ICCJ. Decizia nr. 1517/2013. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1517/2013

Dosar nr. 13439/63/2010

Şedinţa publică din 2 mai 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 430 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. 13439/63/2010, a fost respinsă cererea formulată de inculpaţii N.B.I., S.I.S. şi B.C.M., privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

I. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul D.O.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 46 alin. (2), raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.O.R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv de la 01 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv şi s-a menţinut măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova.

II. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul N.B.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 01 iunie 2010 şi de la 04 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv şi s-a menţinut măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova.

III. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 10 luni.

În baza art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C.M. perioada reţinerii de la 01 iunie 2010 şi a arestului preventiv de la 04 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu privire la inculpaţii S.I.S. şi S.L., din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, pentru fiecare dintre inculpaţi.

IV. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.I.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 01 iunie 2010 până la 28 ianuarie 2011 inclusiv şi a fost menţinută măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă prin Decizia nr. 121 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova din art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, în art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, cu privire la inculpatul T.A.G..

V. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul T.A.G. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpate la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.A.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 09 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv şi s-a menţinut măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Bucureşti dispusă prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova.

VI. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.L. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpate la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 33 - 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.L. perioada arestului preventiv de la 09 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 145¹ C. proc. pen., a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă de Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 faţă de inculpaţii B.C.M. şi S.L., cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

S-a dispus ca pe durata măsurii obligării inculpaţilor B.C.M. şi S.L. de a nu părăsi ţara, fiecare dintre aceştia să respecte următoarele obligaţii, conform dispoziţiilor art. 145¹, raportat la art. 145 alin. (1¹) şi alin. (1²) C. proc. pen.:

- să se prezinte la organele de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori vor fi chemaţi;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Poliţia municipiului Craiova, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori vor fi chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu folosească carduri bancare sau alte instrumente de plată electronică; să nu se apropie şi să folosească bancomate (bancare - ATM);

- să nu se apropie de martorii A.S.E., P.V., M.A., S.R.C. şi U.V.T. şi să nu comunice cu aceşti martori.

S-a atras atenţia inculpaţilor B.C.M. şi S.L. asupra dispoziţiilor art. 145¹ pct. 2 raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind încălcarea cu rea-credinţă a măsurilor şi a obligaţiilor impuse.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 0,05 grame de cannabis, ridicată de la inculpatul B.C.M.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unui pistol marca E calibru de 8 mm, seria E1, ridicat de la inculpatul T.A.G.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul S.I.S. a unui laptop marca T, cu seria T1.

În baza art. 118 lit. c) şi lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea unui hard-disk marca „WD", cu seria WM capacitate 80 Gb şi a unui CD de culoare galbenă, marca „E", de la inculpatul D.O.R., a unui hard-disk marca „Mx", seria 9Q, capacitate 500 Gb şi a trei suporturi optice, marca „T", „Ml" şi „Mr", de la inculpatul T.A.G., precum şi a unui număr de cinci carduri, ridicate de la inculpatul T.A.G., individualizate conform proceselor-verbale.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul S.L. a două baghete din plastic, în formă de L.

Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 15 octombrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 13439/63/2010, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. 33/D/P/2010 din 15 octombrie 2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor S.I.S., D.O.R., B.C.M., N.B.I., S.L., T.A.G., astfel:

D.O.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea 39/2003,

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventive şi pentru infracţiunea de:

- deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.,

N.B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv şi pentru infracţiunea de:

- deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.,

B.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventive şi pentru infracţiunile de:

- complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prev. la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45,faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III şi

- deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.,

S.I.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv şi pentru infracţiunea de:

- complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.,

T.A.G. zis „Gh." pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv şi pentru infracţiunile de:

- complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea 161/2003, Titlul III,

- falsificarea instrumentului de plată electronică în modalitatea deţinerii în vederea punerii în circulaţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 24 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 365/2002 şi

- nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) din C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi

S.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv şi pentru infracţiunea de:

- complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut că, la data de 11 februarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a fost sesizat de către structurile specializate, cu privire la faptul că S.I.S., împreună cu T.M.C., zis „P." şi D.I., zis „J.H.", sunt liderii unei grupări infracţionale specializate în falsificarea cardurilor bancare şi a altor mijloace de plată electronică.

Din sesizarea înaintată la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a rezultat faptul că în cadrul grupării infracţionale condusă de cele trei persoane menţionate anterior, au mai fost identificaţi D.O.R. şi B.M.S., aceştia ocupându-se de montarea în ţări, precum Germania, Franţa şi Italia, a unor dispozitive de tip „s" (copiator) şi camere video, cu care se copiau datele cardurilor introduse în bancomat, precum şi codul PIN aferent.

Ulterior, informaţiile obţinute erau utilizate pentru donarea cardurilor originale, folosindu-se dispozitive de inscripţionat banda magnetică.

În finalul sesizării înaintate la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a arătat că aparatura folosită în activitatea infracţională fusese achiziţionată de la S.V. zis „J." sau „B.", precum şi de la un anume T.M.C. din Bucureşti.

Urmare acestei sesizări, la data de 12 februarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat şi obţinut de la Tribunalul Dolj autorizaţia cu nr. 10 din 12 februarie 2010, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediu ambiental şi localizare, pentru posturile telefonice cu nr. ........., utilizat de inculpatul S.I.S. şi ........., utilizat de numitul T.M.C., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 februarie 2010, dispusă de instanţă prin încheierea cu acelaşi număr din aceeaşi dată

Datele informaţionale furnizate ulterior de către structurile operative, au relevat faptul că activităţile infracţionale de extragere de numerar cu carduri clonate, desfăşurate pe teritoriul Italiei, de către membrii grupului infracţional organizat, coordonat de către inculpatul S.I.S. aveau loc în zilele de 25, 26, 27 şi 28 ale fiecărei luni, seara şi dimineaţa, deoarece în acele zile erau alimentate cardurile cu retribuţiile salariale ale cetăţenilor italieni.

Totodată, în cadrul grupului infracţional organizat, a fost identificat inculpatul N.B., persoană aflată într-o strânsă legătură cu inculpatul S.I.S., prin prisma faptului că acesta îi este naş, dar şi alte persoane, unele neidentificate, prin intermediul cărora membrii grupului intenţionau să cumpere din nou aparatură din Municipiul Bucureşti.

În aceste condiţii, la data de 23 februarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat şi obţinut de la Tribunalul Dolj autorizaţia cu nr. 10A din 23 februarie 2010 pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediu ambiental şi localizare, pentru posturile cu nr. ........., ......... şi ......... utilizat de numitul L.R., ......... utilizat de C.C.F., ......... şi ........., ambele utilizate de inculpatul S.I.S., ......... utilizat de Ţ.A.I. şi ........., ........., ........., ........., ........., ......... şi ........., utilizate de persoane neidentificate din cadrul grupului infracţional organizat, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 februarie 2010.

Datele de anchetă strânse ulterior ca urmare a activităţilor specific desfăşurate, au stabilit faptul că la sfârşitul lunii februarie 2010, autorităţile italiene procedaseră la reţinerea inculpatului D.O.R. pentru activităţi infracţionale desfăşurate pe teritoriul Italiei.

Urmare situaţiei de mai sus, inculpatul S.I.S. discutase cu numitul N.B.I., pentru ca acesta să o convingă pe numita „S.", identificată ca fiind A.S.E., pentru ca aceasta să-i găsească un avocat lui D.O.R., care să-l reprezinte în faţa autorităţilor judiciare italiene.

S-a arătat în actul de sesizare că informaţiile prezentate anterior, cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de D.O.R. pe teritoriul Italiei, sunt confirmate fără echivoc de către Oficiul Interpol - Bucureşti, care la data de 22 iulie 2010, a comunicat că: „în data de 03 mai 2010 carabinierii din Bitonto (Bari) i-au făcut raport penal către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bari şi l-au înscris în anchetă penală pentru infracţiune de fraudă informatică împotriva aparaturii bancomatului Băncii MPS, împreună cu alte persoane. La data de 15 iunie 2010, Comisariatul de Poliţie din Canosa di Puglia (Bari) i-au făcut raport penal către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bari şi l-au înscris în anchetă penală pentru infracţiuni de utilizare ilegală de carte de credit împotriva aparatelor bancomatelor Băncii MPS şi CE dar şi pentru infracţiunea de instalare ilegală a aparaturii pentru a intercepta telecomunicaţii, anchetele aflându-se în stadiul de investigaţii preliminarii".

Faptul că inculpatul D.O.R. desfăşurase activităţi infracţionale pe teritoriul Italiei, în domeniul infracţiunilor de criminalitate informatică, precum şi legătura sa cu persoane din cadrul grupului infracţional organizat menţionat anterior, a rezultat şi din comunicarea adresată B.C.C.O. Craiova, din care a reieşit că M.V.V. fusese arestat de către „Nucleul Operativ al Companiei de Carabinieri" din Napoli, la data de 24 aprilie 2010 şi depus la Penitenciarul Napoli, pentru infracţiunea de distrugere de aparatură informatică, telematică şi bancomatică, fiind iniţial arestat în penitenciar iar, ulterior, la data de 06 mai 2010, s-a dispus cu privire la el măsura arestului domiciliar.

În aceeaşi comunicare, s-a mai arătat că învinuita P.V. a fost arestată în flagrant pentru aceeaşi infracţiune ca şi M.V.V., alături de numitul T.M.C., care fusese arestat domiciliar în localitatea italiană Fiumidno pentru infracţiunea de distrugere de aparatură informatică, telematică şi bancomatică.

Totodată, din conţinutul comunicării a rezultat în mod explicit că inculpatul D.O.R. participase la activitatea infracţională împreună cu învinuita P.V. şi că privitor la toţi se luase în final, măsura îndepărtării din teritoriul Italian, pentru motive imperative de ordine publică.

În cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, în mod cert, la activitatea infracţională desfăşurată participaseră persoanele prezentate anterior.

Astfel, din relatarea învinuitei P.V. rezultă că înainte de Crăciunul anului 2009, aceasta 1-a cunoscut pe inculpatul S.I.S., prin intermediul lui T.M.C., zis „P.". Din prezentarea învinuitei, rezultă că inculpatul S.I.S. şi T.M.C., zis „P." i-au cerut acesteia să-i însoţească în Italia, deoarece „..aveau acolo un român care se ocupa cu activităţi de skimming (copiere)..".

Deoarece învinuita P.V. nu era prea convinsă să facă acest lucru, cei doi au menţionat că activitatea ei consta în aceea că îl însoţea pe cel care monta aparatura şi trebuia să distragă atenţia pentru a nu fi observat în timp ce umbla la bancomate. Până la urmă, învinuita P.V. a acceptat propunerea celor doi, astfel că s-a deplasat în Italia şi l-a cunoscut pe inculpatul D.O.R., el fiind persoana care se ocupa cu montarea aparaturii de copiere la ATM-uri.

S-a reţinut, astfel, că la câteva zile după ce l-a cunoscut pe D.O.R., învinuita l-a însoţit pe acesta la un ATM, unde inculpatul a montat o gură de bancomat şi o cameră video miniaturală.

Ulterior, spre sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2010, învinuita l-a mai însoţit de două ori pe D.O.R. pentru a monta aparatura de copiere, iar a doua oară, când cei doi au mers pentru a recupera dispozitivele, au fost prinşi de către carabinierii din Barleta şi arestaţi preventiv.

Totodată, s-a reţinut că din relatarea învinuitei P.V. rezultă în mod expres faptul că dispozitivele de skimming (copiere) folosite în Italia fuseseră achiziţionate de către inculpatul S.I.S. şi T.M.C., zis „P." de la o persoană din municipiul Bucureşti pe care învinuita nu o cunoştea.

S-a mai arătat că preocupările infracţionale ale inculpaţilor S.I.S. şi D.O.R. sunt dezvoltate şi de martora A.S.E., care, în declaraţia dată, prezintă împrejurările în care i-a cunoscut pe cei doi, faptul că D.O.R. şi P.V. au fost prinşi de autorităţile italiene cu dispozitive de skimming (copiere) la bancomat, precum şi interesul inculpatului S.I.S. de a-i proteja pe cei doi, cu privire la eventuala răspundere în faţa autorităţilor italiene.

Nu în ultimul rând, din relatarea martorei A.E.S. rezultă că, deplasându-se în Italia pentru a discuta cu un avocat, a cunoscut-o pe mama inculpatului D.O.R., numita „C.", soră a inculpatului S.I.S., ocazie cu care, la insistenţele inculpatului N.B.I., aceasta a trebuit să ascundă la sutien, pentru a fi scoasă din ţară, o gură de bancomat care rămăsese nerecuperată de autorităţile italiene.

Din actele administrate în cauză, respectiv autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice, precum şi percheziţiile domiciliare efectuate, a rezultat modul în care inculpatul S.I.S. conducea întreaga activitate infracţională, depunând diligentele pentru procurarea de aparatură electronică performantă utilizată la copierea cardurilor bancare, acesta aflându-se în strânsă legătură cu persoanele menţionate anterior.

În aceste împrejurări, la sfârşitul lunii mai 2010, datele informative deţinute au reliefat faptul că inculpatul S.I.S. intenţiona să se deplaseze în Germania, pentru a continua activitatea infracţională, deoarece, urmare împrejurărilor prezentate în paginile anterioare, desfăşurarea de acţiuni infracţionale în Italia era cel puţin riscantă.

Urmare acestei situaţii, în seara de 31 mai 2010, inculpaţii S.I.S., D.O.R. şi N.B.I. s-au deplasat cu autoturismul marca CL, cu nr. de înmatriculare "X" spre punctul de trecere a frontierei Cenad, pentru a se deplasa în Germania, urmând ca aparatura să fie transportată în alte împrejurări de către alte persoane.

La data de 01 iunie 2010, în jurul orei 03:30, autoturismul marca CL cu nr. de înmatriculare "X", a fost oprit în punctul de trecere a frontierei Cenad, ocazie cu care s-a constatat că în autoturism se aflau inculpaţii S.I.S., N.B.I. şi D.O.R.

Fiind efectuată o percheziţie a autoturismului, au fost descoperite şi ridicate mai multe sisteme informatice şi mijloace de stocare a datelor, printre care şi un laptop marca T.

În dimineaţa de 01 iunie 2010, la domiciliul inculpaţilor S.I.S., N.B.I., D.O.R. şi B.C.M. au fost efectuate percheziţii domiciliare, ocazie cu care, de la unele dintre aceste imobile au fost ridicate dispozitive folosite în activitatea de skimming (copiere) precum şi suporturi informatice şi mijloace de stocare a datelor cu privire la care, ulterior, au fost efectuate expertize tehnico-ştiinţifice sau percheziţii informatice pentru a se stabili dacă puteau fi utilizate în activitatea de skimming (copiere), ori dacă, conţineau programe specifice acestor activităţi.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatul T.A.G. din municipiul Bucureşti, au fost descoperite şi ridicate mai multe sisteme informatice şi mijloace de stocare a datelor dar şi un skimmer (copiator) inscripţionat PMR 600, asemănător dispozitivelor de citire/scriere a benzilor magnetice a cardurilor bancare, un dispozitiv POS, un display asemănător celor integrate în POS-uri precum şi numeroase instrumente ajutătoare în activitatea de skimming (copiere), fiind descoperite şi ridicate mai multe carduri bancare.

În urma efectuării percheziţiei domiciliare la data de 08 iunie 2010 la domiciliul inculpatului S.L., din procesul-verbal de percheziţie domiciliară rezultă că inculpatul a încercat să facă în aşa fel încât, organul de cercetare penală să nu poată efectua percheziţia domiciliară datorită lipsei vreunui membru de familie, sens în care, în perioada în care a stat ascuns în domiciliul său, a distrus ireversibil mijloace de probă şi le-a abandonat aruncându-le peste un geam de la baia apartamentului său.

Cu toate acestea, în urma efectuării percheziţiei domiciliare au fost descoperite şi ridicate numeroase mijloace informatice şi sisteme de stocare a datelor, precum şi alte bunuri folosite în activitatea infracţională.

Situaţia de fapt expusă şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procese-verbale, interceptări convorbiri telefonice şi comunicări efectuate în baza autorizaţiilor Tribunalului Dolj, procese-verbale de supraveghere operativă, percheziţii domiciliare, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor A.S.E., P.V., M.A., S.R.C., U.V.T. şi C.M.R., precum şi declaraţiile inculpaţilor care nu s-au prevalat de dreptul la tăcere, astfel cum acestea se află menţionate în rechizitoriu, fiind ataşate la dosarul cauzei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii B.C.M., T.A.G., S.I.S., S.L., N.B.I., D.O.R., martorii C.M.R., P.V., S.R.C., M.A., A.S.E., precum şi martorii în circumstanţiere B.V.C., M.G., D.E.A. şi V.M.

În drept: sub aspect constitutiv, s-a arătat că, având în vedere organizarea activităţii infracţionale în sensul că inculpatul S.I.S. coordona acţiunile infracţionale desfăşurate de către inculpaţii D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.L. şi T.A.G., inculpaţii D.O.R. şi T.A.G. ocupându-se în principal de confecţionarea şi montarea aparaturii, faptelor celor 6 inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat că în raport de materialul probator administrat în cauză, faptele inculpatului S.I.S. întrunesc şi elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

De asemenea, faptele inculpatului D.O.R. s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Sub aspect constitutiv, s-a apreciat că faptele inculpatului N.B.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Cu privire la inculpatul B.C.M., s-a considerat că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Percheziţia domiciliară efectuată la inculpatul B.C.M. a evidenţiat, conform Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor (constatarea tehnico-ştiinţifică cu nr. 91808771/2010), că resturile vegetale descoperite conţin 0,05 g cannabis, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Ca atare, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 cu modificările ulterioare, astfel că având în vedere cantitatea mică de cannabis descoperită la domiciliul său, sa apreciat că fapta sa întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004.

Cu privire la inculpatul S.L., s-a apreciat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prev. la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Cu privire la inculpatul T.A.G., s-a apreciat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerţul Electronic şi complicitate la deţinere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prev. la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea deţinerii în vederea punerii în circulaţie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 24 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 365/2002.

Percheziţia domiciliară a evidenţiat găsirea la domiciliul inculpatului T.A.G. a unui pistol marca EW, calibrul 8 mm, seria E1, pistol ce a fost ridicat de către organele de cercetare penală, iar conform Adresei cu nr. de 107,218 din 13 septembrie 2010 a IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi, Substanţe periculoase - Registrul Naţional al Armelor, inculpatul „nu figurează în evidenţele Registrului Naţional al Armelor ca deţinător legal de arme letale sau neletale. De asemenea, pistolul marca EW, calibru 8 mm, seria E1 nu figurează în evidenţele noastre înregistrat, pierdut sau furat".

Fapta inculpatului de a deţine nelegal arma marca EW cu caracteristicile precizate de către organul abilitat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. ce are denumirea marginală de „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", de fapt pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Raportat la probatoriul administrat la urmărirea penală, reluat o parte în ancheta judiciară, Tribunalul a reţinut ca întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la inculpaţii S.I.S. şi S.L. din art. 25 din Legea nr. 365/2002 în art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2003.

Deşi la urmărirea penală martora A.S.E. a dat declaraţii menite să circumscrie vinovăţia inculpatului S.I.S. în sensul reţinerii participaţiei penale sub forma autoratului privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu ocazia audierii în şedinţă publică, martora şi-a retractat declaraţia dată în faţa procurorului de caz precizând că nu a avut nicio discuţie cu inculpatul S.I.S. cu referire la acel laptop care ar fi conţinut aplicaţii informatice menite să ducă la falsificarea de instrumente de plată electronice, sau echipamente necesare în cadrul acestei activităţi de falsificare.

Raportat la percheziţiile domiciliare şi informatice ce au fost efectuate la mijloacele de stocare a datelor, sisteme informatice deţinute de coinculpatul S.I.S., probatoriul de la urmărirea penală a confirmat că nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că ar fi deţinut vreun program informatic folosit în activitatea de criminalitate informatică.

Coroborând aceste probe tehnico-ştiinţifice cu declaraţia martorei A.S.E., oscilantă pe parcursul procesului penal, instanţa a dat eficienţă probelor ştiinţifice, înlăturând declaraţia martorei de la urmărirea penală, subliniind în acest fel îndoiala cu privire la obiectivitatea martorei, îndoială care profită inculpatului.

Faţă de acest aspect, s-a reţinut participaţia penală a inculpatului S.I.S. în modalitatea complicităţii, participaţie ce rezidă, de altfel, din întreg materialul probator, respectiv supravegherea operativă, transcrierile interceptărilor telefonice.

Raportat la aceleaşi probe ce au fost administrate, respectiv concluziile constatărilor tehnico-ştiinţifice, dar şi supravegherea operativă şi interceptările telefonice, probele au condus spre reţinerea aceleiaşi forme de participaţie şi pentru inculpatul S.L., îndoiala cu privire la reţinerea autoratului la infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 fiind redată chiar în conţinutul constatării tehnico-ştiinţifice cu nr. 780303/2010 în care se reţine „nu se poate preciza dacă cele două bucăţi de plastic de formă dreptunghiulară ar fi putut fi utilizate la comiterea de infracţiuni skimming". De asemenea, tribunalul nu a putut reţine simpla deducţie logică făcută de către organul de urmărire penală prin găsirea unor bunuri deteriorate la acelaşi inculpat, acesta a încercat, de fapt, să distrugă anumite dispozitive, programe informatice ce ar fi putut fi utilizate în activitatea infracţională.

Ca atare, reţinând şi în acest caz un dubiu cu privire la actele materiale specifice activităţii de coautorat, s-a reţinut participaţia penală sub forma complicităţii.

Supravegherea operativă concretizată şi în fotografii judiciare efectuate, dar şi în interceptările telefonice au confirmat o complicitate atât morală, cât şi materială a acestui inculpat, susţinută de altfel şi de o abilitate deosebită a inculpatului S.L. în utilizarea mijloacelor informatice, percheziţia domiciliară efectuată atestând ridicarea de numeroase mijloace informatice şi sisteme de stocare a datelor.

Reţinând vinovăţia sub forma intenţiei directe, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul S.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 138 din 18 aprilie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de inculpaţii D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. şi T.A.G. împotriva Sentinţei penale nr. 430 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. 13439/63/2010, ca nefondate, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpaţii D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. şi T.A.G.

Inculpatul D.O.R., prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că recursul declarat vizează două motive de casare şi anume dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 şi 14 C. proc. pen.

Pentru primul motiv de casare, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere apărările pe care le-a făcut atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel, în sensul că nu a făcut parte dintr-un grup organizat aşa cum prevede textul de lege, iar faptul că între el şi inculpatul S. există un grad de rudenie, nu înseamnă că a făcut parte dintr-un grup organizat, lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume, latura subiectivă.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat pentru cea de-a doua şi a treia infracţiune, aşa cum acesta a cerut şi la instanţa de apel, redozarea pedepsei, având în vedere circumstanţele sale personale, şi anume, că a fost la primul contact cu legea penală română, a avut o atitudine procesuală sinceră şi este o persoană tânără, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Inculpatul N.B.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17², pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.

În esenţă, cu privire la primul caz de casare susţinut, a invocat neclaritatea acuzării şi a condamnării, respectiv nerespectarea legii care obligă la o prezentare amănunţită a învinuirii, iar din încadrarea juridică nu rezultă care dintre art. 42 - 45, 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost stabilit ca temei al condamnării sale pentru o infracţiune informatică.

A solicitat instanţei casarea şi trimiterea spre rejudecare a deciziei şi chiar a sentinţei pentru ca să îşi poată face apărările necesare prin raportare la o faptă nu numai descrisă, dar şi încadrată cu exactitate.

Astfel, în motivele scrise aflate la dosarul cauzei, a arătat că nu s-a precizat cu suficientă claritate ce acţiune dintre cele incriminate, respectiv deţinerea unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date informatice i se impută, apreciind că din descrierea faptelor în rechizitoriu şi în cele două hotărâri judecătoreşti, se pare că acuzaţia constă în deţinerea unui dispozitiv şi a două programe informatice ale căror denumiri ar fi fost depistate în stick-ul aflat asupra sa sau numai în deţinerea a două programe informatice.

În situaţia în care se acceptă ideea că actele materiale constau în deţinerea unui dispozitiv şi (sau numai) a 2 programe informatice necesare pentru scrierea şi citirea cardurilor magnetice bancare, respectiv pentru descărcarea şi prelucrarea datelor de pe cardurile bancare, era absolut necesar să se precizeze în care dintre ipotezele normative de la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 se încadrează activitatea de skimming, determinarea cu precizie a faptei penale fiind o cerinţă a procesului echitabil impusă de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar un prim efect concret al acestei încălcări constând în aceea că inculpatul nu a putut să aducă în discuţia instanţei natura cardului bancar în raport de care se putea stabili încadrarea juridică şi limitele de pedeapsă pentru fapta prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte grava eroare de fapt, a arătat că au fost avute în vedere înscrisuri care nu pot să constituie probe şi contrazic realitatea, făcând trimitere la procesul-verbal încheiat de către procuror şi care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege potrivit art. 91 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru că este practic imposibil de verificat o aserţiune a procurorului şi care nu este confirmată de probe, respectiv faptul că ar fi deţinut pentru inculpatul S.I.S. un dispozitiv folosit în activitatea de skimming.

De asemenea, a mai arătat că nu este probată nici deţinerea a două programe informatice utile copierii de date informatice, citirii de carduri bancare, transferării de date de pe carduri bancare pe carduri contrafăcute.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a precizat că s-a reţinut cu totul eronat că relaţiile sale ar fi fost de natură infracţională, că ar fi fost component al unui grup infracţional organizat. Relaţiile cu inculpaţii D. şi S. erau de natură familială, ceea ce explică pe deplin implicarea sa (fin al lui S.) în ajutarea inculpatului D. (nepot de soră al lui S.) şi în efectuarea altor servicii pentru inculpatul S. Simpla alăturare a sa de persoane care ar fi săvârşit infracţiuni informatice, fără ca personal să fi săvârşit vreuna - chiar şi în forma tentativei - nu poate conduce la ideea că este membru al unui grup infracţional organizat.

O altă dovadă a încadrării dreptului la un proces echitabil o constituie dezinteresul, refuzul de a verifica cine era „B." şi ce sumă a ridicat el (N.) de la un bancomat, în timpul supravegherii operative, în Craiova.

Concluzionând, a arătat că nu este vinovat de niciuna din acuzaţii, nu a deţinut echipamente sub nicio formă în niciun moment, existând o singură legătură de rudenie între el şi inculpatul D. A mai precizat că nu a aderat la niciun grup infracţional, singura sa acţiune fiind aceea de a merge împreună cu mama lui D. la acesta când este arestat în Italia.

În ceea ce priveşte pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. a solicitat să se observe că întreaga sa atitudine, în afară de faptele descrise greşit, în opinia sa, în actul de acuzare şi în cele două hotărâri criticate, este una a unei persoane integrate în societate care a avut şi are loc de muncă, ce a primit recomandări inclusiv de la locul de muncă, care are preocupări intelectuale şi studii superioare, împrejurări în raport de care apreciază pedeapsa aplicată mult prea mare, considerând că scopul acesteia poate fi atins şi prin reducerea cuantumului şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.

Inculpatul B.C.M., prin apărător ales, a arătat că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând să fie avută în vedere doar modalitatea de executare a pedepsei şi să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

De asemenea, a solicitat să se ţină cont de faptul că a executat 10 luni din pedeapsă şi de ceea ce s-a depus în scris la dosar, ca şi circumstanţiere, respectiv acte doveditoare că mama sa este grav bolnavă, fiind singurul care o îngrijeşte şi este întreţinător de familie.

Inculpatul S.I.S. a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., arătând că a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru trei infracţiuni: grup organizat, respectiv complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată şi complicitate la deţinere de programe informatice.

În concret, în sarcina sa nu s-a reţinut că ar fi falsificat instrumente de plată, că ar fi accesat programe informatice în scopul săvârşirii de criminalitate informatică şi ar fi făcut demersuri pentru ca nepotul său, coinculpatul D., să aibă posibilitatea să acceseze astfel de programe şi eventual să deţină echipamente cu care într-o perspectivă să obţină beneficii materiale.

La dosarul cauzei, pe lângă anumite elemente probaţionale care dovedesc implicarea sa în măsura complicităţii, există şi alte chestiuni care îi sunt favorabile şi care pot duce la admiterea recursului, respectiv împrejurarea că nu a desfăşurat efectiv o activitate infracţională de falsificare de carduri bancare sau alte mijloace de plată străină, nu a efectuat activităţi de extragere de numerar cu carduri clonate, nu a deţinut niciun fel de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată, iar cu ocazia percheziţiei domiciliare şi informatice făcute pe 01 iunie 2010 au fost descoperite mijloace de stocare, anumite programe informatice, dar s-a stabilit de către organele judiciare specializate că nu au nicio legătură cu criminalitatea informatică. Nu s-a făcut dovada că a obţinut foloase materiale în urma desfăşurării activităţii de complicitate şi nu s-a reţinut nici în cuprinsul rechizitoriului sau hotărârii.

A solicitat ca toate aceste împrejurări care ţin de situaţia de fapt să fie reţinute ca şi circumstanţe atenuante conform disp. art. 74 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte situaţia sa personală, a depus la dosarul cauzei dovezi ale unei activităţi profesionale şi a unei vieţi de familie extrem de pozitive, din care rezultă că de-a lungul activităţii sale a fost implicat, ca administrator şi asociat, la mai multe societăţi comerciale, având mai multe sute de salariaţi care şi-au desfăşurat activitatea într-o fabrică de confecţii, o societate de televiziune prin cablu şi alte firme în oraşul Craiova, iar în planul vieţii de familie a arătat că are doi copii minori, o fată de 16 ani, care se află în Bucureşti şi ar suporta greu situaţia în care se află tatăl său, iar cu actuala soţie are un copil de 2 ani.

A mai precizat că a regretat săvârşirea faptelor şi a recunoscut convorbirile telefonice purtate, dar care nu au fost concretizate, precizând că niciodată nu a vândut sau cumpărat echipamente pentru a-l sprijini pe D., iar aşa-zisul grup infracţional s-a format din persoana sa, D. şi din trei persoane care nu există.

Concluzionând, a solicitat aprecierea asupra tuturor elementelor amintite care pot fi reţinute, în opinia sa, ca circumstanţe atenuante personale conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi să se coboare pedeapsa într-un cuantum care să poată permite aplicarea unei sancţiuni a închisorii cu suspendarea condiţionată sub supraveghere, apreciind că toate aceste elemente, coroborate cu perioada în care s-a aflat în arest preventiv, în opinia sa, îi permit să se poată îndrepta fără a fi nevoit să execute pe mai departe restul de pedeapsă în regim de detenţie.

Inculpatul S.L. a arătat că îşi întemeiază recursul, într-o primă teză, pe disp. art. 385⁹ pct. 12, iar în teză subsidiară art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte primul motiv, a solicitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa întrucât apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, referitor la infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din probatoriul administrat reiese o neconcordanţă evidentă între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al faptelor săvârşite.

A mai solicitat să fie avut în vedere că singurele probe invocate prin rechizitoriu sunt anumite convorbiri telefonie. Din actele dosarului nu reiese că există vreo convorbire telefonică între persoana sa şi ceilalţi inculpaţi, singura prietenie pe care o avea fiind doar cu inculpatul B.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 a arătat că la percheziţiile desfăşurate la domiciliul său nu au fost descoperite dispozitive de schimb, programe informatice, parole sau coduri de acces, nu s-au extras sume de bani, astfel încât, în opinia sa, nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce priveşte această infracţiune.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs din teza subsidiară, şi anume disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei şi să fie stabilită o pedeapsă orientată spre minim cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., în raport de actele în circumstanţiere depuse, de faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră, a fost şi este angajat în continuare, este administrator al unei societăţi comerciale şi nu a avut antecedente penale.

Inculpatul T.A.G., prin apărătorul ales, a arătat că, în principal, faţă de două dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, şi anume cea prevăzută de art. 279 C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a produs o gravă eroare de fapt în condiţiile în care referitor la prima infracţiune, la dosarul cauzei există declaraţia constantă a sa în sensul că acea armă nu era funcţională, avea piese componente lipsă şi era lăsată în casă ca o armă de panoplie, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice asupra acestei arme, singurul lucru care s-a stabilit până în acest moment fiind că era de calibru de 8 mm şi nimeni nu a demonstrat că acea armă era funcţională.

Ca atare, în ceea ce priveşte această infracţiune, invocând disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi în rejudecare,să se pronunţe o hotărâre de achitare, ca temei de drept a invocat disp. art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a criticat lipsa structurii grupului infracţional, arătând că încă de la urmărirea penală nu s-a arătat structura acestui grup, iar cele două instanţe care s-au pronunţat anterior, au constatat că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fără a se preciza în ce punct al acestei piramide era locul său şi fără a se arăta în vreun singur document din prezenta cauză că ar fi obţinut vreun beneficiu în urma săvârşirii vreunei infracţiuni.

Faţă de cele învederate a pus concluzii de admitere a recursului, de casare a celor două hotărâri pronunţate anterior şi pronunţarea unei soluţii de achitare În baza art. 10 lit. a), în principal, respectiv lit. d) C. proc. pen. în subsidiar.

În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni care sunt reţinute în sarcina sa şi în cazul în care instanţa de recurs va trece de concluziile formulate anterior, a solicitat aplicarea disp. art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. ca şi motiv de casare, să se observe că în cauză instanţele anterioare au pronunţat soluţii greşit individualizate, în raport de împrejurarea că nu s-au reţinut circumstanţe atenuante în condiţiile în care s-a constatat că activitatea sa infracţională a fost minimală.

A mai solicitat să se aibă în vedere poziţia procesuală de recunoaştere a sa în raport de care a apreciat că se pot reţine disp. art. 74 lit. a) şi alin. (2) art. 76, ca singurul instrument juridic pe calea căruia instanţa de recurs poate să coboare pedeapsa sub minimul său pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa şi să facă aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, prin care s-a menţinut hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurenţii inculpaţi D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. şi T.A.G., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică, fiind bine reţinută situaţia de fapt, corect stabilită încadrarea juridică a faptelor cu privire la toţi inculpaţii şi just individualizate pedepsele aplicate acestora ca şi cuantum şi modalitate de executare.

Mai mult, motivele invocate în recurs au fost iniţial susţinute în faţa instanţei de prim control judiciar, care le-a analizat temeinic şi judicios, motivând pertinent respingerea acestora.

Astfel, Înalta Curte constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, la stabilirea situaţiei de fapt şi la dovedirea vinovăţiei inculpaţilor D.O.R., N.B.I., T.A.G. şi S.L. cu privire la săvârşirea faptei prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, din care a rezultat fără putinţă de tăgadă că fapta există în cazul inculpatului T.A.G. şi sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.O.R., T.A.G. şi S.L., iar fapta a fost săvârşită cu certitudine de către inculpatul N.B.I.

În această succesiune logico-juridică, fără a mai relua motivarea ambelor instanţe, Înalta Curte reţine că relaţiile foarte apropiate între inculpatul D.O.R. şi coinculpaţii S.I.S. şi B.O.R. care la rândul lor aveau legături cu alte persoane care desfăşurau activităţi de aceeaşi natură (declaraţia inculpatului T.A.G. conform căreia îl cunoştea de numitul S.R., care acesta din urmă îl cunoştea pe inculpatul S.I.S.) au determinat sub aspect subiectiv, mai exact al încrederii pe care persoanele respective o aveau unii în alţii, desfăşurarea unei activităţi infracţionale ce era circumscrisă chiar încă din faza actelor premergătoare atenţiei organelor de cercetare penală.

Aşa după cum prima instanţa a reţinut, iar cea de prim control judiciar şi-a însuşit, fără a exclude obiectivitatea declaraţiilor unor inculpaţi cu privire la faptul că nu se cunoşteau între ei în totalitate (declaraţia inculpatului N.B.: „o cunosc pe martora A.S. de la D."; „n-o cunosc pe P."; „nu l-am cunoscut niciodată pe T.A. şi nici pe S.") s-a demonstrat că acest aspect nu are nicio semnificaţie din punct de vedere probatoriu la reţinerea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece chiar din declaraţiile celorlalţi inculpaţi rezultă că activitatea infracţională a grupului era posibilă datorită faptului că legătura dintre aceştia se făcea prin persoane care erau cunoscute de cel puţin un membru al grupului, persoană de altfel care în grup avea o anumită ierarhie.

Spre exemplificare, aşa cum s-a reţinut în hotărârea primei instanţe, inculpatul T.A.G. a declarat în cadrul cercetării judecătoreşti că-l cunoaşte pe S.R.C. din copilărie şi că acesta din urmă îl cunoştea pe S. Pornind de la declaraţia pe care a dat-o acest inculpat, dar şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi cu privire la aceste aspecte, legăturile dintre membrii grupului infracţional sunt foarte uşor de stabilit, putându-se observa cu uşurinţă două aspecte: că cel puţin două persoane din grup se cunoşteau efectiv, aspect ce avea menirea să facă legătura între diferiţi alţi membri ai grupului şi totodată să transmită unii de la alţii mesaje, practic să se realizeze o comunicare efectivă şi nu în ultimul rând, chiar dacă nu exista o convenţie scrisă între aceştia sau alte reguli care aveau menirea de a întări gruparea infracţională, relaţiile îndelungate fie de prietenie, fie de rudenie erau suficiente pentru a asigura suportul moral al încrederii pe care fiecare o acorda unul altuia.

Astfel, sub aspectul vinovăţiei penale, împrejurarea că inculpatul D. nu-i cunoştea pe T.A.G., S.L. şi alte persoane care în prezent sunt în atenţia organelor de urmărire penală nu are relevanţă juridică. Pentru a sublinia şi mai puternic acest lucru s-a evidenţiat împrejurarea că, de exemplu, inculpatul N.B.I. a spus că a cunoscut-o în 2009 pe A.S., dar nu o cunoaşte pe P.V., aspect ce nu are nicio relevanţă, deoarece legăturile dintre cele două martore sunt evidente în speţă, ele având drept legătură de altfel alte două nume: D.O.R. şi S.I.S.

Relaţiile de rudenie între inculpatul D.O.R. şi alţi membri ai grupului (inculpatul S.I.S.), coroborat cu desfăşurarea unei activităţi infracţionale în domeniul infracţiunilor de criminalitate informatică reprezintă în cazul de speţă elemente esenţiale pentru atragerea şi menţinerea în interiorul grupului infracţional a inculpatului. De altfel, interesul de a-i proteja pe cei prinşi ca săvârşind asemenea fapte este justificat pe de o parte de aceste relaţii, iar pe de altă parte de autoprotecţia fiecăruia dintre membrii grupului.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, constituie „grup infracţional organizat" grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Potrivit textului de lege, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale, rezultă că asocierea în vederea unor infracţiuni grave, definită de art. 2 din Legea nr. 39/2003, ca şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., presupune o existenţă independentă, cu o durată de timp şi o anumită organizare a activităţii infracţionale, fără ca aceasta să implice o organizare în cele mai mici detalii, reguli bine determinate sau o ierarhie precisă în cadrul grupului.

Esenţial este ca o astfel de grupare infracţională să se distingă de simpla participaţie penală, care presupune doar coeziunea psihică a mai multor persoane, în vederea săvârşirii de infracţiuni, legătură care, în plan subiectiv, poate fi una spontană sau premeditată, putând include o anumită întindere în timp sau activităţi de pregătire.

În împrejurările expuse, grupul infracţional organizat, definit de Legea nr. 39/2003, în mod asemănător celui prev. art. 323 C. pen., poate presupune a anumită ierarhie, anumite reguli de funcţionare, o anumită repartizare a rolurilor membrilor săi, bazate pe încrederea şi cunoaşterea reciprocă, menite a asigura îndeplinirea obiectivelor propuse, fără a fi necesară însă existenţa unei discipline interne formale sau activităţi programabile în cele mai mici detalii, deoarece modalitatea de acţiune a grupului poate fi supusă unor schimbări, adaptate realităţilor cotidiene.

Pe de altă parte, dimensiunea grupului infracţional poate fi una mai restrânsă ori mai extinsă, astfel încât nu este necesar ca persoanele implicate în activităţile infracţionale să fi militat în cadrul asociaţiei şi nici măcar să cunoască toţi membrii grupului, fiind suficient ca ele să-şi fi manifestat voinţa de a se integra în grupul constituit, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Această concluzie este susţinută atât prin doctrina şi practica judiciară, cât şi prin disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen., de vreme ce constituie infracţiune simpla aderare sau sprijinire, sub orice formă a unui astfel de grup, distinct de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat (în acest sens, a se vedea Codul penal comentat, vol. II, Partea specială, Editura Hamangiu, 2008, pag. 999 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a doua penală, Decizia nr. 210/1996, în Revista de drept penal nr. 4/1996, pag. 143 şi Revista de drept penal, Studii şi practică judiciară 1994 - 2006, Ediţie îngrijită de George Antoniu, Editura Hamangiu, 2006, pag. 163).

Luând în considerare toate aceste premise, Înalta Curte constată, că, în mod corect ambele instanţe au concluzionat că existenţa grupului infracţional organizat, în alcătuirea căruia intră şi inculpaţii de faţă, nu poate fi contestată, între o parte din membrii grupului existând relaţii de rudenie sau prietenie, iar legătura cu alţi inculpaţi fiind asigurată prin interpuşi, care, făcând posibilă transmiterea de mesaje în legătură cu activitatea desfăşurată, au dat posibilitatea inculpaţilor ce au sprijinit gruparea infracţională să cunoască existenţa acesteia, ca structură autonomă şi planurile sale de acţiune.

Astfel, procesele-verbale de redare a interceptărilor audio aflate în volumul 2 al dosarului de urmărire penală sunt relevante în evidenţierea preocupării inculpatului N.B. în a ascunde o gură de bancomat „la sutien", prin intermediul martorei A.S.E., obiect ce nu fusese nerecuperat de autorităţile italiene, în vreme ce transcrierile aflate în volumele 3 şi 4 evidenţiază preocupările inculpatului S.I.S. în obţinerea de aparatură de skimming sau carduri clonate, pentru care foloseşte un limbaj cifrat, denumindu-le drept „capete" sau „plastice".

Preocupările inculpatului N.B.I. rezultă şi din procesul-verbal întocmit de către procuror la data de 15 aprilie 2010, din care rezultă că acesta deţine un dispozitiv de ultimă generaţie folosit în activitatea de skimming, pentru S.I.S. (care îi este naş), ambii ţinând legătura cu producători din mun. Bucureşti, ce comercializează dispozitive utilizate în activitatea de copierea a datelor inscripţionate pe cardurile bancare.

Deşi inculpatul S.I.S. a susţinut că înţelesul real al acestor convorbiri telefonice ar fi fost deturnat, transcrierile discuţiilor denotă relaţiile sale cu diferite persoane de legătură aflate în afara teritoriului României, care solicită trimiterea acestui tip de aparatură.

În legătură cu obiectul preocupărilor inculpatului S.I.S., este semnificativ mesajul SMS, primit de la una din persoanele de contact implicate în activitatea de falsificare de carduri, de pe numărul de telefon ..........., număr care, de altfel, apare şi în interceptările, fapt ce demonstrează relaţiile constante dintre persoanele implicate.

În stabilirea rolului de protecţie şi coordonare jucat de liderul grupului infracţional, relevante sunt procesul-verbal de sesizare, şi transcrierile convorbirilor telefonice, inculpatul S.I.S. interesându-se de soarta membrilor grupului arestaţi în Italia şi oferindu-se a sprijini financiar familiile acestora, în vederea obţinerii unui tratament judiciar favorabil, cu efecte directe şi asupra situaţiei sale.

În acest sens, relevante sunt şi trimiterile la notele de redare din conţinutul încheierilor de şedinţă precum şi notele de redare în completarea cărora se impun a fi evidenţiate interceptările care subliniază încercarea inculpatului S.I.S. de a colabora cu cetăţeni bulgari, în materie de carduri şi operaţiuni frauduloase.

În ceea ce priveşte apărarea inc. N.B.I. vizând faptul că o alta dovadă a încălcării dreptului la un proces echitabil o constituie dezinteresul, refuzul de a verifica cine era „B.", Înalta Curte constată că nu poate fi primită, întrucât analizându-se decizia penală atacată, la fila 42 se face referire la acesta persoană, de unde reiese clar că s-au făcut verificări în acest sens.

Astfel, reţine instanţa de apel că în mod asemănător rolului jucat de coinculpatul T.A.G., se identifică şi o serie de alte persoane, respectiv S.R.C., zis „M.", C.M.R., M.A., M.F.V., D.F.C., fost B., M.V.V., zis „B.", L.L.C., C.I., zis „I." sau U.A., zis „P.", care sprijină grupul infracţional cu informaţii, echipamente şi aparatură de skimming, preocupările acestora făcând dovada obiectului de activitate al întregii grupări infracţionale.

Referitor la criticile invocate de acelaşi inc. N.B.I. cu privire la neclaritatea acuzării şi a condamnării, respectiv nerespectarea legii care obligă la o prezentare amănunţită a învinuirii, iar faptul că din încadrarea juridică nu rezultă care dintre articolele 42 - 45, 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost stabilit ca temei al condamnării sale pentru o infracţiune informatică, critică în raport de care a solicitat casarea şi trimiterea spre rejudecare a deciziei şi chiar a sentinţei pentru ca să îşi poată face apărările necesare prin raportare la o faptă nu numai descrisă, dar şi încadrată cu exactitate, precum şi aceea vizând grava eroare de fapt întrucât au fost avute în vedere înscrisuri care nu pot să constituie probe şi contrazic realitatea, făcând trimitere la procesul-verbal încheiat de către procuror şi care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege potrivit art. 91 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru că este practic imposibil de verificat o aserţiune a procurorului şi care nu este confirmată de probe, respectiv faptul că inculpatul N.B.I. ar fi deţinut pentru inculpatul S.I.S. un dispozitiv folosit în activitatea de skimming, precum şi faptul că nu este probată nici deţinerea de către inculpatul N.B.I. a 2 programe informatice utile copierii de date informatice, citirii de carduri bancare, transferării de date de pe carduri bancare pe carduri contrafăcute, în raport de care a solicitat achitarea sa, Înalta Curte constată că nici aceste motive de recurs nu sunt întemeiate.

Astfel, aşa după cum instanţa de fond a reţinut, organizarea activităţii infracţionale viza în principal procurarea, confecţionarea şi montarea aparaturii necesare în vederea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003.

Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice din datele de 08 septembrie 2010 şi 30 septembrie 2010, procesele-verbale de percheziţie în sistemele informatice atestă că de la domiciliile inculpaţilor B.C.M., N.B.I., D.O.R. şi T.A.G. au fost ridicate sisteme informatice şi mijloace de stocare a datelor, diverse schiţe care aveau rolul de a efectua operaţii adecvate pentru a obţine dispozitive electronice sau electromecanice ori aplicaţii informatice necesare operaţiunilor de falsificare de instrumente de plată electronică. Toate rapoartele de constatare tehnică atestă că aceste aplicaţii informatice create, fabricate sau deţinute, după caz, erau apte de a fi utilizate în activitatea de falsificare.

Pe cale de consecinţă, această acţiune de deţinere de echipamente, aplicaţii, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, sub aspect subiectiv, raportat şi la elementele cauzei impune reţinerea vinovăţiei sub forma intenţiei directe, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu modificările ulterioare.

Cu titlu de exemplu, conform rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice ale Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti, de la inculpatul B.C.M. a fost ridicat un mini dispozitiv care are „rolul de a converti variaţiile de câmp magnetic în semnal analogic, putând fi utilizat la citirea informaţiilor memorate pe bandă magnetică"; de la inculpatul D.O.R. au fost descoperite „fişiere componente ale aplicaţiei R destinată descărcării şi prelucrării datelor existente pe cardurile bancare, precum şi un fişier conţinând informaţii referitoare la codurile inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor bancare; la N.B.I. au fost descoperite două fişiere executabile - aplicaţii informatice cu denumiri CDM, aplicaţii „destinate descărcării şi prelucrării datelor existente pe cardurile bancare"; la coinculpatul T.A.G. au fost identificate: aplicaţia informatică EC, „cu ajutorul căreia pot fi citite şi scrise date de pe banda magnetică a cardurilor", „un număr de 82 fişiere tip imagine cu diverse fotografii, printre care şi de documente de identitate, precum şi de dispozitive asemănătoare celor utilizate în falsificarea de carduri bancare."

Încă din primul grad de jurisdicţie, inculpatul N.B.I. a contestat constatările tehnico-ştiinţifice cu motivarea că dispozitivele ridicate de la domiciliul său nu erau altceva decât „capete de redare care se pot regăsi în orice casetofon, camere de filmat", având şi abilitatea tehnică de citire sau inscripţionare a benzii magnetice.

Apărarea formulată este lipsită de relevanţă juridică atâta timp cât fişierele CDM aveau „aceeaşi denumire ca cea a aplicaţiei care permite instalarea de drivere de cablu de date şi este folosită în relaţie cu dispozitive fizice de scriere şi citire a cardurilor magnetice şi aplicaţii software".

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că ambele instanţe, în mod corect, faţă de aspectele menţionate, au reţinut vinovăţia inculpaţilor B.C.M., N.B.I., T.A.G. şi D.O.R. sub forma intenţiei directe cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu modificările ulterioare.

Procesele-verbale de percheziţie informatică efectuate în urma percheziţiei domiciliare la domiciliile inculpaţilor N.B.I. şi D.O.R. au evidenţiat dispozitive, programe informatice special concepute, adaptate în scopul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003.

Tot acest probatoriu tehnico-ştiinţific a scos în evidenţă operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice care au menirea de alterare a integrităţii datelor informatice, afectând în acest fel relaţiile sociale referitoare la încrederea în datele, programele informatice, în sensul utilizării corecte şi legale a acestora, precum şi în desfăşurarea corectă şi legală a operaţiunilor comerciale în legătură cu acestea.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut intenţia directă calificată prin scopul precizat mai sus, aspect ce conduce la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor D.O.R. şi N.B.I. privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003.

De altfel, preocupările inculpaţilor în procurarea de instrumente apte a servi la falsificarea de carduri şi obţinerea de date confidenţiale, aflate în sistemele informatice bancare, sunt dovedite şi prin procesul-verbal care cuprinde posturile telefonice utilizate de persoanele aflate sub supraveghere operativă şi care se coroborează cu notele de redare aflate în acelaşi dosar.

În această succesiune logico-juridică Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul N.B.I. este stabilită cu exactitate, acesta fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 42 - 45 din aceeaşi lege.

Astfel, potrivit textului de lege, respectiv a art. 46 alin. (2) „cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45, text în raport de care se constată că norma incriminatoare este cea prevăzută de acest articol, prin raportare la una, respectiv oricare, din infracţiunile prevăzute de disp. art. 42, 43, 44 sau 45 din aceeaşi lege.

Ca atare, legiuitorul nu a obligat ca la încadrarea juridică dată faptei să fie explicitată în mod expres pentru care din săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 42 - 45, era deţinut fără drept, un dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1), ci a incriminat cu o normă distinctă împrejurarea ca simpla deţinere, în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile enumerate mai sus să fie considerată infracţiune şi pedepsită în consecinţă.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici apărarea formulată de inculpatul S.L. vizând achitarea sa în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 motivat de faptul că la percheziţiile desfăşurate la domiciliul său nu au fost descoperite dispozitive de schimb, programe informatice, parole sau coduri de acces, nu s-au extras sume de bani, astfel încât, în opinia sa, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, după cum prima instanţă a reţinut, în urma efectuării percheziţiei domiciliare la data de 08 iunie 2010 la domiciliul inculpatului S.L., din procesul-verbal de percheziţie domiciliară a rezultat că inculpatul a încercat să facă în aşa fel încât, organul de cercetare penală să nu poată efectua percheziţia domiciliară datorită lipsei vreunui membru de familie, sens în care, în perioada în care a stat ascuns în domiciliul său, a distrus ireversibil mijloace de probă şi le-a abandonat aruncându-le peste un geam de la baia apartamentului său.

Cu toate acestea, în urma efectuării percheziţiei domiciliare au fost descoperite şi ridicate numeroase mijloace informatice şi sisteme de stocare a datelor, precum şi alte bunuri folosite în activitatea infracţională.

Raportat la aceleaşi probe ce au fost administrate, respectiv concluziile constatărilor tehnico-ştiinţifice, dar şi supravegherea operativă şi interceptările telefonice, probele au condus spre reţinerea aceleiaşi forme de participaţie şi pentru inculpatul S.L., ca şi pentru coinculpatul S.I.S., respectiv aceea a complicităţii, îndoiala cu privire la reţinerea autoratului la infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 fiind redată chiar în conţinutul constatării tehnico-ştiinţifice cu nr. 780303/2010 în care se reţine „nu se poate preciza dacă cele două bucăţi de plastic de formă dreptunghiulară ar fi putut fi utilizate la comiterea de infracţiuni skimming", însă se arată că potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 780313 din 31 august 2010 rezultă că „date fiind dimensiunile, forma, caracteristicile şi modul de confecţionare a celor două baghete de plastic în formă de L, precum şi diametrele celor două orificii prezentate pe aceste baghete, acestea ar fi putut fi utilizate la comiterea de infracţiuni de skimming (copiere) prin montarea lor în partea superioară a unui bancomat, deasupra tastaturii, pentru mascarea amplasării, în dreptul orificiilor de pe bucăţile de plastic respective, a unui dispozitiv destinat înregistrării video a PIN-ului introdus de către utilizatorii bancomatului".

În acelaşi timp, prima instanţă nu a putut reţine simpla deducţie logică făcută de către organul de urmărire penală că prin găsirea unor bunuri deteriorate la acelaşi inculpat acesta a încercat, de fapt, să distrugă anumite dispozitive, programe informatice ce ar fi putut fi utilizate în activitatea infracţională.

Supravegherea operativă concretizată şi în fotografii judiciare efectuate, dar şi în interceptările telefonice a confirmat o complicitate atât morală, cât şi materială a acestui inculpat susţinută de altfel şi de o abilitate deosebită a inculpatului S.L. în utilizarea mijloacelor informatice, percheziţia domiciliară efectuată atestând ridicarea de numeroase mijloace informatice şi sisteme de stocare a datelor.

În considerarea tuturor argumentelor anterior prezentate, reţinând şi în acest caz un dubiu cu privire la actele materiale specifice activităţii de coautorat, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut participaţia penală sub forma complicităţii, încadrarea însuşită şi menţinută de instanţa de prim control judiciar, inculpatul S.L. fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Analizând motivul de recurs invocat de inculpatul T.A.G., prin apărătorul ales, vizând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. cu privire la reţinerea în sarcina sa a infracţiunii prevăzută de art. 279 C. pen., întrucât la dosarul cauzei există declaraţia sa constantă în sensul că acea armă nu era funcţională, avea piese componente lipsă şi era lăsată în casă ca o armă de panoplie, fără a se demonstra până la acest moment că acea armă era funcţională, Înalta Curte constată ca este nefondat.

Astfel, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului T.A.G. s-a găsit un pistol marca EW, calibrul 8 mm, seria E1, pistol ce a fost ridicat de către organele de cercetare penală, iar conform Adresei cu nr. de 107,218 din 13 septembrie 2010 a IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase - Registrul Naţional al Armelor, inculpatul „nu figurează în evidenţele Registrului Naţional al Armelor ca deţinător legal de arme letale sau neletale. De asemenea, pistolul marca EW, calibru 8 mm, seria E1 nu figurează în evidenţele noastre înregistrat, pierdut sau furat."

Cum disp. art. 279 C. pen. vizând nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor incriminează „deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor şi muniţiilor (..), fără drept „, fără a face nici un fel de distincţie dacă arma deţinută este sau nu funcţională, ci se referă numai la deţinerea fără drept a unei arme, în mod corect prima instanţă a constatat, iar instanţa de prim control judiciar şi-a însuşit concluzia că fapta inculpatului de a deţine nelegal arma marca EW cu caracteristicile precizate de către organul abilitat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. ce are denumirea marginală de „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpaţii D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. şi T.A.G., Înalta Curte constată că în raport de considerentele referitoare la criteriile generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., raportat la disp. art. 52 C. pen. privind pedeapsa şi scopul acesteia, acestea sunt nefondate.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că pedepsele astfel cum au fost iniţial stabilite de către prima instanţa ca şi cuantum şi modalitate de executare şi menţinute ulterior de către instanţa de prim control judiciar, sunt corespunzătoare în raport de criteriile generale de individualizarea a pedepselor potrivit textelor de lege anterior menţionate referitoare la pedeapsa şi scopul acesteia.

Astfel, ambele instanţe au avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor, precum şi persoana şi conduita inculpaţilor.

În privinţa pedepselor aplicate, solicitările unora dintre inculpaţi de a le fi reduse pedepsele, nu pot fi primite, având în vedere că sancţiunile cu închisoarea au fost corect dozate, prin prisma criteriilor art. 72 C. pen., ce impun evaluarea prin coroborare a datelor ce caracterizează persoana autorilor şi a împrejurărilor ce conturează pericolul social al faptelor, ce determină, implicit, modalitatea de antrenare a răspunderii penale.

În cazul de faţă, gravitatea faptelor comise, ce se disting prin caracterul lor organizat, de amploare şi transfrontalier, nu pot justifica reducerea pedepselor aplicate şi nici schimbarea modalităţii de executare, mai cu seamă că prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen., chiar şi în condiţiile în care poziţia procesuală a unora dintre inculpaţi nu a fost una de recunoaştere deplină şi de cooperare cu organul judiciar, ţinând seama de ansamblul activităţii infracţionale şi întreaga participaţie penală.

Cum pedepsele aplicate se situează în cazul inculpaţilor B.C.M. şi S.L. sub minimul special prevăzut de lege, iar în cazul celorlalţi inculpaţi la limita prevăzută de lege, Înalta Curte apreciază aceste critici ca neîntemeiate, în contextul în care inculpaţii au negat constant săvârşirea infracţiunilor, au încercat să altereze probele şi să îngreuneze aflarea adevărului, edificatoare fiind poziţia procesuală a apelanţilor S.L. şi S.I.S.

Nu trebuie omis nici faptul că în cazul inculpatului T.G.A., pedeapsa aplicată sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu contravine alineatului 2 al textului de lege, întrucât alin. (3) al textului de incriminare are în vedere sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat, şi nu sancţiunea efectiv aplicată.

Or, în această privinţă, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu depăşeşte maximul pedepsei prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, care este de 6 ani şi nici pe cele prevăzute de art. 24 - 25 din Legea nr. 365/2002, în condiţiile în care pedeapsa pentru infracţiunea de la art. 24 alin. (1) şi (2) din această lege este de la 3 la 12 ani.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, caracterul organizat, de amploare şi transfrontalier al infracţiunilor comise, atitudinea procesuală a inculpaţilor, circumstanţele personale ale acestora, aspecte faţă de care se apreciază că pedepsele astfel aplicate de către instanţa de fond şi menţinute de cea de prim control judiciar au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepselor şi care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acestora, fiind cea în regim de detenţie, astfel că nu se impune redozarea acestora, nici reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Conform disp. legale anterior menţionate, pedeapsa este o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsura cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferinţă, atât de ordin moral, cât şi de ordin fizic, ea are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educativ.

Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.

Executarea pedepsei în condiţii privative de libertate este o garanţie a realizării scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 52 C. pen., în sensul corijării comportamentului inculpaţilor în societate şi al atitudinii pe care aceştia trebuie să o aibă faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În contextul arătat, reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, într-una neprivativă de libertate, ar compromite scopul pentru care a fost instituită pedeapsa. În aceste condiţii, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpaţilor, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Chiar dacă inculpaţii vor executa pedeapsa în condiţii de penitenciar, această dispoziţie nu cauzează suferinţe fizice şi nici nu înjoseşte persoana inculpaţilor pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a acestora.

Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. şi T.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul D.O.R. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi D.O.R. şi B.C.M. la plata sumei de câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi N.B.I., S.I.S., S.L. şi T.A.G. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul pentru interpretul de limbă germană, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2013.

Cu opinie separată a doamnei judecător G.C.A. numai cu privire la recursurile declarate de inculpaţii B.C.M., S.L. şi S.I.S., în sensul admiterii acestora, casării în parte atât a Deciziei penale 138 din data de 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cât şi a Sentinţei penale nr. 430 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj, numai cu privire cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare a acestora.

1. Inculpatul B.C.M.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa astfel redusă cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 430 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. e) C. pen. şi cu pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ - 86² C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiilor art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Atrage atenţia asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

2. Inculpatul S.L.:

Înlătură dispoziţia privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. în regim de detenţie şi face aplicarea art. 86¹ - 86² C. pen., dispunând executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Atrage atenţia asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

3. S.I.S.:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Lege art. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca urmare a reţinerii disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 10 luni închisoare cu reţinerea disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 de la 3 ani închisoare la 5 luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.

Conform art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei soluţii.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ

Contrar opiniei majoritare, în cazul inculpaţilor B.C.M., S.L. şi S.I.S., apreciez că se impune admiterea recursurilor, criticile acestora, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., fiind fondate.

Motivele pentru care consider că se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestora (cazul inculpaţilor B. şi S.) şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei (inculpaţii B.C.M., S.L.) ţin de atitudinea avută de aceştia pe parcursul procesului penal, cât şi de conduita anterioară săvârşirii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, fapt de natură să ducă la acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpaţilor S.L. şi B.C.M. de către instanţa de fond, reflectate în schimbarea cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepselor şi reţinerea în favoarea inculpatului S.I.S. de circumstanţe atenuante şi ca urmare reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Aşa cum rezultă din actele dosarului inculpaţii B.C.M. şi S.L. au avut pe parcursul procesului penal o atitudine sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, fapt ce a determinat instanţa să le reţină circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Înalta Curte, raportat la această conduită procesuală, apreciază, în cazul inculpatului B.C.M., se poate da o mai mare eficienţă acestor circumstanţe, motiv pentru care în cazul infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen. se impune reducerea pedepsei de la 3 ani şi 6 luni la 3 ani închisoare, pedeapsă care va fi contopită cu pedepsele de 5 luni şi respectiv 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen. şi respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42, art. 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, cu privire la cei doi inculpaţi S.L. şi B.C.M., apreciez că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani, care reprezintă termen de încercare.

Cu privire la inculpatul S.I.S., având în vedere faptul că a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, e drept doar în faza recursului, conştientizând gravitatea acestora şi asumându-şi responsabilitatea lor, apreciez că se impune a se da eficienţă acestei poziţii procesuale de recunoaştere şi regret a faptelor, fapt ce justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Raportat şi la conduita acestuia, anterioară săvârşirii faptelor (dovadă fiind actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei), care demonstrează că se bucură de buna apreciere în familie şi societate, provine dintr-o familie organizată i se pot reţine în favoare şi circumstanţele prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Ca urmare a reţinerii acestor circumstanţe, pedepsele vor fi reduse în mod corespunzător (pedeapsa de 5 ani aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 la 10 luni închisoare, şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 la 5 ani închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare în regim privativ de libertate.

Raportat la rolul deţinut de inculpat în cadrul grupului organizat, la contribuţia sa infracţională, la gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat, apreciez că scopul pedepsei poate fi atins numai în regim privativ de libertate.

Rolul prioritar al pedepsei este acţiunea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu acela al represiunii, şi numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.

Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie sa se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcţia constrângerii nu este o funcţie a pedepselor, deoarece examenul realist al conţinutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcţiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esenţa pedepsei, însuşirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esenţă a pedepsei este însăşi pedeapsa.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenţia specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârşească din nou o infracţiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcţii: reeducarea şi intimidarea.

Intimidarea îşi produce efectele imediat, cât există şi durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea îşi produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conştiinţa subiectului şi are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcţia de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoştinţă de constrângerea la care va fi supus ca o consecinţă a infracţiunii, înţelege semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă şi disciplinată.

Astfel, pedepsele aşa cum au fost reduse, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare aleasă, sunt juste, de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpaţilor şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Faţă de cele reţinute, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. apreciez că se impune admiterea recursurilor declarate de inculpaţii B.C.M., S.L. şi S.I.S.

Casarea în parte atât a Deciziei penale nr. 138 din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cât şi a Sentinţei penale nr. 430 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj, numai cu privire cuantumul pedepselor şi modalitatea de executare a acestora, motiv pentru care:

1. Inculpatul B.C.M.:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa astfel redusă cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 430 din 29 septembrie 2011a Tribunalului Dolj de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a, raportat la art. 76 lit. e) C. pen. şi cu pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 un interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ - 86² C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Va atrage atenţia asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

2. Inculpatul S.L.:

Va înlătura dispoziţia privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în regim de detenţie şi va face aplicarea art. 86¹ - 86² C. pen., dispunând executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Va atrage atenţia asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

3. S.I.S.:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.I.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca urmare a reţinerii disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 10 luni închisoare cu reţinerea disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 de la 3 ani închisoare la 5 luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate cu privire la inculpaţii B.C.M., S.L. şi S.I.S. care nu sunt contrare prezentei soluţii.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

← ICCJ. Decizia nr. 1515/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1553/2013. Penal. Falsul în înscrisuri sub... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1427/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1475/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1510/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1515/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1553/2013. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1555/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1564/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1568/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs