ICCJ. Decizia nr. 1918/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1918/2013

Dosar nr. 5845/114/2012

Şedinţa publică din 5 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 189 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Z.C.G., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, cu rea-credinţă, a bunurilor sau creditului SC V.T. SRL Buzău, în scopuri contrare intereselor acesteia, în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009.

În baza dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, în formă continuată, faptă din perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a mai fost condamnat inculpatul Z.C.G. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă din perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009.

Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante a închisorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv, asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

S-a constatat acoperit prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău suma de 7.720 RON cu titlu de despăgubiri civile, precum şi accesoriile aferente acestei sume datorate în temeiul art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003, calculate pe fiecare zi de întârziere până la data achitării efective a debitului.

De asemenea, inculpatul a fost obligat să aducă în patrimoniul societăţii suma de 77.320 RON obţinută din săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor cauzei următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 683/P/2012 din 10 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului Z.C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire a bunurilor sau creditului societăţii în scopuri contrare intereselor acesteia, reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 zile, de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă şi evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 6 şi art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în actul de acuzare că în calitate de administrator la SC V.T. SRL Buzău, în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009, inculpatul Z.C.G. şi-a însuşit şi folosit în scopuri contrare intereselor societăţii pe care o administra, suma totală de 77.320 RON, provenită din resursele financiare ale societăţii şi din valorificarea unor autoturisme din patrimoniu, a reţinut şi nu a virat, în termen legal, către bugetul de stat sume reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, în valoare de 3.454 RON şi a înstrăinat, direct sau prin intermediul numitului Z.L.A., un număr de trei autoturisme asupra cărora, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, fusese instituit sechestrul de către organul fiscal competent.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv plângerea părţii vătămate Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 28856 din 07 noiembrie 2008, Adresa nr. 706520/BZ din 17 septembrie 2010 a Gărzii Financiare - Secţia Buzău, procesul-verbal de control din data de 14 septembrie 2010, raportul de inspecţie fiscală din data de 19 aprilie 2011, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert judiciar A.A.A., declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor precum şi celelalte înscrisuri ataşate la dosar, tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 20 septembrie 2010, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a formulat plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului Z.C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de sustragere de sub sechestru, uzurpare de calităţi oficiale şi fals în declaraţii, fapte prev. de art. 244, art. 240 şi art. 292 C. pen. şi respectiv, a numitului Z.L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la sustragere de sub sechestru, fapte prevăzute de art. 292 şi art. 26 rap. la art. 244 C. pen., întrucât, la data de 07 noiembrie 2008 prin procesul-verbal nr. 28856, pentru recuperarea unor obligaţii fiscale datorate şi neachitate la bugetul de stat de către SC V.T. SRL Buzău, s-a aplicat sechestrul asupra unui număr de trei autoturisme aparţinând societăţii debitoare iar inculpatul, în calitate de administrator la SC V.T. SRL Buzău, prin încălcarea obligaţiilor de păstrare şi conservare a bunurilor, asupra cărora, în temeiul art. 151 alin. (8) din legea nr. 571/2003, D.G.F.P. Buzău dobândise un drept de gaj, a înstrăinat personal sau prin intermediul numitului Z.L.A., cele trei autoturisme.

S-a mai arătat că la data de 28 octombrie 2009 inculpatul a semnat şi aplicat ştampila SC V.T. SRL Buzău pe Adresa nr. 34917/2009 a D.G.F.P. Buzău, deşi nu mai avea nicio calitate în cadrul acestei societăţi comerciale, începând cu data de 02 octombrie 2009.

Totodată, la data de 28 septembrie 2010, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, a fost înregistrată plângerea formulată de Garda Financiară, secţia Buzău, prin care solicita tragerea la răspundere penală a inculpatului Z.C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că în calitate de administrator la SC V.T. SRL Buzău, în perioada 2008 - septembrie 2009, pe de o parte, şi-a însuşit şi folosit în interes personal din resursele financiare ale societăţii pe care o administra suma totală de 77.320,38 RON iar pe de altă parte, nu a achitat la bugetul de stat obligaţii fiscale cu regim de reţinere la sursă, în cuantum total de 3.454 RON.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 15 decembrie 2000 a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, sub nr. J/10/547/2000, SC V.T. SRL Buzău, având ca obiect principal de activitate "alte transporturi terestre de călători pe bază de grafic". Aşa cum rezultă, din certificatul constatator nr. 2589 din 25 februarie 2010, pus la dispoziţie de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, prin cererea de menţiuni nr. 9346 din 12 iulie 2006 inculpatul Z.C.G. a fost desemnat, începând cu această dată, să se ocupe de administrarea SC V.T. SRL Buzău, funcţie pe care a deţinut-o, în drept şi în fapt până la data de 02 octombrie 2009.

În cursul lunii septembrie 2010, comisarii Gărzii Financiare Buzău au efectuat un control la SC V.T. SRL Buzău prin care s-a urmărit modul de evidenţiere şi plată a obligaţiilor fiscale cu regim de reţinere la sursă dar şi înregistrarea în evidenţa contabilă a acestei societăţi comerciale a tuturor operaţiunilor comerciale derulate, rezultatul acestui control materializându-se în procesul-verbal nr. 701573 din 14 septembrie 2010 prin care s-a stabilit că inculpatul Z.C.G., în calitate de administrator la SC V.T. SRL Buzău, în perioada 2008 - septembrie 2009, pe de o parte, şi-a însuşit şi folosit în interes personal, din resursele financiare ale societăţii pe care o administra suma totală de 77.320,38 (din care suma de 7.900 RON rezultată din valorificarea unui număr de trei autoturisme) iar pe de altă parte, nu a achitat la bugetul de stat obligaţii fiscale cu regim de reţinere la sursă, în cuantum de 3.454 RON.

Astfel, potrivit balanţei de verificare a SC V.T. SRL Buzău, la data de 30 septembrie 2009, în casieria societăţii exista un sold scriptic în valoare de 69.420,98 RON, fără însă ca această sumă de bani să mai fie identificată faptic. În legătură cu acest aspect constatat de către comisarii Gărzii Financiare Buzău, inculpatul Z.C.G. a declarat că a ridicat şi folosit în interes personal această suma de bani.

Inculpatul nu a contestat cuantumul obligaţiilor fiscale cu regim de reţinere la sursă, aşa cum acestea au fost reţinute de organul de control fiscal iar în cursul urmăririi penale, cu chitanţele fiscale seria X1 şi X2 a achitat integral aceste obligaţii.

În legătură cu valorificarea celor trei autoturisme, în urma cărora inculpatul Z.C.G. a obţinut suma de 7.900 RON, pe care ulterior a folosit-o în interes personal, s-a stabilit că la începutul anului 2008, inculpatul, în calitate de administrator al SC V.T. SRL Buzău a valorificat, contra sumei de 1.500 RON, la SC P.S. SRL autoturismele marca D.S. cu numerele de înmatriculare Y1 şi Y2 grav avariate, suma rezultată în urma valorificării celor două autoturisme fiind folosită de inculpat în interes personal, valorificarea celor două autoturisme fiind confirmată şi de declaraţia martorului L.M.F., administratorul SC P.S. SRL.

De asemenea, s-a mai stabilit că pentru recuperarea unor obligaţii fiscale datorate bugetului de stat şi neachitate, în valoare totală 65.923 RON, D.G.F.P. Buzău a aplicat sechestru asupra unui număr de trei autoturisme aparţinând SC V.T. SRL Buzău potrivit procesului-verbal nr. 28856 din 07 noiembrie 2008, din anexa la acesta reieşind că sechestrul s-a aplicat asupra autoturismelor mărcile D.L., P. şi D.C.

Deşi inculpatul a luat la cunoştinţă de faptul că avea obligaţia de a păstra şi conserva autoturismele asupra cărora se instituise sechestrul, prin semnarea procesului-verbal de sechestru individualizat mai sus, încălcând obligaţiile asumate prin semnarea procesului-verbal de sechestru, în cursul anului 2009, a înstrăinat contra sumei de 3.000 RON autoturismul marca D.C. martorului D.C.Y., ulterior acest autoturism fiind înstrăinat de către martor unor persoane neidentificate.

În ceea ce priveşte autoturismul marca D.L., la data de 05 februarie 2009 acesta a fost amanetat, contra sumei de 6.400 RON de către numitul Z.L.A., la SC D.S.C. SRL Buzău, aşa cum rezultă din contractul de amanet nr. 271 din 05 februarie 2009. La data de 18 septembrie 2009, dat fiind că numitul Z.L.A. nu a achitat ratele aferente acestui contract de amanet, în baza actului de adjudecare şi a facturii fiscale seria Z, SC D.S.C. SRL Buzău a valorificat contra sumei de 8.900 RON acest autoturism la SC T. SRL Buzău.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul Z.C.G. a declarat, personal, că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care şi le-a însuşit, nesolicitând alte probe, înţelegând astfel să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa a admis cererea formulată de inculpat, constatând că din probele administrate, rezultă că faptele acestuia sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea de pedepse.

De asemenea, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei rezultante aplicate poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 189 din 22 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău a declarat apel, în termen legal, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, apreciind că prima instanţă a omis să dispună obligarea inculpatului Z.C.G., condamnat pentru infracţiuni de evaziune fiscală, şi la plata sumei de 7.900 RON reprezentând contravaloarea autoturismelor aflate sub sechestru şi vândute de către acesta.

Prin Decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, cu sediul în municipiul Buzău, str. Unirii, nr. 209, judeţul Buzău împotriva Sentinţei penale nr. 189 din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău.

Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat următoarele:

Pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, plângerea penală formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, plângerea penală formulată de Garda Financiară Buzău, raportul de expertiză contabilă judiciar, Raportul de inspecţie fiscală, înscrisuri, declaraţii de martori ce se coroborează întru totul cu declaraţiile date de inculpatul Z.C.G., atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată în condiţiile prev. de art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., prima instanţă a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, ce nu a fost contestată de vreuna dintre părţi.

Probele anterior arătate, ce se constituie în probe concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei au fost corect analizate şi interpretate de prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, astfel încât, reţinând vinovăţia inculpatului Z.C.G., cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., în săvârşirea infracţiunilor de folosire, cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului SC V.T. SRL Buzău, în scopuri contrare acesteia, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie în cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă şi evaziune fiscală, fiecare în formă continuată, fapte din perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrările juridice stabilite fiind corespunzătoare faptelor şi vinovăţiei inculpatului.

Totodată, în mod just s-a reţinut la încadrarea juridică a fiecărei infracţiuni incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., faţă de recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute în rechizitoriu şi însuşirea probatoriului administrat la urmărirea penală precum şi în raport de îndeplinirea cerinţelor impuse de art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 121/2011.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al fiecărei fapte, limitele de pedeapsă pentru fiecare infracţiune, reduse în condiţiile prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, cu atitudinea procesuală corespunzătoare, în sensul recunoaşterii în totalitate a faptelor şi achitării parţiale a prejudiciului produs prin infracţiunile săvârşite.

De altfel, situaţia de fapt, circumstanţele comiterii fiecărei fapte şi vinovăţia inculpatului nu au fost contestate de către părţi, astfel că soluţia pronunţată de prima instanţă în latură penală se priveşte ca fiind legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că printr-o evaluare corectă a probatoriului în raport de infracţiunile deduse judecăţii şi dovezile administrate în acest sens, instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.

Aşa cum rezultă din sentinţa apelată, inculpatul Z.C.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, constând în aceea că în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009 şi-a însuşit şi folosit în scopuri contrare intereselor SC V.T. SRL Buzău pe care o administra suma totală de 77.320 RON, sens în care în latură civilă, a dispus obligarea acestuia de a aduce în patrimoniul societăţii suma folosită.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, întrucât, în aceeaşi perioadă de timp, inculpatul a reţinut şi nu a virat în termenul legal către bugetul de stat impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, şi, deşi prin sentinţă, s-a constatat că prejudiciul cauzat prin comiterea acestei infracţiuni în cuantum de 3.454 RON a fost acoperit integral de inculpat încă din timpul urmăririi penale, s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 7.720 RON către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi a accesoriilor aferente acestei sume conform art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003, dispoziţie netemeinică ce nu a putut fi însă îndreptată, în raport de cadrul procesual, fiind o soluţie favorabilă apelantei.

Inculpatul a fost condamnat şi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a înstrăinat, direct sau prin intermediul numitului Z.L.A., trei autoturisme asupra cărora organul fiscal competent instituise sechestrul asigurător conform dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală.

Deşi această infracţiune este, la rândul său, producătoare de prejudicii, iar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău s-a constituit parte civilă şi cu suma de 7.900 RON rezultată din valorificarea celor trei autoturisme pentru care a fost aplicat sechestru asigurător, s-a constatat că în cuantumul sumei totale de 77.320 RON, reţinută ca fiind însuşită şi folosită de inculpat în scopuri contrare intereselor societăţii pe care o administra, este inclusă şi această sumă, în Rechizitoriul nr. 683/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, subliniindu-se că suma totală de 77.320 RON provine din resursele financiare proprii ale SC V.T. SRL Buzău şi din valorificarea unor autoturisme aflate în patrimoniul acesteia.

Prin urmare, câtă vreme prin sentinţa primei instanţe s-a dispus obligarea inculpatului de a aduce în patrimoniul societăţii suma totală de 77.320 RON, în care, aşa cum s-a arătat anterior, a fost cuprinsă şi suma de 7.900 RON rezultată din valorificarea celor trei autoturisme pentru care a fost aplicat sechestrul, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că nu se mai justifică obligarea inculpatului la plata acestei sume, astfel că soluţia pronunţată de tribunal se apreciază ca fiind temeinică şi legală.

III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, apreciind că în mod greşit instanţa de apel nu a dispus obligarea inculpatului Z.C.G., condamnat pentru infracţiuni de evaziune fiscală, şi la plata sumei de 7.900 RON reprezentând contravaloarea autoturismelor aflate sub sechestru şi vândute de către acesta.

Înalta Curte, analizând hotărârea apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău pentru următoarele considerente:

Din lucrările dosarului rezultă că inculpatul Z.C.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, constând în aceea că în perioada ianuarie 2008 - septembrie 2009 şi-a însuşit şi folosit în scopuri contrare intereselor SC V.T. SRL Buzău suma totală de 77.320 RON, inculpatul fiind obligat să aducă în patrimoniul societăţii această sumă.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău s-a constituit parte civilă şi cu suma de 7.900 RON rezultată din valorificarea celor trei autoturisme pentru care a fost aplicat sechestru asigurător, cu toate că prin această infracţiune nu s-a creat un prejudiciu în patrimoniul acesteia, ci s-a diminuat posibilitatea recuperării prejudiciului prin executare silită.

Conform actelor din dosar suma de 77.320 RON provine din resursele financiare proprii ale SC V.T. SRL Buzău. În cuantumul acestei sume a fost inclusă şi suma de 7.900 RON reprezentând contravaloarea autoturismelor asupra cărora se instituise sechestru şi înstrăinate de către inculpat. Prin obligarea inculpatului de către instanţa de fond de a aduce în patrimoniul societăţii suma de 77.320 RON, reţinută ca fiind însuşită şi folosită de inculpat în scopuri contrare intereselor societăţii pe care o administra, inculpatul a fost practic obligat să aducă în patrimoniul societăţii inclusiv suma de 7.900 RON ce a fost inclusă în valoarea totală.

Prin instituirea sechestrului de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău asupra autoturismelor D.L., P. şi D.C. nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra acestora către partea civilă ci doar au fost indisponibilizate, astfel încât Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să poată recurge la recuperarea debitului prin valorificarea acestora conform procedurii de executare silită.

În aceste condiţii prejudiciul cauzat prin valorificarea autoturismelor s-a creat în patrimoniul SC V.T. SRL Buzău, societate în proprietatea căreia se aflau autoturismele la momentul înstrăinării de către inculpat. Obligarea inculpatului la plata sumei de 7.900 RON, reprezentând contravaloarea autoturismelor, către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile, aspect care contravine dispoziţiilor privind restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.C.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.C.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - GV

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 1917/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1919/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1918/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs