ICCJ. Decizia nr. 1553/2013. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1553/2013
Dosar nr. 8666/2/2011
Şedinţa publică din 08 mai 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 398 din 10 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 8666/2/2011 (3373/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a dispus:
În baza art. 290 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul M.M.O. (cetăţean român, fiul lui M. şi M., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. E., sector 2, avocat în cadrul Baroului Bucureşti), la câte 5 luni închisoare pentru fiecare din cele două fapte săvârşite la 16 ianuarie 2008 (atestare falsă contract de comodat nr. 270/2008) şi respectiv, la 10 aprilie 2008 (atestare falsă contract de comodat nr. 416/2008).
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în temeiul dispoziţiilor art. 82 C. pen., stabileşte termen de încercare de 2 ani şi 5 luni pentru inculpat.
În baza art. 359 C. proc. pen. pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepsei de 5 luni închisoare, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 348 C. proc. pen., dispune desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpat.
În baza art. 190 alin. (1) C. proc. pen. dispune restituirea cheltuielilor de transport, în sumă de 130,98 euro, în echivalentul în RON, calculat la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către martorul C.A.C,din fondul cheltuielilor judiciare special alocate, în conformitate cu art. 190 alin. (15) C. proc. pen.
Obligă inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti a reţinut următoarele:
Ca urmare a unei sesizări adresate organelor de poliţie la data de 18 august 2008 de către numitul C.A. (martor în cauză), s-a descoperit faptul că la apartamentul proprietatea acestuia din urmă, situat în Bucureşti, str. A., sector 5, a fost stabilit sediul SC "P.F." SRL, în baza unor acte false, societate cu privire la care, la data de 15 octombrie 2008, a formulat sesizare şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Finanţelor Publice, Sector 5 Bucureşti - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005.
Audiat în calitate de martor, C.A. a declarat că nu a semnat vreun contract de comodat încheiat cu reprezentanţi ai societăţilor comerciale, însă primeşte la locuinţa al cărui proprietar este, corespondenţă destinată SC "P.F." SRL Totodată, martorului i s-a prezentat contractul de comodat atestat sub nr. 416 din 10 aprilie 2008 de avocat M.M.O., încheiat între el, în calitate de comodant şi SC "P.F." SRL, reprezentată de A.M.H.H., în calitate de comodatară, iar acesta a menţionat că nu a semnat acel contract şi că nu ştie cum actele de proprietate ale locuinţei şi fotocopie de pe actul său de identitate au ajuns să fie depuse la registrul comerţului pentru înfiinţarea firmei mai sus menţionate.
În cauză s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică grafică, iar prin raportul nr. 207321 din 20 mai 2011 s-a concluzionat că pe contractul de comodat atestat sub m.416 din 10 aprilie 2008, de avocat M.M.O. nu au fost executate semnături de către persoanele ce apar ca părţi; că acest contract nu a fost semnat de C.A., al cărui nume este menţionat la rubrica "comodant" şi nici de A.M.H.H., trecut la rubrica "comodatar" în calitate de reprezentant al SC "P.F." SRL.
De subliniat faptul că, la baza efectuării expertizei grafologice au stat doar acte originale, pentru A.M.H.H. folosindu-se ca modele de comparaţie acte semnate de acesta în faţa notarilor publici cu ocazia autentificării diferitelor înscrisuri.
Nesemnarea contractului de comodat de către C.A. a fost atestată de către expert în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 mai 2010.
Investigaţiile întreprinse de către anchetatori au stabilit că şi martora S.A., avocat, a făcut demersuri pentru înregistrarea SC P.F. SRL. Această martoră a declarat că în vara anului 2008 a fost contactată de F.A.S., care a rugat-o să ajute pe cineva să cumpere o societate comercială. În realitate, evenimentele s-au petrecut în luna aprilie 2008, perioadă ce reiese din actele aflate la dosarul de urmărire penală şi din cererea adresată Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 11 aprilie 2008, de către martoră, în baza procurii date acesteia de către SC "P.F." SRL la 10 aprilie 2008. S-a apreciat că intervalul de timp scurs între momentul demersurilor efectuate şi data primei audieri a martorei relativ la aspectele sus-menţionate (18 martie 2011), poate conduce la ideea că martora nu şi-a amintit data exactă când s-a prezentat la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. A mai declarat martora că a fost de acord cu propunerea lui F.A.S. şi la scurt timp a primit de la cei doi asociaţi, pentru care a întocmit actul constitutiv al SC "P.F." SRL, contractul de comodat pentru stabilirea sediului societăţii şi toate celelalte acte pe care le-a depus la registrul comerţului, formulând cerere în acest sens. Societatea fusese însă înfiinţată anterior, iar actele respective au fost necesare pentru modificările vizând sediul, asociaţii, administratorii şi cesiunea părţilor sociale.
Datele şi elementele sus-menţionate dovedesc faptul că cele două persoane indicate ca părţi, nu au semnat contractul de comodat atestat sub nr. 416 din 10 aprilie 2008 de avocat M.M.O., acesta făcând menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de comodat încheiat între C.A. în calitate de comodant şi SC "P.F." SRL reprezentată de A.M.H.H. Nu a existat un acord de voinţă între cele două părţi contractante, nici măcar verbal, proprietarul imobilului necunoscând modalitatea prin care s-a ajuns ca cineva să semneze în numele său şi să deţină acte privitoare la identitatea şi la locuinţa din Bucureşti, str. A., sector 5, al cărei proprietar este.
De asemenea, modalitatea în care contractul de comodat a ajuns să fie înregistrat la Registrul Comerţului, precum şi demersurile făcute de martoră pentru înregistrarea SC "P.F." SRL atestă faptul că inculpatul M.M.O., înmânând acest contract spre folosire, a urmărit producerea de efecte juridice.
În acest context, inculpatul a încercat să creeze o confuzie cu privire la persoana care i-a înmânat contractul, precizând că el l-a predat chiar comodatarei (martora S.A.) deşi în realitate, în conţinutul contractului figura ca şi comodatar o altă persoană, respectiv A.M.H.H., care deşi nu a fost reprezentat a semnat personal, conform atestării false realizate de inculpat. Însă, este cert că inculpatul cunoştea această împrejurare şi a încredinţat "contractul" de comodat cu scopul de a produce efecte juridice, fiind astfel realizată încredinţarea ca şi componentă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificare urmată de încredinţarea spre folosire a înscrisului respectiv în scopul producerii de efecte juridice.
La data de 04 august 2009, numita L.V.R. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că la locuinţa sa din Bucureşti, str. P., sector 5, de circa 8 luni de zile primeşte corespondenţă destinată SC "I.S." SRL şi că de la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a aflat că societatea comercială respectivă figurează cu sediul la adresa ei de domiciliu în baza unui contract de comodat încheiat la data de 16 ianuarie 2008, contract despre a cărui existentă nu avea nicio informaţie.
Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei - când a declarat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală - L.V.R. a declarat că în anul 1995 a achiziţionat apartamentul situat în Bucureşti, str. P., sector 5, de la fosta proprietară, D.F., afirmaţie dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare din 30 iunie 1995, la notariatul de Stat al sectorului 5 Bucureşti.
Actele ce au stat la baza înregistrării SC "I.S." SRL la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti arată că, stabilirea sediului societăţii la adresa din Bucureşti, str. P., sector 5 s-a realizat în temeiul contractului de comodat încheiat între numita D.F., în calitate de comodant şi SC "I.S." SRL, reprezentată de C.A.C., în calitate de comodatară, pentru o perioadă de doi ani şi că acest contract a fost atestat de M.M.O., în calitate de avocat, sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008.
Faptul că fosta proprietară, D.F., înstrăinase apartamentul în anul 1995 şi că respectivul contract de comodat a fost încheiat în anul 2008 au dus la apariţia de suspiciuni cu privire la realitatea datelor consemnate de inculpatul M.M.O. cu ocazia atestării nr. 270 din 16 ianuarie 2008, ce apare pe respectivul contract.
Pe baza actelor originale privind SC "I.S." SRL şi a unor modele de comparaţie originale (întrucât D.F. a decedat la data de 30 ianuarie 2008 s-au folosit ca modele de comparaţie contractul original prin care aceasta a înstrăinat imobilul către L.V.R. şi un antecontract original) s-a efectuat o expertiză criminalistică grafică. În raportul de expertiză nr. 422 din 14 decembrie 2010, întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti s-a concluzionat că semnătura de la rubrica "comodant" de pe contractul de comodat atestat de M.M.O. sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008 nu a fost executată de D.F. Se mai arată în acelaşi raport că, la rubrica "comodatară", contractul a fost semnat de C.A.C., iar semnătura aferentă impresiunii de ştampilă aplicată pentru atestare a fost realizată de M.M.O.
Cu ocazia audierilor, martora C.A.C. a relatat că la sfârşitul anului 2007 a fost împuternicită de numitul L.G., reprezentant al SC "I.S." SRL să efectueze demersuri pentru înregistrarea acestei societăţi comerciale. Prin intermediul unei cunoştinţe l-a cunoscut pe avocatul M.M.O. căruia i-a spus că doreşte să înfiinţeze o firmă şi că are nevoie de spaţiu pentru sediu. Urmare acestor discuţii, care au avut loc la sfârşitul anului 2007, M.M.O. a venit în luna ianuarie 2008 la biroul unde lucra martora C.A.C. cu un contract de comodat care nu era semnat de vreo persoană, însă era redactat cu toate datele de identificare ale titularului de spaţiu şi ale SC "I.S." SRL. Martora a mai precizat că a fost prima persoană care a semnat contractul de comodat, atestat ulterior semnării de către M.M.O. la nr. 270 din 16 ianuarie 2008 şi că, la câteva zile, a primit de la inculpat contractul semnat şi atestat cu toate menţiunile necesare, precum şi adeverinţa prin care asociaţia de proprietari consimţea cu privire la stabilirea sediului firmei. Aceeaşi martoră a subliniat că ulterior primirii actelor de la inculpat a efectuat demersurile pentru înfiinţarea şi înregistrarea SC "I.S." SRL la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Datele şi elementele privind atestarea la nr. 270 din 16 ianuarie 2008, a contractului comodat încheiat între numita D.F. în calitate de comodant şi SC "I.S." SRL reprezentată de C.A.C., în calitate de comodatară, dovedesc că inculpatul a realizat o atestare falsă, efectuând menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului. În primul rând, contractul nu a fost semnat de una din părţile contractante care, mai mult, în acea perioadă nu era proprietarul imobilului dat în folosinţă, fiind neadevărată menţiunea din atestare că partea comodantă a fost prezentă şi i s-a stabilit identitatea. În al doilea rând, întrucât contractul a fost semnat de martora C.A.C. în calitate de reprezentant al comodatarei în momentul în care pe contract nu era aplicată altă semnătură, rezultă că atestarea nu s-a realizat concomitent cu semnarea, fiind astfel nereală menţiunea de atestare referitoare la data semnării de către una din părţi, ceea ce duce, implicit, la concluzia că semnarea nu a fost efectuată de comodantă, în calitatea sa de parte contractantă.
Probele administrate în cauză arată că inculpatul a încredinţat spre folosire martorei C.A.C. contractul de comodat cu atestarea falsă, în vederea înregistrării societăţii comerciale, fiind fără dubiu producerea de efecte juridice prin înregistrarea SC "I.S." SRL la registrul comerţului. Actele dosarului dovedesc că martora C.A.C a depus actele în luna aprilie 2008.
La data de 21 februarie 2011, inculpatul M.M.O. a declarat în faţa organelor de urmărire penală că nu o cunoaşte pe C.A.C. şi că nu a văzut-o vreodată, deşi s-a stabilit ştiinţific faptul că ea a semnat contractul de comodat atestat prin semnarea de către inculpat. Inculpatul a mai precizat că nu era obligaţia lui să verifice dacă numita D.F. era proprietara imobilului, obiect al contractului de comodat.
În aceeaşi fază a procesului penal, inculpatul a mai dat o declaraţie, la data de 20 iunie 2011, din care rezultă - fără echivoc din coroborarea cu probele produse cauzei - că acesta a încredinţat cele două contracte de comodat spre folosire, în scopul de a produce efecte juridice, chiar dacă a precizat (în mod nereal) că unul dintre contracte l-a încredinţat martorei C.A.C., iar pe celălalt, comodantei din contract (deşi în acest contract comodantul persoană juridică a fost reprezentat de o persoană de sex masculin).
În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului M.M.O. care, în calitate de avocat, a atestat la data de 10 aprilie 2008, sub nr. 416/2008, menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de comodat încheiat între numitul C.A, În calitate de comodant şi SC "P.F." SRL, reprezentată de A.M.H.H., în calitate de comodatară, contract ce a fost depus la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în luna aprilie 2008 de către martora S.A., în condiţiile în care, în realitate, contractul de comodat nu a fost semnat de niciuna dintre persoanele menţionate ca fiind părţi contractante, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de avocat a atestat sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008, menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de comodat încheiat între numita D.F., în calitate de comodant şi SC "I.S." SRL, reprezentată de C.A.C., în calitate de comodatară, contract ce a fost înmânat de inculpat martorei C.A.C. care l-a depus la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în luna aprilie 2008, stabilindu-se că nu a fost semnat de D.F., iar mandatara SC "I.S." SRL a semnat fără să fi fost de faţă cealaltă parte contractantă şi fără ca, la acel moment, contractul să fi conţinut data şi semnătura comodantei D.F., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.M.O., pentru fiecare faptă în parte, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăţie; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.; gradul de pericol social concret al infracţiunilor, pe care instanţa l-a apreciat ca fiind unul ridicat, raportat la modalitatea şi împrejurările în care au fost comise şi la urmările produse; relaţiile sociale încălcate şi care ocrotesc înscrisurile sub semnătură privată; persoana şi conduita inculpatului care are vârsta de 34 de ani, nu este căsătorit, este avocat în Baroul Bucureşti, nu are antecedente penale, nu s-a prezentat la instanţă decât la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2012 când a cerut amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător şi pentru pregătirea apărării, cerere ce i-a fost admisă, apreciind că scopul preventiv şi educativ al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unor pedepse situate cu puţin peste limita minimă prevăzută de lege.
Reţinând că inculpatul a comis cele două infracţiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele aplicate pentru fiecare faptă în parte şi a dispus executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 5 luni închisoare.
Referitor la pedeapsa accesorie, Curtea a reţinut că pronunţarea unei hotărâri de condamnare atrage existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., respectiv dreptul inculpatului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestor drepturi a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe acela de a fi ales, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în care instanţa de contencios european a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului inculpatului de a alege.
Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, Curtea, constatând întrunite cumulativ condiţiile impuse în dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen. şi apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei a stabilit un termen de încercare potrivit art. 82 C. pen. şi i-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii unei noi infracţiuni intenţionate în cursul acestui termen, astfel cum sunt prevăzute la art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. pe durata suspendării condiţionate a pedepsei de 5 luni închisoare s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate de inculpat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul M.M.O. care, deşi legal citat, nu s-a prezentat la instanţă pentru a susţine recursul şi nici nu l-a motivat în scris.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu motivarea că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea uneia dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen.
De la început se impune a fi făcută precizarea că hotărârea atacată, făcând parte din categoria acelora care sunt supuse numai căii de atac a recursului, legalitatea şi temeinicia acesteia vor fi analizate sub toate aspectele, aşa cum cer disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi nu doar din perspectiva criticilor invocate de apărare.
Analizând probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, vinovăţia recurentului inculpat şi încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii. Astfel, recurentul inculpat M.M.O., în calitate de avocat, a atestat la data de 10 aprilie 2008, sub nr. 416/2008, menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de comodat încheiat între C.A., în calitate de comodant şi SC "P.F." SRL, reprezentată de A.M.H.H., în calitate de comodatară, contract ce a fost depus la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în luna aprilie 2008, de către martora S.A. deşi, în realitate nu a fost semnat de niciuna dintre persoanele menţionate ca fiind părţi contractante, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
De asemenea, recurentul inculpat, în calitate de avocat, a atestat sub nr. 270 din 16 ianuarie 2008, menţiuni necorespunzătoare adevărului cu privire la data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de comodat încheiat între numita D.F. în calitate de comodant şi SC "I.S." SRL, reprezentată de C.A.C. în calitate de comodatară, contract pe care inculpatul l-a înmânat martorei C.A.C. care l-a depus la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în luna aprilie 2008 şi care, în realitate, nu a fost semnat de D.F., iar mandatara SC "I.S." SRL a semnat fără să fi fost de faţă cealaltă parte contractantă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev şi ped de art. 290 alin. (1) C. pen.
Modul şi mijloacele de săvârşire a celor - două fapte pentru - care - recurentul inculpat a fost trimis în judecată, scopul urmărit de acesta, împrejurările în care faptele au fost săvârşite, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita inculpatului - criterii prevăzute în art. 18 alin. (2) C. pen. şi de care trebuie să se ţină seama la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni - sunt în opinia Înaltei Curţi, argumente ce duc la concluzia că faptele comise de recurent prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi, în consecinţă, că cererea apărării de a se dispune achitarea inculpatului şi aplicarea uneia dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 C. pen nu este întemeiată.
Cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinute în sarcina recurentului- inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat raportat la: calitatea în care acesta a acţionat şi anume, aceea de avocat - calitate ce îl obliga la respectarea legii -, urmările produse sau care s-ar fi putut produce în cazul în care proprietarii apartamentelor la care era trecut sediul social al celor două societăţi comerciale nu ar fi sesizat organele de poliţie, importanţa relaţiilor sociale încălcate şi care ocrotesc înscrisurile sub semnătură privată, conduita procesuală a recurentului inculpat de a nu se prezenta nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de recurs pentru a-şi preciza poziţia referitor la activitatea infracţională ce i se impută şi nu în ultimul rând, la împrejurarea că a săvârşit două infracţiuni în concurs real.
Circumstanţele personale ale recurentului inculpat au fost valorificate de instanţa de fond care, orientându-se la pedeapsa închisorii, l-a condamnat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege (infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă) şi a dispus ca executarea pedepsei rezultante de 5 luni închisoare să fie suspendată condiţionat.
În consecinţă, constatând că în cauză nu-şi găsesc aplicabilitate prevederile art. 181 C. pen. şi că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate recurentului inculpat M.M.O. s-a făcut cu respectarea de către instanţa de fond a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., recursul declarat de acesta se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M.O. împotriva Sentinţei penale nr. 398 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1517/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1555/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
