ICCJ. Decizia nr. 2313/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2313/2013

Dosar nr. 1216/36/2010

Şedinţa publică din 28 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 152/P din 3 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 334 C. proc. pen. s-au dispus schimbarea încadrării juridice a unei fapte reţinute în sarcina inculpatului O.E., din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., în infracţiunea de determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Au fost menţinute celelalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 36 din Legea nr 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii .

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul O.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi exerciţiul dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului O.E. perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 2 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv .

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului O.E. de a nu părăsi ţara.

S-a luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului O.E. de a nu părăsi ţara încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a unei fapte reţinute în sarcina inculpatului M.P.T., din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., în infracţiunea de complicitate la determinarea cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Au fost menţinute celelalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.P.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut mandatul de arestare preventivă din 22 ianuarie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti împotriva inculpatului M.P.T. în baza încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2007 pronunţată în Dosarul penal nr. 2194/3/2007.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a unei fapte reţinută în sarcina inculpatului M.L., din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., în infracţiunea de complicitate la determinarea cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

S-au menţinut celelalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut mandatul de arestare preventivă din 22 ianuarie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti împotriva inculpatului M.L. în baza încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2007 pronunţată în Dosarul penal nr. 2194/3/2007.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a unei fapte reţinute în sarcina inculpatului A.J.H., din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., în infracţiunea de complicitate la determinarea cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

S-au menţinut celelalte încadrări juridice din rechizitoriu .

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.J.H., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- complicitate la determinarea cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevprevăzută de art. 323 C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr 656/2002.

S-a luat act că inculpatul A.J.H. a fost arestat provizoriu şi respectiv arestat preventiv în cauză în perioadele 25 decembrie 2006-februarie 2007 şi de la 1 noiembrie 2008 la 30 ianuarie 2009 inclusiv.

S-a menţinut încadrarea juridică din rechizitoriu, a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.H.A.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.H.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul A.H.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul A.H.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., şi exerciţiul dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinut mandatul de arestare preventivă din 22 ianuarie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti împotriva inculpatului A.H.A. în baza încheierii de şedinţă din 22 ianuarie 2007 pronunţată în Dosarul penal nr. 2194/3/2007.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate:

1. Declaraţiile vamale de export nr.:

- X1 din 16 septembrie 2002; X2 din 16 septembrie 2002; X3 din 16 septembrie 2002; X4 din 18 septembrie 2002; X5 din 18 sptembrie 2002; X6 din 20 septembrie 2002; X7 din 20 septembrie 2002; X8 din 20 septembrie 2002; X9 din 4 octombrie 2002; X10 din 3 octombrie 2002; X11 din 3 octombrie 2002; X12 din 3 octombrie 2002; X13 din 1 octombrie 2002; X14 din 1 octombrie 2002; X15 din 1 octombrie 2002; X16 din 1 octombrie 2002; X17 din 10 noiembrie 2002; X18 din 20 noiembrie 2002; X19 din 20 noiembrie 2002; X20 din 18 noiembrie 2002; X21 din 18 noiembrie 2002; X22 din 14 noiembrie 2002; X23 din 14 noiembrie 2002; X24 din 14 noiembrie 2002; X25 din 16 decembrie 2002; X26 din 16 decembrie 2002; X27 din 16 decembrie 2002; X28 din 13 decembrie 2002; X29 din 13 decembrie 2002; X30 din 13 decembrie 2002;

2. Adresele emise de SC K.G.E. SRL către Banca R.I., Sucursala Moşilor, privind certificarea încasării sumelor din declaraţiile de incasare valutară:

- adresa din 20 septembrie 2002; adresa din 23 septembrie 2002; adresa din 26 septembrie 2002; adresa din 9 octombrie 2002; adresa din 4 octombrie 2002; adresa din 25 noiembrie 2002; adresa din 19 noiembrie 2002; adresa din 18 decembrie 2002; adresa din 20 decembrie 2002;

3. Declaraţiile de încasare valutară:

- Seria E nr. Y1; Seria E nr. Y2 ; Seria E nr. Y3; Seria E nr. Y4; Seria E nr. Y5; Seria E nr. Y6; Seria E nr. Y7; Seria E nr. Y8; Seria E nr. Y9; Seria E nr. Y10; Seria E nr. Y11; Seria E nr. Y12; Seria E nr. Y13; Seria E nr. Y14; Seria E nr. Y15; Seria E nr. Y16; Seria E nr. Y17; Seria E nr. Y18; Seria E nr. Y19; Seria E nr. Y20 ; Seria E nr. Y21; Seria E nr. Y22; Seria E nr. Y23 ; Seria E nr. Y24; Seria E nr. Y25; Seria E nr. Y26; Seria E nr. Y27; Seria E nr. Y28;

4. Facturile fiscale emise de SC T.I. SRL către SC P.S.R. SRL Constanţa:

- nr. Z1 din 15 septembrie 2002, Z2 din 17 septembrie 2002, Z3 din 19 septembrie 2002, Z4 din 1 octombrie 2002, Z5 din 1 octombrie 2002, Z6 din 3 octombrie 2002, Z7 din 14 noiembrie 2002, Z8 din 18 noiembrie 2002, Z9 din 20 noiembrie 2002, Z10 din 13 decembrie 2002, Z11 din 16 decembrie 2002;

5. Contractul de export în comision din 2 septembrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL şi SC K.G.E. SRL;

6. Ordinele de compensare a datoriilor încheiate între SC P.S.R. SRL, SC T.I. SRL şi SC K.G.E. SRL:

-nr. A1 din 27 septembrie 2002, nr. A2 din 11 octombrie 2002, nr. A3 din 22 noiembrie 2002 şi nr. A4 din 17 decembrie 2002; nr. A5 din 27 septembrie 2002, nr. A6 din 11 octombrie 2002, nr. A7 din 22 noiembrie 2002, nr. A8 din 17 decembrie 2002;

7. Contractul de comision din 10 septembrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL şi societatea P.S. U.S.A. INC;

8. Facturile Invoice nr. AA, Invoice nr. BB, Invoice nr. CC, Invoice nr. DD, emise de societatea P.S. U.S.A. INC către SC P.S.R. SRL;

9. Contractul din 10 septembrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL şi societatea P.S. U.S.A. INC;

10. Contractul de vânzare-cumpărare 1 octombrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL şi SC V.C. SRL Voluntari ;

11. Facturile emise de SC V.C. SRL Voluntari către SC P.S.R. SRL:

- nr. B1 din 30 octombrie 2002, nr. B2 din 11 noiembrie 2002, nr. B3 din 18 decembrie 2002.

12. Contractul de asociere în participaţiune 1 noiembrie 2002 dintre SC P.S.R. SRL şi SC A. SRL;

13. Contractul de consultanţă din 30 septembrie 2002 dintre SC P.S.R. SRL şi SC O.S.I.E. SRL.

14. Facturi fiscale emise de SC P.S.R. SRL către SC K.G.E. SRL:

- nr. C1 din 16 septembrie 2002, nr. C2 din 16 septembrie 2002, nr. C3 din 16 septembrie 2002, nr. C4 din 18 septembrie 2002, nr. C5 din 18 septembrie 2002, nr. C6 din 20 septembrie 2002, nr. C7 din 20 septembrie 2002, nr. C8 din 20 septembrie 2002,

- nr. C9 din 1 octombrie 2002, C10 din 1 octombrie 2002, C11 din 1 octombrie 2002, C12 din 1 octombrie 2002, C13 din 3 octombrie 2002, C14 din 3 octombrie 2002, C15 din 3 octombrie 2002, C16 din 4 octombrie 2002, C17 din 14 octombrie 2002, C18 din 14 octombrie 2002, C19 din 14 octombrie 2002, C20 din 18 octombrie 2002, C21 din 18 octombrie 2002,

- nr. C22 din 20 noiembrie 2002, C23 din 20 noiembrie 2002, C24 din 20 noiembrie 2002,

- nr. C25 din 13 decembrie 2002, C26 din 13 decembrie 2002, C27 din 13 decembrie 2002, C28 din 16 decembrie 2002, C29 din 16 decembrie 2002, C30 din 16 decembrie 2002,

15. Facturi externe (C.I.) emise de SC K.G.E. SRL către V.S. Milano:

- nr. D1 din 16 septembrie 2002, D2 din 16 septembrie 2002, D3 din 16 septembrie 2002, D4 din 18 septembrie 2002, D5 din 18 septembrie 2002, D6 din 20 septembrie 2002, D7 din 20 septembrie 2002, D8 din 20 septembrie 2002, D9 din 1 octombrie 2002, D10 din 1 octombrie 2002, D11 din 1 octombrie 2002, D12 din 1 octombrie 2002, D13 din 3 octombrie 2002, D14 din 3 octombrie 2002, D15 din 3 octombrie 2002, D16 din 4 octombrie 2002, D17 din 14 octombrie 2002, D18 din 14 octombrie 2002, D19 din 14 octombrie 2002, D20 din 18 octombrie 2002, D21 din 18 octombrie 2002, D22 din 20 noiembrie 2002, D23 din 20 noiembrie 2002, D24 din 20 noiembrie 2002, D25 din 13 decembrie 2002, D26 din 13 decembrie 2002, D27 din 13 decembrie 2002, D28 din 16 decembrie 2002, D29 din 16 decembrie 2002, D30 din 16 decembrie 2002;

16. Documentele de transport (C.M.R.) şi documentele privind conţinutul fiecărui transport (Packing List) referitoare la cele 30 de facturi fiscale/facturi externe emise de SC P.S.R. SRL/SC K.G.E. SRL.

17. Facturi reprezentând comision, emise de SC K.G.E. SRL către SC P.S.R. SRL:

- nr. E1 din 20 septembrie 2002, E2 din 20 septembrie 2002, E3 din 20 septembrie 2002;

- nr. E4 din 1 octombrie 2002, E5 din 1 octombrie 2002, E6 din 1 octombrie 2002, E7 din 1 octombrie 2002, E8 din 3 octombrie 2002, E9 din 3 octombrie 2002, E10 din 3 octombrie 2002, E11 din 4 octombrie 2002;

- nr. E12 din 14 noiembrie 2002, E13 din 14 noiembrie 2002, E14 din 14 noiembrie 2002, E15 din 14 noiembrie 2002, E16 din 18 noiembrie 2002, E17 din 20 noiembrie 2002, E18 din 20 noiembrie 2002, E19 din 20 noiembrie 2002;

- nr. E20 din 13 decembrie 2002, E21 din 13 decembrie 2002, E22 din 13 decembrie 2002, E23 din 16 decembrie 2002, E24 din 16 decembrie 2002, E25 din 16 decembrie 2002, E26 din 16 decembrie 2002, E27 din 16 decembrie 2002, E28 din 16 decembrie 2002, E29 din 18 decembrie 2002, E30 din 18 decembrie 2002.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-1003 C. civ. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii O.E., M.P.T., M.L., A.H.A. şi pe părţile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL, să plătească statului, reprezentat prin A.N.A.F., următoarele sume de bani:

- suma de 5.126.737,21 RON, precum şi dobânda în materie civilă calculată la această sumă, conform O.G. nr. 9/2000, de la data de 9 octombrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.556.977,61 RON, precum şi dobânda în materie civilă calculată la această sumă, conform O.G. nr. 9/2000, de la data de 11 noiembrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.816.741,45 RON, precum şi dobânda în materie civilă calculată la această sumă, conform O.G. nr. 9/2000, de la data de 5 decembrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-au menţinut:

- sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului O.E., dispus prin ordonanţa din 30 ianuarie 2003 a I.P.J. Constanţa,

- sechestrul asigurator asupra imobilului situat în Constanţa, asupra autoturismului marca C., dobândit la 20 martie 2000 de inculpatul O.E., asupra autoturismului marca A., dobândit de inculpatul O.E. la 25 ianuarie 2001;

- sechestrul asigurator asupra imobilului situat în Constanţa, compus din teren şi construcţie, aflat în proprietatea SC A. SRL, şi asupra sumei de bani încasată de SC G.I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC A. SRL, din vânzarea la licitaţie publică a imobilului Vila E. situat în Eforie Sud, cu excepţia sumelor de bani reprezentând echivalentul cheltuielilor de procedură a insolvenţei efectuate de lichidator în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

- sechestrul asigurator asupra autoturismului D.M.1 şi asupra autoturismului D.M.2 aflate în proprietatea SC A. SRL.

- sechestrul asigurator asupra sumei de 52.200 dolari SUA aflaţi în căsuţa de valori a Băncii P. SA Sucursala Constanţa, şi asupra următoarelor bunuri depuse în aceeaşi casetă: un ac de cravată din metal galben; un inel tip ghiul, bărbătesc, cu model dreptunghiular, din metal galben; un inel cu model pătrat cu piatră albă şi striuri longitudinale pe lateral, din metal galben .

În baza art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii O.E., M.P.T., M.L., A.H.A. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL , să plătească statului, câte 11.100 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 400 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu S.E. pentru inculpatul A.H.A.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 527D/P/2005 din 1 februarie 2008, D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- O.E. , cetăţean român, cunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- M.P.T. , cetăţean român, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- M.L. , cetăţean român, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2),

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- A.J.H. , cetăţean irakian, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- A.H.A. , cetăţean irakian, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că:

Fapta inculpatului O.E., care în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni cu inculpaţii M.P.T., M.L., A.J.H., şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a creat un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măşti gaze dar şi faptul că aceste măşti de gaze, au fost exportate precum şi depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de TVA, cu control ulterior la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, cu consecinţa aprobării a 3 dintre acestea şi a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată fapta inculpatului O.E. de disimula şi ascunde originea ilicită a sumelor de bani obţinute prin rambursarea ilegală de T.V.A întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute şi pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Fapta inculpatului M.P.T., care în calitate de reprezentant al SC T.I. SRL, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni cu inculpaţii O.E., M.L., A.J.H., şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că societatea sa a livrat măşti de gaze către SC P.S.R. SRL, sprijinind crearea unui circuit documentar fals prin care s-a pretins realizarea unor exporturi de măşti gaze şi faptul că aceste măşti de gaze au fost exportate, precum şi depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de T.V.A, cu control ulterior la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, cu consecinţa aprobării a 3 dintre acestea şi a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului M.P.T. de disimula şi ascunde originea ilicită a sumelor de bani obţinute prin rambursarea ilegală de TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute şi pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Fapta inculpatului M.L., care în calitate de reprezentant al SC P.S. U.S.A INC, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni cu inculpaţii O.E., M.P.T., A.J.H., şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că societatea sa a încheiat contractul de comision din 10 septembrie 2002 cu SC P.S.R. SRL (prin acest contract se atesta faptul că societatea americană ar fi intermediat contractul de export de măşti de gaze dintre SC P.S.R. SRL şi societatea V.S. Milano din Italia prin intermediul SC K.G.E. SRL), în a crea un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măşti gaze dar şi faptul că aceste măşti de gaze au fost exportate precum şi depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de TVA, cu control ulterior la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, cu consecinţa aprobării a 3 dintre acestea şi a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului M.L. de a disimula şi ascunde originea ilicită a sumelor de bani obţinute prin rambursarea ilegală de TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute şi pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului A.J.H., care în calitate de reprezentant al SC K.G.E. SRL, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni cu inculpaţii O.E., M.L., M.P.T., şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că societatea sa a încheiat contractul de export în comision din 2 septembrie 2002 având ca obiect livrarea la export a măştilor de gaze prin comisionar, în a crea un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măşti gaze dar şi faptul că aceste măşti de gaze au fost exportate, precum şi depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de TVA, cu control ulterior la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, cu conam secinţa aprobării a 3 dintre acestea şi a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A.J.H. de disimula şi ascunde originea ilicită a sumelor de bani obţinute prin rambursarea ilegală de TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni prevăzute şi pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Fapta inculpatului A.H.A., care în calitate de reprezentant al SC V.C. SRL Voluntari, a încheiat în fals contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2002, prin care SC V.C. SRL se obliga să livreze SC P.S.R. SRL cantitatea de 15.000 tone şină cale ferată, iar cumpărătorul se obliga să achite contravaloarea totală a mărfii, în avans, până la data de 1 martie 2003, ulterior, SC P.S.R. SRL a efectuat plăţi în avans către SC V.C. SRL deşi marfa nu a fost livrată niciodată, acest contract încheindu-se doar pentru a justifica transferul sumelor obţinute ca rambursare ilegală de TVA din contul SC P.S.R. SRL Constanţa în contul SC V.C. SRL Voluntari cu scopul de a ascunde şi disimula adevărata origine a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Din probele dosarului prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

În perioada anilor 2002-2003 inculpatul O.E. a îndeplinit funcţia de administrator al SC P.S.R. SRL, cu sediul în Constanţa.

În perioada anului 2002 inculpatul O.E. a îndeplinit funcţia de administrator al SC A. SRL cu sediul în Constanţa.

În perioada anului 2002 inculpatul O.E. a îndeplinit funcţia de administrator al SC O.S.I.E. SRL cu sediul în Constanţa.

În perioada anilor 2002-2003, în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului şi ale băncii R.I., sucursala Moşilor Bucureşti figura ca reprezentant al SC K.G.E. SRL, cu sediul în Bucureşti, inculpatul A.J.H.

În perioada anului 2002 şi până la data de 18 decembrie 2002, inculpatul M.P.T. a îndeplinit funcţia de administrator al SC T.I. SRL, cu sediul în Bucureşti.

Conform contractului de cesiune autentificat din 18 decembrie 2002 la Biroul Notarial Public O.I.M., inculpatul M.P.T. a cesionat părţile sociale ale SC T.I. SRL către doi cetăţeni irakieni, A.M. şi G.D. Potrivit procesului-verbal sub semnătură privată din 20 decembrie 2002, rezultă că inculpatul a predat noilor asociaţi ai firmei documentele de constituire şi arhiva contabilă a acesteia, de la înfiinţare şi până la data cesionării.

În perioada anilor 2002-2003 inculpatul M.L. a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii comerciale înfiinţate în Statele Unite ale Americii, SC P.S. U.S.A. INC, cu sediul în Florida.

În perioada anilor 2002-2003 inculpatul A.H.A. a îndeplinit funcţia de administrator al SC V.C. SRL cu sediul în comuna Voluntari.

Având în vedere că s-a reţinut în rechizitoriu împrejurarea că inculpaţii au realizat activitatea infracţională prin intermediul societăţilor comerciale mai sus indicate (cu excepţia societăţii americane), acestea au fost introduse în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente.

Inculpatul O.E. a fost extrădat din Statele Unite Ale Americii şi arestat preventiv în cauză până la data de 23 aprilie 2009, ulterior participând la proces la toate termenele de judecată şi având termen în cunoştinţă, inclusiv pentru termenul din 19 aprilie 2010 când s-a judecat cauza pe fond.

Inculpatul A.J.H. a fost arestat provizoriu în Germania în baza mandatului de arestare european şi apoi arestat preventiv în cauză până la data de 30 ianuarie 2009 participând la următoarele termene de judecată în stare de libertate şi luând termen în cunoştinţă. Prin încheierea din 17 aprilie 2009 instanţa a asigurat dreptul inculpatului A.J.H. de a se afla pe teritoriul României pentru a participa la proces.

Inculpatul M.P.T. a fost citat la adresa cunoscută în cursul urmăririi penale, sector 4 Bucureşti, constatându-se că a vândut imobilul în care locuia. În continuare a fost citat în strada E.I.N., Parcul Băneasa, unde s-a stabilit că îşi are reşedinţa şi locuieşte fiica sa, precum şi prin afişare la sediul Consiliului local sector 5 Bucureşti, în raza căruia îşi are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

Întrucât în dosar existat informaţii potrivit cărora inculpatul a părăsit teritoriul României şi se află la o adresă necunoscută, pentru termenele de judecată din 8 martie 2010 şi 26 martie 2010 inculpatul a fost citat şi prin afişare la uşa instanţei, potrivit art. 178 alin. (2¹)C. proc. pen., citaţie care a fost afişată cu 40 de zile înainte, conform art. 177 alin. (8¹)C. proc. pen.

Inculpatul M.L. a fost citat la adresa cunoscută în cursul urmăririi penale, din Bucureşti, sector 2, unde îşi avea domiciliul cunoscut, rezultând că acel imobil a fost al concubinei sale, iar inculpatul nu a mai locuit la adresa respectivă pe parcursul procesului penal.

În continuare a fost citat prin afişare la sediul Consiliului local sector 5 Bucureşti, în raza căruia îşi are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (4) teza II-a C. proc. pen.

Întrucât în dosar existau informaţii potrivit cărora inculpatul a părăsit teritoriul României şi se află la o adresă necunoscută, pentru termenele de judecată din 8 martie 2010 şi 26 aprilie 2010 inculpatul a fost citat şi prin afişare la uşa instanţei, potrivit art. 178 alin. (2¹)C. proc. pen., citaţie care a fost afişată cu 40 de zile înainte, conform art. 177 alin. (8¹)C. proc. pen.

Printr-o cerere adresată instanţei la termenul de judecată din 21 aprillie 2008, inculpatul M.L. a solicitat să fie citat la adresa sa din Germania, strada S., Munchen. În acest sens a depus la dosar un certificat de rezidenţă tradus, din care rezultă că începând cu 25 ianuarie 2002 şi-a stabilit domiciliul la adresa de mai sus. Informaţiile comunicate de autorităţile germane s-au bazat pe datele cunoscute despre persoană la autoritatea de înregistrare a rezidenţei.

Verificările efectuate de Interpol în cursul anului 2003, spre a da informaţii pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului au condus la concluzia că inculpatul nu a locuit şi nu poate fi găsit la adresa din Munchen.

La solicitarea instanţei, prin mesajul Interpol Wiesbaden a comunicat că inculpatul M.L. nu a locuit şi nu a fost observat de vecini la adresa respectivă. Unul din apartamentele de la adresa respectivă este locuit de fosta soţie a inculpatului, iar celălalt apartament este locuit de fiul acesteia. Faţă de această împrejurare, tribunalul a constatat că inculpatul nu are un interes procesual real în citarea sa la adresa din Germania indicată, adresă cu care nu mai are nici o legătură, chiar dacă în baza de date, în lipsa altor informaţii date de inculpat sau de proprietarii imobilului, figurează în continuare ca având domiciliul; în aceeaşi perioadă inculpatul M.L. figura şi în România cu domiciliul stabil (principal) în Bucureşti, Şoseaua G., deşi din cercetări a rezultat că nu mai locuieşte la adresa respectivă. Ca urmare, tribunalul a apreciat că prin solicitarea de citare în Germania, inculpatul a urmărit prelungirea procedurii de judecată, ca urmare a efectuării la intervale mari de timp a procedurii de citare în străinătate. Finalitatea urmărită de art. 177 şi urm. C. proc. pen. este aceea de a se asigura înştiinţarea reală a părţilor despre proces, în acest sens fiind citaţi la locuinţa la care pot fi găsiţi, sau pe care o frecventează astfel încât să poată lua la cunoştinţă despre termenele de judecată şi actele de procedură efectuate, ceea ce nu s-a confirmat în speţă cu privire la adresa indicată de inculpat, din Germania.

Inculpatul A.H.A. a fost citat la adresa societăţii sale din V., judeţul Ilfov, rezultând că nu este cunoscut la acea adresă, SC V.C. SRL nu a funcţionat niciodată la adresa respectivă .

Partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti a luat termen în cunoştinţă prin consilier juridic delegat să reprezinte această instituţie.

SC A. SRL Constanţa a fost citat prin lichidatorul judiciar G.I. IPURL, care are drept de reprezentare a acestei societăţi comerciale intrată în procedura falimentului judiciar, luând termen în cunoştinţă prin apărătorul ales cu drept de reprezentare.

SC K.G.E. SRL, la al cărei sediu social declarat rezultă că nu funcţionează, fiind necunoscută, a fost citată prin afişare la sediul Consiliului local sector 5 Bucureşti, în raza căruia îşi are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (9) raportat la alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

SC O.S.I.E. SRL a fost citată prin lichidatorul judiciar SC F.F. Consulting, care are drept de reprezentare a acestei societăţi comerciale intrată în procedura falimentului judiciar.

SC P.S.R. SRL a fost citată prin lichidatorul judiciar SC V.V. IPURL, până la termenul când lichidatorul a înştiinţat instanţa că procedura falimentului faţă de această societate a fost închisă prin sentinţa comercială din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Constanţa, societatea comercială a fost radiată, iar lichidatorul descărcat de gestiune. Ca urmare, întrucât societatea comercială nu mai fiinţează, şi nu mai poate avea personalitate juridică, tribunalul a apreciat că nu mai poate fi parte în procesul penal, şi în consecinţă a scos-o din cauză.

SC V.C. SRL a fost citată prin afişare la sediul cunoscut din Voluntari, iar constatându-se că societatea nu a funcţionat la acest sediu şi nu este cunoscută, a fost citată prin afişare la sediul Consiliului local sector 5 Bucureşti, în raza căruia îşi are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (9) raportat la alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

SC T.I. SRL a fost citată la sediul cunoscut din Bucureşti, sector 3, rezultând că nu mai funcţionează la sediul respectiv, fiind apoi citată prin afişare la sediul Consiliului local sector 5 Bucureşti, în raza căruia îşi are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (9) raportat la alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

În cauză a fost introdusă ca terţ poprit numita S.M. (fostă O.M.), având în vedere măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra imobilului deţinut de aceasta în coproprietate cu inculpatul O.E. din Constanţa, şi asupra conţinutului casetelor de valori aflate la Banca P. SA Constanţa. Aceasta a fost prezentă la termenele de judecată şi a luat termen în cunoştinţă.

Prima instanţă a constatat că la termenul de judecată din 19 aprilie 2010, procedura de citare fiind completă, inculpaţii, partea civilă sau părţile responsabile civilmente nu au avut cereri noi de formulat în această privinţă, motiv pentru care tribunalul a apreciat că eventualele nulităţi relative referitoare la procedura de citare, de la termenele anterioare, au fost acoperite prin neinvocare, potrivit art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. Mijloacele de probă au fost administrate obiectiv, atât în defavoarea cât şi în favoarea inculpaţilor, au fost încuviinţate mijloacele de probă pertinente şi posibil de administrat solicitate de inculpaţi, apărătorii acestora au participat la administrarea tuturor probelor, neexistând temeiuri pentru a aprecia că inculpaţii sau părţile responsabile civilmente reprezentate de aceştia au suferit o vătămare prin modul de derulare a procedurii în faţa instanţei de judecată, care să impună anularea vreunui act efectuat.

S-a reţinut că din cuprinsul contractului de societate al SC C.L.T.I.E. SRL Bucureşti autentificat din 11 iunie 1991 la notariatul de stat, rezultă că asociaţii acestei societăţi comerciale cu răspundere limitată erau inculpaţii M.P.T. şi M.L., precum şi o a treia persoană, inculpatul M.L. având funcţia de director general, iar M.P.T. funcţia de director executiv.

De asemenea, din cuprinsul adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti rezultă că inculpatul M.L. a fost angajat în funcţia de director la SC T.I. SRL, administrată de inculpatul M.P.T. Implicarea inculpatului M.L. în activitatea SC T.I. SRL a fost confirmată şi prin declaraţiile martorilor S.I. şi S.V., precum şi ale inculpatului O.E., care în această privinţă sunt susţinute prin alte mijloace de probă.

Din actele transmise de banca B., la care a avut contul SC T.I. SRL a rezultat că inculpatul M.L. avea drept de semnătură în bancă, în calitate de reprezentant al SC T.I. SRL.

SC C.L.T.I.E. SRL şi SC T.I. SRL au funcţionat la aceeaşi adresă, din Bucureşti sectorul 3, imobil aparţinând SC C.L.T.I.E. SRL, şi de asemenea, SC T.I. SRL a avut şi un punct de lucru în Şoseaua O., închiriat de la SC C.L.T.I.E. SRL Bucureşti.

Tribunalul a reţinut, în consecinţă, că între aceşti inculpaţi au existat raporturi strânse de încredere, din moment ce s-au asociat în două societăţi comerciale.

Din cuprinsul actelor de înfiinţare ale P.S. USA, depuse în dovedire de către inculpaţi, s-a reţinut că inculpaţii O.E. şi M.L. s-au asociat în cadrul societăţii comerciale înfiinţate în S.U.A., S.C. P.S. U.S.A. INC, în perioada de la înfiinţare, anul 2001 şi până în anul 2005.

Din copia buletinului de identitate al inculpatului M.L. a rezultat că acesta a locuit în perioada anterioară anului 2002 în Constanţa, adică în aceeaşi localitate cu O.E.

Astfel fiind, tribunalul a constatat că aceşti doi inculpaţi se cunoşteau bine, între ei au existat legături strânse de încredere, de natură a-i determina să înfiinţeze o societate comercială în străinătate.

Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 decembrie 2002, a reieşit că inculpatul M.P.T. a vândut fiului lui O.E., numitul O.A.I., un apartament situat în Constanţa, la data de 18 octombrie 2002, pe care acesta l-a vândut mai departe la data de 11 decembrie 2002. Faţă de această conjunctură, precum şi de relaţiile dintre M.L. şi M.P.T., tribunalul a reţinut că toţi cei trei inculpaţi s-au cunoscut bine între ei, anterior derulării raporturilor comerciale din 2002-2003 referitoare la exportul unor măşti de gaze.

Din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului s-a constatat că inculpatul A.H.A. figura în cursul anului 2002 ca asociat într-un număr de 36 societăţi comerciale cu răspundere limitată, majoritatea acestora neavând activitate. Acesta deţinea permis legal de şedere în România în perioada amintită.

Cu privire la situaţia de fapt privind deducerea şi încasarea taxei pe valoare adăugată de către SC P.S.R. SRL, în cursul lunilor septembrie-decembrie 2002 prima instanţă a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor Legii nr 345/2002, SC P.S.R. SRL reprezentată de inculpatul O.E. a formulat patru cereri de rambursare TVA cu control ulterior, aferent lunilor septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2002, invocându-se că TVA colectată şi deductibilă corespunde exportului a 39.200 măşti de gaze, tranzacţie realizată prin comisionarul SC K.G.E. SRL Bucureşti către clientul extern V.S. Milano, Italia.

Cererile au fost depuse sub semnătura inculpatul O.E., erau însoţite de declaraţii pe proprie răspundere ale aceluiaşi inculpat care atestau că operaţiunile comerciale cu măşti de gaze ar fi avut loc, că mărfurile au fost exportate şi că operaţiunile de export au generat TVA deductibilă şi rambursabilă.

Astfel, inculpatul O.E. a depus la Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, un număr de 4 cereri de rambursare T.V.A., după cum urmează:

- cererea nr. F1 din 2 octombrie 2002, prin care solicita rambursarea sumei de 51.227.968.305 ROL pentru TVA aferentă lunii septembrie 2002.

- cererea nr. F2 din 2 noiembrie 2002, prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 55.569.776.149 ROL pentru TVA aferentă lunii octombrie 2002.

- cererea nr. F3 din 2 decembrie 2002, prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 58.167.414.502 ROL pentru TVA aferentă lunii noiembrie 2002.

- cererea nr. F4 din 8 ianuarie 2003, prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 56.437.362.234 ROL pentru T.V.A. aferentă lunii decembrie 2002.

Pentru fiecare cerere de rambursare TVA, s-au anexat următoarele documente: copii de pe facturile externe; contract încheiat cu comisionarul SC K.G.E. SRL; copii de pe declaraţiile vamale de export (D.V.E.), vizate de organul vamal pe care comisionarul a indicat proprietarul mărfii exportate, respectiv SC P.S.R. SRL; facturile fiscale emise de comitent (SC P.S.R. SRL) către comisionar (SC K.G.E. SRL) pe care este înscrisă menţiunea „scutit, cu drept de deducere-export în comision”.

Dintre cele 4 cereri, au fost aprobate şi soluţionate primele trei, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 345/2002. Ca urmare, Trezoreria Constanţa, prin O.P. din 9 octombrie 2002 a virat suma de 5.126.737,21 RON, prin O.P. din 11 noiembrie 2002 a virat suma de 5.556.977,61 RON iar prin O.P. din 5 decembrie 2002 a virat suma de 5.816.741,45 RON, în total virând suma de 16.500.456,27 RON (aprox şaisprezece milioane cinci sute de mii lei, adică o sută şaizeci şi cinci de miliarde ROL) în contul bancar al SC P.S.R. SRL Constanţa, deschis la Banca R., Sucursala Constanţa.

Cu privire la cea de-a patra cerere, prin adresa din 17 ianuarie 2003 Administraţia Finanţelor Publice Constanţa a comunicat SC P.S.R. SRL, că urmare adresei Direcţiei de Control Fiscal Constanta, din 17 octombrie 2005 soluţionarea acesteia a fost suspendată, întrucât au rezultat suspiciuni cu privire la realitatea operaţiunilor comerciale de export raportate ca executate şi a documentelor justificative prezentate pentru dovedirea acestora.

Inculpatul O.E. a recunoscut în declaraţia sa că el este persoana care a depus documentele pentru deducerea TVA menţionate anterior.

Această situaţie de fapt a fost confirmată şi prin declaraţiile martorilor G.M. [„personal primeam de la O.E. documente pe care le verificăm să nu existe neconcordanţe şi le înregistram (…) facturile pentru comision erau întocmite şi semnate de O.E. (…) totul a fost coordonat de d-l O.E.”], M.S. [„am cunoştinţă despre relaţiile comerciale dintre SC O.S.I.E. SRL, P.S. şi SC K.G.E. SRL, SC V.C. SRL, numai din facturile comerciale prezentate spre înregistrare de către O.E. (…) am consemnat eu sau G.M. date privind identificarea societăţilor şi menţiunea „Scutit cu drept de deducere”, export în comision, restul conţinutului era completat de O.E.”].

La data de 16 ianuarie 2003, înainte de expirarea perioadei de 6 luni prevăzute în art. 27 alin. (2) din Legea nr. 345/2002 pentru control ulterior, Direcţia de Control Fiscal Constanţa a declanşat un control cu privire la legalitatea cererilor formulate de SC P.S.R. SRL şi a sumelor aprobate şi rambursate, datorită sumelor mari ce s-au solicitat a fi rambursate dar şi datorită suspiciunilor apărute.

Controlul efectuat s-a materializat în procesul-verbal din 22 ianuarie 2003 al Direcţiei de Control Fiscal Constanţa prin care s-a constatat că lipseşte faptul comercial generator de TVA (exportul de măşti de gaze complete), contrar dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 345/2002.

Cu ocazia controlului efectuat, organele fiscale au constatat că, în perioada ianuarie-august 2002 SC P.S.R. SRL Constanţa nu a înregistrat venituri, singurele operaţiuni taxabile fiind cele rezultate din vânzarea unor active corporale, în sumă de 48.176.583 RON, astfel că la 31 august 2002 s-a înregistrat TVA de rambursat în sumă de 9.458.775 RON.

Totodată s-a constatat că, din septembrie 2002, societatea a realizat exclusiv operaţiuni de export măşti de gaze complete, export derulat pe baza unui contract de comision încheiat cu comisionarul SC K.G.E. SRL Bucureşti, iar din situaţia exporturilor raportate ca efectuate rezultă că în perioada septembrie-decembrie 2002 s-au realizat 30 operaţiuni de export, toate înregistrate prin Punctul Vamal Băneasa-Bucureşti.

Potrivit declaraţiilor martorei G.M. şi constatărilor organelor fiscale, SC P.S.R. SRL nu a avut activitate în cursul anului 2002, până în septembrie când a început să deruleze exporturile de măşti de gaze, cu excepţia vânzării unui imobil către martorul E.N.Y

Întrucât, cu ocazia controlului efectuat, inspectorii fiscali au constatat că pe D.V.E.-uri este înscris un comision de 0,5% despre care aceştia aveau cunoştinţă că nu mai este prevăzut de dispoziţiile legale în materie şi ca urmare nu se mai datorează, au verificat la Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră Băneasa (înscris pe D.V.E.-uri ca birou unic de vămuire) realizarea efectivă a operaţiunilor de export invocate pentru rambursarea TVA.

Deoarece organele vamale au comunicat prin adresa din 21 ianuarie 2003 inexistenţa vreunei înregistrări în baza de date informatică a biroului vamal a vreunei operaţiuni de export efectuate de SC K.G.E. SRL Bucureşti, organele fiscale au concluzionat că toate cele 30 operaţiuni de export cu măşti de gaze sunt fictive şi, pe cale de consecinţă toate documentele aferente acestora sunt false, în ele fiind consemnate şi invocate operaţiuni scutite care dau drept de deducere TVA dar care nu au avut loc în realitate.

Prin adresa din 27 ianuarie 2003 autoritatea vamală a menţionat expres, „combinaţia între numărul de declaraţie şi data la care se presupune că aceasta a fost emisă, nu se regăseşte în baza de date”. Totodată Direcţia Generală a Vămilor a transmis şi toate cele 30 declaraţii vamale înregistrate la organele vamale care aveau acelaşi număr de înregistrare cu cele identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL.

În consecinţă s-a procedat la compararea tuturor declaraţiilor vamale de export identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL cu declaraţiile vamale înregistrate în mod real, în evidenţa autorităţii vamale, identificate după numărul de înregistrare şi s-a constatat că acestea se referă la alte mărfuri, alte operaţiuni (importuri nu exporturi), cu alţi titulari ai operaţiunilor şi în cele mai multe cazuri au fost înregistrate la alte date calendaristice.

De exemplu: declaraţia vamală (reală) înregistrată la vamă din 15 iulie 2002 se referă la o operaţiune de import, titularul fiind SC A.Y.I.E. SRL, iar mărfurile ce au făcut obiectul operaţiunii constând în „pepeni galbeni”, pe când declaraţia vamală cu acelaşi număr, este înregistrată în evidenţele SC P.S.R. SRL ca fiind emisă la 4 octombrie 2002 şi se referă la măşti de gaze.

Tribunalul a reţinut că declaraţiile vamale de export G1 din 16 septembrie 2002; G2 din 16 septembrie 2002; G3 din 16 septembrie 2002; G4 din 18 septembrie 2002; G5 din 18 septembrie 2002; G6 din 20 septembrie 2002; G7 din 20 septembrie 2002; G8 din 20 septembrie 2002; G8 din 4 octombrie 2002; G10 din 3 octombrie 2002; G11 din 3 octombrie 2002; G12 din 3 octombrie 2002; G13 din 1 octombrie 2002; G14 din 1 octombrie 2002; G15 din 01 octombrie 2002; G16 din 1 octombrie 2002; G17 din 20 noiembrie 2002; G18 din 20 noiembrie 2002; G19 din 20 noiembrie 2002; G20 din 18 noiembrie 2002; G21 din 18 noiembrie 2002; G22 din 14 noiembrie 2002; G23 din 14 noiembrie 2002; G24 din 14 noiembrie 2002; G25 din 16 decembrie 2002; G26 din 16 decembrie 2002; G27 din 16 decembrie 2002; G28 din 13 decembrie 2002; G29 din 13 decembrie 2002; şi G30 din 13 decembrie 2002 identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL şi care au fost utilizate pentru solicitarea rambursării ilegale de TVA sunt false; pe cale de consecinţă, au fost apreciate ca fiind false şi celelalte documente aferente celor 30 de declaraţii vamale de export, în sensul că ceea ce s-a consemnat în cuprinsul lor nu exprimă realitatea, deci măştile de gaze nu au fost livrate în mod real unui partener extern, contra cost, astfel cum cer dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 3 şi art. 14 din Legea nr. 345/2002 privind TVA.

Ca atare, inculpatul O.E. nu putea justifica dreptul de deducere al TVA, conform art. 24 din aceeaşi lege, cu documentele respective, care nu exprimau o tranzacţie comercială reală.

Fiecărui set de documente întocmite pentru operaţiunile de export îi erau anexate: declaraţii vamale de export (D.V.E.), factură fiscală (care ţinea loc de dovadă a livrării mărfii în vederea exportului), C.I. (care atestă că marfa a fost livrată beneficiarului extern, în cazul de faţă V.S. din Milano-Italia), P.L. (document obligatoriu întocmit în cazul livrărilor de mărfuri apreciate prin numărare), document de transport (C.M.R.), declaraţia de încasare valutară (D.I.V.).

Pe facturile interne, la rubrica „date privind expediţia” s-a făcut menţiunea că persoana delegată cu predarea mărfii este inculpatul O.E., care semna în această calitate pe documentul menţionat, precum şi în calitate de reprezentant al furnizorului.

În acelaşi set de documente aferente operaţiunii de export analizată spre exemplificare, în contabilitatea societăţii a fost identificată şi declaraţia de încasare valutară (D.I.V.) seria E nr. Y29 care atestă că valoarea mărfii exportată a fost încasată la 19 septembrie 2002 în contul comisionarului SC K.G.E. SRL deschis la Banca R.I., sucursala Moşilor-Bucureşti.

Tribunalul a reţinut că declaraţia de încasare valutară este falsă, deoarece verificările efectuate la unitatea bancară au demonstrat că, încasarea valutei nu s-a realizat, fapt consemnat în procesul-verbal din 30 ianuarie 2002, semnat şi de directorul sucursalei care, împreună cu organele de poliţie a constatat că SC K.G.E. SRL nu a rulat sume în valută prin Banca R.I., sucursala Moşilor.

În consecinţă, toate declaraţiile de încasare valutară, anexate tuturor seturilor de documente aferente celor 30 de operaţiuni de export au fost considerate ca nereale, false, în sensul că nu exprimau realitatea celor consemnate în cuprinsul lor.

Referitor la cele 9 adrese, pretins emise de SC K.G.E. SRL şi adresate Băncii R.I., sucursala Moşilor prin care „se certifică sub întreaga responsabilitate” încasarea D .I .V.- urilor s-au reţinut următoarele:

Astfel, prin adresa din 20 septembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y1; seria E nr. Y30 şi seria E nr. Y3, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 23 septembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 2.524.160,00 euro cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y4; seria E nr. Y5 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 26 septembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y6; seria E nr. Y7 şi seria E nr. Y8 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 9 octombrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 5.048.320,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y9; seria E nr. Y10, seria E nr. Y11 şi seria E nr. Y12 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 4 octombrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 5.048.320,00 euro cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y13, seria E nr. Y14, seria E nr. Y15, seria E nr. Y16 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro;

Prin adresa din 25 noiembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y17, seria E nr. Y18, seria E nr. E nr. Y19, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 19 noiembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y20, seria E nr. Y21, seria E nr. Y22, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 18 decembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y23, seria E nr. Y24, seria E nr. Y25, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 20 decembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y26, seria E nr. Y27, seria E nr. Y28, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro.

Întrucât în contul bancar al SC K.G.E. SRL nu s-au derulat sume în valută primite de la parteneri externi, s-a constatat că nici aceste adrese nu exprimă realitatea.

Prin întocmirea în fals a acestor adrese s-a creat dovada încasării valutei de către SC K.G.E. SRL şi s-au putut justifica compensările la care s-a recurs cu SC P.S.R. SRL şi SC T.I. SRL.

În sprijinul susţinerii că D.I.V.-urile erau false a fost avut în vedere şi răspunsul dat de Banca F. cu adresa din 7 martie 2003, în care se menţiona că formularele de D.I.V., cuprinse între seriile E nr. Y12-E nr. Y28 utilizate de SC K.G.E. SRL reprezentată de inculpatul A.J.H., au fost eliberate de unitatea bancară unei alte persoane, respectiv inculpatului A.H.A., dar în calitate de reprezentant al SC D.C. SRL şi nu al SC V.C. SRL Voluntari, societate ce a fost utilizată în prezentul dosar.

S-au identificat şi audiat lucrători vamali T.N. şi B.E., posesorii ştampilelor cu codurile de identificare „EE” şi „FF” ale căror amprente de ştampilă apăreau pe declaraţiile vamale identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL. Din declaraţiile acestora a rezultat că semnăturile aplicate pe declaraţiile vamale falsificate nu le aparţin şi mai mult, au declarat că nu au participat niciodată la vămuirea unui asemenea gen de marfa, respectiv măşti de gaze.

Din conţinutul raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecăţii a rezultat că semnăturile aplicate pe declaraţiile vamale respective nu aparţin lucrătorilor vamali ale căror ştampile au fost identificate pe aceste documente, T.N. şi B.E. Aceşti martori au fost audiaţi şi în cursul judecăţii, din declaraţiile lor rezultând inexistenţa operaţiunilor vamale înscrise în declaraţiile vamale aferente celor 30 de exporturi de măşti de gaze, pretins efectuate de către SC K.G.E. SRL.

Totodată s-au efectuat verificări la SC I.C. SA Bucureşti, societate ce figura ca fiind comisionar vamal pe declaraţiile de vămuire şi s-a constatat că această societate comercială nu a prestat servicii de această natură pentru SC K.G.E. SRL Bucureşti, nici pentru măşti de gaze şi nici pentru alte categorii de mărfuri.

S-a procedat, totodată, la verificarea persoanei ce figurează pe declaraţiile vamale de export măşti de gaze, ca reprezentant al SC K.G.E. SRL Bucureşti, pe nume S.C. Fiind audiate toate persoanele care au numele de „S.” şi prenumele „C.” (indiferent dacă mai au şi alte prenume), domiciliate în Bucureşti, s-a constatat că acestea nu au nici o legătură cu SC K.G.E. SRL Bucureşti şi nici nu-l cunosc pe reprezentantul acestei societăţi, inculpatul A.J.H.

În consecinţă, tribunalul a reţinut că toate actele întocmite în legătură cu exportul de măşti de gaze conţin multiple consemnări nereale.

Toate livrările scriptice de „măşti de gaze complete” înregistrate la SC P.S.R. SRL Constanţa proveneau de la SC T.I. SRL Bucureşti reprezentată de inculpatul M.P.T.

Din facturile fiscale având seriile de la nr. Z1 la nr. Z11, a rezultat că în perioada septembrie-decembrie 2002 s-au efectuat livrări de măşti de gaze complete în valoare de 1.237.280.128.000 ROL, o mie două sute treizeci şi şapte miliarde ROL.

Toate facturile fiscale erau semnate la rubrica furnizor de inculpatul M.P.T. ca reprezentant al SC T.I. SRL Bucureşti şi fiind însoţite de „note de recepţie şi constatare diferenţe”, documente semnate de inculpatul O.E., care atestau că marfa a fost recepţionată şi a intrat în patrimoniul SC P.S.R. SRL Constanţa. De altfel, inculpatul O.E. a semnat pe facturi şi ca reprezentant al beneficiarului cumpărător (la rubrica „semnătura de primire”).

Din declaraţiile inculpatului O.E., ca şi din declaraţiile martorilor angajaţi ai societăţii sale (G.M., G.C., M.S., M.C., T.D.) a rezultat că, în realitate, nu au fost recepţionate faptic şi nu au fost văzute bunurile ce făceau obiectul intrării în patrimoniu, şi al facturilor emise către comisionarul exportator (măştile de gaze).

În ce priveşte suma deosebit de mare invocată ca şi preţ al măştilor de gaze, ce trebuia plătită către furnizorul SC T.I. SRL (o mie două sute treizeci şi şapte de miliarde ROL) aceasta era de natură a atrage atenţia inculpatului asupra realităţii ei, mai ales în condiţiile în care inculpatul, fiind în relaţii de apropiere cu ceilalţi doi inculpaţi implicaţi în conducerea SC T.I. SRL, putea să evalueze şi puterea financiară a firmei acestora.

O astfel de tranzacţie deosebit de valoroasă, care s-a dovedit că a adus în decurs de 4 luni în patrimoniul SC P.S.R. SRL, fără nici un efort financiar, 165 de miliarde ROL, nu se putea rezuma la discuţii privind modalitatea şi data emiterii facturilor, susţinerile în acest sens ale inculpatului O.E. fiind neverosimile.

S-a apreciat că, din moment ce societatea sa era principala implicată în export, deoarece figura ca proprietară a mărfii şi purta răspunderea, conform actelor întocmite, asupra exactităţii numărului şi calităţii măştilor de gaze exportate, precum şi asupra plăţii preţului către SC T.I. SRL, nu poate fi credibilă susţinerea potrivit căreia inculpatul O.E. s-a implicat în derularea tranzacţiei fără a verifica toate consecinţele ce derivau pentru sine şi pentru societatea sa.

Din conţinutul raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecăţii a rezultat că semnăturile aplicate pe facturile fiscale emise de SC T.I. SRL aparţin probabil inculpatului M.P.T. Semnăturile model de comparaţie ale acestui inculpat au fost preluate de pe documente anterioare semnate de el (contract de societate semnat la notar public, semnătură de pe actul de identitate) cu privire la care inculpatul nu avea interes în a executa o altă semnătură decât a sa, şi nici o altă persoană nu avea interes în a semna în locul său.

Concluzia de probabilitate emisă de expertul grafoscop s-a datorat faptului că semnăturile model de comparaţie nu au fost examinate în original, ci în copie xerox, din acest punct de vedere unele aspecte legate de viteza de execuţie, gradul de apăsare cu instrumentul scriptural, fiind mai puţin certe. Tribunalul a reţinut că expertul a determinat însă numeroase elemente ce atrag concluzia că facturile emise de SC T.I. SRL au fost semnate de inculpatul M.P.T. Aceste concluzii s-au coroborat cu alte probe ale dosarului, declaraţia inculpatului O.E. care confirmă că facturile erau emise într-adevăr de M.P.T., administratorul societăţii, declaraţiile martorilor S.I. şi S.V. care confirmă întâlnirile dintre O.E. şi M.P.T., la sediul SC T.I. SRL, în perioada emiterii facturilor legate de măştile de gaze, împrejurarea că inculpatul M.P.T., fiind administratorul societăţii, avea controlul asupra ştampilei şi asupra emiterii facturilor şi acestea nu ar fi putut fi emise fără ştirea sa, multitudinea semnăturilor cu aceleaşi caracteristici (30 pe facturi, 8 pe ordinele de compensate a datoriilor) precum şi relaţiile de încredere dintre cei trei inculpaţi.

Pentru identificarea furnizorului măştilor de gaze livrate de SC T.I. SRL Bucureşti, s-au efectuat verificări la unicul producător de măşti de gaze din România, SC R. SRL Bucureşti, societate care cu adresa din 7 martie 2003 a comunicat lista beneficiarilor săi în perioada 2000-2002 şi din studierea acesteia s-a constatat că SC T.I. SRL Bucureşti nu figurează printre beneficiari.

S-au efectuat verificări şi la Direcţia Generală a Vămilor, pentru eventualitatea în care mărfurile ar fi fost importate, iar prin adresa din 28 februarie 2003 autoritatea vamală a transmis pe suport magnetic lista importatorilor şi exportatorilor de măşti de gaze de toate tipurile. Din studierea listei se constată că SC T.I. SRL nu figura printre aceştia.

Plăţile către furnizorul SC T.I. SRL s-au justificat prin prezentarea de către SC P.S.R. SRL a patru ordine de compensare datorii nr. A1 din 27 septembrie 2002 pentru suma de 322.461.440.000 ROL; nr. A2 din 11 octombrie 2002 pentru suma de 324.670.080.000 ROL; nr. A3 din 22 noiembrie 2002 pentru suma de 339.688.832.000 ROL şi nr. A4 din 17 decembrie 2002 pentru suma de 250.459.776.000 ROL.

În operaţiunea de compensare a fost implicată şi SC K.G.E. SRL deşi între această societate şi SC T.I. SRL nu a fost nici o relaţie comercială.

În total operaţiunile de compensare a datoriilor s-au referit la compensarea sumei de 1.237.280.128.000 ROL.

Aceste ordine de compensare datorii, semnate şi ştampilate de inculpatul M.P.T. în calitate de administrator al SC T.I. SRL, de inculpatul O.E. în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL şi de numitul H.E. (persoană inexistentă) în calitate de administrator al SC K.G.E. SRL, certificau în esenţă faptul că:

- SC K.G.E. SRL avea o obligaţie de plată către SC P.S.R. SRL, rezultată din remiterea preţului plătit de societatea italiană V.S. pe măştile de gaze;

- SC P.S.R. SRL avea o obligaţie de plată către SC T.I. SRL rezultată din plata preţului măştilor de gaze cumpărate de la aceasta;

-SC T.I. SRL avea o obligaţie de plată către SC K.G.E. SRL, pretinse din operaţiuni comerciale neidentificate.

În cursul judecăţii s-au depus înscrisuri privind rulajul sumelor de bani ale SC T.I. SRL în cursul anului 2002, prin banca la care aceasta avea cont deschis, rezultând că SC T.I. SRL a rulat sume de bani foarte mici, incompatibile cu valoarea de achiziţie a măştilor de gaze. Astfel, au fost rulate sume de ordinul a 38 milioane ROL, cea mai mare sumă rulată fiind de 130 milioane ROL.

De asemenea, în cursul judecăţii s-au depus înscrisuri în dovedirea deconturilor de TVA efectuate de SC T.I. SRL în perioada anului 2002, rezultând de asemenea raportări care nu se pot referi la TVA-ul aferent vânzării de măşti de gaze către SC P.S.R. SRL.

Analizând aceste mijloace de probă, tribunalul a reţinut următoarele:

- SC T.I. SRL nu ar fi putut achiziţiona măşti de gaze, atât pentru faptul că nu rezultă sursa sa de aprovizionare internă sau externă, dar şi pentru faptul că nu dispunea de banii necesari, aspect rezultat din rulajul contului bancar. S-a avut în vedere că o astfel de sumă imensă de bani pretinsă a fi folosită (1.237.280.128.000 ROL) nu putea fi derulată decât prin intermediul băncii, nefiind verosimilă ipoteza deţinerii ei de către SC T.I. SRL ca bani lichizi în casierie, pentru a se susţine că banii au existat; deşi nu sunt evidenţiaţi în contul bancar;

- SC T.I. SRL nu a primit nici o sumă de bani ca preţ al măştilor de gaze pretins vândute prin intermediul contractului şi facturilor emise, deci nu ar fi putut face plata furnizorului său de la care se presupune că ar fi trebuit la rândul său să cumpere măştile de gaze –în condiţiile în care SC Tescom Internaţional nu confecţiona el însuşi astfel de bunuri;

- SC K.G.E. SRL nu a primit nici o plată externă aferentă măştilor de gaze pretins exportate; prin urmare, nu ar fi putut face nici o plată către SC P.S.R. SRL , sau direct către SC T.I. SRL, şi nici nu ar fi avut vreun interes în a confirma compensarea datoriilor pretinse ale SC T.I. SRL către sine, dacă acestea ar fi fost reale, câtă vreme nu beneficiase de nici o sumă care să compenseze aceste datorii.

De altfel, din rulajul bancar al SC T.I. SRL nu a rezultat existenţa vreunei operaţiuni comerciale, care să atragă vreo plată, între SC T.I. SRL şi SC K.G.E. SRL.

În consecinţă, s-a reţinut că facturile emise de inculpatul M.P.T. în numele SC T.I. SRL, precum şi ordinele de compensare a datoriilor, nu reprezintă realitatea, acest lucru fiind cunoscut de inculpaţii implicaţi, care deţineau controlul asupra operaţiunilor comerciale şi financiare din cadrul societăţilor lor şi nu puteau avea o percepţie eronată asupra acestei situaţii.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt referitoare la disimularea adevăratei naturi şi a circulaţiei sumelor de bani obţinute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractului de comision referitor la intermedierea vânzării măştilor de gaze, şi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare de ţaglă (profile din metal) încheiat cu P.S. USA administrată de inculpatul M.L. s-au reţinut următoarele.

Pentru a justifica livrarea mărfii la export dar şi pentru a crea un circuit documentar care să permită externalizarea sumelor obţinute prin rambursarea de TVA, inculpatul O.E. în calitate de reprezentant al SC P.S.R. SRL a încheiat contractul de comision din 10 septembrie 2002 cu societatea P.S. USA INC reprezentată de inculpatul M.L. Prin acest contract se atesta faptul că societatea americană ar fi intermediat contractul de export de măşti de gaze dintre SC P.S.R. SRL şi societatea V.S. Milano din Italia prin intermediul SC K.G.E. SRL (indicându-se în contract că, tranzacţia comercială prin comisionarul SC K.G.E. SRL a fost consimţită prin contractul din 2 septembrie 2002).

Ulterior, societatea P.S. USA INC reprezentată de inculpatul M.L. a emis factura INVOICE din 2002 prin care pretindea să-i fie plătită suma de 1.466.240 dolari SUA direct de SC P.S.R. SRL pentru intermedierea afacerii.

Inculpatul O.E. nu a contestat faptul că a încheiat şi semnat contractul de comision amintit, pe acesta figurând semnătura sa şi ştampila SC P.S.R. SRL asupra căreia deţinea controlul.

În ceea ce priveşte pe inculpatul M.L., pe contract şi pe facturile emise în numele societăţii americane era aplicată ştampila acesteia, precum şi o semnătură ce reproducea numele „M.”.

Deoarece din probele dosarului a rezultat că nu a existat în realitate un export de măşti de gaze şi că toate înscrisurile care certifică acest export nu au la bază operaţiuni reale, astfel cum prevede art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 345/2002 (livrare de bunuri, transferul dreptului de proprietate asupra acestora), tribunalul a reţinut că nici contractul de intermediere a vânzării măştilor de gaze încheiat cu P.S. USA nu reflectă realitatea şi adevărata voinţă a contractanţilor.

Din suma de 51.267.372.094 ROL încasată la data de 10 octombrie 2002, urmare aprobării primei cereri de rambursare TVA, SC P.S.R. SRL, concomitent cu virarea unor sume de bani în contul SC V.C. SRL, a cumpărat la 15 octombrie 2002 suma de 1.281.000 dolari SUA reprezentând 42.465.150.000 ROL. Ulterior cu dispoziţia de plată valutară externă din 15 octombrie 2002, SC P.S.R. SRL prin inc. O.E., a ordonat băncii (Banca R.) efectuarea unei plăţi externe în sumă de 1.280.000 dolari SUA în contul personal deschis de inculpatul M.L. la „F.U.N.B.H. Florida, S.U.A.”.

La rubrica detalii corespunzătoare, în dispoziţia de plată valutară externă s-a înscris că operaţiunea valutară reprezintă avans la un import din S.U.A. a 25.000 MT tagle , invocându-se un alt contract încheiat între cele două societăţi, referitor la acest import .

În vederea validării operaţiunii ordonate, inculpatul O.E. a prezentat unităţii bancare, respectiv la Banca R., Sucursala Constanţa, contractul din 10 septembrie 2002 potrivit căruia S.C. P.S. USA INC reprezentată de inculpatul M.L. urma să livreze SC P.S.R. SRL Constanţa reprezentată de inc. O.E. cantitatea de 25.000 MT tagle, precum şi factura proformă din 1 octombrie 2002.

Ulterior, inculpatul O.E. a depus la aceeaşi bancă un document, prin care inculpatul M.L. solicita ca plata, în avans pentru marfa contractată să se realizeze în contul sau personal deschis la „F.U.N.B.H.”.

Fiind considerată suspectă, la 4 februarie 2003 tranzacţia a fost raportată Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, care a solicitat relaţii de la Banca R. şi ulterior Banca Naţională a României, Direcţia de Supraveghere a efectuat un control.

Suma a fost restituită în două etape către SC P.S.R. SRL. Astfel, inspecţia Banca Naţională a României a constatat că, ulterior suma a fost restituită parţial, 1.203.000 dolari SUA prin Banca H.S.B.C. S.U.A., bancă corespondentă a Băncii R., fiind creditat contul SC P.S.R. SRL Constanţa la data de 21 octombrie 2002 iar diferenţa de 76.990 dolari SUA a fost restituită la 6 noiembrie 2002, cu ordinul de plată, în contul SC P.S.R. SRL.

S-a constatat că această din urmă restituire s-a realizat de către numitul T.A.T., originar din A., Iordania, plata fiind făcută de la o bancă din Arabia Saudită, şi nu din contul inculpatului M.L., prima instanţă apreciind că se confirmă cu certitudine implicarea inculpatului M.L. în operaţiunile de restituire ilegală de TVA efectuate de O.E. şi în cele de disimulare a naturii şi circulaţiei sumelor de bani astfel obţinute.

S-a motivat că în dosar există o serie de mijloace de probă care indică implicarea inculpatului M.L. în activitatea infracţională reţinută, respectiv:

- înscrisurile referitoare la înfiinţarea şi componenţa personalului din societăţile comerciale SC C.L.T.I.E. SRL şi SC T.I. SRL, din care rezultă că M.L. avea putere de decizie în acestea, prin natura funcţiei şi a relaţiilor de parteneriat fiind informat cu privire la operaţiunile comerciale în curs; în acelaşi sens au fost avute în vedere, înscrisurile din care rezultă parteneriatul dintre M.L. şi O.E.;

- declaraţia martorului S.V. prin care arată că l-a perceput pe M.L. ca fiind un şef, şi că acesta le-a comunicat angajaţilor că SC C.L.T.I.E. SRL îşi va înceta activitatea.

- declaraţia inculpatului O.E. din cursul judecăţii prin care arată că persoana care s-a ocupat personal de preluarea facturilor SC P.S.R. SRL şi de înmânarea facturilor externe emise de SC K.G.E. SRL, a D.V.E.-urilor, a D.I.V.-urilor, a C.M.R.-urilor şi packing list, a adreselor de confirmare a primirii plăţilor externe, este inculpatul M.L.

S-a apreciat că toate aceste aspecte conjuncturale, care individual separat nu au forţa de a proba vinovăţia inculpatului M.L., sunt alăturate probei certe din care rezultă că inculpatul O.E. a trimis în contul personal al inculpatului M.L., deschis în S.U.A., o sumă importantă de bani ( 1.281.000 dolari SUA), deşi rezultă că nu există nici o justificare reală a acestei plăţi, nici către P.S. USA şi cu atât mai puţin către M.L. ca persoană fizică. Inculpatul M.L. a operat în contul respectiv din S.U.A., şi a dispus de suma de bani virată, în sensul că o parte din aceasta a returnat-o către SC P.S.R. SRL iar o parte a luat o destinaţie necunoscută, însă a fost restituită către Banca R. prin plată de către un cetăţean iordanian, plata fiind făcută din Arabia Saudită.

Inculpatul M.L. nu a putut returna din contul său întreaga sumă, deoarece dispusese deja de o parte din aceasta (77.000 dolari SUA) , care apoi a fost returnată în numele său.

Aşadar, tribunalul a reţinut că inculpatul O.E. nu ar fi avut nici un motiv de a trimite banii respectivi în contul personal al lui M.L., dacă nu ar fi fost o înţelegere între ei în acest sens şi dacă M.L. nu ar fi fost în realitate implicat în imaginarea circuitului documentar ce a condus la obţinerea restituirii TVA.

S-a arătat că nu se poate aprecia că M.L. nu a cunoscut despre contractele şi facturile semnate şi ştampilate în numele P.S. USA, câtă vreme acestea au produs un beneficiu direct substanţial în patrimoniul său; împrejurarea că ulterior suma de bani a fost restituită către SC P.S.R. SRL s-a datorat sesizării organelor competente române în domeniul combaterii spălării banilor, despre care inculpatul O.E. a luat cunoştinţă, fiind de asemenea verosimil că organele competente americane au sesizat virarea nejustificată a unei sume mari de bani în contul unei persoane fizice, impunând restituirea acesteia.

S-a constatat, de asemenea, că nu se poate aprecia că inculpatul M.L. s-a implicat cu bună credinţă în tranzacţia de măşti de gaze, câtă vreme aceasta nu a existat în realitate; prin contractul de comision încheiat în numele P.S. USA, ar rezulta că însuşi M.L. este persoana intermediară dintre societatea V.S. Milano şi societăţile române, şi deci el trebuia să cunoască cel mai bine, din contactul cu societatea italiană, dacă exportul se desfăşura sau nu, plăţile efectuate, comisionul ce-i revenea din aceasta, etc. Exportul, astfel cum este conturat din acte, s-a desfăşurat prin 30 de transporturi diferite, pe parcursul lunilor septembrie-decembrie 2002, astfel încât, dacă M.L. era de bună credinţă în ce priveşte contractele încheiate şi facturile emise, ar fi avut posibilitatea de a sesiza inexistenţa operaţiunilor reale de export.

Faţă de aceste elemente de probă, tribunalul a reţinut că mijlocul de probă constând în raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecăţii nu este de natură a exclude participaţia penală a inculpatului M.L.; acest raport de expertiză a concluzionat că semnăturile în litigiu de pe contractele şi facturile semnate în numele P.S. USA nu au fost executate de M.L. Semnăturile model de comparaţie ale acestui inculpat au fost extrase, ca şi în cazul lui M.P.T., din înscrisuri anterioare pe care inculpatul rezultă că le-a semnat personal.

Tribunalul a reţinut că, în esenţă, concluzia expertului grafoscop s-a bazat pe diferenţa dintre cele două tipuri de semnături, constând în inexistenţa literei „L” la semnătura în litigiu, şi la executarea diferită a minusculei „z”. În acelaşi timp, expertul a concluzionat că semnăturile în litigiu se aseamănă din punct de vedere morfologic, al caracteristicilor grafice generale şi individuale, fiind specifice unui singur autor. Semnăturile sunt realizate cu viteză, dimensiune mare, din două depuneri ale instrumentului scriptural. Faţă de aceste elemente, şi având în vedere celelalte probe administrate, tribunalul a reţinut că explicaţia diferenţei de semnături poate fi aceea că în perioada respectivă inculpatul M.L. îşi modificase, în elemente care nu sunt esenţiale, semnătura, sau că în mod deliberat şi-a autofalsificat propria semnătură, eventual chiar fără ştiinţa celorlalţi inculpaţi, ca o măsură de prevedere în cazul în care infracţiunile ar fi descoperite .

În cursul judecăţii s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii internaţionale în S.U.A., prin care să se lămurească pe deplin, şi prin intermediul acesteia, existenţa societăţii P.S. USA INC, amprenta ştampilei, persoana care avea dreptul de a opera şi care a operat în contul deschis de inculpatul M.L. la „F.U.N.B.H. Florida-S.U.A.”. Autorităţile americane nu au dat curs acestei cereri, însă lipsa informaţiilor respective a fost complinită de probele dosarului, care au certificat faptul că inculpatul M.L. a săvârşit actele materiale pentru care a fost trimis în judecată şi care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor indicate în rechizitoriu.

Referitor la situaţia de fapt privind la disimularea adevăratei naturi şi a circulaţiei sumelor de bani obţinute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare de şină de cale ferată încheiat cu SC V.C. SRL administrată de inculpatul A.H.A. s-a arătat că după intrarea în contul SC P.S.R. SRL a celor două tranşe de restituire, suma de 1.279.990 dolari SUA a fost convertită în ROL de inculpatul O.E. şi utilizată pentru efectuarea unor plăţi interne, majoritatea în beneficiul SC V.C. SRL Voluntari, ca de altfel şi majoritatea sumelor dobândite ulterior prin aprobarea următoarelor două cereri de rambursare T.V.A.

Din verificările efectuate asupra contului bancar deschis de SC P.S.R. SRL Constanţa la Banca R., Sucursala Constanţa, dar şi din verificările efectuate de Banca Naţională Română, Direcţia Supraveghere, a rezultat că în perioada 14 octombrie 2002-19 decembrie 2002, din contul SC P.S.R. SRL Constanţa s-a plătit în contul SC V.C. SRL Voluntari suma de 149.071.298.630 ROL.

Situaţia transferurilor bancare din contul SC P.S.R. SRL în contul SC V.C. SRL Voluntari a rezultat şi din situaţia documentelor bancare (ordine de plata) identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL, depuse la dosarul cauzei.

Între SC P.S.R. SRL reprezentată de inculpatul O.E. şi SC V.C. SRL Voluntari reprezentată de inculpatul A.H.A., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2002, prin care SC V.C. SRL se obliga să livreze SC P.S.R. SRL cantitatea de 15.000 tone şină cale ferată, iar cumpărătorul se obliga să achite contravaloarea totală a mărfii, în avans, până la data de 1 martie 2003.

SC V.C. SRL Voluntari a emis către SC P.S.R. SRL un număr de trei facturi fiscale în valoare totală de 149.071.298.630 ROL cu explicaţia „Avans marfa” după cum urmează: nr. B1 din 30 octombrie 2002 în sumă totală de 22.707.000.000 ROL; nr. B2 din 11 noiembrie 2002 în sumă totală de 20.957.000.000 ROL; nr. B3 din 18 decembrie 2002 în sumă totală de 105.407.298.630 ROL.

Inculpatul O.E. a dispus transferuri bancare succesive, în cuantum de până la 500.000.000 ROL/operaţiune, existând mai multe transferuri în aceeaşi zi, acest mod de lucru neputând fi justificat decât din perspectiva evitării atragerii atenţiei asupra sa a autorităţilor în domeniul prevenirii spălării banilor.

Potrivit documentelor contabile ale SC P.S.R. SRL, în realitate, SC V.C. SRL Voluntari nu a livrat nici o cantitate de şină de cale ferată, astfel încât aceste operaţiuni s-au consemnat în mod nereal în documentele întocmite (contract şi facturi); pentru efectuarea plăţilor către SC V.C. SRL Voluntari, plăţi ordonate de inculpatul O.E., acesta a invocat motivaţia „avans marfa”, justificare neverosimilă având în vedere experienţa în afaceri a inculpatului, care determina prudenţă în plata în avans a unei sume deosebit de mari, mai ales când această plată a sumei de 149.071.298.630 ROL s-a efectuat la un interval relativ mare de timp (octombrie-decembrie 2002) fără ca în acelaşi interval societatea administrată de O.E. să fi primit fie şi numai o singură livrare din marfa achitată, deci inculpatul ar fi avut posibilitatea de a stopa plata sumelor reprezentând avans, până când se convingea de realitatea livrării şinei de cale ferată.

De altfel şi Banca R., Sucursala Constanţa, prin care s-au derulat plăţile a considerat suspecte aceste tranzacţii şi a solicitat explicaţii plătitorului respectiv SC P.S.R. SRL.

Prin adresa din 25 octombrie 2002 înregistrată la Banca R., Sucursala Constanţa din 25 octombrie 2002, inc. O.E. a oferit băncii o explicaţie a acestui fapt, arătând ca plăţile în avans s-au ordonat în tandem cu livrarea eşalonată a mărfurilor, în adresa precizându-se expres că „ societatea noastră face plăţi pe parcursul procurării mărfii”, aspect nereal deoarece SC P.S.R. SRL nu a primit de la SC V.C. SRL Voluntari nici o cantitate de şina de cale ferată, nefiind identificate în contabilitatea societăţii documente de livrare şi de transport.

Această situaţie a fost confirmată indirect şi de soţia inculpatului care, la data de 11 iunie 2003 a solicitat fotocopii de pe documentele financiar, contabile ridicate în cursul cercetărilor de către organele de urmărire penala, şi care atestau realizarea plaţilor, cu motivaţia că intenţionează să acţioneze în instanţă SC V.C. SRL Voluntari pentru recuperarea sumelor plătite ca avans pentru o marfă nelivrată.

Pe de altă parte, în declaraţia din cursul judecăţii inculpatul O.E. a arătat că nu l-a cunoscut niciodată pe reprezentantul SC V.C. SRL, fiind cu atât mai puţin verosimilă apărarea inculpatului potrivit căreia a încheiat cu bună credinţă contractul de vânzare-cumpărare de şină de cale ferată şi a efectuat plăţi în avans în considerarea livrării acestor bunuri.

Totodată, inculpatul O.E. pe parcursul derulării plăţilor, a ascuns faţă de bancă faptul că plăţile nu sunt însoţite de contraprestaţia corespunzătoare.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului A.H.A. în activitatea de disimulare a naturii şi circulaţiei sumelor de bani obţinute ilegal de O.E. drept rambursare de TVA, tribunalul a reţinut că din cuprinsul ordinelor de plată emise în numele SC V.C. SRL, având ca obiect, printre altele, transferul sumelor de bani primite de la SC P.S.R. SRL către diverse alte societăţi comerciale, în general patronate de cetăţeni arabi, a rezultat că toate acestea au aceeaşi semnătură indescifrabilă a reprezentantului SC V.C. SRL.

Această societate este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ca fiind administrată de inculpatul A.H.A.

Tribunalul a identificat pe actul constitutiv al SC V.C. SRL semnătura inculpatului A.H.A. şi a apreciat că nu există elemente a se presupune că la data respectivă semnătura a fost executată de o altă persoană.

De asemenea, din înscrisul aflat la dosar fişa depusă la bancă cu specimenul de semnătură al inculpatului A.H.A., a rezultat că este executată de aceeaşi persoană cu cea care a semnat contractul de societate.

Din cuprinsul raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecăţii s-a constatat că semnăturile efectuate pe ordinele de plată emise de SC V.C. SRL au fost probabil executate de inculpatul A.H.A. Concluzia de probabilitate a reprezentat ca şi în precedent, o cerinţă de acurateţe determinată de faptul că semnăturile puse la dispoziţia expertului nu au fost originale, ci xerografiate, şi astfel unele caracteristici ale scrisului nu au putut fi pe deplin examinate. A rezultat însă că au existat elemente suficiente de natură a determina autorul semnăturilor şi, în consecinţă, tribunalul a reţinut că mijlocul de probă administrat face dovada faptului că inculpatul A.H.A. este persoana care a dispus de sumele de bani virate de O.E. în contul SC V.C. SRL.

În sensul arătat tribunalul a reţinut şi un alt aspect şi anume faptul că facturile utilizate de SC K.G.E. SRL au fost în realitate emise către societatea comercială SC D.C. SRL, administrată de inculpatul A.H.A. Astfel fiind, folosirea acestor facturi în circuitul documentar care a condus la rambursarea nelegală de TVA poate fi explicată veridic prin aceea că însuşi inculpatul A.H.A. le-a pus la dispoziţie, şi deci evident a avut un interes pentru aceasta, interes concretizat în sumele deosebit de mari primite de la O.E.

Un alt mijloc de probă care conturează indirect implicarea inculpatului A.H.A. în activitatea infracţională prin intermediul unei societăţi comerciale a fost reprezentat de evidenţa Oficiului Registrului Comerţului care a stabilitcă acest inculpat este administrator sau asociat într-un număr deosebit de mare de societăţi comerciale înfiinţate pe teritoriul mai multor judeţe, şi având o mare diversitate de obiecte de activitate. Acest aspect a condus la concluzia că inculpatul a urmărit scopuri ilicite prin înfiinţarea acestor numeroase societăţi comerciale, concluzia fiind întărită şi de împrejurarea că, spre exemplu, s-a stabilit că SC V.C. SRL nu a funcţionat niciodată la sediul declarat din Voluntari, conform declaraţiilor proprietarei imobilului declarat ca sediu, deci organele fiscale nu puteau face verificarea firmei la această adresă.

SC V.C. SRL Voluntari reprezentată de inculpatul A.H.A. a transferat toate sumele încasate de la SC P.S.R. SRL în conturile deschise la Banca R.I., Sucursalele Voluntari şi Moşilor Bucureşti aparţinând SC A.I. SRL, SC L.C. SRL, SC C.L. SRL, SC X.I. SRL, SC L.B. SRL, SC L.S SRL, SC C.C. SRL, SC E.T.I. SRL, SC D.G. SRL şi în contul deschis la Banca F. SA Bucureşti de către SC A.S.I. SRL.

Banca Naţională a României, Direcţia Supraveghere a constatat în urma controlului efectuat la Banca R.I., Sucursalele Bucureşti, Moşilor şi Voluntari că societăţile comerciale anterior indicate, care au beneficiat de plăţi din contul SC V.C. SRL, au utilizat sumele primite împreună cu alte sume ce au creditat conturile lor (prin activităţi licite sau ilicite) pentru efectuarea unor plăţi externe urmare unor operaţiuni de import orez.

De exemplu, după încasarea la 10 octombrie 2002 a sumei de 51.267.372.094 ROL (urmare aprobării primei cereri de rambursare TVA) inculpatul O.E. a început să transfere sume de bani consistente (evitând plafonul de la acea dată de 500.000.000 ROL/operaţiune) prin operaţiuni multiple, repetate, în aceeaşi zi sau în zile consecutive, în contul SC V.C. SRL Voluntari, deschis la Banca R.I., Sucursala Moşilor.

Din analiza circuitului financiar aferent datei de 14 octombrie 2002, s-a constatat că, după colectarea sumei de 2.497.000.000 ROL, primită de la SC P.S.R. SRL Constanţa, în zilele imediat următoare, SC V.C. SRL a plătit suma de 1.730.000.000 ROL către SC A.I. SRL şi 766.000.000 ROL către SC C.L. SRL.

Ulterior la suma primită SC A.I. SRL a mai adăugat 3.723.000.000 ROL, totalizând 5.615.000.000 ROL cu care a cumpărat 168.975 dolari SUA, valută pe care a utilizat-o pentru efectuarea a 5 plăţi externe (patru în China şi una în Liban). Pentru efectuarea acestor plăţi a invocat factura din 20 iunie 2001 în valoare de 700.000 dolari SUA şi D.I.V. din 15 iulie 2001, din care rezultă că s-ar fi importat cantitate de 2.800 tone orez.

SC C.L. SRL a adăugat suma de 7.552.000.000 ROL la suma de 766.000.000 ROL primită de la SC V.C. SRL, a cumpărat prin licitaţie valutară suma de 250.315 dolari SUA din care s-au efectuat plăţi externe invocându-se factura din 5 septembrie 2001 în valoare de 780.000 dolari SUA aferentă D.I.V. din 26 septembrie 2001.

În final, transferurile de la SC P.S.R. SRL la SC V.C. SRL Voluntari au totalizat suma de 149.071.298.630 lei, iar fiecare sumă transferată a intrat într-un circuit ce s-a finalizat, ca şi în exemplul anterior, cu transferuri externe (China, Liban, Taiwan, Belgia, Austria, Franţa, Cipru, Egipt, etc.)

Relativ la situaţia de fapt referitoare la disimularea adevăratei naturi şi a circulaţiei sumelor de bani obţinute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractului de comision încheiat cu SC K.G.E. SRL s-a constatat că, invocând contractul de comision încheiat în vederea exportului măştilor de gaze, SC K.G.E. SRL a emis un număr de 30 de facturi către SC P.S.R. SRL, solicitând plata sumelor de bani reprezentând comisionul pentru fiecare export efectuat.

Astfel, s-au emis către SC P.S.R. SRL următoarele facturi:

- nr. E1 din 20 septembrie 2002, E2 din 20 septembrie 2002, E3 din 20 septembrie 2002;

-nr. E12 din 14 noiembrie 2002, E13 din 14 noiembrie 2002, E14 din 14 noiembrie 2002, E15 din 14 noiembrie 2002, E16 din 18 noiembrie 2002, E17 din 20 noiembrie 2002, E18 din 20 noiembrie 2002, E19 din 20 noiembrie 2002,

-nr. E20 din 13 decembrie 2002, E21 din 13 decembrie 2002, E22 din 13 decembrie 2002, E23 din 16 decembrie 2002, E24 din 16 decembrie 2002, E25 din 16 decembrie 2002, E26 din 16 decembrie 2002, E27 din 16 decembrie 2002, E28 din 16 decembrie 2002, E29 din 18 decembrie 2002, E 30 din 18 decembrie 2002.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale inculpatul O.E. a făcut plăţi către SC K.G.E. SRL în sumă totală de 3.334.781.370 ROL, în condiţiile în care această societate emisese facturi în valoare totală de 19.205.094.084 ROL. Expertiza a concluzionat că plăţile nu se justificau, întrucât organele vamale nu au confirmat efectuarea exporturilor.

În privinţa situaţiei de fapt referitoare la disimularea adevăratei naturi şi a circulaţiei sumelor de bani obţinute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractelor încheiate cu societăţile SC O.S.I.E. SRL şi SC A. SRL, administrate de inculpatul O.E., precum şi prin intermediul antecontractului de vânzare-cumpărare al apartamentului proprietatea familiei inculpatului s-a reţinut că la data de 1 noiembrie 2002 între SC A. SRL Constanţa (la care inc. O.E. era administrator) şi SC P.S.R. SRL s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune, pentru prestări servicii în domeniul turismului.

În baza acestui contract SC P.S.R. SRL a adus ca aport, echivalentul în ROL al sumei de 800.000 dolari SUA , iar SC A. SRL a adus în asociere aport social în natură, reprezentând bunurile mobile şi imobile cumpărate din aportul social în numerar.

Pe contractul de asociere în participaţiune apărea semnătura lui N.M.L., cel de-al doilea administrator al SC P.S.R. SRL, dar pentru că acesta a contestat semnătura, în cauză s-a dispus şi efectuat o expertiză grafică, care prin raportul din 4 august 2003 a stabilit că semnătura depusă pe contractul din 1 noiembrie 2002 nu a fost executată de N.M.L.

Cu banii aduşi ca aport în numerar s-au achiziţionat două imobile, unul situat în E.S., judeţul Constanţa, denumit „Vila E.” şi celălalt situat în Constanţa, str. S.

Martorii M.C. şi G.M. au arătat în declaraţiile lor că, pentru achiziţionarea acestor imobile, s-au ridicat de la bancă (contul SC P.S.R. SRL) bani în numerar, în bancnote mici, care au trebuit transportaţi în două genţi, aspect cu totul neobişnuit în raport cu valoarea tranzacţiei, cu greutatea numărării repetate a banilor (la bancă şi cu ocazia plăţii).

I nculpatul O.E. a mai întocmit şi contractul de consultanţă comercială din 30 septembrie 2002 prin care SC P.S.R. SRL se obligă să plătească lunar SC O.S.I.E. SRL Constanţa (la care era asociat şi administrator), suma de 350.000.000 RON/lună+TVA, indiferent de natura şi/sau volumul prestaţiei, şi în acest caz, contractul părea semnat de N.M.L., fapt care s-a constatat a fi neadevărat prin raport de expertiză grafică din 4 august 2003 şi prin declaraţia martorului N.M.L.

În declaraţia sa, martorul N.M.L. a arătat că în cursul anului 1998 soţia sa, N.A. împreună cu O.M. (soţia inc. O.E.) au înfiinţat SC P.S. SRL, societate care în perioada 1998-2000 a desfăşurat în principal activitate de achiziţionare şi vânzare deşeuri neferoase (fier vechi). Totodată a arătat că, administratorii societăţii cu puteri depline au fost numiţi atât el cât şi inculpatul O.E.

Martorul a mai arătat că, deşi soţia sa nu a cesionat părţile sociale deţinute în societate, iar el nu a fost revocat din funcţia de administrator, din anul 2000 nici el şi nici soţia sa nu s-au mai implicat în activitatea societăţii, de acest aspect ocupându-se doar inc O.E.

O altă activitate financiară desfăşurată de inculpatul O.E. referitoare la utilizarea banilor proveniţi din rambursarea de TVA a fost vânzarea la 1 octombrie 2002, în calitate de persoană fizică a imobilului proprietatea sa, situat în Constanţa, str. C., cumpărătorului SC P.S.R. SRL Constanţa la preţul de 5.250.000.000 ROL, plătibil în două tranşe cu un avans de 90% plătibil până la 15 octombrie 2002.

După rambursarea sumei de 51.277.968.305 ROL, (prima restituire de TVA) inculpatul O.E., în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL, a efectuat plăţi succesive, până la concurenţa sumei de 4.899.000.000 ROL către sine (în calitate de persoană fizică), cu motivaţia „achiziţie imobil”.

Ulterior, cu foaia de vărsământ din 1 noiembrie 2002 cu explicaţia „restituit avans achiziţie imobil”, O.E. ca persoană fizică a restituit suma de 4.904.000.000 ROL cumpărătorului SC P.S.R. SRL, deşi precontractul de vânzare-cumpărare nu a fost niciodată reziliat.

Cu privire la apărarea inculpatului O.E., potrivit căreia beneficiul obţinut din vânzarea la export a măştilor de gaze revenea în cea mai mare parte inculpatului M.L. şi celorlalte societăţi implicate, iar SC P.S.R. SRL păstra un beneficiu foarte mic, prima instanţă a apreciat că este nefondată, întrucât SC T.I. SRL a vândut SC P.S.R. SRL măştile de gaze, cu un preţ în care era inclusă şi taxa pe valoare adăugată, aceasta fiind iniţial suportată de SC T.I. SRL la momentul achiziţionării bunurilor de la furnizorul iniţial. Prin vinderea măştilor de către SC T.I. SRL cu TVA inclus, acesta a dedus TVA plătit furnizorului iniţial, şi astfel nu putea avea nici o pretenţie financiară către SC P.S.R. SRL, referitoare la returnarea unei părţi din TVA-ul pe care aceasta l-a primit de la bugetul de stat.

În ce priveşte beneficiul obţinut de SC T.I. SRL, acesta se putea concretiza în diferenţa de preţ dintre cel cu care a cumpărat măştile de gaze, şi cel cu care le-a vândut; ori acest beneficiu se presupune că s-a realizat în momentul în care, potrivit ordinelor de compensare, s-a considerat că i s-a făcut plata facturilor de vânzare a măştilor de gaze. Nici din acest punct de vedere nu se putea susţine că SC P.S.R. SRL mai avea vreo obligaţie de plată către SC T.I. SRL, cu atât mai puţin o obligaţie care să-i incumbe plata unei părţi a TVA-ului deductibil , câtă vreme SC P.S.R. SRL plătise, conform facturilor, întreaga valoare a TVA suportată iniţial de SC T.I. SRL.

SC P.S.R. SRL a vândut către societatea V.S. Milano, prin intermediul comisionarului SC K.G.E. SRL, aceleaşi bunuri, măşti de gaze. Întrucât societatea inculpatului O.E. nu era utilizator final, care să suporte întregul preţ al mărfii (inclusiv TVA) şi întrucât, potrivit facturilor emise de SC T.I. SRL şi ordinelor de compensare, SC P.S.R. SRL a suportat plata acestui TVA, a rezultat că societatea respectivă trebuia să vândă mai departe măştile de gaze, la export, (cu scutire de TVA astfel cum prevede art. 11 din Legea nr. 345/2002), cu un preţ care să acopere plata comisioanelor datorate, potrivit contractelor încheiate, către P.S. USA şi către SC K.G.E. SRL şi care să-i asigure şi un beneficiu, scopul oricărei tranzacţii comerciale.

În această ecuaţie, TVA-ul deductibil şi restituit de către stat nu poate constitui un beneficiu, ci o compensaţie egală cu plata TVA, de către SC P.S.R. SRL către SC T.I. SRL.

Prin urmare, societăţile comisionare nu puteau avea nici un drept asupra TVA-ului recuperat de SC P.S.R. SRL de la bugetul de stat, iar plata unei părţi din acesta, de către O.E. către comisionari, avea drept consecinţă faptul că societatea sa ar fi înregistrat o pierdere financiară. Or, un astfel de calcul financiar, prezent în toate tranzacţiile pe care inculpatul O.E. le-a realizat pe parcursul activităţii societăţilor sale comerciale la care era administrator, nu putea să fie omis de inculpat, şi eventual de contabila sa G.M.

Referitor la sumele de bani ce au făcut obiectul plăţilor către M.L. şi către SC K.G.E. SRL, tribunalul a reţinut că acestea nu provin din preţul plătit de V.S. Milano (plată care nu există, pentru că măştile de gaze nu au existat şi nu au trecut prin vamă) ci din rambursarea de TVA de la bugetul de stat.

Or, dacă tranzacţia ar fi fost reală, SC K.G.E. SRL nu avea temei să solicite plata comisionului de la SC P.S.R. SRL (prin emiterea a 30 de facturi aferente fiecărui export) înainte ca V.S. să facă această plată chiar în contul său şi astfel să-şi reţină banii cuveniţi. Corelativ, inculpatul O.E. nu avea temei să facă plata comisionului din surse proprii ale societăţii sale, câtă vreme ar fi presupus, cu bună credinţă, că societatea italiană va face plata exportului, astfel încât din preţul respectiv să se poată acoperi inclusiv comisionul către SC K.G.E. SRL.

Faptul că nu s-a întâmplat astfel şi că inculpatul O.E. a achitat de îndată facturile emise în numele SC K.G.E. SRL, dovedeşte că acesta a avut reprezentarea reală a faptelor, respectiv aceea că TVA-ul a fost returnat ilegal, şi că plata facturilor către SC K.G.E. SRL maschează împărţirea frauduloasă a beneficiilor infracţiunii între persoanele implicate, între ele fiind şi persoana neidentificată ce a operat în contul SC K.G.E. SRL şi care a avut astfel posibilitatea de a folosi aceşti bani ca şi cum erau legal intraţi în cont.

S-a apreciat că inculpatul O.E. nu putea susţine că a efectuat plata sumelor către SC K.G.E. SRL pe motivul că în realitate societatea sa nu a suportat plata TVA, şi că TVA-ul returnat de la stat ar fi trebuit să ajungă la adevăratul plătitor al acestuia . S-a observat, că, dacă adevăratul plătitor al TVA ar fi fost SC T.I. SRL, această societate nu a beneficiat de nici o sumă provenind din TVA-ul restituit de stat.

Pe de altă parte, dacă revendicarea TVA-ului ar fi provenit de la SC K.G.E. SRL (inclusiv ca efect al compensărilor dintre cele trei societăţi) nu este explicabil de ce inculpatul O.E. a făcut o plată minoră către SC K.G.E. SRL în raport cu suma totală a TVA rambursat, restul sumei folosind-o în interesul societăţii sale, ca şi cum i-ar fi aparţinut.

Astfel, s-a concluzionat că explicaţiile inculpatului nu sunt susţinute logic de circuitul financiar constatat, care nu este cel legal într-o astfel de situaţie.

Singurii bani reali în întreaga operaţiune au fost cei plătiţi de bugetul de stat inculpatului O.E., situaţie percepută de inculpat cel puţin cu ocazia primei operaţiuni de compensare a datoriilor. Inculpatul a dispus într-un timp foarte scurt de fiecare din sumele de bani primite în cont, folosind justificări pe care nu le putea considera reale:

- a plătit suma de 1.280.000 dolari dolari SUA în contul bancar personal al inculpatului M.L., deşi societatea sa nu avea nici obligaţie de plată faţă de această persoană fizică, în condiţiile în care nu se poate confunda patrimoniul şi contul bancar al unei societăţi comerciale cu patrimoniul şi contul bancar al administratorului societăţii respective;

- a plătit 149 de miliarde ROL în contul SC V.C. SRL, necunoscând administratorul acesteia, şi în condiţiile în care pe parcursul plăţilor nu a primit nici o contrapartidă în mărfuri (şină de cale ferată). De altfel, inculpatul nu a dat nici o explicaţie asupra modului cum ar fi valorificat mai departe şina de cale ferată, dacă se aştepta real să-i fie livrată, unde prelua marfa, cine era viitorul cumpărător, care erau calculele de profitabilitate şi de unde proveneau ele etc. Martorii angajaţi ai societăţii sale au declarat că nu au cunoscut nimic despre o eventuală tranzacţie cu şină de cale ferată, deci inculpatul nu a pregătit societatea în nici un fel pentru o astfel de afacere extrem de valoroasă, de 150 de miliarde ROL, în comparaţie cu lipsa de activitate şi rentabilitate a societăţii de până la momentul respectiv;

- a plătit suma de trei miliarde trei sute treizeci şi patru de mii ROL în contul SC K.G.E. SRL, în condiţiile în care susţine că nu l-a cunoscut niciodată pe administratorul acestei firme, şi în condiţiile în care plata comisionului nu se justifica a fi făcută din rambursarea de TVA, ci din preţul plătit de V.S. Milano;

- a încheiat un contract de consultanţă între două dintre societăţile sale (SC P.S. şi SC O.S.I.E. SRL), prin care prima se obliga să plătească celei de-a doua suma lunară de 350 milioane ROL, indiferent de nivelul prestaţiei efectuate. Prin raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cursul urmăririi penale şi prin declaraţiile martorului N.M.L. s-a stabilit cert că semnătura acestuia de pe contractul de consultanţă a fost falsificată. O astfel de falsificare nu putea să aibă loc fără ştirea inculpatului O.E., care a semnat de asemenea contractul. Rezultă că inculpatul O.E. a avut un interes ilicit în încheierea acestui contract, din moment ce a recurs la falsificarea lui pentru a-l obţine şi invoca.

Contractul respectiv a fost încheiat în condiţiile în care din prima parte a anului 2001 SC P.S.R. SRL nu a mai avut activitate, iar conform declaraţiei inculpatului, tranzacţia cu măşti de gaze nu i-a aparţinut şi nu a avut nici contribuţie la aceasta. Ori, în aceste condiţii, nu este explicabil ce activităţi a preconizat inculpatul că va desfăşura cu SC P.S.R. SRL, astfel încât să dezvolte un astfel de profit care să-i permită plata lunară a 350 milioane ROL către o altă societate, care de fapt era tot sub controlul său, şi deci indiferent de societatea către care se îndrepta profitul, acesta oricum îi revenea.

Prima instanţă a reţinut că singura explicaţie raţională a acestui comportament al inculpatului este că acesta cunoştea natura nelegală a sumelor obţinute de la bugetul de stat şi a pus în aplicare diferite modalităţi prin care aceste sume să fie transferate în alte conturi, pentru a nu mai putea fi urmărite şi indisponibilizate, în cazul în care fapta era descoperită;

- a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu o altă societate a sa, (SC A. SRL) de asemenea prin falsificarea semnăturii lui N.M.L., pentru a justifica ridicarea din bancă a unei sume mari de bani în numerar, şi a achiziţiona 2 imobile care intrau în proprietatea SC A. SRL, deşi această societate nu a avut nici un aport la cumpărarea lor;

- a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare a apartamentului proprietatea sa din strada C., municipiul Constanţa către societatea SC P.S.R. SRL, la un preţ deosebit de avantajos pentru sine ca persoană fizică, după care, a restituit avansul plătit în contul personal, toate acestea fără o justificare care să indice o operaţiune legală.

Având în vedere că Legea nr. 345/2002 prevedea controlul ulterior semestrial al legalităţii deducerilor de TVA, a rezultat că inculpatul O.E. a efectuat toate aceste operaţiuni prin care a dispus de suma primită în cont drept TVA, într-o perioadă scurtă, pentru ca persoanele interesate să poată profita de bani înainte ca organele statului să se sesizeze.

Referitor la faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.J.H., tribunalul a reţinut că acestea au fost săvârşite de alte persoane, iar acest inculpat urmează a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru considerentele care urmează:

În ce priveşte desemnarea inculpatului A.J.H. în calitate de reprezentant al SC K.G.E. SRL, s-a constatat că, asociaţii SC K.G.E. SRL, numiţii M.Y. şi B.G. l-au împuternicit printr-o procură generală, dată la 26 aprilie 2001 la notarul public A. din Irak, pe inculpatul A.J.H. , posesorul paşaportului, pentru „administrarea şi dispunerea de orice acte şi bunuri ale acestei societăţi”, însă la dosar şi la Oficiul Registrului Comerţului sau la Banca R.I., Sucursala Moşilor se afla, de fapt, un înscris care nu este certificat că ar fi real, ci este certificată de către un notar public din România traducerea „procurii generale” din limba arabă în limba română; prin această certificare notarială nu se garanta faptul că înscrisul redactat în limba arabă ar fi emis de autoritatea pretinsă (un notar public din Irak) şi nici că adevăraţii asociaţi ai SC K.G.E. SRL şi-au manifestat voinţa de a-l desemna pe A.J.H. ca administrator al firmei, ci se garanta doar faptul că conţinutul unui înscris în limba arabă a fost tradus corect. Cu atât mai puţin se poate susţine că inculpatul A.J.H. a fost în cunoştinţă de cauză de această procură generală şi a acceptat-o.

Cu privire la perioada de timp în care inculpatul A.J.H. s-a aflat în România s-a constatat că din înscrisul de la dosar, rezulta că inculpatului A.J.H. i s-a prelungit viza de şedere în România de la 21 aprilie 2001 la 21 iulie 2001, putându-se concluziona că inculpatul A.J.H. se afla în România la data de 21 aprilie 2001, deci şi la data de 26 aprilie 2001, când se pretinde că s-a încheiat procura generală pentru el în Irak.

Din înscrisurile prezentate în dovedire pe parcursul judecăţii de către inculpatul A.J.H., verificate prin intermediul comisiei rogatorii internaţionale în Germania şi stabilindu-se că sunt originale şi provin de la instituţiile înscrise în ele, s-a reţinut că acesta, în cursul anului 2002 şi în continuare s-a aflat în Germania şi a primit în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 plăţi lunare sub formă de cec ridicat personal. Autorităţile germane au comunicat că se exclude predarea cecurilor unei alte persoane, atât ca urmare a legislaţiei în materie, cât şi ca urmare a faptului că operatorul care a predat cecurile îl cunoaşte personal pe A.J.H.

Din actele depuse în apărare de inculpat, s-a mai constatat, spre exemplu că acesta a primit ajutor social în ianuarie 2002, deci se afla în Germania în acea perioadă, a domiciliat în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 în landul M., acest aspect reieşind din mai multe discuţii personale ale autorităţilor germane cu inculpatul, referitoare la încadrarea în muncă, urmarea unor cursuri de limba germană, acordarea unor ajutoare sociale.

De asemenea, la dosar s-a depus lista cecurilor plătite inculpatului A.J.H. în anul 2002, reieşind deci că în cursul anului 2002 acesta s-a aflat în Germania şi a îndeplinit condiţiile pentru a i se acorda ajutor social.

La data de 28 noiembrie 2002 la Consiliul local al Landului M. a avut loc un interviu cu inculpatul, referitor la oferirea unui loc de muncă. De asemenea, rezultă că la data respectivă inculpatul nu putea să se afle în România.

Din alte acte a rezultat că inculpatul a fost înregistrat din data de 16 septembrie 2002 la oficiul forţelor de muncă ca şomer, aspect ce presupune ca inculpatul să se fi prezentat şi să fi fost luat în evidenţă de autorităţile competente.

La data de 30 septembrie 2002 A.J.H. a solicitat ajutor pentru cazare pe timp de iarnă; el a fost intervievat la datele de 1 martie 2002, 8 aprilie 2002, 1 august 2002, 30 august 2002, 16 septembrie 2002, 28 noiembrie 2002.

Din alte acte depuse de inculpat a reieşit şi prezenţa sa în continuare pe teritoriul Germaniei, în anul 2003 şi ulterior.

Referitor la săvârşirea de către inculpatul A.J.H. a actelor materiale de falsificare a unor înscrisuri, de emitere a unor facturi, de operaţiuni în contul SC K.G.E. SRL aflat la Banca R.I., Sucursala Moşilor s-a constatat că potrivit actelor depuse la dosar, la Banca R.I., Sucursala Moşilor s-a depus fişa cu specimenul de semnătură al reprezentantului SC K.G.E. SRL, înscriindu-se că acesta este inculpatul A.J.H. Pe fişa respectivă apăreau două semnături ale aceleiaşi persoane (pretins ale lui A.J.H.), una personală indescifrabilă, iar cea de-a doua reprezentând un grup de 3 caractere în limba arabă, executate simplist, care în traducere înseamnă cuvântul „A.” (prenume arab), astfel cum a confirmat traducătorul de limbă arabă în cursul judecăţii.

Toate ordinele de plată emise cu privire la plăţile efectuate din contul SC K.G.E. SRL au fost semnate cu semnătura simplistă, cu caractere arabe.

În schimb, înscrisurile provenind de la SC K.G.E. SRL sau care au fost însuşite de această societate prin ştampila aplicată, contract de comision, facturi externe, facturi privind plata comisionului, ordinele de compensare a datoriilor, au fost semnate cu o semnătură personală indescifrabilă, precizându-se că aceasta aparţine lui H.E., reprezentant al SC K.G.E. SRL. Din verificările efectuate la serviciul de evidenţă a populaţiei a rezultat că nu există nici o persoană în viaţă cu acest nume, deci persoana care a semnat actele respective, utilizate apoi ca justificare pentru cererea de returnare a TVA, este o persoană necunoscută care şi-a atribuit un nume fals în actele respective.

Din raportul de expertiză grafoscopică dispus şi efectuat în cursul judecăţii, instanţa a reţinut că:

- semnătura personală indescifrabilă executată pe fişa de specimen de semnătură în dreptul numelui lui A.J.H. nu a fost executată de acesta, ci este o semnătură executată prin imitaţie. În acest sens, expertul criminalist a comparat semnătura în litigiu cu semnăturile model de comparaţie luate de instanţă inculpatului A.J.H.;

- semnăturile personale indescifrabile executate în numele numitului H.E., pretins reprezentant al SC K.G.E. SRL, pe actele emanând de la această societate, nu au fost executate de inculpatul A.J.H., existând diferenţe generale ce exclud acest lucru;

- nu se poate stabili dacă semnătura cu caractere arabe depusă pe fişa de specimen semnătură şi pe ordinele de plată emise de SC K.G.E. SRL a fost executată sau nu de inculpatul A.J.H. (care a dat semnături model de comparaţie în acest sens) atât ca urmare a insuficienţei detaliilor, cât şi a faptului că expertul nu deţine specializarea necesară în analiza scrisului cu caractere arabe. Ceea ce se poate reţine ca concluzie din acest fapt este că, întrucât semnătura respectivă este simplă, prin trei depuneri separate şi simple ale instrumentului scriptural, aceasta ar putea fi imitată cu uşurinţă fără a se putea descoperi falsul.

În ce priveşte declaraţiile unor persoane care ar fi putut intra în contact cu inculpatul şi ar putea confirma sau nu prezenţa acestuia în România în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003, s-a constatat că:

- în declaraţia sa dată în faţa instanţei, inculpatul O.E. arată că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul A.J.H., deci implicit nu s-a întâlnit cu acesta, nu a avut contacte referitoare la activităţile cercetate; în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul O.E. a indicat modul de participare a inculpaţilor M.P.T. şi M.L. la faptele judecate, deci din acest punct de vedere nu a manifestat intenţia de a ascunde activităţile realizate de ceilalţi inculpaţi şi deci nu existau indicii că a declarat mincinos cu privire la faptul că nu l-a cunoscut pe A.J.H.

Instanţa a dispus audierea mai multor lucrători bancari din cadrul Băncii R.I., Sucursala Moşilor, care în calitatea lor aveau contact cu persoana ce efectua operaţiuni în contul SC K.G.E. SRL. Martorii P.D., H.A., E.S., C.S. şi T.C. au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul A.J.H., nu-şi amintesc de numele lui; din declaraţia martorei H.A., a rezultat că aceasta a operat personal ordinul de plată emis la 27 noiembrie 2002 de SC K.G.E. SRL şi prezentat băncii spre decontare, această martoră luând, deci, în mod cert contact cu persoana ce a prezentat la plată ordinul de plată şi precizând în aceste condiţii că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul A.J.H., (aflat în sala de judecată).

Martorii G.M., T.D., S.V.A., M.S., G.C., angajaţi ai SC P.S.R. SRL, au arătat că în nici o împrejurare nu au cunoscut vreun cetăţean arab, deci nici pe inculpatul A.J.H., în legătură cu activitatea de export a unor măşti de gaze de către societatea respectivă.

De asemenea, martorul S.V., şofer al SC T.I. SRL, a indicat că a perceput întâlniri doar între inculpaţii M.P.T., M.L. şi O.E.

În ce priveşte posibilitatea ca o altă persoană decât inculpatul A.J.H., (care figura în calitate de reprezentant al SC K.G.E. SRL şi avea depus specimen de semnătură, la Banca R.I., Sucursala Moşilor) să fi depus actele respective la bancă şi să fi executat semnăturile pretins a fi ale lui A.J.H., tribunalul a reţinut următoarele:

Din procesul-verbal de control încheiat la 7 martie 2003 de inspectorii Băncii Naţionale Române la Banca R.I. au rezultat deficienţe în organizarea acesteia, care au condus la încălcarea standardelor de cunoaştere a clientelei; din verificarea documentelor care au stat la baza deschiderii de conturi curente pentru persoanele juridice s-au constatat cazuri în care lipsesc unele documente, iar în altele acestea nu au fost actualizate.

Pentru SC R.G. SRL persoanele împuternicite să efectueze operaţiuni în cont fie nu aveau depuse copii de pe actele de identitate, fie nu aveau specimen de semnătură în bancă .

Pentru SC S.C. SRL, actele constitutive ale societăţii au fost semnate de H.N., în care apare ca mandatar, însă specimenul de semnătură de pe fişa de deschidere de cont nu este identică cu cea de pe actele de înfiinţare. Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în legătură cu SC U.C. SRL.

În numeroase cazuri banca nu a mai solicitat ca documentele prezentate iniţial de clienţii acesteia la deschiderea conturilor curente să fie actualizate. Spre exemplu, actele de identitate ale persoanelor fizice care au fost împuternicite să efectueze operaţiuni în cont erau expirate, în condiţiile în care aceste persoane au efectuat operaţiuni pe cont în continuare.

Din declaraţiile martorilor P.D. şi E.S., lucrători bancari ai Băncii R.I. SA, exista posibilitatea ca semnăturile de pe fişa de specimen de semnătură să fie executate fără controlul şi certificarea lucrătorului bancar.

Astfel fiind, în condiţiile unei mari incertitudini asupra corectitudinii operaţiunilor de depunere a fişei de specimen semnătură în bancă, când nu se garanta că persoana delegată să efectueze operaţiuni în cont (în speţă inculpatul A.J.H.) a fost legitimată de lucrătorul bancar şi a executat semnăturile în faţa acestuia, nu se putea reţine că A.J.H. s-a prezentat vreodată la Banca R.I. şi a executat semnăturile din fişa de specimen semnături, astfel încât să se concluzioneze că acesta este persoana care a efectuat apoi operaţiuni în cont, prin ordine de plată, referitoare la sumele de bani virate de O.E., sub semnătura cu caractere arabe ce reprezintă prenumele „A.”.

Aşadar, s-a concluzionat că este perfect posibil ca paşaportul inculpatului să fi intrat la un moment dat în posesia altei persoane care să fi efectuat copii xerox de pe acesta; în acest sens, este credibilă declaraţia inculpatului A.J.H., necunoscător de limba română astfel cum a constatat instanţa, în sensul că în momentul când a ajuns pe teritoriul României şi s-a pus problema eliberării unor documente de şedere, un cetăţean irakian rezident pe teritoriul României s-a preocupat de depunerea actelor necesare, printre care în mod necesar s-au aflat şi copii de pe paşaport; este de asemenea verosimil şi necontrazis de alte probe că copia paşaportului inculpatului să fi ajuns în posesia unei persoane apropiate unuia dintre ceilalţi patru inculpaţi, cel mai probabil a lui A.H.A., care a înmânat-o acestora. S-a mai reţinut că nu s-a făcut dovada că procura generală de împuternicire a lui A.H. ca reprezentant al SC K.G.E. SRL a fost emisă la un notar public din Bagdad, că reprezintă voinţa asociaţilor şi că a fost acceptată de A.J.H. Astfel fiind, în condiţiile cunoaşterii datelor din paşaportul inculpatului, putea fi plăsmuită o procură, căreia apoi i s-a creat o aparenţă de autenticitate prin faptul că notarul public român a certificat că traducerea este conformă cu originalul prezentat (dar fără să poată certifica că originalul este chiar original sau un fals).

În condiţiile practicii bancare constatate, neconforme cu normele prudenţiale, s-a apreciat că este verosimil ca semnăturile de pe fişa de specimen de semnătură să fi fost executate anterior prezentării către bancă de o altă persoană decât inculpatul A.H., astfel cum s-a şi stabilit prin raportul de expertiză grafoscopică; de altfel, aşa poate fi explicată şi prezenţa a două semnături diferite ale aceleiaşi persoane pe o fişă de specimen de semnături, autorul acestora dându-şi seama că nu va putea executa de fiecare dată semnătura imitată indescifrabilă a lui A.J.H., şi trecând şi o a doua semnătură simplistă şi uşor de realizat, semnătură care de fapt nici nu reproduce prenumele „A.” (A.J.H.), ci un alt prenume.

Fişa de specimen de semnătură a putut fi depusă la bancă, fie prin neatenţia funcţionarilor referitoare la legitimarea celui care o depune, fie prin săvârşirea unei infracţiuni de serviciu; în continuare, orice persoană se putea prezenta cu ordinele de plată semnate şi ştampilate în numele SC K.G.E. SRL, pentru a da dispoziţii de efectuare a operaţiunilor în cont.

În condiţiile în care inculpatul A.J.H. nu cunoaşte limba română, i-ar fi fost imposibil să efectueze personal operaţiunile bancare, să se implice în activitatea infracţională a acelorlalţi inculpaţi, să completeze ordinele de plată, etc, iar întrucât identitatea sa era cunoscută de la bancă, nu se poate stabili de ce ar fi ales modalitatea de a-şi disimula identitatea în cadrul contractelor comerciale, facturilor şi ordinelor de compensare, atribuindu-şi numele de H.E.

S-a mai arătat că din actele emise de autorităţile germane, coroborate şi cu declaraţia inculpatului, a rezultat cu certitudine că acesta se afla în Germania la data faptelor, nu avea dreptul de a se deplasa liber în acea ţară şi cu atât mai puţin avea posibilitatea de a o părăsi în repetate rânduri, pentru a veni în România şi a se implica în activitatea infracţională. În acest sens, s-a subliniat că la data de 18 noiembrie 2002 s-au efectuat operaţiuni în contul SC K.G.E. SRL de la Banca R.I., Sucursala Moşilor, în timp ce la data de 19 noiembrie 2002 inculpatul A.J.H. era prezent în mod cert în faţa autorităţilor germane, susţinând un interviu.

Faţă de toate aceste elemente, tribunalul a reţinut că inculpatul A.J.H. nu a săvârşit nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată, dispunându-se achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Situaţia de fapt a fost reţinută în baza mijloacelor de probă analizate mai sus, strânse şi respectiv administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în fond.

În drept s-a reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 241/2005 şi art. 36 din Legea nr. 345/2002 conţin aceeaşi reglementare referitoare la acţiunile ce constituie infracţiune în cazul stabilirii cu rea credinţă a taxei pe valoare adăugată. Astfel, textul Legii nr. 345/2002 se referă expres la taxa pe valoare adăugată, în timp ce textul Legii nr. 241/2005 se referă la taxe în mod generic, printre acestea fiind inclusă şi taxa pe valoare adăugată.

Actele materiale incriminate sunt identice, respectiv determinarea (sinonim cu stabilirea) cu rea credinţă a taxei datorate statului şi obţinerea nelegală a unor sume de bani din bugetul general al statului.

Aşa fiind, s-a constatat că există o succesiune de legi între data săvârşirii faptei deduse judecăţii şi data pronunţării hotărârii, fiind aplicabil art. 13 C. pen.

În ce priveşte legea mai favorabilă între cele două menţionate, s-a apreciat că aceasta este Legea nr. 345/2002, în vigoare în perioada săvârşirii infracţiunii, întrucât limitele de pedeapsă stabilite sunt sensibil mai mici decât cele stabilite prin Legea nr. 241/2005.

Pentru considerentele expuse, s-a schimbat încadrarea juridică a unei fapte reţinute în sarcina inculpaţilor O.E., M.P.T., M.L. şi A.J.H. , din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru ultimii trei inculpaţi în forma complicităţii), în infracţiunea de determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (pentru inculpaţii M.P.T., M.L. şi A.J.H. cu aplicarea art. 26 C. pen.) .

S-a constatat că faptele inculpatului O.E., care la datele de 2 octombrie 2002, 2 noiembrie 2002, 2 decembrie 2002 şi respectiv 8 ianuarie 2003 a determinat cu rea credinţă, în cuprinsul cererilor de rambursare TVA însoţite de înscrisuri doveditoare, a sumei taxei pe valoare adăugată ce ar fi trebuit returnată din bugetul statului către SC P.S.R. SRL, şi a obţinut nelegal, în acest fel, suma totală de 16.500.456,27 ROL de la D.G.F.P. Constanţa, la datele de 9 octombrie 2002, 11 noiembrie 2002 şi 5 decembrie 2002, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., actul material din 8 ianuarie 2003 rămas în stadiu de tentativă fiind absorbit de infracţiunea continuată în formă consumată.

Faptele inculpaţilor M.P.T. şi M.L. care, cu intenţie, au realizat acte materiale şi morale de sprijin pentru inculpatul O.E., constând în întocmirea de înscrisuri comerciale, contabile şi de plată fictive şi constând în colaborarea la conceperea şi punerea în aplicare a planului infracţional, într-o modalitatea care să asigure, în concepţia inculpaţilor, sustragerea de la răspundere penală, pentru ca inculpatul O.E. să poată solicita şi obţine rambursări ilegale de TVA la datele indicate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului O.E. care la datele de 2 octombrie 2002, 2 noiembrie 2002, 2 decembrie 2002 şi respectiv 8 ianuarie 2003 a dat 4 declaraţii scrise la organul fiscal competent a dispune rambursarea de TVA, aceste declaraţii fiind producătoare de efecte juridice, în sensul că inculpatul a certificat pe propria răspundere, sub rezerva sancţionării penale, că faptul generator al TVA s-a realizat în realitate şi că înscrisurile prezentate în dovedire atestă realitatea derulării tranzacţiei comerciale, iar organele fiscale, în lipsa declaraţiilor respective, nu ar fi dispus rambursarea de TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut, totodată că inculpaţii au săvârşit fapte de contrafacere a unor înscrisuri sub semnătură privată, prin acţiuni similare celei în care ar fi contrafăcut un înscris oficial, şi anume au plăsmuit contractele comerciale, facturile, declaraţiile vamale de export, documentele de transport marfă, ordinele de compensare a datoriilor, declaraţiile de încasare valutară, adresele de certificare a încasării plăţilor externe; toate aceste aspecte sunt nereale, conferind actelor respective un caracter fals, nereal, din moment ce operaţiunile comerciale certificate prin ele nu s-au realizat.

S-a apreciat că activitatea inculpaţilor O.E., M.P.T., M.L. şi A.H.A. care în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 au întocmit în fals înscrisuri sub semnătură privată pe care le-au folosit sau le-au încredinţat altor persoane spre folosire, în sensul de a însera în aceste înscrisuri aspecte nereale, care nu exprimă realitatea şi nici voinţa inculpaţilor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a mai reţinut, prin raportare la dispoziţiile art. 323 C. pen., la dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, că în speţă trebuie reţinute dispoziţiile art. 323 C. pen., acesta stabilind limita minimă de pedeapsă mai mică, (3 ani faţă de 5 ani) şi în acelaşi timp limitând maximul pedepsei la 7 ani (maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002).

S-a mai reţinut că, în speţă, nu se poate pune problema aplicabilităţii art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, care sancţionează asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, întrucât inculpaţii nu au fost cercetaţi şi nu au fost trimişi în judecată pentru o astfel de asociere, astfel cum rezultă din conţinutul rechizitoriului.

Din textele de lege incidente, art. 323 C. pen. şi art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, rezultă că acestea au obiect de incriminare distinct, respectiv art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 se referă strict la asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, în timp ce art. 323 C. pen. incriminează asocierea în vederea săvârşirii oricăror alte infracţiuni (cum sunt cele pentru care au fost trimişi inculpaţii în judecată, cu excepţia celei de spălare de bani).

Astfel fiind, instanţa de judecată este limitată la obiectul judecăţii, potrivit art. 317 C. proc. pen., iar procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen.

S-a argumentat că faptele inculpaţilor O.E., M.P.T. şi M.L. care, în contextul relaţiilor anterioare de apropiere şi încredere dintre ei, de desfăşurare a unor activităţi comerciale în comun, au conceput o modalitate elaborată de circuit documentar, de falsificare a unor înscrisuri comerciale şi contabile şi de folosire a acestora în scopul producerii de consecinţe juridice, toate acestea vizând rezultatul săvârşirii în mod repetat a infracţiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. infracţiune caracterizată de săvârşirea repetată a unor acte materiale, fără ca aceasta să constituie o infracţiune continuată, întrucât caracterul continuat al actelor materiale, pe parcursul unei perioade de timp, reprezintă însăşi natura infracţiunii.

S-a mai constatat că faptele inculpaţilor O.E., M.P.T., M.L. şi A.H.A. care în perioada octombrie 2002-19 decembrie 2002 au disimulat adevărata provenienţă şi circulaţie-ilicită, a sumei totale de 16.500.456,27 ROL prin preconstituirea de raporturi comerciale fictive între:

- SC P.S.R. SRL şi SC K.G.E. SRL

- SC P.S.R. SRL şi P.S. USA INC

- SC P.S.R. SRL şi SC V.C. SRL

- SC P.S.R. SRL şi SC T.I. SRL

- SC P.S.R. SRL şi SC O.S.I.E. SRL

- SC P.S.R. SRL şi SC A. SRL

- SC P.S.R. SRL şi inculpatul O.E.

Prin modul de transfer, de către SC P.S.R. SRL, a sumelor de bani obţinute din rambursarea de TVA către celelalte societăţi comerciale, precum şi prin sprijinul material şi moral de realizare a acestor acte materiale şi a unor acte materiale viitoare (aferente sumei de bani ce doreau a fi obţinută urmare a depunerii cererii de rambursare din 8 ianuarie 2003) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Astfel, cu privire la natura actelor materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani, s-a reţinut că acestea au un caracter continuu sau continuat, prelungit în timp, fără a se considera că există o infracţiune continuată, acest caracter rezultând din faptul că ascunderea, disimularea adevăratei naturi a unui bun, ori disimularea circulaţiei acestora, etc., nu se pot realiza doar printr-o acţiune de scurtă durată (uno ictu), ci durează pe tot parcursul timpului cât bunul respectiv are o natură care trebuie disimulată, pentru a nu fi descoperită infracţiunea, sau pe parcursul timpului cât circulaţia acestuia trebuie disimulată pentru aceleaşi considerente.

Tribunalul a apreciat ca nefondată apărarea inculpaţilor potrivit căreia infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. b) din legea specială nu poate avea ca obiect bani, întrucât, în accepţiunea legii, referirea la „bunuri” are în vedere orice bun care are o valoare economică, deci sumele de bani nu se exclud, ci se includ în definiţia ce trebuie dată „bunurilor” din textul de incriminare.

Cu privire la actele materiale specifice infracţiunii de spălare de bani efectuate de inculpaţi, s-a reţinut că:

- inculpatul O.E. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat, sub semnătura sa şi ştampila SC P.S.R. SRL, contractele între SC P.S.R. SRL şi P.S. USA INC, între SC P.S.R. SRL şi SC V.C. SRL, între SC P.S.R. SRL şi SC O.S.I.E. SRL, între SC P.S.R. SRL şi SC A. SRL, între SC P.S.R. SRL şi SC K.G.E. SRL, şi a acceptat facturi la plată emise de aceste societăţi, în scopul justificării transferurilor ulterioare a sumelor de bani primite din decontul de TVA;

- a dispus transferul sumei de bani obţinută din rambursarea de TVA către societăţile de mai sus, precum şi către sine, în modalităţi care să disimuleze originea şi natura banilor (transfer tur-retur către sine, motivat de un antecontract de vânzare-cumpărare imobil, plata în numerar a unor sume foarte mari de bani (2 sacoşe, potrivit martorilor) către vânzătorii imobilelor achiziţionate de SC P.S.R. SRL, plata în mai multe tranşe de până la 500.000.000 ROL către SC V.C. SRL, plata unei sume în dolari către contul personal al inculpatului M.L., deşi factura, respectiv contractul formal încheiate erau pe numele P.S. USA INC;

Tribunalul a reţinut că ultima operaţiune de transfer a banilor către SC V.C. SRL a avut loc la data de 19 decembrie 2002, ca urmare a emiterii facturii din 18 decembrie 2002 de către această societate.

Inculpatul M.P.T. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat împreună cu O.E. şi o persoană neidentificată prezentată sub numele H.E. (reprezentant al SC K.G.E. SRL) ordinele de compensare a datoriilor nr. A1 din 27 septembrie 2002, nr. A2 din 11 octombrie 2002, nr. A3 din 22 noiembrie 2002, nr. A4 din 17 decembrie 2002; nr. A5 din 27 septembrie 2002, nr. A6 din 11 octombrie 2002, nr. A7 din 22 noiembrie 2002, nr. A8 din 17 decembrie 2002, pentru a justifica, printre altele, circulaţia sumelor de bani plătite de SC P.S.R. SRL către SC K.G.E. SRL, ca urmare a facturilor emise de aceasta din urmă în perioada 20 septembrie-18 decembrie 2002, reprezentând plata comision .

- a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în demersul acestuia de a obţine şi a patra decontare a TVA, urmare a depunerii cererii acestuia la 8 ianuarie 2003, disimularea naturii şi circulaţiei sumelor de bani urmând a se face în modalităţi similare, prin participarea inclusiv a inculpatului M.P.T., nefiind verosimilă posibilitatea ca acest inculpat să se fi implicat dezinteresat în săvârşirea unor infracţiuni de fals, fără a urmări obţinerea ca beneficiu a unei părţi din sumele obţinute de la bugetul de stat.

Inculpatul M.L. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat contractele nr. H1 din 10 septembrie 2002 şi nr. H2 din 10 septembrie 2002 şi a emis facturile Invoice nr. AA , Invoice nr. BB, Invoice nr. CC, Invoice nr. DD în numele P.S. USA INC solicitând plata unor sume pretins datorate de către SC P.S.R. SRL, pentru a crea justificarea de transfer a sumelor de bani de către O.E.;

- a solicitat plata sumei de 1.466.000 dolari SUA în contul personal al inculpatului M.L., din F, S.U.A. şi a dispus de o parte din suma intrată în contul său personal (77.000 dolari SUA), fiind indiferent faptul că ulterior, pentru disimularea infracţiunii, această sumă a fost returnată prin intermediul unei alte persoane, din Arabia Saudită;

- a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în demersul acestuia de a obţine şi a patra decontare a TVA, urmare a depunerii cererii acestuia la 8 ianuarie 2003, disimularea naturii şi circulaţiei sumelor de bani urmând a se face în modalităţi similare, nefiind verosimilă posibilitatea ca acest inculpat să se fi implicat dezinteresat în săvârşirea unor infracţiuni de fals, fără a urmări obţinerea ca beneficiu a unei părţi din sumele obţinute de la bugetul de stat.

Inculpatul A.H.A. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2002 cu SC P.S.R. SRL, şi a emis facturile nr. B1 din 30 octombrie 2002, nr. B2 din 11 noiembrie 2002, nr. B3 din 18 decembrie 2002 prin care a urmărit justificarea transferurilor de bani efectuate de O.E. către SC V.C. SRL;

- a efectuat, la rândul său transferul sumelor de bani primite de la SC P.S.R. SRL către firme care au transferat banii în străinătate, nemaiputând fi urmăriţi;

Faţă de aceste acte materiale desfăşurate de inculpaţi până la data de 19 decembrie 2002, care reprezintă conţinutul constitutiv al uneia şi aceleiaşi infracţiuni, şi în raport de faptul că Legea nr. 656/2002 a intrat în vigoare la 12 decembrie 2002, tribunalul a reţinut că incadrarea juridică a faptelor trebuie realizat în raport cu această lege, în vigoare la data săvârşirii unei părţi a actelor materiale de către inculpaţi; în acest sens, s-a arătat că actele materiale şi morale ale unora dintre inculpaţi ce ar putea constitui acte de complicitate, sunt absorbite de infracţiunea realizată în forma autoratului de către aceştia.

În consecinţă, în baza acestor texte de lege, inculpaţii O.E., M.P.T., M.L. şi A.H.A. au fost condamnaţi, urmând ca la stabilirea şi aplicarea pedepselor tribunalul să ţină seama de indeplinirea scopului pedepsei, indicat la art. 52 C. pen., precum şi să ţină seama de dispoziţiile art. 72 C. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei.

În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, tribunalul l-a apreciat ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere modalitatea elaborată şi detaliată a conceperii şi executării actelor materiale, în relaţia cu organele fiscale, în relaţia cu băncile, împrejurarea că această modalitate a avut eficienţă şi a produs rezultatul urmărit, descoperirea falsităţii circuitului documentar datorându-se unui amănunt (înscrierea pe facturi a unui comision de 5% nedatorat vămii), numărul mare al persoanelor implicate, precum şi implicarea în fals a unei persoane în săvârşirea infracţiunilor, ce a condus la inculparea acesteia şi la luarea măsurii arestării preventive împotriva sa, executarea unui mandat european de arestare (este vorba de inculpatul A.J.H.), prejudiciul enorm creat în mod efectiv bugetului de stat, o sută şaizeci şi cinci de miliarde ROL, sumă strânsă deja de la contribuabili la buget, pe care statul ar fi putut-o folosi în scopurile prevăzute de lege, şi care a fost sustrasă prin manopere dolosive de către inculpaţi, în mod direct de către inculpatul O.E., aspect ce imprimă faptelor un caracter mai grav. Faţă de cuantumul deosebit de mare al sumei şi de dispoziţiile art. 146 C. pen., tribunalul a apreciat că reducerea ilicită a bugetului de stat cu suma de 165 miliarde ROL a fost de natură a produce o perturbare gravă în activitatea statului de asigurare a mijloacelor financiare necesare serviciilor publice.

Un alt aspect care imprimă faptelor un caracter grav a fost considerat ca fiind acela că sumele de bani au luat o destinaţie externă necunoscută, prin intermediul unor firme ale unor cetăţeni arabi, existând posibilitatea ca acestea să fie folosite pentru finanţarea unor activităţi de terorism sau a altor activităţi infracţionale deosebit de grave; în acest sens, s-a arătat că nu se pune problema dovedirii acestei destinaţii a banilor transferaţi în străinătate (aspect care nu s-a realizat) ci a asumării acestui risc de către inculpaţi, din moment ce firmele din străinătate nu erau controlate de aceştia, din moment ce destinatarul final din România al majorităţii banilor a fost cetăţeanul irakian A.H.A. şi deci banii introduşi ilicit în circuitul bancar şi financiar puteau lua orice destinaţie.

S-a subliniat că că o parte din suma de 1.280.000 dolari SUA returnată din contul inculpatului M.L. în contul SC P.S.R. SRL a fost expediată nu din S.U.A. şi nu din contul inculpatului M.L., ci din contul unei persoane de cetăţenie iordaniană, care avea un cont deschis la o bancă din Arabia Saudită.

De asemenea, pentru evaluarea pericolului social concret al infracţiunilor, tribunalul a avut în vedere conjunctura socială şi economică actuală, ca şi cea similară din perioada săvârşirii infracţiunilor, respectiv percepţia publică despre efectele evaziunii fiscale în toate formele sale şi dezavuarea acesteia, impunându-se sancţionarea fermă a faptelor de obţinere ilicită de sume de bani din bugetele publice, de spălare de bani şi a altor fapte accesorii ale acestora (fals în înscrisuri, etc.) într-un mod care să descurajeze fenomenul, să atragă atenţia posibililor alţi făptuitori asupra dimensiunii răspunderii penale atrase de astfel de fapte, dar şi la un nivel care să constituie o sancţiune proporţională cu infracţiunile săvârşite şi cu periculozitatea inculpaţilor.

În ce priveşte actele materiale efectuate de inculpaţi, s-a motivat că acestea relevă existenţa unei pregătiri şi premeditări care să asigure realizarea faptelor, astfel cum s-a reţinut în situaţia de fapt, elemente indicate impunând, în opinia primai instanţe aplicarea unor pedepse într-un cuantum care să reprezinte un echivalent retributiv şi aflectiv corespunzător.

În ce priveşte persoana inculpaţilor, de asemenea tribunalul a reţinut că circumstanţele personale ce-i caracterizează pe aceştia impun aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, pentru a asigura scopul preventiv, educativ şi coercitiv al acesteia.

Astfel, din punct de vedere al conştientizării caracterului penal al faptei, şi al urmăririi/acceptării încălcării normelor de drept, tribunalul reţine că inculpaţii O.E., M.P.T., M.L. şi A.H.A. au fost pe deplin conştienţi de aceste aspecte; inculpaţii sunt la o vârstă şi au desfăşurat activităţi comerciale care le-au permis acumularea unei experienţe de viaţă bogate, au realizat pe deplin efectele activităţilor lor, pe care le-au urmărit, au luat măsuri pentru ca infracţiunile să nu fie descoperite. În acest context, atitudinea psihică a inculpaţilor, ca proces de conştientizare a infracţiunii, şi nu ca formă de vinovăţie, îi caracterizează ca fiind persoane de o periculozitate socială sporită, care nu dau atenţie respectării normelor de drept, nici chiar a celor penale, atunci când este vorba despre realizarea unui beneficiu personal, chiar ilicit.

Din perspectiva situaţiei sociale şi materiale, s-a constatat că inculpaţii au săvârşit infracţiunile fără a fi fost motivaţi de o situaţie personală negativă care să-i determine la aceasta (credite bancare nereturnate, stare de boală ce necesită bani pentru intervenţii medicale, alte le asemenea), săvârşind infracţiunile din dorinţa de a acumula orice sumă de bani posibilă, indiferent de modalitate fiind, deci, persoane de periculozitate socială sporită .

Tribunalul a reţinut că periculozitatea socială a unei persoane nu se evaluează numai prin prisma acţiunilor violente sau evidente, publice, ci şi prin prisma acelor acţiuni care au ca efect punerea în pericol a ordinii de drept, care încurajează încălcarea celor mai importante valori sociale.

În ce priveşte comportamentul inculpaţilor în timpul procesului, tribunalul a subliniat că toţi cei patru inculpaţi s-au sustras urmăririi penale şi judecăţii, plecând de la domicilii în locaţii necunoscute, existând date că au părăsit ţara. Inculpatul M.P.T. a întocmit acte de înstrăinare a firmei prin care a derulat activităţile infracţionale către o persoană de cetăţenie străină neidentificată, consemnând şi predarea tuturor actelor contabile ale societăţii sale, în acest fel organele de urmărire penală fiind în imposibilitate de a mai stabili situaţia de fapt prin intermediul acestora.

Inculpatul O.E. a dat declaraţii nesincere şi lipsite de suport real în cursul judecăţii, încercând evitarea răspunderii penale, chiar şi în condiţiile existenţei unor probe evidente de vinovăţie, care nu puteau fi combătute; această atitudine procesuală a inculpaţilor a atras atât neaplicarea art. 74 lit. c) C. pen., cât şi concluzia că aceştia nu-şi asumă răspunderea pentru faptele lor, încercând să se sustragă răspunderii penale prin orice mijloc.

Cu privire la împrejurările ce agravează sau atenuează răspunderea penală, tribunalul a reţinut, pe de o parte, că textul art. 72 C. pen. nu defineşte strict numai circumstanţele atenuante sau pe cele agravante, ci şi orice alte împrejurări ce ar putea individualiza pedeapsa în cadrul limitelor speciale prevăzute de textul de condamnare, iar pe de altă parte, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 C. pen.

Conduita inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor, relevată de lipsa antecedentelor penale, de faptul că sunt integraţi social, nu este de natură a diminua răspunderea penală, în prezenţa împrejurărilor care atrag o sporire a pericolului social concret al faptelor, şi corelativ a pedepselor aplicabile.

S-a arătat că modul în care inculpaţii au săvârşit faptele relevă că aceştia nu au luat o hotărâre de moment, intempestivă şi neanalizată, izolată în raport cu sistemul lor de valorizare socială, ci au luat o hotărâre care le defineşte într-o anumită măsură concepţia socială, şi astfel fiind, nu se poate susţine că au avut o astfel de conduită anterioară încât să justifice reţinerea de circumstanţe atenuante.

Tribunalul a individualizat pedepsele aplicabile fiecărui inculpat ţinând seama de contribuţia efectivă a fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor şi la rezultatul produs, apreciind că inculpatul O.E. urmează a primi o pedeapsă sporită în raport cu ceilalţi 2 inculpaţi condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr 345/2002, din perspectiva faptului că acesta a realizat acte de autor în timp ce M.P.T. şi M.L. au săvârşit doar acte de complicitate de un pericol social concret mai mic, precum şi din perspectiva faptului că în lipsa implicării determinante a inculpatului O.E. în săvârşirea acestei infracţiuni, rezultatul deosebit de grav nu s-ar fi produs.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate pentru infracţiunile de fals în înscrisuri şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, s-a arătat că fiecare din aceşti trei inculpaţi a realizat acte materiale de autor comparabile ca pericol social, concepere şi număr cu ale celorlalţi, sens în care pedepsele urmând a fi egale ca cuantum.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani, tribunalul a reţinut că actele materiale de autor esenţiale şi cele mai numeroase le-a realizat inculpatul O.E., acesta dispunând distribuirea sumelor obţinute nelegal de la organele fiscale către un număr de 5 societăţi comerciale şi către sine însuşi, precum şi încheierea înscrisurilor ce au mascat natura şi circulaţia reală a banilor (cu excepţia facturilor emise de ceilalţi inculpaţi).

În ordine, inculpatul A.H.A. a săvârşit, de asemenea, acte materiale cu un pericol social mare, el fiind persoana care a preluat cea mai mare parte a sumei obţinute din rambursarea de TVA (din totalul de aproximativ 165 miliarde ROL a preluat în contul societăţii sale suma de aproximativ 149 miliarde ROL, restul banilor fiind folosiţi de inculpatul O.E. pentru plăţile făcute către SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL şi SC A. SRL), şi care a dirijat această sumă către diverse societăţi, care le-au trimis în afara ţării. Rezultă că acest inculpat a avut legăturile personale necesare pentru a realiza exportul sumelor de bani.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.P.T. şi M.L., s-a apreciat că probele dosarului conturează o activitate infracţională de mai mică importanţă decât a celorlalţi doi inculpaţi, câtă vreme ei nu au dispus asupra circulaţiei banilor, ci doar au concurat la preconstituirea documentelor necesare săvârşirii infracţiunii, şi la sprijinul material şi moral al inculpatului O.E.

Relativ la latura civilă s-a reţinut că, în cauză s-a constituit parte civilă Statul Român prin A.N.A.F., solicitând obligarea inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente la plata sumei de 165.015.158.956 ROL reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat prin obţinerea nelegală a rambursării de TVA, precum şi a sumei de 23.801.299.781 ROL reprezentând TVA de plată datorat de SC V.C. SRL, ca urmare a emiterii facturilor pentru avans marfă (şină de cale ferată).

S-a constatat că prin faptele lor ilicite, inculpaţii O.E., M.P.T., M.L. şi A.H.A. au produs bugetului de stat un prejudiciu egal cu cuantumul sumei pe care organele fiscale au plătit-o drept TVA către SC P.S.R. SRL.

De asemenea, inculpaţii au acţionat folosindu-se direct de atribuţiile specifice funcţiilor de administratori ai unor societăţi comerciale, astfel încât acestea au fost introduse în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 100 alin. (3) C. civ.

S-a arătat că acest prejudiciu în mod eronat a fost stabilit în dosar, prin expertiza contabilă efectuată, ca fiind în sumă de 165.015.158.956 ROL valoarea fiind stabilită prin însumarea cuantumului sumelor solicitate de inculpatul O.E. prin cererile de rambursare TVA.

În realitate însă, organele fiscale nu au dispus plata exact a acestor sume, ci au făcut propriile calcule şi au dispus plata sumelor rezultate din aceste calcule, astfel:

- suma de 5.126.737,21 RON, plătită la data de 9 octombrie 2002 prin O.P. din 9 octombrie 2002 ,

- suma de 5.556.977,61 RON, plătită la data de 11 noiembrie 2002 prin O.P. din 11 noiembrie 2002,

- suma de 5.816.741,45 RON, plătită la data de 5 decembrie 2002 prin O.P. din 5 decembrie 2002.

În consecinţă, totalul sumei cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 16.500.456,27 RON (165.004.562.700 ROL).

Având în vedere datele diferite la care organele fiscale au plătit, în trei tranşe, suma totală reprezentând TVA, tribunalul a apreciat că urmează a se calcula separat, de la fiecare dată la care bugetul a fost prejudiciat şi de la care suma trebuia restituită, şi în raport cu fiecare sumă, cuantumul despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat.

În ce priveşte suma de 23.801.299.781 ROL solicitată ca şi despăgubire civilă de A.N.A.F., ca reprezentând TVA ce trebuia dedus de la SC V.C. SRL, s-a reţinut că aceasta nu este o sumă real datorată, pentru următoarele considerente:

Relaţia comercială dintre SC P.S.R. SRL şi SC V.C. SRL a existat doar scriptic, în realitate neexistând faptul generator al TVA, astfel cum impune art. 1 alin. (2) lit. a) art. 3 şi art. 14 din Legea nr. 345/2002.

S-a concluzionat că SC V.C. SRL nu avea obligaţia plăţii de TVA pentru aceste operaţiuni fictive, câtă vreme nu a fost livrată nici o marfă şi societatea vânzătoare nu a dedus nici o sumă de bani cu titlu de TVA pe care l-ar fi plătit real către SC V.C. SRL, şi pe care ar fi trebuit să-l recupereze de la stat, iar pe de altă parte în cadrul unui proces penal acţiunea civilă este alăturată acţiunii penale şi nu poate depăşi obiectul acesteia din urmă, or, din conţinutul solicitării A.N.A.F. a rezultat că faptele care ar fi putut atrage neplata către bugetul de stat a sumei reprezentând TVA, de către SC V.C. SRL, pot fi încadrate în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, infracţiune pentru care nici un inculpat nu a fost trimis în judecată.

Eventualul prejudiciu pretins de A.N.A.F. nu este rezultatul vreunei infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, astfel încât acţiunea civilă cu privire la acea sumă nu poate fi exercitată în cadrul prezentului proces penal.

Tribunalul a mai reţinut că beneficiul nerealizat de partea civilă ca urmare a diminuării ilegale a bugetului de stat cu sumele de mai sus nu poate fi cuantificat decât potrivit dreptului comun, respectiv prin aplicarea art. 1088 C. civ. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, prejudiciul provenind dintr-o faptă ilicită şi nu dintr-un raport fiscal, care să atragă aplicarea dispoziţiilor C. proc. fisc., iar pe de altă parte inculpaţii şi părţile responsabile civilmente nu aveau obligaţii fiscale de plată restante, premisa indicată de C. proc. fisc., pentru a se calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Tribunalul a reţinut că, în raport cu datele luării măsurilor asiguratorii şi cu competenţele stabilite de lege organelor judiciare la datele respective, acestea sunt luate în condiţii de legalitate, schimbarea ulterioară a competenţei de luare a măsurilor asiguratorii nefiind de natură a atrage nulitatea acestora.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii O.E., M.L., M.P.T., partea civilă Statul Român, Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Constanţa şi partea responsabilă civilmente SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

Apelul declarat de procuror a vizat greşita achitare a inculpatului A.J.H., apreciindu-se că prima instanţă a interpretat greşit probele administrate în cauză, care conduceau la concluzia săvârşirii infracţiunii de către acest inculpat, hotărârea primei instanţe fiind apreciată ca nelegală sub acest aspect. De asemenea, apelul procurorului a criticat (motiv invocat cu ocazia dezbaterilor) şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor sub aspectul modului de aplicare a pedepselor rezultante, în sensul sporirii acestora.

Apelul declarat de partea civilă Statul Român, D.G.F.P. Constanţa a vizat modul de soluţionare a laturii civile, sub aspectul omisiunii de pronunţare asupra pretenţiilor solicitate în suma de 23.801.299.781 ROL şi asupra modului de stabilire a accesoriilor obligaţiilor acordate prin hotărârea judecătorească.

Apelul părţii responsabile civilmente SC A. SRL a privit modul de stabilire al obligaţiilor civile prin sentinţa apelata.

Prin apelurile inculpaţilor s-a criticat sentinţa apelata pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul greşitei condamnări a inculpaţilor apreciindu-se că, prima instanţa a analizat eronat probele administrate în cauză, săvârşind o grava eroare de fapt care a produs consecinţa unor condamnări nelegale.

De asemenea, în afara acestor motive comune de apel pentru cei trei inculpaţi, aceştia, în comun, au criticat şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în ce priveşte rezolvarea acţiunii civile şi menţinerea unor masuri asiguratorii, iar apelantul M.P.T. a invocat şi neregularităţi ale judecaţii în prima instanţa, referitoare la neobservarea unor încălcări a dreptului la apărare pe timpul urmăririi penale, aceeaşi neregularitate apreciindu-se că şi-a prelungit efectele şi pe timpul judecăţii în prima instanţă, ulterior şi pe timpul judecaţii în apel, până la încarcerarea inculpatului M.P.T. în baza mandatului de arestare emis în lipsă, neregularitate constând în aceea că acesta a fost asistat de către un apărător pe care nu l-a angajat, respectiv doamna avocat C.R.

De asemenea, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a invocat apariţia, pe timpul judecării căii de atac, a unui impediment privind exercitarea în continuare a acţiunii penale faţă de inculpaţi, sub aspectul intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

Prin decizia penală nr. 162/P din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate apelurile părţii civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F., D.G.F.P. Constanţa şi partea responsabilă civilemente SC A. SRL prin lichidator judiciar.

Au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpaţii O.E., M.L. şi M.P.T., desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 152 din 3 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi, în rejudecare, încetat procesul penal în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen. faţă de inculpaţii O.E., M.P.T. şi A.H.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. pen. cu privire la inculpatul O.E.

Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pentru inculpatul O.E., 8 ani închisoare pentru inculpatul M.P.T. şi 10 ani închisoare pentru inculpatul A.H.A.

Au fost înlăturate dispoziţiile contrare din sentinţă, fiind menţinute celelalte dispoziţii.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.P.T. pentru o perioadă de 60 de zile şi s-a dedus prevenţia de la 22 aprilie 2012 la zi.

S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a onorariului apărătorilor desemnaţi din oficiu şi a fost obligată apelanta parte responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare statului.

S-a reţinut, în esenţă, în ce priveşte apelul părţii civile, că, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei apelate, coroborate cu elementele conţinute în dispozitivul hotărârii, prima instanţa a analizat pretenţiile civile deduse judecaţii, stabilind pe baza temeiurilor de fapt şi de drept avute în vedere, parte din acestea apărând întemeiate şi justificate admiţând în parte acţiunea civila şi implicit respingând celelalte pretenţii.

De asemenea, accesoriile obligaţiilor principale au fost corect stabilite, în raport de calea procedurala aleasă de către partea civilă, care şi-a întemeiat acţiunea civila pe dreptul comun, respectiv pe art. 998-999 C. civ., făcându-se o corecta aplicare a materiei despăgubirilor civile datorate în dreptul comun pentru neexecutarea obligaţiilor ce au ca obiect o suma oarecare, conform dispoziţiilor art. 1088 C. civ. în vigoare la data producerii prejudiciului.

În ce priveşte motivul de apel invocat de procuror, dar şi motivele de apel invocate de inculpaţi vizând greşita interpretare a probelor de către prima instanţa, privind întrunirea sau nu a condiţiilor răspunderii penale a inculpaţilor, instanţa de apel şi-a însuşit în totalitate argumentele de fapt şi de drept expuse în sentinţa apelata.

S-a constatat că, în ce priveşte pe inculpatul A.J.H., exista un dubiu major privind semnarea înscrisurilor relevante de către acesta, hotărârea de achitare fiind legală, întrucât probele administrate în cauză, atât pe timpul urmăririi penale, cât şi pe timpul judecăţii în primă instanţă şi în apel, nu întrunesc exigenţele dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., nefiind cert că faptele au fost săvârşite de către acest inculpat.

De asemenea, în ce priveşte răspunderea penală stabilită prin sentinţa apelată privind pe inculpaţii O.E., M.P.T., M.L. şi A.H.A. şi A.H.A., s-a apreciat că prima instanţa a interpretat corect probele administrate, a reţinut corect situaţia de fapt rezultată din acestea, şi a constatat în mod just că, faptele deduse judecaţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu vinovăţie de către inculpaţi, stabilind o corectă încadrare juridică a faptelor, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen.

În esenţă, deşi apelanţilor inculpaţi li s-a acordat posibilitatea propunerii şi administrării de probatorii în apărare, ca şi contraprobe, aceştia nu au făcut dovada contrară probelor administrate până la declararea apelului, neputând dovedi în contraprobelor administrate că, operaţiile comerciale pe care s-au grefat faptele de natura penală dedusă judecăţii, au fost reale şi nu fictive, deşi au invocat realitatea acestor operaţiuni.

Inculpaţii nu au putut oferi în contraprobelor în acuzare, date şi elemente concrete referitoare la amănunte relevante referitoare la operaţiile comerciale înscrise în documentele comerciale întocmite, cum ar fi mijloacele de transport folosite pentru mişcarea fizica a mărfurilor, producătorul bunurilor specificate în facturi şi celelalte documente, locul de depozitare, mijloacele folosite pentru realizarea exportului efectiv, etc.

Neputând face dovada concretă în contra elementelor de fapt rezultate din probele deja administrate pe timpul urmăririi penale şi al judecăţii în prima instanţă, instanţa de apel a considerat ca aceştia nu au răsturnat situaţia de fapt, corect stabilita în hotărârea apelată şi nici temeiurile de drept reţinute în aceeaşi hotărâre, dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor conţinute de sentinţa apelată fiind legale.

În ce priveşte critica formulată de către apelantul inculpat M.P.T., vizând încălcarea dreptului la apărare, curtea a reţinut că, deşi acesta a contestat calitatea de apărător ales al avocatului C.R., la momentul când a fost prezentat în instanţă, după încarcerare, totuşi, nu s-a înscris în fals cu privire la înscrisul de legitimare constând în împuternicirea avocaţială depusă la dosarul cauzei, astfel încât acesta face valoarea deplină a celor menţionate în cuprins, iar pe de alta parte aceasta apărare, dacă ar fi valorificată în sensul constatării lipsei calităţii de apărător ales al acestui avocat, ar îngreuna situaţia apelantului inculpat M.P.T. în propriul apel, întrucât acesta nu a declarat personal apel, calea de atac fiind promovată în numele şi pe seama sa, de către acelaşi avocat al cărui mandat se contesta, în calitate de substitut procesual potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen.

S-a constatat că în cazul în care instanţa de apel ar stabili ca avocatul C.R. nu avea calitatea de apărător ales, în mod retroactiv, apelul declarat în numele şi pe seama inculpatului ar apărea ca inadmisibil, fiind incidente dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen.

Instanţa de apel a constatat însă că se impune reformarea în parte a sentinţei apelate, numai în ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., combinat cu art. 124 C. pen., întrucât la data pronunţării prezentei decizii, s-au împlinit termenele speciale de prescripţie a răspunderii penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpaţii O.E., M.L., M.P.T. şi A.H.A., sens în care, în ce priveşte pe primii trei inculpaţi, în propriile apeluri, şi pe inculpatul A.H.A., în apelul declarat de procuror, apelurile au fost admise, desfiinţându-se, în parte, sentinţa penală şi în rejudecare, dispunându-se în temeiul art. 345 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. combinat cu art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de aceşti inculpaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Acelaşi impediment privind exercitarea acţiunii penale s-a constatat a fi incident şi faţă de inculpatul O.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apelul părţii responsabile civilmente a fost apreciat ca nefondat, ca şi celelalte apeluri, sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, prima instanţă analizând detaliat şi minuţios pretenţiile invocate şi stabilind în mod corect prejudiciile produse.

Totodată, în ce priveşte individualizarea pedepselor, instanţa de apel a apreciat că pedepsele individuale au fost just dozate, în raport de consecinţele produse fiind îndestulătoare, iar la stabilirea pedepsei rezultante folosirea operaţiunii de cumul prin absorbţie, în sensul aplicării pedepsei celei mai grele, este suficient pentru atingerea scopului pedepsei, nemaifiind necesar şi aplicarea unui spor distinct, astfel cum se solicită de către procuror.

S-a reţinut că sub aspectul individualizării pedepselor apelurile celor trei inculpaţi, apar ca fiind nefondate întrucât consecinţele produse sub aspect pecuniar, sunt mai mult decât considerabile, şi impun orientarea la maximul special a pedepselor prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.

Ca atare, instanţa de apel a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, respectiv de 12 ani închisoare pentru inculpatul O.E., câte 8 ani închisoare pentru inculpaţii M.L. şi M.P.T. şi 10 ani închisoare pentru inculpatul A.H.A., fiind înlăturate din sentinţa dispoziţiile contrare şi menţinute celelalte dispoziţii, inclusiv dispoziţiile vizând masurile asiguratorii şi masurile preventive ce limitează libertatea de circulaţie, iar în ce priveşte pe inculpatul M.P.T., pentru a evita sustragerea acestuia de la executarea pedepsei, a fost menţinută arestarea preventivă a acestuia pe o perioada de încă 60 zile, începând de la data pronunţării deciziei, fiind computată perioada de arestare preventivă de la data încarcerării până la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa invocând, după cum rezultă din motivele scrise şi concluziile orale depuse la termenul de judecată din 11 iunie 2013 şi consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen ce face parte integrantă din prezenta hotărâre:

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., greşita achitare inculpatului A.J.H., greşita reţinere a existenţei unui dubiu major, privind semnarea unor înscrisuri de acest inculpat, luarea în considerare şi valorificarea unei prezumţii relative în sensul că o altă persoană a folosit paşaportul inculpatului, nedovedirea caracterului nereal al procurii dată inculpatului şi nici depunerea ei de alte persoane la diferite autorităţi/instituţii, împrejurarea că inculpatul se afla în Germania în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 neexonerându-l de răspundere, actele emanând de la SC K.G.E. SRL datând din perioada 20 septembrie 2001-20 decembrie 2012, iar circuitul documentar fiind fictiv, înscrisurile putând fi întocmite cu mult înaintea depunerii lor, expertiza grafoscopică neexcluzând participaţia inculpatului (care a dat, de altfel, un specimen de semnătură în instanţă, când cunoştea toate probele), existând în mod obiectiv posibilitatea ca acesta să se deplaseze din Germania în România, instanţele reţinând eronat şi deficienţele constatate în activitatea Băncii R.I. SA şi ignorând, practic, sustragerea inculpatului de la cercetările efectuate;

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepselor rezultante prin neaplicarea unui spor pentru inculpatul O.E. şi cuantumul prea scăzut al sancţiunilor aplicate tuturor inculpaţilor, faţă de gravitatea infracţiunilor, prejudiciul considerabil produs, perseverenţa infracţională.

2. Inculpatul M.P.T., invocând potrivit motivelor scrise şi concluziilor orale ale apărătorului:

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., neindicarea anterior audierii a posibilităţii de a putea beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.;

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. şi redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, având în vedere situaţia socio-profesională, vârsta şi starea de sănătate.

3. Inculpatul M.L., invocând conform motivelor scrise şi concluziilor avocatului ales:

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., în speţă fiind incidente normele în vigoare la 6 noiembrie 2002 (când s-a rambursat ultima tranşă de TVA), faptele comise de inculpat şi circumscrise art. 36 din Legea nr. 345/2002, urmând să fie încadrate în dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi Legea nr. 87/1994 (art. 13), faţă de care erau incidente dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.;

- condamnarea pentru o faptă, spălare de bani, prevăzută de legea penală (art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen.), Legea nr. 656/2002 nefiind în vigoare la momentul epuizării infracţiunii, respectiv 6 noiembrie 2002, iar pe de altă parte, subiectul activ al infracţiunii neputând fi acelaşi cu cel al infracţiunii premisă, impunându-se achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- greşita stabilire a sancţiunii pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., în cuantum superior celei ce se putea legal aplica prin raportare la pedepse pentru infracţiuni scop, 5 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii ei, având în vedere perioada îndelungată de timp trecută de la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, restituirea sumelor virate inculpatului;

- greşita apreciere asupra răspunderii subsidiare a inculpatului cu ceilalţi inculpaţi, întrucât el a restituit sumele ce i s-au virat;

4. Inculpatul O.E., invocând prin concluziile orale ale apărătorilor aleşi şi motivele scrise de recurs:

- motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., greşita încadrare juridică a faptei vizând rambursarea de TVA, fiind incidente normele în vigoare la data epuizării infracţiunii, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 din Legea nr. 87/1994, prin raportare la care se impunea încetarea procesului penal, conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen.,

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., neanalizarea cererilor de probe (expertiză contabilă), proba testimonială redusă la audierea unui singur martor, nedovedirea comiterii falsului prezumat de organul de urmărire şi nici a rambursării ilegale de TVA;

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., prevăzut de art. 323 C. pen. şi art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 (cu consecinţa condamnării pentru această infracţiune cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) sumele rambursate de stat fiind licite şi intrând în mod legal în circuitul civil.

- cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu a derulat decât activităţi de intermediere contra unui comision prin SC P.S.R. SRL, inculpatul neasociindu-se cu ceilalţi inculpaţi pentru săvârşirea de infracţiuni, cu acceptând propunerea derulării unei activităţi comerciale pentru obţinerea de profit, rambursarea TVA derivând şi întocmindu-se pe dispoziţiile legale, inculpatul necunoscând şi neputându-i fi imputat caracterul fictiv al operaţiunilor [impunându-se achitarea conform art. 10 lit. a), c) sau d) C. proc. pen.].

5. Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Constanţa, invocând conform motivelor scrise de recurs nepronunţarea asupra sumei de 23.801.299.781 ROL, cu care recurenta se constituie parte civilă şi greşita obligare a inculpaţilor la plata dobânzii în materie civilă conform O.G. nr. 9/2000, deşi s-au solicitat accesoriile obligaţiilor fiscale.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

1. Din verificarea hotărârilor anterior pronunţate şi pe baza propriei analize asupra materialului probator legal administrat în cauză, instanţa de recurs apreciază că situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor sunt juste, corect şi complet motivate.

Se constată, astfel, că inculpatul O.E., în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, în mod continuat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii M.P.T. şi M.L., cu care s-a asociat în acest scop (şi, de asemenea au acţionat ca şi complice, respectiv autor prin acte repetate), a creat un circuit documentar fictiv prin care şi pe baza căruia a putut pretinde şi obţine (în considerarea unor exporturi pretins realizate), rambursarea (în trei tranşe) a unor sume cu titlu de TVA, încasând necuvenit suma de 165.015158.956 ROL. Inculpatul a disimulat şi, totodată, a ascuns originea ilicită a sumelor de bani astfel obţinute, ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi implicaţi în activitatea infracţională.

Inculpatul, în realizarea scopului urmărit, de rambursare în mod nelegal a TVA, a determinat cu rea credinţă plata unor sume de bani pe baza unor înscrisuri şi declaraţii false, lipsite de suport factual şi fără nicio corespondentă în realitate (neachiziţionând marfa şi neexportând-o în mod real, contra cost, neîncasând vreo sumă ca preţ), beneficiind de sprijinul inculpaţilor anterior menţionaţi. Inculpaţii M.P.T. şi M.L., cu intenţie, i-au oferit sprijin material şi moral inculpatului O.E. (acţionând prin acte specifice complicităţii), prin întocmirea (în calitatea lor de reprezentant al SC T.I. SRL şi, respectiv, de reprezentant al S.C. P.S. USA INC), de înscrisuri comerciale contabile şi de plată fictive, colaborând la punerea în aplicare a planului infracţional menit să asigure atât atingerea scopului fraudulos (obţinerea nelegală a unor sume importante de bani din bugetul statului), cât şi evitarea atragerii răspunderii penale.

Ulterior obţinerii în mod nelegal prin inducerea în eroare a autorităţilor statului a sumelor reprezentând rambursare de TVA, inculpaţii M.P.T., O.E., M.L. şi A.H.A. au disimulat originea ilicită a sumelor virate prin preconstituirea de raporturi comerciale fictive între societăţile pe care, într-o formă sau alta, le controlau, sumele virate iniţial SC P.S.R. SRL fiind transferate altor societăţi, pe baza unor documente justificative fictive (ce aveau ca unic scop justificarea formală a transferului de bani), către inculpatul O.E. (ca persoană fizică), motivat de un antecontract de vânzare-cumpărare, către vânzătorii unor imobile cumpărate de SC P.S.R. SRL (prin plata în numerar a unor sume importante), către SC V.C. SRL (pentru bunuri care nu au fost niciodată livrate), către contul personal al inculpatului M.L. Inculpatul M.P.T. a încheiat împreună cu inculpatul O.E. şi o persoană fictivă, neidentificată (desemnată sub numele de H.E.), reprezentant al SC K.G.E. SRL (având în activitatea de export fictiv realizată de inculpatul O.E. calitatea de comisionar), ordine de compensare a unor pretinse datorii, a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în obţinerea nelegală a celei de-a patra tranşe din rambursarea de TVA; inculpatul M.L. a încheiat contracte fictive şi a emis facturi în numele S.C. P.S. USA INC, solicitând plata unor sume importante de către inculpatul O.E. (pentru societate şi pentru sine) şi, de asemenea, a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în obţinerea cele de-a patra tranşe din rambursarea de TVA. Inculpatul A.H.A. a încheiat un contract fictiv între SC V.C. SRL (în calitate de vânzător) şi SC P.S.R. SRL (în calitate de cumpărător) emiţând facturile aferente mai multor tranşe din pretinsul preţ a încasat sumele virate de „cumpărător” şi le-a transferat unor societăţi din străinătate, a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în obţinerea ultimei tranşe din rambursarea de TVA, disimularea naturii şi circulaţiei sumelor, urmând a se realiza în mod similar, activitate realizată şi de inculpaţii M.P.T. şi M.L.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen., împlinindu-se termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Referitor la activitatea imputată inculpatului A.J.H., instanţa de recurs apreciază că în mod legal, temeinic şi riguros motivat, instanţele au reţinut că probele administrate nu sunt apte a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care acesta se bucură şi care operează în favoarea sa şi nu au putut dovedi, mai presus de orice bănuială, că a comis faptele reţinute de acuzare.

Se constată sub acest aspect că prin interpretarea coroborată a probelor, instanţele au concluzionat just că în perioada de derulare a activităţii infracţionale, inculpatul se afla pe teritoriul Germaniei, beneficiind de ajutor social şi respectând obligaţiile legale prevăzute pentru asemenea situaţii, fiind înregistrat ca şomer şi prezentându-se regulat la interviuri. De asemenea, s-a constatat just că nu poate fi verificată autenticitatea şi realitatea aspectelor consemnate în procura dată acestuia în Irak (prin care era desemnat ca reprezentant al SC K.G.E. SRL) la autorităţile române, fiind depusă o traducere a acesteia cu privire la care, în mod evident, notarul român nu a putut decât să certifice semnătura traducătorului autorizat. Elementele anterior expuse au fost corect coroborate şi cu concluziile expertizei grafoscopice care a stabilit că semnătura indescifrabilă executată pe fişa de specimen de semnătură şi actele emise de societatea amintită nu aparţin inculpatului, iar cea de-a doua semnătură nu se poate stabili cui aparţine, fiind simplă şi putând fi uşor imitată, fără a se descoperi falsul. Totodată, inculpatul O.E., precum şi lucrătorii bancari angajaţii SC P.S.R. SRL şi SC T.I. SRL au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, iar deficienţele şi cerinţele organizatorice de la Banca R.I. SA, cât şi predarea paşaportului unei alte persoane de către inculpat, au putut să facă posibilă antrenarea sa pur formală, iar nu reală şi personală, în activitatea infracţională, soluţia achitării conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind astfel, legală şi temeinică, susţinerile contrare cuprinse în motivele de recurs ale parchetului neputând fi primite.

2. În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor imputate inculpaţilor se constată că aceasta este justă, rezultând din corecta interpretare şi analiza completă a reglementărilor ce au incriminat faptele, în succesiunea lor în timp şi prin corecta valorificare în concret a principiului aplicării legii penale mai favorabile.

Se constată sub acest aspect, că fapta constând, în esenţă, în obţinerea în mod injust şi nelegal, prin inducerea în eroare a autorităţilor statului, a rambursării TVA, a fost incriminată de art. 36 din Legea nr. 345/2002 (în vigoare în perioada septembrie 2002-ianuarie 2013) şi de art. 8 din Legea nr. 241/2005, norma favorabilă fiind cea cuprinsă în Legea nr. 345/2002; cu privire la faptele de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, în mod corect s-a apreciat că acestea se circumscriu dispoziţiilor art. 323 C. pen., Legea nr. 241/2005 intrând în vigoare ulterior şi nefiind, prin prisma limitelor de pedeapsă, lege mai favorabilă.

Totodată, relativ la spălarea de bani, aceste fapte au fost corect încadrate în dispoziţiile art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, actele materiale anterior expuse circumscriindu-se şi în mod neîndoielnic realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii menţionate.

Faţă de aspectele precizate se constată că sunt nefondate şi nu pot fi acceptate criticile apărării vizând greşita stabilire a încadrărilor juridice dată faptelor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi.

Astfel, nu vor fi primite apărările inculpaţilor M.L. şi O.E. privind necesitatea încadrării faptei de rambursare a TVA în prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, întrucât operaţiunea de comparare a normelor de incriminare ce s-au aplicat succesiv, în timp, până la soluţionarea definitivă a unei cauze pentru determinarea legii mai favorabile, trebuie să aibă ca termeni supuşi comparaţiei norme echivalente sub raportul conţinutului incriminator, ceea ce nu se realizează în speţă din perspectiva dispoziţiilor invocate de apărare ce vizează activităţi de evaziune fiscală în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (art. 9 din Legea nr. 241/2005) şi activităţi de neîndeplinire a unor obligaţii (cu caracter generic fiscal) faţă de stat (art. 13 din Legea nr. 87/1994).

Cu privire la critica inculpatului M.L. relativă la împrejurarea că Legea nr. 656/2002 nu era în vigoare la momentul epuizării activităţii infracţionale se constată că momentul epuizării infracţiunii este, contrar susţinerilor apărării, data de 8 ianuarie 2003, când inculpatul O.E. a depus ultima cerere pentru restituirea TVA, actele materiale de sprijinire (chiar şi morală) a acestuia şi participarea ca membru al asocierii ce avea ca scop obţinerea în mod nelegal a unor sume de bani din bugetul statului pe calea restituirii de TVA, derulându-se constant şi continuu.

Pentru motivele anterior expuse, va fi apreciată ca nefondată şi apărarea inculpatului O.E. în sensul caracterului licit al sumelor virate de la bugetul statului şi introducerea lor legală în circuitul civil, acţiunea organelor de stat bazându-se pe o manifestare de voinţă esenţialmente viciată, ca urmare a manoperelor frauduloase derulate de inculpat, o concluzie contrară în sensul sugerat de apărare contravenind flagrant principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

Cu acelaşi argument de principiu se va respinge, ca nedovedită, apărarea aceluiaşi inculpat privind greşita reţinere a caracterului ilicit a activităţii sale, soluţia de achitare solicitată fiind vădit contrazisă de probele dosarului ce demonstrează indubitabil comiterea infracţiunilor anterior menţionate cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, activitatea inculpatului având un rol determinant în derularea întregului plan infracţional şi în atingerea scopului propus.

Referitor la critica aceluiaşi inculpat, privind pretinsa nepronunţare asupra unor cereri de probe esenţiale exercitării dreptului la apărare şi dovedirea nevinovăţiei sale, se constată că, în realitate, cererile de probe au fost cenzurate de instanţe, probatoriul fiind limitat la probele necesare, utile, pertinente şi concludente; probele administrate şi care s-au coroborat au fost apte să dovedească vinovăţia inculpatului, contrar aprecierilor sale, procesul penal derulându-se de o manieră ce a asigurat realizarea concretă şi efectivă a drepturilor sale procesuale.

În ceea ce priveşte critica inculpatului M.P.T. privind neaplicarea şi neinfirmarea sa cu privire la posibilitatea de a beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se constată că atitudinea sa procesuală a fost diametral opusă celei de recunoaştere a faptelor imputate şi de acceptare a probelor administrate în cursul urmăririi penale; pe de altă parte, deşi inculpatul invocă dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470/2011, ignoră considerentele acesteia ce impun invocarea normei prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., la primul termen de judecată, ulterior intrării în vigoare a normei mai favorabile, critica adusă hotărârii instanţei de apel, fiind nefondată.

3. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor se reţine că recursurile acestora sunt întemeiate.

Din analiza dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. şi aplicarea lor în concret cazului dedus judecăţii, având în vedere şi considerentele enunţate şi, respectiv menţinute prin hotărârile anterior pronunţate, instanţa de recurs constată că, în esenţă cuantumul pedepselor aplicate, deşi reflectă criteriile prevăzute de lege şi urmăreşte la realizarea deplină a scopurilor sancţiunii, tind să fie exagerate prin raportare, nu în ultimul rând, la perioada comiterii faptelor, ecoul pe care săvârşirea lor şi aplicarea unei sancţiuni, chiar exemplară, îl poate avea asupra opiniei publice şi la parţiala atingere a funcţiei pedepsei prin privarea de libertate pentru o anumită perioadă de timp ca măsură preventivă a inculpaţilor M.P.T. şi O.E., şi prin derularea pentru o perioadă îndelungată a procesului penal, elemente ce nu pot fi ignorate şi a se avea în vedere preponderent, numai gravitatea faptelor.

Aşa fiind, se apreciază că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.E. se impune reducerea pedepsei aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. de la 7 la 5 ani, pentru inculpatul M.P.T. de la 7 la 4 ani şi pentru inculpatul M.L. de la 7 la 5 ani închisoare.

Pentru comiterea în formă continuată a infracţiunii prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 în formă continuată şi în calitate de complice de inculpaţii M.P.T. şi M.L. se apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului O.E., de la 7 la 5 ani închisoare, iar pentru inculpatul M.P.T. de la 5 la 4 ani închisoare, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.L. fiind just individualizată.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cuantumul pedepselor se va reduce după cum urmează de la 12 ani la 7 ani închisoare pentru inculpatul O.E., de la 8 ani la 4 ani închisoare pentru inculpatul M.P.T. şi de la 8 la 5 ani pentru inculpatul M.L.

În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpaţilor pe durata executării pedepselor rezultante de 7 ani închisoare pentru inculpatul O.E., 4 ani închisoare pentru inculpatul M.P.T. şi 5 ani închisoare pentru inculpatul M.L., exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. şi exerciţiul drepturilor de a fi administrator al unei societăţi comerciale, conform art. 64 lit. c) C. pen.

Se apreciază că stabilirea pedepselor anterior indicate are deopotrivă în vedere şi conduce atât la realizarea interesului general al societăţii privind prevenirea, reprimarea şi sancţionarea corespunzătoare a comportamentului infracţional, cât şi la reeducarea inculpaţilor şi reintegrarea socială a acestora, pedepsele aplicate, reflectând şi particularităţile situaţiei şi personalităţii fiecăruia dintre aceştia, precum şi condiţiei procesuale de recunoaştere a faptelor de inculpatul M.P.T., concluziile contrare ale parchetului neputând fi primite.

4. Referitor la modul de soluţionare a laturii civile se constată că acesta este just în ceea ce priveşte respingerea cererii părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 23.801.299.781 ROL (TVA ce trebuie dedus de la SC V.C. SRL), faptele ce ar atrage neplata sumei la bugetul de stat excedând obiectului acţiunii penale în prezenta cauză şi, pe cale de consecinţă, neputând face obiectul acţiunii civile alăturate celei penale.

În ceea ce priveşte cuantumul sumelor virate în mod injust ca rambursări de TVA acesta a fost corect determinat. Cu toate acestea, se impune ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar nu la plata dobânzii conform O.G. nr. 9/2000 până la data achitării efective a sumelor, ci la plata obligaţiilor fiscale accesorii, deoarece independent de temeiul acţiunii civile, solicitarea şi plata sumelor reprezentând rambursuri de TVA a dat naştere unui raport juridic esenţialmente de drept public (fiscal) ce exclude incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 9/2000.

În legătură cu critica formulată sub aspectul soluţionării laturii civile de către inculpatul M.L. aceasta nu poate fi primită, obligaţia de reparare a prejudiciului produs statului prin întreaga activitate infracţională fiind în mod corect calificată drept solidară, activităţile derulate de inculpat justificând angajarea răspunderii civile a acestuia în modalitatea arătată.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile inculpaţilor M.P.T., O.E. şi M.L. şi al părţii civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Constanţa, se va casa în parte decizia apelată şi, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.P.T. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., va condamna pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, va condamna pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate şi va dispune ca inculpatul M.P.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi exerciţiul dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 28 iunie 2013.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului O.E. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., va condamna pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, va condamna pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. va contopi aceste pedepse şi va dispune ca inculpatul O.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., şi exerciţiul dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 2 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.L. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, va condamna pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. va contopi aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi va dispune ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Va obliga, în solidar, pe recurenţii intimaţi inculpaţi O.E., M.P.T., M.L., pe intimatul inculpat A.H.A. şi pe părţile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL să plătească recurentei părţi civile Statul Român prin A.N.A.F.:

- suma de 5.126.737,21 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, de la data de 9 octombrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.556.977,61 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, de la data de 11 noiembrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.816.741,45 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, de la data de 5 decembrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul Ministerului Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de intimaţii inculpaţi M.P.T., O.E. şi M.L. şi de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei penale nr. 162/P din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 152 din 3 mai 2010 a Tribunalului Constanţa şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.P.T. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. condamnă pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, condamnă pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul M.P.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi exerciţiul dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 28 iunie 2013.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului O.E. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de determinare cu rea credinţă a valorii TVA şi obţinerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. condamnă pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, condamnă pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte aceste pedepse şi dispune ca inculpatul O.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., şi exerciţiul dreptului de a fi administrator al unei societăţi comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 2 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.L. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 323 C. pen. condamnă pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, condamnă pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi dispune ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Obligă, în solidar, pe recurenţii intimaţi inculpaţi O.E., M.P.T., M.L., pe intimatul inculpat A.H.A. şi pe părţile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL să plătească recurentei părţi civile Statul Român prin A.N.A.F.:

- suma de 5.126.737,21 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, de la data de 9 octombrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.556.977,61 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, de la data de 11 noiembrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.816.741,45 RON, precum şi obligaţiile fiscale accesorii, de la data de 5 decembrie 2002 şi până la plata integrală a sumei datorate.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 162/P din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului intimat inculpat M.P.T. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi A.H. şi A.H.A., în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2290/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2319/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2313/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.