV Iaşi pentru a nu fi sancţionat disciplinar, propunere acceptată de către acesta din urmă. În cursul mai multor discuţii purtate cu inculpatul L.M.V., inculpatul C.R. a afirmat că a discutat cu „şefa", că este femeie serioasă şi că au hotărât „să nu mişte nimic" (să nu ia nici o decizie) până nu va ajunge el la Iaşi, stabilind că această deplasare o va face în zilele următoare.

De asemenea s-a dovedit faptul că inculpatul C.R., pentru a interveni pe lângă directorul DRAOV Iaşi, a pretins de la inculpatul L.M.V. produse cosmetice pe care să le dea martorei I.L. şi a primit produse cosmetice în valoare de 101 euro, precum şi pentru sine, o ladă cu 12 sticle whisky marca BV a 5,5 euro/sticlă (66 euro x 3,65 RON), produse pe care trebuia să le ia cu el la data de 28 mai 2008 când s-a deplasat la DRAOV Iaşi.

Scopul pentru care aceste produse au fost remise, astfel cum rezultă din probele administrate, a fost acela ca martora I.L., director al DROAV Iaşi să nu dispună detaşarea inculpatul L.M.V. de la Biroul Vamal Siret la o altă unitate. Infracţiunea comisă de inculpatul L.M.V. s-a consumat în momentul oferirii de către acesta a bunurilor enumerate mai sus remiterea acestor bunuri nemaiavând relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii, nefăcând altceva decât să confirme promisiunea făcută anterior şi să dea substanţă laturii obiective a infracţiunii. în acelaşi sens, fapta inculpatului C.R. de a pretinde de ia inculpatul L.M.V., atât pentru altul cât şi pentru sine bunurile indicate chiar de el, s-a consumat în momentul formulării acestei pretenţii şi a individualizării bunurilor pretinse, primirea ulterioară a acestora întregind sfera activităţilor desfăşurate de inculpat şi conferind aspectul material al acţiunilor sale. La fel, este lipsit de semnificaţie juridică împrejurarea că aceste bunuri nu ar fi fost efectiv remise.

În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului L.M.V., din două infracţiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. în două infracţiuni de neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 249 alin. (1) C. pen., ca nefondată.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi dispoziţiile art. 72 C. pen. S-a reţinut astfel că infracţiunile săvârşite au un caracter grav în principal prin prisma calităţii şi funcţiilor pe care aceştia le îndeplineau la datele comiterii. De asemenea, este îngrijorătoare uşurinţa cu care ambii inculpaţi au fost dispuşi a folosi poziţia şi relaţiile profesionale sau personale în vederea asigurării unor beneficii pe lângă lege şi chiar împotriva legii, la fel cum îngrijorătoare este şi împrejurarea că s-a reuşit astfel eludarea răspunderii disciplinare şi, până la un anumit punct, şi a celei penale. Toate aceste aspecte imprimă faptelor un caracter grav şi au determinat aprecierea instanţei în sensul că aplicarea pedepsei închisorii prin privare efectivă de libertate este singura aptă a asigura finalităţile de prevenţie specială şi generală ale pedepsei. Au fost avute în vedere şi circumstanţele ce pledează în favoarea inculpaţilor, respectiv că nu au antecedente penale, că s-au prezentat în mod constant în faţa instanţei şi nu au avut un comportament procedural dilatoriu, că inculpatul C.R. are familie şi copii, precum şi că valoarea patrimonială implicată în prezenta cauză este una foarte redusă raportat la gravitatea infracţiunilor. De altfel, această din urmă împrejurare are deopotrivă şi o conotaţie agravantă, relevând uşurinţa cu care inculpaţii s-au angrenat în activitatea infracţională.

În consecinţă, faţă de toate cele reţinute mai sus, pedeapsa care a fost aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege, iar fată de caracterul grav al infracţiunilor, nu s-au reţinut circumstanţe atenuante şi nici nu s-a apreciat ca oportună suspendarea executării. De altfel, faţă de vârstele şi experienţa de viaţă a celor doi inculpaţi, instanţa a apreciat că suspendarea executării nu poate constitui faţă de aceştia un avertisment suficient de ferm, de natură a le modifica conduita, sistemul de valori sau măcar atitudinea faţă de lege.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpaţii L.M.V. şi C.R., criticând-o pentru motivele expuse pe larg în practicaua încheierii de amânare a pronunţării.

Prin Decizia penală nr. 104 din 22 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

S-a constatat astfel că, în mod corect a reţinut prima instanţă situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii L.M.V. şi C.R., aceştia comiţând faptele în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în considerentele sentinţei penale atacate. Curtea îşi însuşeşte pe deplin analiza exhaustivă a probatoriului făcută de prima instanţă, aspect pe care nu îl va mai relua.

În fapt, în ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat L.M.V., din probele administrate în cauză rezultă că la data de 29 mai 2007, acesta, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a acordat liberul de vamă numiţilor T.H., T.S. şi A.C., care intraseră în România din Ucraina, cu mărfuri industriale în valoare de 1.532 euro (pe care intenţionau să le comercializeze), fără plata taxelor vamale, determinând un prejudiciu la bugetul de stat în valoare de 1.029 RON; procedând astfel, inculpatul L.M.V. a asigurat sus-numiţilor posibilitatea valorificării mărfurilor transportate, prin comercializare, în bazarul Suceava; la data de 24 mai 2008, inculpatul L.M.V., în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, deşi a controlat amănunţit autoturismul înmatriculat sub nr. ........ condus de cetăţeanul ucrainean K.G. care transporta mărfuri în valoare de 2.698 RON, pentru care trebuia să achite taxe vamale în valoare de 1.388 RON i-a permis acestuia să intre în România fără achitarea acestor taxe; procedând astfel, inculpatul L.M.V. a asigurat cetăţeanului ucrainean K.G. posibilitatea valorificării mărfurilor transportate, prin comercializare, în bazarul Suceava; în perioada 25 - 27 mai 2008, inculpatul L.M.V. i-a dat numitului C.R., şef Birou Vamal Dorneşti, o ladă de whisky în valoare de 66 euro şi produse cosmetice în valoare de 101 euro pentru a interveni pe lângă conducerea D.R.A.O.V. Iaşi în scopul de nu fi sancţionat administrativ ori disciplinar.

În ceea ce îl priveşte pe apelantul inculpat C.R. din probele administrate în cauză rezultă că acesta, la data de 27 mai 2008 a pretins şi a primit de la inculpatul L.M.V. produse cosmetice în valoare de 101 euro şi o ladă de whisky în valoare de 66 euro pentru a interveni pe lângă funcţionari din cadrul D.R.A.O.V. Iaşi în scopul nesancţionării disciplinare a acestuia sau pentru a nu fi mutat (detaşat) temporar din PTF Siret. În drept, în mod corect a considerat prima instanţă că acţiunile apelantului inculpat L.M.V. mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, conţinuturilor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obţinerii unui avantaj, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. (fapta din 29 mai 2007), de abuz în serviciu contra intereselor publice în scopul obţinerii unui avantaj; prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. (fapta din 25 - 27 mai 2008) şi de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, în mod corect a considerat prima instanţă că acţiunile apelantului inculpat C.R., mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de influentă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.

Criticile apelantului inculpat L.M.V., formulată prin apărătorul ales, în sensul că în cazul celor două infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. se impunea, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în două infracţiuni de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., nu este întemeiată.

Aşa cum a reţinut prima instanţă atât la 29 mai 2007, cât şi la 24 mai 2008 acest apelant inculpat a acţionat cu intenţie.

Faptul că la data de 29 mai 2007 apelantul inculpat L.M.V. şi-a încălcat cu intenţie atribuţiile de serviciu, în sensul că a acordat liberul de vamă, la intrarea în România a numiţilor T.H., T.S. şi A.C., deşi văzuse că aceştia aveau în maşina cu care se deplasau diverse mărfuri (care puteau depăşi plafonul pentru care se plăteau taxe vamale), rezultă din anumite împrejurări de fapt ale cauzei reţinute pe baza probelor administrate, respectiv: din faptul că mărfurile (extrem de voluminoase unele dintre ele - 2 drujbe, 25 de lame pentru drujbe, 46 de pompe submersibile, 40 de litri de ulei pentru drujbă etc.) erau la vedere în autovehiculul cu care cei trei martori se deplasau; din faptul inculpatul L.M.V. şi martora A.C. exista o legătură anterior datei de 29 mai 2007 (deţinerea numărului de telefon al lui L.M.V. de către martoră); din faptul că inculpatului L.M.V., imediat după ce poliţia de frontieră a oprit pentru control microbuzul cu care se deplasau cei trei martori, a plecat de la locul de muncă spre locul unde a fost oprit microbuzul (aproximativ 1,2 km de biroul vamal); precum şi din faptul că inculpatul L.M.V. a solicitat martorului P.V. (agent de poliţie) de a fi ţinut la curent cu derularea cercetărilor şi solicitarea de a i se comunica măsurile dispuse la un telefon al cărui număr l-a transmis martorului.

Faptul că şi la data de 24 mai 2008 apelantul inculpat L.M.V. şi-a încălcat cu intenţie atribuţiile de serviciu. În sensul că a acordat liberul de vamă, la intrarea în România a numitului K.G., deşi ştia că acesta avea în maşina cu care se deplasa diverse mărfuri (care puteau depăşi plafonul pentru care se plăteau taxe vamale), rezultă din împrejurarea că acesta a controlat efectiv şi amănunţit autoturismul amintit (inclusiv la motor şi în compartimentul roţii de rezervă), a desfăcut ambalajele mărfurilor transportate pentru confruntarea stocului declarat cu cel de facto transportat (ocazie cu care şi-a dat seama de caracterul pur comercial al acestora, precum şi de valoarea lor aproximativă) şi, cu toate acestea nu a solicitat plata taxelor vamale cuvenite. În acest sens cea mai relevantă este declaraţia martorei K.O. (soţia numitului K.G. care se afla şi ea în maşină).

Tot cu privire la cele două infracţiuni de abuz în serviciu, a mai criticat apelantul inculpat L.M.V. faptul că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut incidenţa în speţă a prevederilor art. 741 C. pen. (ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 13 C. pen.). Această critică nu este întemeiată. În textul invocat (art. 741 alin. (1) C. pen.) se face referire în mod clar la „infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice .. prevăzute în prezentul cod". Or, este de domeniul evidenţei că inculpatul L.M.V. este acuzat de săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute într-o lege specială (art. 13² din Legea nr. 78/2000), pe care legiuitorul nu a înţeles în niciun moment să o includă în sfera de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 741 C. pen. De asemenea, în opinia instanţei de apel, cele două infracţiuni nu pot fi considerate nici infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, pentru a atrage incidenţa art. 741 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fiind vorba despre infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie).

A mai arătat apelantul inculpat L.M.V. că în ceea ce priveşte infracţiunea de cumpărare de influenţă, prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina sa este incidenţă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., „faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii", în condiţiile în care nu s-a probat că remiterea bunurilor s-a făcut în scopul cumpărării de influenţă. Şi această critică este neîntemeiată.

Din probele administrate rezultă că apelantul inculpat L.M.V. a remis apelantului inculpat C.R. o ladă de whisky în valoare de 66 euro şi produse cosmetice în valoare de 101 euro (acest aspect nici nu este contestat de apelantul inculpat L.M.V.).

Or, din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de apelanţii inculpaţi între ei sau de apelantul inculpat L.M.V. cu alte persoane, în perioada 26 mai 2008 - 29 mai 2008, rezultă fără nici un dubiu că remiterea bunurilor amintite către apelantul inculpat C.R. s-a făcut tocmai în scopul ca acesta din urmă să intervină la martora I.L. de la D.R.A.O.V. Iaşi pentru evitarea unei sancţionări disciplinare a apelantului inculpat L.M.V. pentru cele întâmplate în P.T.F. Siret la 24 mai 2012.

Cea mai relevantă dintre discuţiile telefonice amintite este cea din data de 26 mai 2008, orele 13:36 dintre cei doi inculpaţi apelanţi.

Cu prilejul acestei discuţii apelantul C.R. îi spune apelantului L.M.V. că a vorbit cu persoana de la Iaşi, că aceasta o să vadă raportul martorului L.N. şi că i-a solicitat acestei persoane să nu mişte pe nimeni până nu vine el la Iaşi; apelantul C.R. spune la un moment dat, „să nu mai apară S. aicea" când explică ce a dorit să îi transmită martorei I.L. - directorul DRAOV Iaşi de la acea dată (din această sintagmă rezultă ceea ce urmăreau să obţină cei doi apelanţi inculpaţi, respectiv oprirea oricărei cercetări administrative a apelantului L.M.V. pentru cele întâmplate în data de 24 mai 2008, S.C. fiind inspector disciplinar); de asemenea, cu prilejul aceleiaşi discuţii, apelantul C.R. îl informează pe apelantul L.M.V. că o să plece el la Iaşi „miercuri sau joi" şi să îşi pună fermoar la gură.

De asemenea, relevantă este şi discuţia dintre cei doi apelanţi din data de 27 mai 2008 orele 19:42. Ocazie cu care apelantul L.M.V. îi cere sfatul apelantului C.R. cu privire la parfumurile care trebuiau trimise la Iaşi, iar acesta din urmă după ce îi spune care mărci de parfum ar fi mai potrivite, îi comunică „mâine dimineaţă la ora şapte şi un sfert să mă sune şi să-mi aducă parfumurile".

Într-adevăr, a doua zi, pe 28 mai 2008, apelantul C.R. s-a deplasat la D.R.A.O.V. Iaşi unde s-a întâlnit cu martora I.L., la acea dată directorul instituţiei.

Apelantul inculpat C.R. a arătat că în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., reţinută în sarcina sa este incidenţă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., „faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii", mai exact latura obiectivă. Această critică este neîntemeiată.

Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri.

Or, din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc că apelantul inculpat C.R. a pretins şi primit de la apelantul L.M.V. o ladă de whisky în valoare de 66 euro şi produse cosmetice în valoare de 101 euro, pentru a interveni la funcţionari D.R.A.O.V. Iaşi în vederea nesancţionării administrative sau disciplinare a ultimului. Nu are nicio relevanţă penală dacă bunurile erau pentru el sau pentru altă persoană.

În discuţia telefonică dintre cei doi apelanţi din data de 27 mai 2008 orele 19:42 apelantul C.R. îi spune apelantului L.M.V. textual, „mâine dimineaţă la ora şapte şi un sfert să mă sune şi să-mi aducă parfumurile", iar în discuţia dintre cei doi din data de 27 mai 2008 orele 19:58 apelantul C.R. îi spune apelantului L.M.V. „Auzi. Pune şi mie o sticlă, .. o ladă de .. sticle de alea negre, de 5,5, cum dracu se chemă alea", .."O iau mâine acolo cu mine", referindu-se la sticle de whisky (12) marca BV, pe care voia să le ia a doua zi în deplasarea de la Iaşi.

Apărările apelantului C.R. (însuşite şi de celălalt apelant), în sensul că martora I.L. nu avea competenţa de a sancţiona disciplinar pe apelantul inculpat L.M.V., astfel că apelantul C.R. nu avea nici un motiv sau interes să încerce să o influenţeze pe aceasta în vreun fel, nu vor fi reţinute. în luna mai 2008 martora I.L. îndeplinea funcţia de director executiv al DRAOV Iaşi, iar în cadrul acestei instituţii funcţiona Compartimentul Verificări Interne, abilitat să efectueze cercetări administrative cu privire la lucrătorii vamali din cadrul DRAOV Iaşi. În situaţia în care se constata o abatere gravă de către Compartimentul Verificări Interne se sesiza comisia de disciplină din cadrul A.N.V. în cazul în care nu se propunea sesizarea comisiei de disciplină se putea dispune ca măsură administrativă mutarea temporară a lucrătorului vamal la un alt punct vamal. Apelantul L.M.V., aşa cum rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate ale acestuia (cea mai relevantă fiind cea din data de 24 mai 2008 orele 21:01) se temea că în urma incidentului din data de 24 mai 2008 va fi detaşat (mutat) 3 luni la un alt punct vamal (deşi aceasta nu era o sancţiune disciplinară prevăzută de lege, rezultă din actele dosarului că era o practică des uzitată). Cum luna mai 2008 martora I.L. îndeplinea funcţia de director executiv al DRAOV Iaşi, avea atribuţii în ceea ce priveşte detaşarea (mutarea) temporară a apelantului inculpat L.M.V. la un alt punct vamal decât cel în care îşi desfăşura activitatea sau în sesizarea comisiei de disciplină din cadrul A.N.V.

A mai susţinut inculpatul L.M.V., prin apărătorul său ales că nu avea nici un interes să influenţeze ancheta administrativă declanşată împotriva sa în anul 2008 câtă vreme el deţinea o rezoluţie cu soluţia neînceperii urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi. Or, la data la care s-a săvârşit infracţiunea de cumpărare de influenţă ce face obiectul cauzei de faţă (25-27 mai 2008), apelantul inculpat nu deţinea vreo rezoluţie a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, în condiţiile în care această unitate de parchet s-a pronunţat cu privire la cele întâmplate în P.T.F. Siret la data de 24 mai 2008 abia la data de 25 august 2008 (Rezoluţia nr. 2264/P/2008).

Susţinerile apelanţilor inculpaţi în sensul că la data critică C.R. s-a deplasat la Iaşi pentru a rezolva o problemă legată de cursurile de masteral ale inculpatului L.M.V. prin intermediul numitei C.C.C. (cadru didactic la Universitatea Petre Andrei din Iaşi) şi că toate interceptările telefonice din acele zile se referă la această situaţie, nu sunt întemeiate.

- art. 385⁹ pct. 9 raportat la art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., susţinându-se în esenţă că instanţa de fond nu a stabilit de o manieră completă şi indubitabilă starea de fapt pe baza probelor administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, astfel încât preluarea considerentelor din rechizitoriu echivalează cu lipsa motivării.

Totodată, s-a mai susţinut că la termenul la care dezbaterile au fost declarate închise, instanţa de apel a respins nemotivat cererea de probe formulată în apărare;

- art. 385⁹ pct. 18 raportat la art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., întrucât organele judiciare nu au stabilit, pe bază de probe certe, că inculpatul îi cunoştea pe cetăţenii ucrainieni şi nu a administrat probe care să demonstreze că în mod efectiv aceştia au obţinut avantaje patrimoniale prin eventuala comercializare a bunurilor introduse în România.

În ce priveşte infracţiunea de cumpărare de influenţă, urmează a se constata că demersurile realizate de inculpat de a se informa cu privire la sancţiunile ce puteau să îi fie aplicate, cumpărarea de produse din magazinul duty-free sau solicitarea sprijinului inculpatului C.R. pentru finalizarea în timp util a cursurilor de masterat nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

- art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepselor şi aplicarea unei forme neprivative de libertate de executare a celei rezultante.

Inculpatul C.R. a invocat cazurile de casare prev. de:

- art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., întrucât motivarea soluţiei s-a făcut pe baza unor interpretări subiective şi care sunt în contradicţie cu situaţia de fapt şi realitatea obiectivă;

- art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., întrucât instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat în detaliu asupra cererilor de probaţiune;

- art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., întrucât instanţele de fond şi apel nu au arătat, prin analiza completă a doctrinei juridice şi a probelor solicitate în apărare, care anume fapte corespund diferitelor elemente constitutive ale infracţiunii şi care sunt mijloacele de probă prin care au fost dovedite;

- art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt prin neanalizarea obiectivă a faptelor, a literaturii şi practicii judiciare şi parţial numai a probelor acuzării, folosindu-se de abordări subiective pentru a pronunţa o hotărâre de condamnare pentru o faptă pe care inculpatul nu a comis-o;

Cu privire la acest aspect, în mod just a apreciat prima instanţă că există multe inadvertenţe între susţinerile celor trei persoane implicate care fac ca varianta prezentată de ele să nu fie credibilă (spre exemplu, din susţinerile apelanţilor inculpaţi şi din interceptarea convorbirilor telefonice efectuate în cauză rezultă că doar inculpatul C.R. s-a deplasat la Iaşi, pe când martora C.C.C. a susţinut că ar fi venit ambii apelanţi inculpaţi, de asemenea, martora C.C.C. a făcut referire la existenţa unei sacoşe relativ voluminoase ce i-ar fi fost oferită, în contradicţie cu susţinerea inculpatului C.R., în sensul că sticlele de whisky primite de la inculpatul L.M.V. - care ar fi avut un volum mare, erau pentru uzul său personal). Mai mult, din ansamblul transcrierilor discuţiilor telefonice interceptate nu rezultă nici cel mai mic indiciu care să susţină varianta prezentată de apărare.

Curtea constată, de asemenea, că prima instanţă a individualizat în mod corect pedepsele principale şi complementare aplicate celor doi apelanţi inculpaţi, în raport de criteriile prevăzute de art 72 C. pen. şi nu se impune o reducere a acestora.

A solicitat apelantul inculpat C.R., în subsidiar, suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de către prima instanţă, în condiţiile în care valoarea a bunurilor primite pentru influenţă (165 de euro) era mică.

Având în vedere gradul de pericol concret al infracţiunii săvârşite, importanţa valorilor sociale lezate, funcţia deţinută de către acesta la data săvârşirii faptei şi mai ales atitudinea inculpatului apelant C.R. pe parcursul procesului penal (acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei imputate, încercând să acrediteze ideea că bunurile primite aveau un cu totul alt scop şi o altă destinaţie), Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. sau de art. 86¹ alin. (1) lit. c) C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a pedepsei principale aplicate de către prima instanţă (simpla pronunţare a condamnării nu va constitui un avertisment suficient pentru inculpat, astfel încât şi fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni). Aceste argumente sunt valabile şi în cazul celuilalt apelant inculpat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.M.V. şi C.R.

Inculpatul L.M.V. a invocat cazurile de casare prev. de:

- art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea sancţiunii aplicate şi aplicarea art. 81 C. pen.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursurile sunt fondate, în limitele ce se vor arăta în continuare.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., Curtea constată că inculpatul L.M.V. nu a motivat calea de atac exercitată în termenul prevăzut în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., adică chiar prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În speţă, primul termen de judecată a avut loc la data de 28 martie 2013, iar inculpatul L.M.V. a depus motivele scrise de recurs la data de 26 aprilie 2013.

În privinţa inculpatului C.R., Curtea constată că acesta a motivat recursul prin două memorii distincte, unul depus în termenul legal (dar în care a invocat doar cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12,14 şi 18 C. proc. pen.), iar altul depus la termenul la care au avut loc dezbaterile (şi care cuprinde suplimentar cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen.).

Prin urmare, Curtea constată că niciunul dintre inculpaţi nu a invocat în termenul prevăzut de lege cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., astfel încât, neregăsindu-se printre cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., acesta nu poate fi analizat de către instanţa de recurs, prin raportare la disp. art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., Curtea reţine că acesta are în vedere omisiunea esenţială a instanţei de apel de a se pronunţa fie asupra unor probe administrate în cauză (în sensul că au existat probe care nu au fost luate în considerare, deşi acestea erau de natură a schimba soluţia procesului), fie asupra unor cereri ale părţilor (în sensul că, deşi au fost formulate solicitări de probatorii ori altele asemenea care puteau influenţa judecata, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestora).

Prin urmare, în privinţa cererilor esenţiale, acest motiv de casare nu sancţionează modul în care instanţa de apel Ie-a soluţionat, ci omisiunea acesteia de a le analiza.

Examinând dosarul instanţei de apel, Curtea constată că doar inculpatul C.R. a formulat o cerere de probatorii, în timp ce inculpatul L.M.V. a arătat, prin avocatul său ales, că nu are probe de formulat, însă în măsura în care vor fi admise probele inculpatului C.R.,. îşi rezerva dreptul de a le completa.

Aşa cum rezultă din încheierea de la termenul de judecată din 15 octombrie 2012, cererea de probatorii formulată de inculpatul C.R. a fost discutată în condiţii de contradictorialitate şi soluţionată de către instanţa de apel, care a admis-o în parte (în ce priveşte proba cu înscrisuri şi cea privitoare la reaudierea inculpaţilor), respingând celelalte probe ca nefiind utile cauzei.

În aceste condiţii, Curtea constată că nu este incident cazul de casare invocat de către inculpaţi, întrucât pe de o parte doar unul dintre ei a formulat în faţa instanţei de apel o cerere de probatorii, iar pe de altă parte această instanţă s-a pronunţat motivat asupra probelor solicitate de către celălalt inculpat.

În realitate, ceea ce se critică în faţa instanţei de recurs nu este nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale (de probatorii), ci modul în care instanţa de apel a soluţionat această cerere, aspect care însă nu poate fi cenzurat în limitele cazului de casare invocat. în ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existenţă sau inexistenţă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurenţii critică în esenţă modalitatea în care instanţele de fond şi apel au interpretat acest probatoriu, solicitând practic instanţei de recurs să procedeze la o reapreciere a acestuia, ceea ce însă nu se poate realiza în limitele cazului de casare invocat.

În privinţa probelor şi a aprecierii acestora, Curtea reţine că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Deşi aprecierea probelor nu poate fi cenzurată în limitele cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., instanţa de recurs poate totuşi verifica dacă a fost respectat principiul liberei aprecieri a probelor consacrat de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., căci acesta ţine de legalitatea procesului penal, a cărei respectare poate şi trebuie să fie analizată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

Din această perspectivă, Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut situaţia de fapt în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, context în care au fost analizate şi apărările pe care inculpaţii şi le-au făcut pe parcursul soluţionării cauzei.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., Curtea reţine că acesta poate fi incident numai în situaţia în care în mod greşit s-a apreciat că starea de fapt rezultată din materialul probator administrat în cauză întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Prin urmare, în limitele acestui caz de casare nu se discută situaţia de fapt (care, prin ipoteză, este necontestată), ci doar încadrarea ei în drept, invocându-se că în realitate aceasta nu realizează conţinutul constitutiv al vreunei infracţiuni (cea pentru care recurentul a fost condamnat sau alta prevăzută de legea penală).

În măsura în care se susţine o altă stare de fapt, arătându-se că aceasta (iar nu cea reţinută de instanţele inferioare) nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, o asemenea critică nu se circumscrie cazului de casare analizat, ci eventual celui prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., singurul prin prisma căruia poate fi revizuită situaţia de fapt.

Or, aşa cum se poate observa din motivarea recursului, inculpatul C.R. (care a invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.) contestă starea de fapt reţinută de instanţele de fond şi apel, criticând modul în care acestea au interpretat probatoriul administrat în cauză şi au motivat soluţia de condamnare dispusă împotriva inculpatului, aspecte care însă nu pot forma obiectul analizei instanţei de recurs din perspectiva cazului de casare sus-arătat.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind parţial întemeiate criticile formulate de inculpaţi, respectiv doar cele care pun în discuţie modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate celor doi recurenţi.

Fără a nega gradul de pericol social concret al faptelor comise, care se reflectă corespunzător în cuatumul pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea apreciază că datele ce caracterizează persoana acestora (incluzând perioada lucrată în sectorul vamal şi calificativele obţinute, situaţia lor familială), conduita lor procesuală, ca şi durata scursă de la momentul săvârşirii infracţiunilor şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, justifică o formă neprivativă de libertate de executare a pedepselor, apreciindu-se astfel că reeducarea inculpaţilor poate fi atinsă şi fără privarea lor de libertate.

Cu toate acestea, Curtea va ţine seama de amploarea şi gravitatea activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare inculpat, stabilind astfel o modalitate mai restrictivă de executare a pedepsei în cazul inculpatului L.M.V., prin impunerea unor măsuri de supraveghere în condiţiile art. 86¹ şi urm. C. pen. cărora acesta va trebui să se supună pe durata termenului de încercare.

Va atrage atenţia ambilor inculpaţi asupra condiţiilor în care beneficiul suspendării executării pedepsei va fi revocat.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În aceste limite, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursurile inculpaţilor vor fi admise, hotărârile anterioare casate, iar cauza rejudecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii L.M.V. şi C.R., împotriva Deciziei penale nr. 104 din 22 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava , secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în totalitate decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 53 din 16 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală şi rejudecând:

În baza art. 86¹ - art. 86² C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L.M.V., pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Suceava;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 81 - 82 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului C.R., pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L.M.V., în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1564/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1569/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1568/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs