ICCJ. Decizia nr. 1674/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1674/2013
Dosar nr. 864/57/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2013
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia s-a dispus, între altele, în temeiul art. 288 alin. (4) cu raportare la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimata V.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 249 şi art. 290 C. pen.
Pentru a dispune soluţia de mai sus, procurorul de caz a reţinut, în esenţă, că, în urma actelor premergătoare a rezultat că, in data de 21 decembrie 2004, la sediul biroului notarial V.E., s-a încheiat un contract de întreţinere redactat şi autentificat de intimată sub nr. 1899/2004, cu ocazia căruia petentul afirmă că intimata ar fi săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi neglijenţă în serviciu.
A mai reţinut procurorul de caz că răspunderea penală pentru faptele mai sus arătate s-a împlinit în anul 2009.
Ordonanţa nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a fost atacată de petent şi cu plângere la procurorul ierarhic superior, pe temeiul art. 278 C. proc. pen., fiind menţinută prin ordonanţa nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.
În plângerea adresată instanţei pe temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a reiterat acuzele şi motivele din plângerile adresate parchetului.
Analizând plângerea petentului pe baza înscrisurilor din dosar, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa a reţinut că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Petentul a reclamat săvârşirea, în data de 21 decembrie 2004, de către intimată, notar public, a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)), fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.) şi neglijenţă în serviciu (art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)), cu ocazia redactării şi autentificării unui contract de întreţinere înregistrat de intimată sub nr. 1899/2004.
Dintre cele trei infracţiuni reclamate de petent, cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor are maximul special de pedeapsă cel mai ridicat, respectiv 3 ani închisoare.
Conform art. 121 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii, al infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.
Conform art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este de 3 ani, care, conform alin. (2) din acelaşi articol, curge de la data săvârşirii infracţiunii.
Observând dispoziţiile legale mai sus arătate, în contextul în care infracţiunea în discuţie, cea mai gravă dintre cele trei reclamate, este pretinsă a fi săvârşită în 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt perfect incidente în cauză dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., conform cărora acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare dacă a intervenit, între altele, prescripţia.
Prin sentinţa penală nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia Penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului G.P., formulată împotriva ordonanţei nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menţinută prin ordonanţa nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a obligat petentul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinţei penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia Penală, a declarat recurs petentul G.P., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi sub nr. 864/57/2012.
Examinând hotărârea recurată din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alineat ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petent G.P., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba lulia - Secţia Penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului G.P., formulată împotriva ordonanţei nr. 176/P/2012 din 19 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menţinută prin ordonanţa nr. 573/11/2/2012 din 18 iulie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.P. împotriva sentinţei penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia Penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.P. împotriva sentinţei penale nr. 147/2012 din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia Penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1675/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 167/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
