ICCJ. Decizia nr. 1659/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1659/2013
Dosar nr. 8221/63/2012
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 243 de la 06 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 8221/63/2012, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de S.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că motivele nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termen legal - revizuientul S.I., invocând existenţa cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apei Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, prin decizia nr. 380 din 11 decembrie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientui S.I. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova) împotriva sentinţei penale nr. 243 de la 06 iunie 2012, pronunţata de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 8221/63/2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, că nu se invocă în prezent împrejurări ori fapte noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la data pronunţării hotărârilor privind acuzaţia de omor.
Cererea revizuientului de reinterpretare a probelor deja administrate, este inadmisibilă, în condiţiile în care tinde la rejudecarea cauzei sale, în vederea reindividualizării pedepsei ori achitării, fără ca să existe vreunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei nr. 380 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori a formulat recurs recurentul-revizuient S.I.
Apărătorul recurentului-revizuient S.I. a arătat că cererea de revizuire priveşte dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate prin admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că hotărârea atacată este legală şi temeinică, instanţa constatând în mod corect că motivele invocate de revizuent nu se înscriu între cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Astfel, pentru a se dispune revizuirea unei hotărâri penale definitive în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanţă la data judecării cauzei întrucât pe de o parte, criticile invocate de revizuent, au fost avute în vedere de instanţe în toate fazele procesului penal, iar, pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, urmează ca înalta Curte să respingă ca nefondat recursul revizuientului S.I. împotriva deciziei penale nr. 380 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.I. împotriva deciziei penale nr. 380 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 166/2013. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1618/2013. Penal → |
|---|
