ICCJ. Decizia nr. 247/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 decembrie 2012, petiționarul K.F. a solicitat strămutarea judecării dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, apreciind că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, întrucât, prin publicarea a numeroase articole de presă defăimătoare s-a creat o imagine negativă și controversată asupra petiționarului, indusă inclusiv magistraților care instrumentează cauza, de natură a conduce la concluzia că acesta este vinovat. A mai apreciat că articolele de presă, anexate cererii, au pus o presiune exacerbată asupra judecătorului, fapt ce afectează obiectivitatea sa.
A considerat că, în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de imparțialitate a instanțelor la care face referire art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie apreciată în dublu sens. Pe de o parte, această noțiune are în vedere un demers subiectiv, semnificând încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, are în vedere un demers obiectiv, anume a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru excluderea oricărei bănuieli legitime în ceea ce-1 privește, semnificând imparțialitatea obiectivă a tribunalului.
Prezentând opinia Curții Europene potrivit căreia, aparențele au un rol deosebit în aprecierea imparțialității judecătorului, a precizat că instanțele trebuie să inspire justitiabililor deplină încredere și că orice judecător despre care se poate crede că nu ar fi pe deplin imparțial la judecarea cauzei, este obligat să se abțină.
în opinia sa, faptul că la judecarea cauzei a cărei strămutare se solicită participă, în special în calitate de martori, un număr semnificativ de persoane cu o deosebită notorietate pe plan local - notari, afaceriști, foști funcționari din administrația publică locală - este de natură a afecta imparțialitatea și obiectivitatea magistraților cu privire la aprecierea mărturiilor acestor persoane.
A mai invocat dușmănii locale, manifestate între procurorul ce a instrumentat cazul și o parte dintre inculpați sau martori.
în final, a insistat asupra faptului că la nivel local există o puternică campanie mediatică negativă, desfășurată împotriva petiționarului, cu un impact semnificativ asupra opiniei publice și obiectivității judecătorului cauzei. în acest sens, a arătat că petiționarului i s-au respins nejustificat atât cererea de liberare provizorie sub control judiciar cât și cererea de a beneficia de prevederile art. 3201C. proc. pen.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiției rezultă că, prin rechizitoriul nr. 157/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au fost trimiși în judecată petiționarul și alți nouă inculpați, anume S.I., B.P., C.M.I., M.C., T.P.F., C.R.E., T.S.J., V.C. și N.L.T.
Petiționarul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 293 C. pen., art. 286 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 287 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 31 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2481cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 31 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu aplicarea art. 41-42 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.
Referitor la motivele invocate de petent, s-a arătat că la termenul din 09 mai 2011, instanța a respins, ca nefondate, atât cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., cât și cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petiționar, însă aceste măsuri ale instanței au fost luate în temeiul dispozițiilor legale aplicabile, fără a se reține interferența vreunei presiuni asupra magistratului.
S-a confirmat faptul că există un interes major al mass-mediei locale pentru această cauză, însă acest interes se datorează faptului că în cauză participă, în calitate de martori, o serie de persoane cunoscute pe plan local, aspect ce nu este de natură a influența imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.
în concluzie, s-a arătat că la Curtea de Apel Timișoara sunt îndeplinite toate condițiile pentru normala și corecta soluționare a cauzei.
La dosar au fost depuse memorii, înscrisuri și declarații cu dată certă, prin care unii din co-inculpați au solicitat admiterea cererii de strămutare (C.M.I., T.S.J., N.L.T.), iar partea civilă, Primăria Municipiului Timișoara, a solicitat respingerea acestei cereri.
Cererea de strămutare este neîntemeiată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
în cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control al imparțialității, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
înalta Curte constată că suspiciunile petiționarului, în sensul afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită fie campaniei mediatice excesive, negative duse împotriva petiționarului în presa locală, fie calității unora dintre părțile dosarului sau dușmăniilor locale, nu sunt susținute de probe.
Analizând temerea petiționarului că articolele de presă publicate în ziarele locale ar fi de natură a-i agrava situația, putând duce la condamnarea sa împotriva evidențelor și probelor existente la dosar, instanța constată că nu există aspecte care să susțină o astfel de concluzie, iar măsurile luate până în prezent în cauză, referitoare la cererea petiționarului de a beneficia de prevederile art. 3201C. proc. pen. sau de a fi liberat sub control judiciar nu s-au întemeiat pe rațiuni mediatice, fiind motivate în temeiul dispozițiilor legale aplicabile.
Faptul că o serie de magistrați au formulat cereri de abținere în legătură cu cauza nu este de natură a dovedi lipsa de imparțialitate sau de obiectivitate a magistraților, ci dimpotrivă, arată că magistrații respectivi sunt preocupați de a asigura realizarea unei justiții corecte și obiective în cauză.
Nu s-a constatat nici existența unor dovezi care să conducă la concluzia că imparțialitatea magistraților ar fi afectată datorită calității de parte în dosar a Primăriei Timișoara sau împrejurării că unii dintre martorii audiați în cauză sunt persoane foarte cunoscute la nivel local.
Mai mult, instanța a observat că, așa cum se precizează în informațiile transmise de către Ministerul Justiției, deși în cauză participă, în calitate de martori, o serie de persoane cunoscute pe plan local, acest aspect nu este de natură a influența imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor, la Curtea de Apel Timișoara fiind îndeplinite toate condițiile pentru normala și corecta soluționare a cauzei.
în cazul de față, înalta Curte, în raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., apreciază că temerile petiționarului nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 630/2013. Penal → |
|---|
