ICCJ. Decizia nr. 2206/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2206/2013

Dosar nr. 4520/63/2012

Şedinţa publică din 21 iunie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 474 din data de 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Dolj, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I.G., fiul lui A. şi E., născut în Pleniţa, judeţul Dolj, domiciliat în com. Unirea, sat. Unirea, judeţul Dolj, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, cu antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

A fost desfăcută pedeapsa finală de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare în: pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova şi în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare care a fost descontopită în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011) şi 3 luni închisoare aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011).

S-a constatat revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepselor de: 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) şi 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, pedeapsă care a fost descontopită în pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi 7 C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010) şi 2 ani închisoare pentru art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010).

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile din prezenta cauză cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat (faptă din 4 iulie 2011) în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a), lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), d) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 2.000 RON amendă penală aplicată inculpatului pentru art. 180 alin. (2) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat (faptă din 20 iulie 2010), cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) şi cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova (fapte din 14 august 2010) în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată, perioada detenţiei preventive de la 23 ianuarie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza dispoziţiilor sentinţei penale 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscată o bucată din lemn desprinsă din ciomagul folosit de inculpat la comiterea agresiunii asupra părţii vătămate P.C.

S-a constatat că părţile vătămate M.M.E., domiciliat în com. Unirea, sat. Unirea, judeţul Dolj şi P.C., domiciliat în com. Unirea, sat. Unirea, judeţul Dolj, în prezent deţinut în Penitenciarul Craiova, arestat în altă cauză, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Au fost admise acţiunile civile promovate în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 2.264,42 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată M.M.E. (faptă din 5 ianuarie 2012) şi la 123,22 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părţii vătămate P.C. (faptă din 21 ianuarie 2012), sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data săvârşirii faptelor şi până la data plăţii efective a debitelor.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 173 RON reprezentând contravaloare acte medico-legale, iar suma de 500 RON onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pe parcursul urmăririi penale şi în faza de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că la data de 09 aprilie 2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la nr. 4520/63/2012, Rechizitoriul nr. 48/P/2012 din data de 09 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.I.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi, în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În conţinutul actului de sesizare s-au reţinut în fapt, următoarele:

I. În seara zilei de 05 ianuarie 2012, în jurul orelor 19,30 S.I.G., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a contactat-o telefonic pe martora M.C. din aceeaşi localitate, ce se afla în locuinţa personală împreună cu soţul ei M.P., partea vătămată M.M.E., P.F.P. şi P.C.D., care consumau băuturi alcoolice.

Inculpatul a întrebat-o pe martoră dacă fosta sa concubină P.D.C. se afla la ea, iar în urma răspunsului negativ, a început să-i adreseze injurii şi ameninţări, considerând că îl păcăleşte. În acelaşi context, inculpatul a discutat cu partea vătămată M.M.E., care luase telefonul de la martoră, în timpul convorbirii, cei doi adresându-şi reciproc injurii.

În jurul orelor 20,00, partea vătămată împreună cu P.F.P. şi P.C.D. au plecat la locuinţa ultimului, situată la o distanţă de câteva sute de metri. După aproximativ 15 - 20 minute, M.C. l-a contactat telefonic pe M.M.E. şi i-a solicitat să vină repede la locuinţa ei pentru că S.I.G. i-a pus foc la porţi.

Înainte ca focul să ia amploare, M.P. a reuşit să-l stingă, iar apoi a plecat la locuinţa părinţilor săi din aceeaşi localitate, întrucât soţia sa M.C. primise un alt telefon de la inculpat, care i-a transmis că el a pus foc şi intenţionează să facă acelaşi lucru la gospodăria socrilor ei.

La scurt timp au ajuns la faţa locului M.M.E. şi P.F.P., persoane cărora M.C. le-a solicitat să meargă la locuinţa socrilor ei, unde plecase şi soţul.

După ce au parcurs circa 40 - 50 m, cei doi au observat că erau urmăriţi de S.I.G., care venea în alergare având într-o mână o bară metalică, iar în cealaltă un cuţit.

Inculpatul a reuşit să-l ajungă pe M.M.E. şi l-a lovit cu bara metalică pe spate, doborându-l pe sol. Partea vătămată s-a ridicat repede şi a continuat să fugă, dar a fost ajunsă din nou de inculpat, care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona scapulară dreapta la nivelul spaţiului III intercostal.

După aplicarea loviturii cu cuţitul, inculpatul a plecat către casă, iar partea vătămată şi martorul P.F.P., au mers la locuinţa martorei M.C., unde ulterior a venit şi martorul P.C.D.

Martorul P.F.P. a perceput în mod direct agresiunea, iar declaraţia sa, s-a reţinut că se coroborează cu cea a părţii vătămate.

Starea gravă în care se afla M.M.E. a impus transportarea acestuia la Spitalul nr. l Craiova, unde a fost internat în perioada 06 ianuarie 2012 - 12 ianuarie 2012.

Din certificatul medico-legal nr. 105/A2/2012 emis de Institutul de Medicină Craiova s-a reţinut că M.M.E. a prezentat la examinare leziuni ce s-au putut produce în data de 05 ianuarie 2012 prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit) şi au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii.

În cursul urmăririi penale, inculpatul S.I.G. a avut o atitudine oscilantă în legătură cu fapta săvârşită.

Fapta din rechizitoriu, s-a reţinut că se probează cu: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă; declaraţiile părţii vătămate; actele medicale şi medico-legale; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului.

II. În după amiaza zilei de 20 ianuarie 2012, S.C., fratele inculpatului S.I.G. a fost lovit cu o coadă de topor în zona capului de P.C., faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 47/P/2012 pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174,175 lit. i) C. pen.

În fapt s-a reţinut că în după amiaza zilei din data de 21 ianuarie 2012, S.I.G. l-a contactat telefonic pe P.C. şi i-a solicitat să se întâlnească la un magazin din comuna Unirea, jud. Dolj, însă acesta a refuzat, realizând că intenţionează să se răzbune pentru că-l bătuse pe fratele său.

În seara aceleiaşi zile, după lăsarea întunericului, inculpatul S.I.G., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a mers la poarta locuinţei lui P.C. şi l-a sunat pe telefonul mobil (orele 19,16), în acelaşi scop, însă acesta a refuzat să iasă la poartă.

În aceste împrejurări, inculpatul a pătruns în curtea locuinţei lui P.C., pe poarta neasigurată, iar apoi în casă şi cu un ciomag pe care-l avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri în direcţia capului, provocându-i o plagă contuză în regiunea parietală stânga, un hematom antebraţ, braţ şi umăr stâng şi o fractură cu minimă deplasare 1/3 superioară cubitus la mâna stângă, pe care a ridicat-o deasupra capului, în scop de autoapărare.

Datorită intensităţii loviturilor, din ciomag s-a desprins o porţiune de material lemnos ce a fost predată ulterior organelor de poliţie.

După consumarea agresiunii, inculpatul a părăsit locuinţa lui P.C., iar acesta a mers la locuinţa cumnatei sale, martora P.D. care se afla împreună cu copiii, cărora le-a spus că a fost bătut de S.I.G., relatându-le totodată, împrejurările în care s-a consumat agresiunea.

Ulterior, martorul P.C.I. a sesizat evenimentul la SNUAU 112, iar partea vătămată a fost transportată cu o ambulanţă la spital pentru îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 349/Al/2012 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova s-a reţinut că P.C. a fost prezentat la Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului nr. 1 Craiova în data de 22 ianuarie 2012, unde i s-a stabilit diagnosticul: fractură cu minimă deplasare 1/3 superioară cubitus stâng. TCC acut. Plagă contuză (veche de aproximativ 15 ore), regiunea parietală stângă (sutură postagresiune fizică, hematom antebraţ drept).

În concluziile actului medico-legal s-a reţinut că se menţionează că P.C. a prezentat la examinare leziuni care s-au putut produce în data de 21 ianuarie 2012 prin lovire cu corp dur, leziunile au necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale, iar cea de la nivelul antebraţului (fractură cubitus stâng) poate fi considerată leziune de autoapărare.

Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată P.C. a susţinut în mod constant că a fost lovit cu ciomagul de S.I.G., cu precizarea că s-a apărat cu mâinile de loviturile ce i-au fost aplicate şi care au vizat zona capului.

Declaraţiile sale, s-a reţinut că se coroborează cu concluziile medico-legale potrivit cărora leziunile de la nivelul braţului pot fi considerate de autoapărare.

În faza de urmărire penală inculpatul S.I.G. a negat comiterea faptelor, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a recunoscut că a pătruns în locuinţa lui P.C. şi l-a agresat fizic, în împrejurările mai sus expuse, cu precizarea că l-a lovit de două sau trei ori cu ciomagul peste mâini, pe care le ridicase să se apere.

Starea de fapt expusă a fost probată cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă; declaraţiile părţii vătămate; actele medico-legale; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului .

Prin Ordonanţa nr. 48/P/2012 din data de 24 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul S.I.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată M.M.), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin Ordonanţa nr. 77/P/2012 din data de 15 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul S.I.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. (parte vătămată P.C.).

Prin Ordonanţa nr. 48/P/20121 din data de 15 februarie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen. a dispus conexarea Dosarului nr. 77/P/2012 la Dosarul nr. 48/P/2012 .

Prin încheierea din data de 24 ianuarie 2012, Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.I.G., pe o durată de 29 de zile cu începere de la 24 ianuarie 2012 până la data de 21 februarie 2012 inclusiv. A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 8 din 24 ianuarie 2012 .

Prin încheierile din data de 16 februarie 2012 şi 19 martie 2012, pronunţate de Tribunalul Dolj în Dosarele nr. 1995/63/2012 şi nr. 3352/63/2012 măsura arestului preventiv a fost prelungită consecutiv cu câte 30 de zile, ultima prelungire urmând să expire la data de 22 aprilie 2012 .

La data de 09 aprilie 2012, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanţei şi înregistrat la data de 09 aprilie 2012 la numărul 4520/63/2012.

Prin încheierea pronunţată la data de 10 aprilie 2012 de Tribunalul Dolj, în temeiul art. 300¹ C. proc. pen. a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului a S.I.G.

La termenele din data de 21 mai 2012, 16 iulie 2012, 10 septembrie 2012 şi 22 octombrie 2012 prima instanţă a dispus în baza art. 300² C. proc. pen. menţinerea stării de arest preventiv faţă de inculpat.

La termenul de judecată din data de 21 mai 2012 în prezenţa apărătorului, inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în rechizitoriu, are cunoştinţă de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşeşte, solicitând instanţei ca judecata să aibă loc în baza acestor probe.

Cererea şi precizările inculpatului au fost consemnate în scris, declaraţia fiind ataşată la dosar.

Prin încheierea pronunţată la data de 21 mai 2012 prima instanţă a respins cererea inculpatului de aplicare a procedurii speciale prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. motivat de faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. prevederile nu îi sunt aplicabile în speţă.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi: inculpatul, părţile vătămate M.M., P.C., martorii: P.D., P.F.P., M.C., G.F., S.C., P.C.I., B.F., P.D.C., P.C.D.

S-au primit la dosar: referatul de evaluare întocmit pentru inculpat de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj, adresa din 5 iunie 2012 a Spitalului Clinic Judeţean nr. 1 Craiova, fişa de cazier judiciar a inculpatului, copiile sentinţelor penale prin care, anterior, inculpatului i-au fost aplicate pedepse cu închisoarea.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul întregului proces penal, prima instanţă a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind reţinută ca atare.

Astfel, procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 23 ianuarie 2012 la locuinţa părţii vătămate P.C., procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 23 ianuarie 2012 la locuinţa părţii vătămate M.M.E. declaraţia părţii vătămate M.M.E., declaraţia părţii vătămate P.C., declaraţiile martorilor M.P., M.C., P.F., P.C.D., P.D.C., S.E.Ş., G.F., P.D., P.C.I., S.C., declaraţiile inculpatului, raportul de expertiză medico-legală din 3 februarie 2012 întocmit de IML Craiova privind pe P.C., confirmă săvârşirea faptei de către inculpat în modul şi în împrejurările descrise.

Fiind audiat de instanţă inculpatul a declarat că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu pe care le-a săvârşit sub influenţa băuturilor alcoolice.

Raportul de expertiză psihiatrică întocmit de INML Mina Minovici Bucureşti a concluzionat că inculpatul S.I.G. avea discernământul păstrat în raport cu faptele comise la data de 05 ianuarie 2012 şi data de 21 ianuarie 2012 .

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care în seara zilei de 05 ianuarie 2012, în loc public, l-a înjunghiat cu un cuţit pe M.M.E., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată M.M.E.).

În drept, fapta inculpatului S.I.G. care în data de 21 ianuarie 2012 pe fondul unei stări conflictuale anterioare, după lăsarea întunericului a pătruns, fără drept în locuinţa numitului P.C. şi l-a lovit cu un ciomag în cap şi peste antebraţul stâng, pe care îl ridicase în scop de apărare, provocându-i o plagă contuză în regiunea parietală stânga şi o fractură la mâna stângă cu minimă deplasare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen. şi o infracţiune prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.C.).

Prin cererea depusă la dosar la 21 mai 2012, avocat C.D. a solicitat instanţei a avea în vedere că inculpatul, în seara zilei de 05 ianuarie 2012, asupra părţii vătămate M.M.E. a acţionat cu intenţie indirectă, inculpatul neurmărind producerea rezultatului de omor, iar fapta a fost comisă pe fondul unor puternice emoţii generate de cearta avută cu partea vătămată din cauza martorei M.C.

În ceea ce priveşte fapta comisă în după amiaza zilei de 21 ianuarie 2012 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., apreciind că viaţa părţii vătămate P.C., nu a fost pusă în pericol aşa după cum rezultă fără echivoc din concluziile raportului medico-legal aflat la dosar şi în care se menţionează că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.

S-a mai susţinut şi că lipsa intenţiei de a ucide reiese şi din împrejurarea că, plecând de acasă pentru a vorbi cu P.C. (care anterior îl lovise pe fratele inculpatului cu un topor în cap), inculpatul alege să ia cu el un ciomag, în scop de apărare, ştiindu-l violent pe numitul P.C. Ori dacă inculpatul ar fi avut intenţia de a ucide ar fi ales un alt obiect apt de a produce acest rezultat.

În final, s-a arătat că reţinerea lit. c) a infracţiunii de omor calificat este eronată întrucât inculpatul a săvârşit ambele fapte în concurs, la scurt timp una de alta. Susţinerile şi cererile formulate în apărare s-a apreciat că sunt nefondate.

Astfel, fapta inculpatului din data de 5 ianuarie 2012 întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor calificat, inclusiv sub aspectul laturii subiective, inculpatul acţionând cu intenţia de a suprima viaţa victimei. Împrejurările în care a aplicat loviturile, zonele vizate, intensitatea loviturii aplicată cu cuţitul, obiectul folosit, urmările produse constituind suficiente elemente care să caracterizeze intenţia directă a inculpatului.

În ceea ce priveşte fapta din data de 21 ianuarie 2012 prima instanţă a avut în vedere că expresia "punere în primejdie a vieţii persoanei" prezintă două accepţiuni, una juridică şi una medico-legală. În accepţiunea juridică, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, prin punerea în executare a unei acţiuni apte de a produce suprimarea vieţii acesteia şi caracterizată de intenţia specifică de omor. În accepţiunea medico-legală, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, generat de natura şi gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, important fiind ca leziunea în sine să poată determina moartea persoanei, indiferent de modul de îndepărtare a pericolului, respectiv prin tratament sau reactivitate organică crescută.

Astfel, aprecierea medico-legală de punere sau nu în primejdie a vieţii nu poate constitui, prin ea însăşi, un criteriu de încadrare a faptei în tentativă de omor, ci cel mult un element de fapt ce se coroborează în mod obligatoriu şi cu alte circumstanţe reale şi personale respectiv intenţia, regiunea corpului lezată, numărul loviturilor, instrumentul utilizat în aplicarea loviturilor.

În speţă, inculpatul a insistat să-l întâlnească pe victima P.C. şi lovindu-se de refuzul acestuia a intrat în locuinţa acestuia unde, cu un ciomag l-a lovit pe acesta de mai multe ori, zona vizată de inculpat fiind capul victimei.

Nici susţinerea potrivit căreia pentru reţinerea dispoziţiilor art. 176 lit. c) C. pen. este necesar să existe o condamnare anterioară a inculpatului, s-a reţinut că nu este justificată. Astfel, pentru încadrarea juridică în textul de lege menţionat este necesar fie să existe o condamnare anterioară definitivă a inculpatului pentru prima faptă, fie ca ambele omoruri, comise în împrejurări diferite, să fie judecate împreună, în condiţiile concursului. Această a doua teză, s-a reţinut că este aplicabilă în speţă, inculpatul fiind trimis în judecată şi judecat în acelaşi timp pentru două tentative la omor, faptele fiind comise în împrejurări diferite.

Pentru toate aceste considerente prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.

Inculpatul S.I.G. a recunoscut comiterea faptelor şi a precizat că le-a comis pe fondul consumului de alcool.

Din referatul de evaluare, prima instanţă a reţinut că inculpatul, în vârstă de 25 ani, provine dintr-o familie care, deşi legal constituită, nu a oferit un model pro-social, tatăl consumator de alcool se manifesta violent faţă de copii şi faţă de soţie, iar atunci când cei trei fii au devenit suficient de puternici i-au răspuns la agresiune tot cu agresiune. Ca urmare, inculpatul a început să consume alcool la o vârstă fragedă, iar familia, care conştientiza că acesta devine agresiv pe fondul consumului, nu a intervenit, I.G. ajungând să comită prima infracţiune la vârsta de 18 ani fiind condamnat la 5 ani închisoare. Inculpatul are capacitate de autocunoaştere şi cu toate acestea nu a făcut nici un efort în a limita consumul de alcool şi a continuat să comită infracţiuni ce implică violenţa, asumându-şi în mod conştient riscurile întrucât mediul penitenciar îi era cunoscut.

În concluziile referatului s-a mai reţinut că inculpatul are o carieră infracţională consolidată, dispunând de resurse limitate, atât proprii cât şi din comunitate, pentru a adopta un comportament adaptat normelor sociale, nefiind identificată nici o motivaţie pentru schimbare.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului şi din cuprinsul sentinţelor penale ataşate la dosar prima instanţă a constatat că acesta a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea de infracţiuni.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 790/2005 a Judecătoriei Calafat, pentru art. 197 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare. A fost arestat în executarea acestei pedepse la data de 14 octombrie 2005 şi liberat condiţionat la data de 24 ianuarie 2009 cu un rest de 540 zile închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă şi modificată prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 208 alin. (1) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la 4 luni şi, respectiv 8 luni închisoare pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate.

Prin Sentinţa penală nr. 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, acelaşi inculpat a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală pentru art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 193 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, având în vedere că inculpatul a comis infracţiunile în termenul suspendării condiţionate a executării pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentinţele penale mai sus arătate, prima instanţă a reţinut că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie.

Reţinând vinovăţia inculpatului pentru comiterea celor două infracţiuni mai sus arătate şi având în vedere toate cele mai sus expuse prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare din acela două infracţiuni comise.

La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanţă a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului şi de împrejurările în care au fost comise faptele .

Astfel, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru fapta comisă în dauna victimei M.M.E., prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul S.I.G., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prima instanţă l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

A fost desfăcută pedeapsa finală de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, judeţul Dolj, definitivă prin nerecurare în: pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova şi în pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pe care o va descontopi în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011) şi 3 luni închisoare aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. (faptă din 4 iulie 2011).

S-a constatat revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepselor de: 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) şi 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, pedeapsă care a fost descontopită în pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010) şi 2 ani închisoare pentru art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. (faptă din 14 august 2010).

Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile din prezenta cauză cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat (faptă din 4 iulie 2011) în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), d) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 2000 RON amendă penală aplicată inculpatului pentru art. 180 alin. (2) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 51 din 25 martie 2011 a Judecătoriei Calafat (faptă din 20 iulie 2010), cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 41 din 15 martie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare (faptă din 31 decembrie 2009) şi cu pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin Decizia penală nr. 889 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova (fapte din 14 august 2010) în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Având în vedere cuantumul pedepsei finale aplicate inculpatului şi împrejurarea că acesta a fost judecat în stare de arest preventiv, în baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa finală aplicată, perioada detenţiei preventive de la 23 ianuarie 2012 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 10 din 5 aprilie 2012 a Judecătoriei Calafat, judeţul Dolj şi s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei hotărâri.

Având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Conform art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscată o bucată din lemn desprinsă din ciomagul folosit de inculpat la comiterea agresiunii asupra părţii vătămate P.C.

Prima instanţă a constatat că părţile vătămate M.M.E. şi P.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Având în vedere că pentru vindecarea leziunilor suferite părţile vătămate au fost internate, iar unitatea sanitară cu adresa din 12 martie 2012 şi adresa din 05 iunie 2012 s-a constituit parte civilă în procesul penal, acţiunea civilă formulată a fost admisă.

Astfel, a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la plata sumei de 2264,42 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată M.M.E. (faptă din 5 ianuarie 2012) şi la 123,22 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părţii vătămate P.C. (faptă din 21 ianuarie 2012), sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data săvârşirii faptelor şi până la data plăţii efective a debitelor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul S.I.G. şi partea vătămată P.C.

În apelul formulat de inculpatul S.I.G. s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de fond este greşită şi încadrarea corectă este cea de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., art. 181 alin. (1) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen. S-a arătat în privinţa faptei comise la data de 21 ianuarie 2012 că viaţa victimei infracţiunii nu a fost pusă în pericol întrucât în raportul de expertiză se arată că leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei. Inculpatul a intenţionat să lovească pe partea vătămată şi a luat un ciomag în scop de apărare ştiind că partea vătămată este violentă. S-a mai arătat că în privinţa infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav se impune ca inculpatul să fi suferit anterior o condamnare definitivă pentru o altă infracţiune de omor întrucât în privinţa primei infracţiuni operează prezumţia de nevinovăţie. S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi că deşi nu îi pot fi aplicate disp. art. 320¹ C. proc. pen. s-ar impune a se acorda o mai mare eficienţă împrejurărilor ce pot constitui circumstanţe atenuante, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că are o familie care îl susţine moral şi financiar precum şi faptul că s-a împăcat cu părţile vătămate.

Partea vătămată P.C. nu a depus motive de apel.

În faza de apel a fost ascultat inculpatul la termenul de judecată de la 19 februarie 2013, acesta arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor.

Prin Decizia penală nr. 57 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.I.G. şi partea vătămată P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 474 din data de 13 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4520/63/2012.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta, pedeapsa aplicată fiind just individualizată, iar latura civilă corect soluţionată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385³ C. proc. pen., inculpatul S.I.G., criticile sale vizând, în continuare, netemeinicia pedepsei aplicate.

În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.

Potrivit art. 78 din Constituţia României, "Legea se publică în M. Of. al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Faţă de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzut o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecinţă, că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Textul punctului 15 al art. I al secţiunii 1 a Capitolului I al Legii stipulează "La art. 385⁹ alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 57 pronunţată la 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pentru cauze cu minori.

Trebuie remarcat că în speţă nu are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute de Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului".

Rezultă, aşadar că, în rigoarea juridică a textelor legale enunţate, motivele subsumate punctului 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., în conţinutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curţi, ca motiv de casare.

Din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.G. se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 57 din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenţiei de la 23 ianuarie 2012 la 21 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2204/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 2290/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 2206/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2206/2013. Penal