ICCJ. Decizia nr. 2290/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2290/2013

Dosar nr. 744/46/2011

Şedinţa publică din 27 iunie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 28/F din 6 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 744/46/2011, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L.I., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 257 raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se incidenţa art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.F.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe acest inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit prin prezenta, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., datele prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) s-a comunicat serviciului stabilit la alin. (1) lit. a), respectiv Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

A atras atenţia acestui inculpat asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul L.S.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.C.T., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul F.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe acest inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit prin prezenta, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (2) C. pen., datele prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) s-au comunicat serviciului stabilit la alin. (1) lit. a), respectiv Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

A atras atenţia acestui inculpat asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul N.F., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a obligat pe acest inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit prin prezenta, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia acestui inculpat asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. combinat cu art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. combinat cu art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 662 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1107/R din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, dispunând executarea în întregime a acesteia pedepse de 2 ani, care nu s-a contopit cu cea de 3 ani, aplicată prin prezenta sentinţă, stabilind ca, în total, inculpatul să execute 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, a confiscat următoarele sume de bani:

- de la inculpatul B.L.I. 5.400 euro, obţinută de la inculpatul S.F.M., în urma săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată;

- de la inculpatul S.F.M. 6.900 euro şi 200 RON, obţinute de la coinculpaţii N.F., L.S.V. şi M.C.T., în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

A constatat că, prin rezoluţia nr. 155/P/2008 din 17 decembrie 2008 a Serviciului Teritorial Piteşti din cadrul D.N.A., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate în cauza cu nr. 26/P/2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei şi a menţinut, în continuare, aceste măsuri asiguratorii.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii B.L.I., S.F.M., N.F., M.C.T., I.I. şi F.M. la câte 5.600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorilor din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, iar pe inculpatul L.S.V. la 5.900 RON cu acelaşi titlu, din care 400 RON onorariul apărătorului din oficiu, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa fondului a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 9/P/2011 din 8 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a şi investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor:

- B.L.I., ofiţer de poliţie, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- N.F., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000;

- L.S.V., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000;

- M.C.T., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000;

- I.I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. combinat cu art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- F.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că inculpatul S.F.M., în perioada martie-mai 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit efectiv de la inculpaţii N.F. (prin intermediul inculpatului I.I.), L.S.V. (prin intermediul inculpatului F.M.), M.C.T., suma totală de 12.300 euro şi 200 RON, prevalându-se de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, pentru a-i determina pe aceştia să facă acte ce intră în atribuţiunile lor de serviciu în scopul facilitării obţinerii în condiţii frauduloase a permiselor de conducere de către cumpărătorii de influenţă anterior menţionaţi [infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.].

Inculpatul B.L.I., ofiţer de poliţie având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, în perioada martie-mai 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul inculpatului S.F.M. a pretins şi primit sume de bani de la inculpaţii N.F. (prin intermediul inculpatului I.I.), L.S.V. (prin intermediul inculpatului F.M.) şi M.C.T., în scopul mai sus arătat, prevalându-se de o influenţă reală pe care a pretins că o are asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, i-a înlesnit şi l-a ajutat pe acesta în vederea efectuării demersurilor necesare obţinerii în condiţii frauduloase a permiselor de conducere de către cei trei cumpărători de influenţă anterior menţionaţi, mai precis, obţinând în mod fraudulos documentaţia ce atesta faptul că aceştia au urmat cursurile şcolilor de şoferi aparţinând SC C.A.P. SRL şi SC C.A.C. SRL şi ocupându-se efectiv de programarea acestora la examenul pentru obţinerea permiselor de conducere, în schimbul acestui ajutor primind de la inculpatul S.F.M. suma totală de 5.400 euro, câte 1.800 euro de la fiecare din cei trei cumpărători de influenţă [infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.].

Inculpatul N.F., în perioada martie-aprilie 2008, a oferit şi remis efectiv inculpatului S.F.M., prin intermediul inculpatului I.I., suma totală de 3.700 euro, în condiţiile în care inculpatul S.F.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul N.F. (infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.).

Inculpatul L.S.V., în perioada aprilie-mai 2008, a oferit şi remis efectiv inculpatului S.F.M., prin intermediul lui F.M., suma totală de 4.800 euro, în condiţiile în care inculpatul S.F.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul L.S.V. (infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000).

Inculpatul M.C.T., în perioada lunii aprilie 2008, a oferit şi remis efectiv inculpatului S.F.M., suma totală de 3.800 euro şi 200 RON, în condiţiile în care inculpatul S.F.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul M.C.T. (infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000).

Inculpatul I.I., în perioada martie-aprilie 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către N.F. inculpatului S.F.M., a sumei totale de 3.700 euro, în condiţiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul N.F. [infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) C. pen.].

Inculpatul F.M., în perioada aprilie-mai 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către L.S.V. inculpatului S.F.M., a sumei totale de 4.800 euro, în condiţiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul L.S.V. [infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.].

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 288-art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi, instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorilor acestora, în care sens a constatat următoarele:

La data de 5 noiembrie 2008, la D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, s-a înregistrat un „autodenunţ”, prin care se aducea la cunoştinţa organelor competente faptul că, organe abilitate din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Argeş, S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, au săvârşit infracţiuni de corupţie, sprijinind ilegal persoane în obţinerea frauduloasă a permiselor de conducere, în schimbul primirii unor sume de bani importante.

Din denunţul formulat, coroborat cu interceptările convorbirilor telefonice realizate şi înregistrate de procurorii D.N.A., în Dosarul nr. 26/P/2008, anexat la prezentul dosar, precum şi cu declaraţiile martorilor, a rezultat că inculpatul S.F.M. a colaborat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă cu ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, B.L.I., în condiţiile în care pentru fiecare candidat la examenul de obţinere a permisului de conducere, ofiţerul de poliţie sprijinea depunerea dosarului şi programarea cu prioritate pentru examene a candidatului, în schimbul unei sume de bani.

În concret, candidatul nu susţinea decât proba teoretică şi aceasta în condiţiile în care, pe chestionarul de concurs, erau însemnate răspunsurile corecte, nu susţinea, de regulă, proba practică şi, în plus, dosarele întocmite în cadrul unor anume şcoli de pregătire a conducătorilor de autovehicule, respectiv SC C.A.P. SRL şi SC C.A.C. SRL erau preconstituite, formate fiind din documente falsificate, ce atestau o situaţie nereală că acei candidaţi frecventaseră şcoala de şoferi.

O probă solidă a prezentului dosar l-a reprezentat rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 26/P/2008, al secţiei de combatere a corupţiei, anexat în cauză, din care rezultă constituirea la nivelul judeţului Argeş a unui grup infracţional organizat din care făceau parte ofiţeri de poliţie, printre care inculpatul B.L.I., reprezentanţi ai unor şcoli de pregătire a conducătorilor de autovehicule. Scopul acestei grupări infracţionale era, potrivit rechizitoriului, obţinerea frauduloasă, în schimbul unor sume de bani importante, a permiselor de conducere pentru cei interesaţi de acest lucru şi, totodată, disponibili în remiterea acestor sume, de obicei fixate în valută (euro).

S-a reţinut şi faptul că, în cauza respectivă, Curtea de Apel Târgu Mureş a pronunţat, la data de 14 februarie 2012, sentinţa penală nr. 8, prin care inculpaţi încriminaţi în această cauză au fost deja condamnaţi pentru infracţiunile de corupţie acolo reclamate.

În speţa de faţă, inculpatul S.F.M. i-a cerut sprijinul inculpatului B.L.I. în vederea depunerii dosarelor, privind obţinerea permiselor de conducere, la S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş şi garantarea obţinerii acestor permise de către anumite persoane (în cauză e vorba de N.F., L.S.V. şi M.C.T.), cu aptitudini teoretice şi practice precare pentru promovarea, în condiţii normale, a examenului impus de lege.

Din declaraţiile date de inculpatul S.F.M. a rezultat că, prin intermediul cunoştinţelor pe care le avea în rândul funcţionarilor care se ocupau cu evidenţa persoanelor, cât şi a celor care se ocupau cu susţinerea examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pretindea diverse sume de bani pe care, ulterior, le remitea, în mare parte, inculpatului B.L.I., ofiţer de poliţie la Poliţia Rutieră.

Acesta din urmă se ocupa, în fapt, cu constituirea dosarului de şcoală, programarea cu prioritate la examenul de conducere auto şi promovarea frauduloasă a examenului scris, pentru obţinerea permisului de conducere.

Acelaşi procedeu era uzitat şi cu martorul P.D. (funcţionar la S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, naşul inculpatului B.L.I.) şi D.E.C. (care se ocupa de schimbarea domiciliului persoanelor implicate) şi cărora le preda anumite sume de bani în schimbul serviciilor prestate, de predare a dosarelor privind obţinerea permiselor de conducere sau schimbarea domiciliilor candidaţilor.

Pe inculpatul N.F. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului I.I., pretinzându-i suma de 3.200 euro în schimbul reuşitei la examenul de conducere auto (proba scrisă). Din aceşti bani, 1.800 euro i-a predat inculpatului B.L.I., care întocmea dosarul de şcoală de şoferi, îl programa la examen şi intervenea la funcţionari din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul promovării de către inculpatul N.F. a examenului privind obţinerea permisului de conducere, 100 euro i-a dat lui P.D. pentru ca inculpatul N.F. să promoveze proba practică fără să se mai prezinte efectiv şi 250 RON, reprezentând taxele de examen.

Referitor la diferenţa sumei ce i-a rămas, inculpatul S.F.M. a arătat că aceasta era practic inexistentă, fiind păcălit de inculpatul N.F., care nu a respectat înţelegerea, oferindu-i numai suma de 2.700 euro din cei 3.200 promişi.

Activitatea infracţională descrisă a fost probată şi cu interceptările telefonice purtate şi cu SMS-urile transmise, pe de o parte, între inculpatul S.F.M. şi B.L.I. şi, între primul şi intermediarul I.I., dar şi cu declaraţia martorului T.C., care a confirmat faptul că, de multe ori, S.F.M. a apelat la el pentru a întocmi fişele de şcolarizare în vederea obţinerii permiselor de conducere, însă, de fiecare dată, inculpatul S.F.M. apela prin inculpatul B.L.I.

Important de reţinut în susţinerea acuzaţiei acestuia a fost faptul că inculpatul N.F. nici măcar nu ştia societatea la care ar fi urmat cursurile şcolii de şoferi şi că într-o singură zi a susţinut examenul teoretic şi practic pentru toate categoriile A, B, C şi C+E.

De asemenea, nu a găsit nici o apărare plauzibilă în legătură cu schimbarea de domiciliu pe raza oraşului C., judeţul Argeş, găsirea unui loc de muncă în această zonă, nefiind edificatoarea în privinţa necesităţii susţinerii permisului de conducere în Piteşti.

Referitor la modul în care a obţinut permisul de conducere inculpatul L.S.V., din declaraţiile denunţătorului coroborate cu declaraţiile lui F.M. şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat că acesta a fost cunoscut de inculpatul S.F.M. prin intermediul inculpatului F.M. De altfel, acesta a intervenit pentru 2 persoane în vederea obţinerii permiselor de conducere, una fiind R.I. şi cea de-a doua inculpatul L.S.V. În ceea ce-l priveşte pe R.I., din probele dosarului rezultă că acesta i-a dat suma de 800 euro, ce a fost restituită însă pentru că, analfabet fiind, a căzut proba de sală (în concret a fost restituită diferenţa după plătirea taxelor de examen).

Pe inculpatul L.S.V., aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului S.F.M. şi din interceptările telefonice, inculpatul S.F.M. l-a recunoscut cu uşurinţă, fiind identificat după defectul de vedere, primind de la acesta, prin intermediul inculpatului F.M., suma de 3.000 euro. Deşi suma iniţial cerută era de 3.800 euro, din motive neprecizate, restul de 800 euro nu au mai fost predaţi de inculpatul L.S.V., potrivit declaraţiei date de inculpatul S.F.M.

Din procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice a rezultat însă că suma primită de inculpatul S.F.M., în vederea obţinerii frauduloase a permisului de conducere de către inculpatul L.S.V., era mai mare: „Păi nu ţi-am spus câţi bani mi-aduce? Patru mii mi-aduce! Nu ţi-am spus ?“, la care s-au adăugat taxele de examen, ce s-au coroborat cu celelalte probe ale dosarului (interceptările telefonice şi declaraţiile inculpatului L.S.V.).

Din această sumă, 1.800 euro au fost predaţi inculpatului B.L.I., aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatului S.F.M.

Practic, ca şi în cazul inculpatului N.F., de programare s-a ocupat inculpatul B.L.I., fapt probat şi prin SMS-urile, dar şi cu declaraţia dată de inculpatul L.S.V., care a recunoscut faptele comise, prevalându-se de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Din declaraţia dată de inculpatul M.C.T. care a recunoscut faptele comise şi din interceptările telefonice efectuate în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, coroborate cu denunţul formulat de inculpatul S.F.M., a rezultat că acesta din urmă i-a cerut primului 3.800 euro, pentru a-l sprijini în obţinerea permisului de conducere, din care 1.800 euro i-a predat inculpatului B.L.I.

Inculpatul S.F.M. a susţinut în declaraţia sa că, în realitate, a obţinut suma de 3.000 euro, însă, după mai multe discuţii pentru aducerea unei diferenţe de 800 euro, această sumă nu a mai fost primită. În realitate, aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatului M.C.T., suma predată inculpatului S.F.M. a fost de 3.300 euro, la care s-au adăugat 500 euro plătiţi pentru taxele de examen.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că, efectiv, banii pretinşi şi primiţi de inculpatul S.F.M. erau de 3.800 euro şi 200 RON, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul M.C.T., cumpărător de influenţă.

Aşa cum s-a prezentat situaţia de fapt şi în raport de materialul probator efectuat, inculpatul I.I., în perioada martie-aprilie 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către N.F. inculpatului S.F.M. a sumei de 3.700 euro, în scopul promovării examenului şi obţinerii frauduloase a permisului de conducere de către inculpatul M.C.T.

De asemenea, inculpatul F.M. a recunoscut că, în perioada aprilie-mai 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către inculpatul L.S.V. inculpatului S.F.M. a sumei de 4.800 euro, în scopul de a obţine permisul de conducere pentru categoriile B, C şi C+E. Acest fapt a fost probat şi cu procesele-verbale de interceptare telefonică din care a rezultat promisiunile inculpatului F.M. că inculpatul L.S.V. i-a remis o altă sumă de bani după sărbătorile de Paşte, respectiv după ce obţinuse acesta din urmă permisul de conducere: „(...) L.S.V. B -> (C.), paşte fericit”.

În drept, fapta inculpatului S.F.M., care, în perioada martie-mai 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit efectiv de la inculpaţii N.F. (prin intermediul inculpatului I.I.), L.S.V. (prin intermediul inculpatului F.M.), M.C.T., suma totală de 12.300 euro şi 200 RON, prevalându-se de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, pentru a-i determina pe aceştia să facă acte ce au intrat în atribuţiunile lor de serviciu în scopul facilitării obţinerii în condiţii frauduloase a permiselor de conducere de către cumpărătorii de influenţă anterior menţionaţi, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia acesta va fi condamnat.

Aşa cum a rezultat din probele administrate inculpatul, S.F.M. a fost sprijinit pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată de către inculpatul B.L.I., fost ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, în condiţiile în care, pentru fiecare candidat programat la examen, ofiţerul de poliţie a primit de la S.F.M. suma de 1.800 euro.

Prin urmare, fapta inculpatului B.L.I., ofiţer de poliţie, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, care, în perioada martie-mai 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul inculpatului S.F.M. a pretins şi primit sume de bani de la numiţii N.F. (prin intermediul inculpatului I.I.), L.S.V. (prin intermediul inculpatului F.M.) şi M.C.T., în scopul mai sus arătat, prevalându-se de o influenţă reală pe care a pretins că o are asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, i-a înlesnit şi l-a ajutat pe S.F.M. în vederea efectuării demersurilor necesare obţinerii în condiţii frauduloase a permiselor de conducere de către cei trei cumpărători de influenţă anterior menţionaţi, mai precis, obţinând în mod fraudulos documentaţia ce atesta faptul că aceştia au urmat cursurile şcolilor de şoferi aparţinând SC C.A.P. SRL şi SC C.A.C. SRL şi ocupându-se efectiv de programarea acestora la examenul pentru obţinerea permiselor de conducere, în schimbul acestui ajutor primind de la numitul S.F.M. suma totală de 5.400 euro, câte 1.800 euro de la fiecare din cei trei cumpărători de influenţă, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia va fi condamnat.

În drept, fapta inculpatului N.F., care, î n perioada martie-aprilie 2008, a oferit şi remis efectiv inculpatului S.F.M., prin intermediul inculpatului I.I., suma totală de 3.700 euro, în condiţiile în care inculpatul S.F.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul N.F., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia va fi condamnat.

În drept, fapta inculpatului L.S.V., care, î n perioada aprilie-mai 2008, a oferit şi remis efectiv inculpatului S.F.M., prin intermediul lui F.M., suma totală de 4.800 euro, în condiţiile în care inculpatul S.F.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către numitul L.S.V., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia va fi, de asemenea, sancţionat.

În drept, fapta inculpatului M.C.T., care, în perioada lunii aprilie 2008, a oferit şi remis efectiv inculpatului S.F.M., suma totală de 3.800 euro şi 200 RON, în condiţiile în care inculpatul S.F.M. s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul M.C.T., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, text de lege în baza căruia va fi condamnat.

În drept, fapta inculpatul I.I., care, în perioada martie-aprilie 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către N.F. către S.F.M., a sumei totale de 3.700 euro, în condiţiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către numitul N.F., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a fi sancţionat potrivit textului incriminator.

Finalmente, fapta inculpatul F.M., care, în perioada aprilie-mai 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către L.S.V. către inculpatul S.F.M., a sumei totale de 4.800 euro, în condiţiile în care acesta din urmă s-a prevalat de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, în scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii în mod fraudulos a permisului de conducere de către inculpatul L.S.V., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia acesta va fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. Astfel, curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, relevat, în cazul poliţistului, inculpatul B.L.I., de calitatea inculpatului, de modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptelor, scopul acestora.

Tocmai gravitatea deosebită a faptelor a împiedicat reţinerea oricăror circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală a acestuia. Lipsa antecedentelor penale a fost lipsită de relevanţă, întrucât existenţa lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite profesia de poliţist.

Săvârşirea de acte ilicite, mai ales în legătură directă cu statutul său de poliţist, caracterul continuat al infracţiunilor, a reclamat o reacţie fermă, concretizată în cazul săvârşirii de infracţiuni în aplicarea unei pedepse de natură să asigure reprimarea unor asemenea fapte, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare ale unor persoane din aceeaşi categorie cu inculpatul, dar şi o creştere a credibilităţii şi încrederii publice în actul de justiţie care nu trebuie să ţină cont de calitatea persoanelor cercetate, judecate şi pedepsite.

În acelaşi timp, tocmai pentru că este vorba despre un act de justiţie imparţial, nu au fost trecute cu vederea anumite circumstanţe personale care au fost valorificate în cazul oricărui infractor, mai puţin cele incompatibile cu însuşi statutul inculpatului (care prin lege presupune lipsa antecedentelor penale şi o bună reputaţie, inclusiv o bună conduită în familie şi în societate).

Astfel, curtea a apreciat în mod corect conduita procesuală a inculpatului, care s-a prezentat la fiecare termen de judecată, ca element circumstanţial în favoarea acestuia, dându-i efectele corespunzătoare.

Toate aceste circumstanţe reale şi personale au condus la concluzia că aplicarea unor pedepse către minimul special, ţinând seama şi de limitele prevăzute de textul incriminatoriu, dar cu executare efectivă, prin privare de libertate, asigură realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen.

Întreaga activitate infracţională desfăşurată de inculpaţi a fost stabilită şi pe baza autodenunţului formulat la data de 5 noiembrie 2008, de inculpatul S.F.M. (acesta beneficiind de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cât şi de dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, întrucât a denunţat şi a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au săvârşit infracţiuni de corupţie), care s-au coroborat şi cu recunoaşterile făcute de coinculpaţii L.S.V., M.C.T. şi F.M., ce au solicitat beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în sensul reducerii pedepselor.

Având în vedere poziţia de recunoaştere a acestor inculpaţi (S.F.M., L.S.V., M.C.T. şi F.M.), instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., însă pedeapsa a fost stabilită spre minimul special prevăzut de lege, întrucât aceasta nu a trebuit să constituie doar un mijloc de reeducare a condamnatului, ci şi o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, alegându-se ca variantă de executare dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

Referitor la inculpatul I.I., la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea de săvârşire a acesteia, de împrejurările comiterii ei şi de persoana inculpatului, care nu a fost la prima confruntare cu legea penală (se află în stare de recidivă postcondamnatorie) şi a prezentat perspective medii de reintegrare în societate, astfel că modalitatea de executare ce a fost stabilită şi cuantumul pedepsei au corespuns scopului acesteia, privarea de libertate impunându-se cu necesitate în temeiul art. 57, 71 C. pen.

Totodată, atitudinea procesuală a inculpatului N.F., în raport de celelalte criterii de individualizare expuse mai sus, nu au justificat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, nici reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, însă având în vedere lipsa antecedentelor penale şi întinderea contribuţiei infracţionale, pedeapsa aplicată a fost orientată spre mediul special, cu alegerea unei modalităţi de executare, neprivativă de libertate, în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii, curtea a constatat următoarele:

În Dosarul nr. 26/P/2008 al D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, prin ordonanţele din 16 iulie 2008 s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, prin instituirea sechestrului asuprea sumei de 6.350 RON provenită de la inculpatul S.F.M. şi asupra unor bunuri aflate în proprietatea acestuia, precum şi prin instituirea sechestrului asupra sumei de 1.900 euro şi 1.223 RON provenită de la inculpatul B.L.I. şi asupra unor bunuri aflate în proprietatea acestuia.

Astfel, s-a luat măsura aplicării sechestrului penal pe bunurile mobile/imobile ale inculpaţilor S.F.M. şi B.L.I., sens în care au fost încheiate procesele-verbale de aplicare a sechestrului din data de 24 iulie 2008, (pentru inculpatul S.F.M.) şi, respectiv din 24 iulie 2008 şi 25 iulie 2008 (pentru inculpatul B.L.I.).

De asemenea, în cadrul aceloraşi măsuri asiguratorii, prin adresele din 16 iulie 2008 către Banca C.R., sucursala Unirea, s-a solicitat consemnarea în sub-conturile D.N.A. a sumelor de bani indisponibilizate prin instituirea sechestrului asigurător în baza ordonanţelor din data de 16 iulie 2008, pe numele inculpaţilor S.F.M. şi B.L.I.

Prin rezoluţia nr. 155/P/2008 din 17 decembrie 2008 a D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus menţinerea tuturor actelor îndeplinite şi a măsurilor dispuse, inclusiv măsurile asigurătorii luate în cauza cu nr. 26/P/2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei.

Prin urmare, pentru indisponibilizarea în continuare a acestor bunuri, curtea a constatat că, prin rezoluţia nr. 155/P/2008 din 17 decembrie 2008 a Serviciului Teritorial Piteşti din cadrul D.N.A., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate în cauza cu nr. 26/P/2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, şi va menţine, în continuare, aceste măsuri asiguratorii, în temeiul art. 163 C. proc. pen. raportat la art. 20 din Legea nr. 78/2000.

Confiscarea specială a sumelor care au făcut obiectul traficului de influenţă, echivalentul în RON a sumei de 5.400 euro şi, respectiv a sumei de 6.900 euro şi 200 RON se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 256 alin. (2) şi art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, acestea fiind foloase obţinute fără drept de către inculpaţii B.L.I. şi S.F.M. din activitatea infracţională desfăşurată.

Faţă de considerentele ce preced, curtea în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului B.L.I., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 257 raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se incidenţa art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi a art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului S.F.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., l-a obligat pe acest inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit prin prezenta, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia acestui inculpat asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului L.S.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului M.C.T., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce au reglementat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului F.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., l-a obligat pe acest inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit prin prezenta, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia acestui inculpat asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, a dispus condamnarea inculpatului N.F., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 86¹ C. pen. raportat la art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani şi 6 luni.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., l-a obligat pe acest inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit prin prezenta, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia acestui inculpat asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., ce reglementează revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. combinat cu art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului I.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. combinat cu art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 662 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1107/R din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, dispunând executarea în întregime a acesteia pedepse de 2 ani, care nu s-au contopit cu cea de 3 ani, aplicată prin prezenta sentinţă, stabilind ca, în total, inculpatul să execute 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., coroborate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, au fost confiscate următoarele sume de bani:

- de la inculpatul B.L.I. 5.400 euro, obţinută de la inculpatul S.F.M., în urma săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă în formă continuată;

- de la inculpatul S.F.M. 6.900 euro şi 200 RON, obţinute de la coinculpaţii N.F., L.S.V. şi M.C.T., în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

Totodată, curtea a constatat că, prin rezoluţia nr. 155/P/2008 din 17 decembrie 2008 a Serviciului Teritorial Piteşti din cadrul D.N.A., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii luate în cauza cu nr. 26/P/2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei şi a menţinut, în continuare, aceste măsuri asiguratorii.

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat, în termen legal, recursuri inculpaţii B.L.I., N.F. şi I.I., aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul inculpat B.L.I. a invocat într-o primă critică circumscrisă cazului de casare reglementat în art. 385⁹ pct. 1 C. proc. pen., nerespectarea dispoziţiilor cu privire la competenţa după calitatea persoanei.

În acest sens, apărarea arată că instanţa de fond nu a luat în considerare schimbarea calităţii persoanei, pierderea calităţii de ofiţer de poliţie judiciară după prezumtiva săvârşire a infracţiunii şi înainte de pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă, invocându-se în sprijinul celor susţinute dispoziţiile art. 4 şi ale art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Se apreciază că în urma administrării probatoriului suplimentar apare evident că atribuţiile de serviciu avute de inculpatul B.L.I. în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară, în cadrul Biroului Poliţiei Rutiere sunt în mod manifest incompatibile cu cele două acte materiale reţinute în sarcina inculpatului, anume programarea cu prioritate la examen şi obţinerea documentaţiei referitoare la şcoala de şoferi (fişe de şcolarizare).

Evocând jurisprudenţa consacrată chiar în cazul Elodia-Cioacă, apărarea observă că prezenta cauză ar fi trebuit să urmeze trei grade de jurisdicţie, ci nu doar două, aşa cum s-a întâmplat, creându-se un tratament juridic discriminatoriu, în condiţiile în care la data sesizării instanţei, inculpatul nu mai avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, calitatea ce ar fi atras competenţa în fond a curţii de apel.

O altă critică avansată vizează lipsa demersului analitic şi explicativ privind declaraţiile inculpaţilor, martorilor, în analiza instanței fondului, potrivit art. 4 C. proc. pen. raportat la art. 69 C. proc. pen., art. 62, 63 C. proc. pen., dar şi cercetarea judecătorească sumară şi incompletă, finalizată cu o soluţie imposibilă juridic şi deci neîntemeiată.

În opinia apărării se impune refacerea urmăririi penale şi o eventuală legală sesizare a instanţei, perspectivă din care se critică disjungerea nelegală a situaţiei premise, obţinerea prin fals a fişelor de şcolarizare, într-un dosar separat, coroborată cu menţinerea aceluiaşi act material în mod paradoxal în acuzaţiile din prezenta cauză.

În împrejurările în care procurorul nu s-a raportat la existenţa unui concurs de infracţiuni, pentru a efectua o disjungere, în viziunea apărării, a fost încălcat principiul egalităţii armelor în procesul penal, operând dubla inculpare pentru aceeaşi faptă.

Constatând neîndeplinite exigenţele ce ţin de rigoarea producerii de trimitere în judecată, dar şi încălcate dispoziţiile legale privitoare la sesizarea instanţei, se concluzionează referitor la nulitatea absolută a actului de inculpare, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, la necesitatea imperioasă a restituirii cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

O altă critică promovată de recurentul inculpat B.L.I., prin apărătorul său ales, se referă la inexistenţa infracţiunii, respectiv, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului ori nedovedirea faptei.

Se invocă în acest sens lipsa situaţiei premise care ar conduce la inexistenţa infracţiunii, nedovedirea situaţiei premise care ar determina lipsa unui element constitutiv al infracţiunii scop de complicitate la trafic de influenţă şi, în fine, lipsa de temeinicie a acuzaţiilor, pe fondul lipsei de coroborare a probelor administrate în vederea susţinerii acestor acuzaţii, ceea ce ar echivala, potrivit apărării, cu nedovedirea infracţiunii.

Se mai arată că existenţa infracţiunii complexe prevăzute de art. 41 alin. (3) C. pen., respectiv actul material de fals sub semnătură privată, ca act de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, nu permite disjungerea, indiferent de caracterul juridic al infracţiunii de fals.

Prin urmare, conform raţionamentului expus, apărarea consideră că situaţia premisă, obţinerea frauduloasă a fişelor de şcolarizare, prin fals, infracţiunea de sine stătătoare disjunsă prin rechizitoriu nu este dovedită şi nu poate fi nici judecată a priori ca act material de complicitate la altă infracţiune (trafic de influenţă) cu atât mai mult cu cât nimeni nu este acuzat de uz de fals.

Mai mult decât atât, se susţine că persoanele care au beneficiat de permise de conducere, conduc în mod legal, neexistând valori sociale lezate şi, deci neexistând practic infracţiune.

Rezumând alte considerente, apărarea învederează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că autorizaţia de interceptare a fost dată de Tribunalul Bucureşti, ceea ce susţine teza potrivit căreia competenţa aparţine tribunalului, ori, dimpotrivă, atestă faptul că autorizaţia a fost dată de o instanţă necompetentă.

În fine, se mai invocă încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, cu consecinţa unui proces inechitabil, lipsa unor probe certe care să dovedească că inculpatul B.L.I. ar fi intrat în posesia sumelor de bani care ar fi fost cerute în numele lui sau că le-ar fi pretins.

În concluzie, se arată că procurorul a avut în vedere investirea instanţei doar cu aşa-zisa activitate a inculpatului de a obţine acte care atestau (nereal) absolvirea şcolii de şoferi de către unii candidaţi, soluţie imposibilă juridic în condiţiile în care aceeaşi activitate este disjunsă prin rechizitoriu, altfel spus nu poate fi reţinut într-un act de sesizare al instanţei o infracţiune (fals) ca act de complicitate la altă infracţiune (trafic de influenţă) şi prin acelaşi act de sesizare al instanţei, să disjungi aceiaşi infracţiune (fals) pentru a fi cercetată ulterior.

Recurentul inculpat I.I. a formulat aceleaşi critici în invocarea aceloraşi cazuri de casare.

În esenţă, se susţine că nu există niciun indiciu care să lege persoana inculpatului I.I. de fapta reţinută în sarcina sa, iar pe de altă parte, că în mod greşit instanţa fondului a procedat la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 662 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1107/R din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care în cauză nu erau incidente dispoziţiile art. 86⁴ alin. (1) C. pen.-art. 83 alin. (1) C. pen.

Recurenţii inculpaţi B.L.I. şi I.I. au solicitat, în plan subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, în cazul inculpatului I.I., invocând în acest sens circumstanţele personale favorabile.

Recurentul inculpat N.F. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să ia act de manifestarea sa de voinţă în retragerea recursului declarat în cauză.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, prin prisma criticilor, motivelor de recurs înfăţişate, dar şi în conformitate cu prevederile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurenţii inculpaţi B.L.I. şi I.I., prin evaluarea cauzei sub toate aspectele, în raport cu întregul material probator administrat de către prima instanţă, dar şi în faţa instanţei de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Se apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţele inferioare, în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat, în cauză încadrarea juridică dată faptelor fiind justă şi corespunzătoare situaţiei de fapt reţinute cu consecinţa îndeplinirii în cauză a exigenţelor tragerii la răspundere penală a inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Prealabil, însă analizei ce se impune cu privire la rezolvarea acţiunii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina, cu prioritate, criticile avansate în legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor privind competenţa primei instanţe, după calitatea persoanei, precum şi a celor referitoare la nelegala sesizare a instanţei şi nulitatea absolută a urmăririi penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că actul de trimitere în judecată, rechizitoriul nr. 9/P din 8 iunie 2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti au fost trimişi în judecată inculpaţii S.F.M., B.L.I., N.F., L.S.V., M.C.T., I.I. şi F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor enunţate în precedent, iar în considerarea faptului că inculpatul B.L.I., avea la data faptelor calitatea de ofiţer de poliţie, organ de cercetare al poliţiei judiciare (perioada martie-mai 2008), a fost sesizată în vederea soluţionării cauzei, Curtea de Apel Piteşti în conformitate cu art. 28¹ pct. 1 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

În adevăr, competența de a judeca în primă instanţă cauzele privind infracţiunile săvârşite de ofiţerii de poliţie care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare cu grad profesional de la comisar şef de poliţie la sub-inspector de poliţie, aparţine curţilor de apel, potrivit dispoziţiilor evocate în precedent.

În prezenta cauză, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată pe deplin respectate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei în raport cu calitatea inculpatului, persoană care făcea parte din corpul ofiţerilor şi are a săvârşit infracţiunea în legătură cu activitatea, cu atribuţiile sale de serviciu.

Din această perspectivă, teza prezentată de apărare, potrivit căreia schimbarea calităţii persoanei, anume pierderea calităţii de ofiţer de poliţie judiciară după pretinsa săvârşire a infracţiunii şi înainte de pronunţarea hotărârii primei instanţe, în împrejurarea în care fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, ar atrage necompetenţa curţii de apel, este lipsită de orice fundament şi denotă o ignorare evidentă a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ori o interpretare total incorectă a acestor prevederi.

Astfel, a rezultat că activitatea infracţională a inculpatului B.L.I., a constat în a pretinde şi primi sume de bani prin intermediul inculpatului S.F.M., în mod repetat în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice, în perioada martie-mai 2008, perioadă în care inculpatul avea calitatea de ofiţer de poliţie, organ de cercetare al poliţiei judiciare, de la coinculpatul cauzei, în scopul de a înlesni, prin metode frauduloase şi printr-o pretinsă influenţă asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş, obţinerea permiselor de conducere.

Într-un asemenea context, actele materiale executate de inculpatul B.L.I., constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani, prin persoane interpuse, intermediari, de la persoane interesate a obţine în mod ilicit permise de conducere, inculpatul prevalându-se de o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul acelui Serviciu specializat, în concret, înlesnirea persoanelor cumpărătoare de influenţă ce obţine fraudulos documentaţia ce atesta urmarea cursurilor şcolii de şoferi, dar şi programarea lor la examenul pentru obţinerea permiselor de conducere, în schimbul unor beneficii financiare, au o legătură evidentă cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului.

Prin urmare, criticile aduse de către recurenţii inculpaţi B.L.I., I.I. în raport cu dispoziţiile privitoare la competenţa după calitatea persoanei sunt total nefondate, în cauză fiind pe deplin respectate prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neputând fi pus în discuţie vreun tratament juridic discriminatoriu generat de privarea de un grad de jurisdicţie.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale în cursul urmăririi penale, la nelegala sesizare a instanţei, dar şi în referire la pretinsa nelegală disjungere a situaţiei premisă (astfel cum o intitulează apărarea), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, contrar susţinerilor apărării, care invocă însă şi nulitatea absolută a actului de trimitere în judecată, că teza îmbrăţişată, raţionamentul expus de apărare contravine dispoziţiilor legale în materie, nefiind sustenabil.

În acelaşi registru se înscriu şi trimiterile făcute de apărare la existenţa unei infracţiuni complexe, potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., în împrejurările în care în opinia exprimată se apreciază că descrierea faptelor ar determina în mod manifest concluzia că în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de influenţă ar intra ca act material falsul sub semnătură privată, act de complicitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată astfel că teoria cu referire la nelegala disjungere, a existenţei unui dosar separat, dar şi cea care înfăţişează o dublă inculpare nu poate fi primită, argumentele aduse de către apărare fiind superflue în total dezacord cu dispoziţiile legale, dar şi cu cele rezultate din evaluarea materialului probator al cauzei.

Se poate observa că în sprijinul acuzaţiilor aduse inculpaţilor în prezenta cauză, procurorul a înţeles să anexeze şi rechizitoriul nr. 26/P/2008, al secţiei de combatere a corupţiei, care evidenţia constituirea la nivelul judeţului Argeş a unui grup infracţional organizat alcătuit din ofiţerii poliţiei, reprezentanţi ai unor şcoli de pregătire a conducătorilor de autovehicule, având drept scop obţinerea frauduloasă, în schimbul unor semnificative sume de bani, a permiselor de conducere pentru cei interesaţi.

De altfel, inculpaţii trimişi în judecată prin acel rechizitoriu au fost condamnaţi de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa penală nr. 8 din 14 februarie 2012.

O asemenea împrejurare nu este de natură a ridica aspecte de nelegalitate cu privire la sesizarea instanţei în prezenta cauză ori cu referire la nulitatea absolută a urmăririi penale şi cu atât mai mult în legătură cu dubla incriminare, ori preconstituirea vinovăţiei într-un dosar disjuns, aşa cum totalmente eronat susţine apărarea.

Ignorând fundamental normele referitoare la obiectul judecăţii, dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., dar şi printr-o analiză necorespunzătoare a conţinutului constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii, apărarea prezintă argumente lipsite de logică juridică.

Astfel, se susţine, că nu ar fi putut fi reţinut într-un act de sesizare a instanţei o infracţiune (fals) ca act de complicitate la altă infracţiune (trafic de influenţă) şi tot prin acelaşi act de sesizare al instanţei, să se disjungă aceeaşi infracţiune (fals) pentru a fi cercetată ulterior, fără a se observa că inculpatul B.L.I., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune ce nu poate fi analizată, fiind o infracţiune complexă în accepţiunea art. 41 alin. (3) C. pen.

În fiind, concluzionând cu privire la criticile avansate de către recurenţii inculpaţi B.L.I. şi I.I. care vizează aspecte ce ţin de nelegalitatea urmăririi penale, a sesizării instanţei de judecată, a nulităţii absolute a actului de trimitere în judecată, ca fiind nefondate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a efectua propriul demers analitic, în acord cu dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., în raport cu rezolvarea acţiunii penale, cu întrunirea exigenţelor tragerii la răspundere penală a inculpaţilor şi, desigur, având în vedere şi amplele critici aduse de aceştia soluţiei de condamnare.

Materialul probator administrat în cauză, declaraţiile inculpaţilor, martorilor, procesele-verbale de redare interceptare telefonică, înscrisuri, a demonstrat, dincolo de orice dubiu ce ar fi putut profita inculpaţilor, că aceştia au săvârşit infracţiunile deduse judecăţii.

Astfel, cum procurorul a arătat în actul de trimitere în judecată, iar judecătorul fondului a reţinut în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, inculpatul B.L.I., ofiţer de poliţie având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada martie-mai 2008, prin intermediul inculpatului S.F.M., a pretins dar şi primit sume de bani de la numiţii N.F., (prin intermediul inculpatului I.I.), L.S.V. (prin intermediul inculpaţilor F.M.) şi M.C.T., invocând în acest scop o influenţă reală asupra funcţionarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeş. A mai rezultat că inculpatul B.L.I., a sprijinit, ajutat pe S.F.M., în obţinerea în condiţii frauduloase a permiselor de conducere de către cei 3 cumpărători de influenţă, prin obţinerea ilicită a documentaţiei, ce atesta absolvirea cursurilor şcolii de şoferi aparţinând SC C.A.P. SRL şi SC C.A.C. SRL, dar şi ocupându-se efectiv de programarea acestor persoane la examenul pentru obţinerea permiselor de conducere în schimbul sumei totale de 5.400 euro (câte 1.800 euro de la fiecare cumpărător de influenţă), banii primiţi de la S.F.M.

În mod corelativ, în sarcina inculpatului I.I. s-a reţinut că în perioada martie-aprilie 2008, a intermediat oferirea şi remiterea efectivă de către N.F. inculpatului S.F.M., a sumei totale de 3.700 euro, cu scopul facilitării promovării examenului şi obţinerii ilicite a permisului de conducere de către inculpatul N.F.

În concret, pentru fiecare candidat la examenul de obţinere a permisului de conducere, inculpatul I.I., ofiţer de poliţie executa acte materiale prin care sprijinea, de fapt, realiza depunerea dosarului şi programarea în mod prioritar, urgentarea pentru examen a candidatului, în schimbul beneficiilor financiare. Mai mult decât atât, înlesnirea obţinerii frauduloase a permiselor de auto constă în aceea că proba teoretică susţinută de către candidaţi era o reuşită, în împrejurarea în care pe chestionarele de concurs erau însemnate răspunsurile corecte, iar, de regulă, proba practică obligatorie, nici nu se mai susţinea.

În plus, dosarele întocmite în cadrul şcolilor de pregătire de specialitate aveau la bază o documentaţie falsă, preconstituită şi care atestau o situaţie nereală potrivit căreia acei candidaţi ar fi frecventat realmente cursurile.

Probele cauzei au relevat, dincolo de orice îndoială, un tablou infracţional în care S.F.M. care se afla într-o relaţie apropiată de prietenie cu inculpatul B.L.I., s-a bucurat de sprijinul concret, efectiv al acestuia din urmă în garantarea, în schimbul unor sume de bani, obţinerii permiselor autor de către anumite persoane ce nu prezenta aptitudinile teoretice şi practice corespunzătoare promovării, în condiţii de legalitate, a examenului de specialitate.

Acţiunile ilicite derulate au fost în mod adecvat descrise detaliat de judecătorul fondului în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate.

Prin urmare, contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată întrunite elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, precum şi îndeplinirea cerinţelor tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că în cauză a fost administrat în mod complet materialul probator, instanţa dând interpretarea corespunzătoare probelor şi stabilind o corectă situaţie de fapt reflectată pe deplin în probe, aşa încât nici din această perspectivă, criticile avansate nu pot fi primite.

Se mai impune precizarea că operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.L.I. şi I.I., a fost corect efectuată, respectându-se dispoziţiile art. 72 C. pen., iar pedepsele aplicate, prin natura, cuantumul şi modalitatea de executare asigură scopul şi funcţiile pedepsei, creând garanţiile necesare, atât restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi pe cele ale unei reale reinserţii sociale a inculpaţilor.

Susţinerea recurentului inculpat I.I., potrivit căreia în mod greşit s-ar fi aplicat dispoziţiile cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 662 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti (definitivă prin decizia penală nr. 1107/R din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti) şi, pe cale de consecinţă, eronat s-ar fi reţinut în sarcina sa prevederile art. 37 lit. a) C. pen., este nefondată.

În condiţiile în care infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită de către inculpatul I.I., în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală evocată în precedent, sunt incidente dispoziţiile art. 83 C. pen.-art. 86⁴ C. pen. şi, de asemenea, se constată îndeplinite şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce în mod corect a dus la stabilirea unei pedepse calculate ca urmare a cumulului aritmetic, în împrejurarea în care, contrar susţinerilor apărării, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen.

În virtutea considerentelor ce preced, a argumentelor înfăţişate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de către inculpaţii B.L.I. şi I.I. împotriva sentinţei penale nr. 28/F din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va lua act de retragerea recursului formulat de către inculpatul N.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Va obliga recurenţii inculpaţi B.L.I. şi I.I. la plata sumei de câte 475 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat N.F. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpaţii B.L.I. şi I.I. împotriva sentinţei penale nr. 28/F din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ia act de retragerea recursului formulat de către inculpatul N.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă recurenţii inculpaţi B.L.I. şi I.I. la plata sumei de câte 475 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat N.F. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 2206/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2313/2013. Penal. Infracţiunea de spălare de... →

ICCJ. Decizia nr. 2290/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2290/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs