ICCJ. Decizia nr. 2568/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2568/2013
Dosar nr. 4702/89/2012
Şedinţa publică din 4 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 22 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului F.C.I., cetăţean român, absolvent a 4 clase, fără loc de muncă, fără ocupaţie, recidivist, la următoarele pedepse:
• 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului F.C.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 (cinci) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.
• 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
• 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul F.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a) şi b) C. pen.
A interzis inculpatului F.C.I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a) şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului F.C.I.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2012, orele 22.50 la zi.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul F.C.I. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpaţii să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În temeiul prevederilor art. 357 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul F.C.I. a unui cuţit de bucătărie în lungime de 18 cm, cu o lamă de 5 cm.
În temeiul dispoziţiilor art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul F.C.I. a unei perechi de adidaşi de culoare neagră, a unei bluze de trening de culoare roşu cu negru şi a unui telefon marca L., culoare roz, cu cartelă SIM C..
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 şi următoarele din Legea nr. 287/2009 (Codul Civil), a luat act că părţile vătămate O.G. şi O.E.G., prin reprezentanţii legali O.G. şi O.L. nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.
În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul F.C.I. la plata către stat a sumei de 2.150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care sumele de 400 RON, respectiv 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată pentru inculpat, precum şi suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată O.E.G., se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa sentinţa penală instanţa de fond a reţinut următoarele;
Pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 4 decembrie 2012, sub nr. 4702/89/2012, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 837/P/2012 din 4 decembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F.C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului F.C.I. faptul că, în seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, cunoscând că partea vătămată O.E.G., minoră în vârstă de 14 ani, ce se afla singură acasă (mama sa fiind plecată la muncă în străinătate, iar tatăl său fiind de serviciu), a luat hotărârea de a întreţine cu aceasta raporturi sexuale, sens în care s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate, aflată în apropierea locuinţei sale, în satul C.S., comuna C., judeţul Vaslui, unde a pătruns, fără drept, şi, apoi, în intervalul orar 17,30 - 22,30, a lipsit-o, fără drept, de libertate pe partea vătămată O.E.G., atât în locuinţa familiei acesteia, cât şi în cimitirul sătesc, precum şi în pădurea din apropierea localităţii, unde a întreţinut cu aceasta mai multe raporturi sexuale normale şi anale.
Nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată minoră O.E.G., prin reprezentantul legal O.G., nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 a fost audiat inculpatul F.C.I., care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate reglementate de prevederile art. 3201 C. proc. pen., cerere care a fost încuviinţată de către instanţă la acelaşi termen de judecată.
Urmărirea penală s-a început faţă de inculpatul F.C.I. conform art. 228 alin. (11) C. proc. pen., prin rezoluţia organului de cercetare penală din data de 12 noiembrie 2012, ora 4.00, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Rezoluţia de începere a urmăririi penale a fost confirmată de către procuror, potrivit prevederilor art. 228 alin. (31) C. proc. pen., la data de 12 noiembrie 2012 (dosar de urmărire penală).
La data de 12 noiembrie 2012, împotriva inculpatului F.C.I. a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul F.C.I. a fost reţinut pentru o perioadă de 24 ore la data de 12 noiembrie 2012, orele 08.00 prin ordonanţa nr. 837/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar prin încheierea nr. 42 din data de 12 noiembrie 2012 s-a dispus arestarea sa preventivă pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 12 noiembrie 2012 şi până la data de 10 decembrie 2012 inclusiv.
Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, inculpatul F.C.I., cunoscând că partea vătămată O.E.G., minoră în vârstă de 14 ani, a cărui vârstă o cunoştea în condiţiile în care era prieten cu tatăl păţii vătămate, O.G., şi îl vizita pe acesta la domiciliu în ultima perioadă, era singură la domiciliu (mama sa locuind efectiv în Italia, iar tatăl său fiind la serviciu), a luat hotărârea de a întreţine cu aceasta raporturi sexuale, sens în care s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate, aflată în apropierea locuinţei sale, în satul C.S., com. C., jud. Vaslui.
Inculpatul a pătruns pe poartă în curtea imobilului locuit de familia O.G., iar apoi în locuinţa acesteia, partea vătămată O.E.G. tocmai se pregătea să iasă în sat. Inculpatul i-a spus că nu pleacă nicăieri, a stins becul din cameră, rămânând lumină doar de la televizorul aflat în funcţiune, apoi a luat telefonul părţii vătămate, care încerca să sune la poliţie, punându-l în buzunarul pantalonilor săi, pentru a o împiedica pe aceasta să-l folosească. Inculpatul a împins-o pe pat, însă, partea vătămată începând să ţipe, a început să o lovească cu pumnii peste faţă şi să o tragă de păr.
Inculpatul a dezbrăcat-o de pantalonii scurţi şi de chiloţi, partea vătămată O.E.G. rămânând îmbrăcată doar într-o bluză, apoi şi-a dat pantalonii jos până la nivelul genunchilor, s-a urcat peste aceasta şi a încercat să întreţină un raport sexual, relevante în acest sens fiind şi urmele de sânge identificate cu prilejul efectuării cercetării la faţa locului. În acest timp, în cameră a intrat fratele părţii vătămate, O.D., minor în vârstă de 12 ani, motiv pentru care inculpatul şi-a tras repede pantalonii, iar partea vătămată s-a acoperit cu plapuma. Minorul i-a întrebat ce făceau, iar inculpatul i-a spus că îi dă zece RON dacă pleacă de acasă, minorul refuzând.
Apoi, inculpatul F.C.I. i-a cerut părţii vătămate să meargă cu el în încăperea în care se afla baia, aceasta refuzând la început, dar apoi supunându-se fiind ameninţată cu moartea. În baie, a dezbrăcat-o din nou de pantalonii scurţi, a culcat-o la podea şi a încercat să întreţină un raport sexual. Auzindu-se strigătele fratelui său O.D. de afară, partea vătămată a reuşit să se elibereze şi să iasă din baie, purtând pe ea doar o bluză. Inculpatul a ieşit după ea, a prins-o de mână şi i-a spus să meargă cu el în cimitirul sătesc, situat în apropiere.
Partea vătămată şi-a luat pe ea o pereche de pantaloni scurţi şi s-a încălţat, apoi inculpatul, luând-o de mână, contrar voinţei părţii vătămate minore, a scos-o afară din curte prin spatele casei şi a dus-o în cimitir, unde a intrat pe poartă.
Pătrunzând în interiorul cimitirului cu aproximativ 20 metri, inculpatul a aşezat-o pe iarbă, a dezbrăcat-o de pantaloni şi a încercat să întreţină un raport sexual, însă nu a reuşit. După aceasta, a dus-o undeva mai în interiorul cimitirului, unde a aşezat-o pe un mormânt, a scos din buzunar un cuţit şi a ameninţat-o să se supună unui raport sexual. A dezbrăcat-o, şi-a scos bluza de trening pe care a pus-o pe mormânt, şi-a lăsat pantalonii până la genunchi şi a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal.
La un moment dat s-a auzit din depărtare vocea mamei inculpatului, care îl striga. Inculpatul i-a spus părţii vătămate O.E.G. să tacă din gură, s-au îmbrăcat, au traversat cimitirul şi a dus-o într-o pădure situată lângă sat. Acolo au stat mai mult timp şi a întreţinut cu aceasta două raporturi sexuale normale şi două anale. În cele din urmă, în jurul orelor 22,30, au plecat către sat, unde inculpatul, ajungând în dreptul porţii locuinţei sale, i-a dat părţii vătămate voie să plece, aceasta ajungând la domiciliu la orele 22,50, aşa cum rezultă din procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, efectuată în cursul aceleiaşi seri (dosar de urmărire penală), la domiciliul părţii vătămate, în camera acesteia, au fost identificate urme de sânge pe feţele de pernă, pe faţa de plapumă şi pe cuverturile de pat. Au mai fost identificaţi o pereche de pantaloni de blugi întorşi pe dos, precum şi o pereche de chiloţi de culoare neagră. În interiorul cimitirului, pe mormântul defunctului R.F. a fost identificată o bluză de trening de culoare negru cu roşu. Hainele cu care era îmbrăcată partea vătămată când a ajuns la domiciliu (o pereche de pantaloni scurţi de blugi şi un tricou cu mânecă lungă) au fost ridicate în vederea examinării.
Hainele cu care a fost îmbrăcat inculpatul în seara respectivă au fost ridicate în vederea examinării (dosar de urmărire penală). Pe cămaşa acestuia au fost identificate urme de sânge în zona gulerului pe partea stângă, pe mâneca dreapta în partea din spate, precum şi urme de sol şi pete de culoare verde pe mâneci.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală (dosar de urmărire penală), rezultă că partea vătămată O.E.G. a prezentat o deflorare recentă care s-a produs ca urmare a unui raport sexual cu intromisiune şi poate data din 11 noiembrie 2012, a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze, tumefacţiei, excoriaţiei, eritemului şi echimozei, în zona feţei şi pe corp, care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu şi de obiecte dure în contextul unei infracţiuni de viol şi pot data din 11 noiembrie 2012.
Inculpatul a fost supus unei examinări medico-legale (dosar de urmărire penală), constatându-se că a prezentat leziuni traumatice de tipul excoriaţiilor (în zona abdominală inferioară, paramedian stânga şi la nivelul fosei iliace stângi), care s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile, cel mai probabil de către victima infracţiunii de viol ca urmare a autoapărării şi pot data din 11 noiembrie 2012.
Minorul O.D., fratele părţii vătămate, fiind audiat în prezenţa tatălui său, a declarat că, în seara respectivă, când a vrut să intre în cameră, deschizând uşa, a fost întâmpinat de către inculpat, care l-a oprit să intre şi l-a împins afară, spunându-i că are ceva de vorbit cu sora sa; la scurt timp a încercat din nou să intre în cameră, sora sa aprinsese becul şi a văzut-o că era îmbrăcată doar în chiloţi şi cu o bluză, iar inculpatul se ridicase de pe pat şi se încheia la pantaloni, apoi l-a întrebat cât să-i dea să-l lase în pace o jumătate de oră sau o oră; inculpatul a scos-o apoi pe sora sa din cameră şi a dus-o în baie, încuind uşa pe interior, a auzit cum sora sa îi spunea inculpatului să o lase în pace şi să-i dea drumul; a rămas prin curte, la scurt timp venind numiţii T.A.I. şi V.D., au mers la uşa băii, dar inculpatul a strigat la ei că nu au treabă; a cerut telefonul mobil de la V.D., l-a sunat pe tatăl său, apoi a auzit din baie sunând telefonul mobil al surorii sale; au plecat pe drum să caute ajutor, iar când s-au întors nu mai era nimeni în baie; a văzut apoi că inculpatul şi sora sa erau în spatele casei vecine, fiind întinşi pe iarbă, însă când inculpatul l-a văzut şi s-a ridicat spre el, s-a speriat şi a fugit.
Martorul T.A.I. a declarat faptul că, în seara respectivă, mergând la locuinţa lui O.D., a văzut că acesta era speriat, spunându-i că inculpatul era în casă la el şi că l-a văzut încheindu-se la pantaloni şi că sora sa era în chiloţi, a mers împreună cu acesta şi cu V.D. la uşa unei camere, strigând la inculpat să iasă afară şi să o lase în pace pe partea vătămată, însă acesta a refuzat; au ieşit în drum şi după ce s-au întors au văzut în spatele casei pe inculpat, care o trăgea de mână pe partea vătămată.
Inculpatul F.C.I., în faţa instanţei de judecată, a recunoscut în integralitate faptele reţinute în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanţei, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate reglementate de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită". Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum şi dispoziţiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora "declaraţiile părţii vătămate (...) făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".
Instanţa de judecată a coroborat declaraţia inculpatului F.C.I. din cursul judecăţii, care a recunoscut în integralitate fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei cu declaraţiile părţii vătămate O.E.G. (dosar de urmărire penală) şi ale părţi vătămate O.G. (dosar de urmărire penală), cu declaraţiile martorilor O.D. (dosar de urmărire penală), G.L. (dosar de urmărire penală), G.M. (dosar de urmărire penală), T.A.I. (dosar de urmărire penală), având în vedere şi menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului cu fotografiile anexate acestuia (dosar de urmărire penală), precum şi luând în considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 284/E din data de 12 noiembrie 2012 autopsie nr. 183/N/2012 a SML Vaslui, ale procesului-verbal de examinare criminalistică din data de 12 noiembrie 2012, ale proceselor-verbale de conducere în teren (dosar de urmărire penală) precum şi aspectele reliefate de celelalte înscrisuri depuse în cauză.
În drept, faptele inculpatului F.C.I. care, la data de 11 noiembrie 2012, în mod repetat şi în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin constrângerea părţii vătămate minore O.E.G., în vârstă de 14 ani, pe care a lovit-o şi a ameninţat-o cu un cuţit, a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale şi anale, atât în locuinţa părţii vătămate O.G., unde a pătruns, fără drept, în seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, dar şi în cimitirul sătesc, precum şi în pădurea din apropierea satului, lipsind-o pe partea vătămată minoră de libertatea de mişcare în intervalul orar 17,30 - 22,50, când aceasta a revenit la domiciliu, pentru un interval de timp mai îndelungat decât cel necesar pentru a întreţine cu aceasta raporturi sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, se reţine că atitudinea subiectivă a inculpatului F.C.I. faţă de faptele reţinute în sarcina sa a fost aceea a intenţie directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea acestuia.
Săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanţa a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracţiune comisă, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele pedepselor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 16 ani şi 8 luni, de la 4 ani şi 8 luni la 10 ani, de la 2 ani şi 8 luni la 6 ani şi 8 luni, împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, gradul concret de pericol social al acestora, persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi inculpatul F.C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ministerul Public a apreciat că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât nu a fost rezolvată situaţia infracţională a inculpatului, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie reţinută şi nu a aplicat dispoziţiile art. 61 teza a II-a C. pen. referitoare la revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 482 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 299 din 11 septembrie 2009 a Judecătoriei Huşi, iar pedeapsa de 7 ani închisoare nu poate satisface scopul pedepsei, respectiv prevenţia generală şi cea specială.
Apelul inculpatului a vizat redozarea pedepsei rezultante apreciind că în raport cu atitudinea procesuală a inculpatului şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., instanţa de fond nu a coborât suficient de mult pedepsele aplicate.
Prin Decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Vaslui pe care a desfiinţat-o, în parte, în latura penală şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedepsele componente.
Pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a majorat pedeapsa principală de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Pentru infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a majorat pedeapsa principală de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a majorat pedeapsa de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionată pentru restul de pedeapsă de 482 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare ia care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 299 din 11 septembrie 2009 a Judecătoriei Huşi rămasă definitivă prin neapelare şi a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, precum şi starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 31 ianuarie 2013 la zi.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.C.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi obligat inculpatul să achite statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu va fi avansată din fonduri Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa de fond, în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., a avut în vedere toate probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei dată de inculpat în faţa instanţei şi a stabilit o situaţie de fapt corespunzătoare probelor care au fost complet şi just apreciate.
Faptele şi vinovăţia inculpatului, în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Încadrarea juridică dată faptelor este legală şi temeinică.
Faptele inculpatului F.C.I. care, la data de 11 noiembrie 2012, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin constrângerea părţii vătămate minore O.E.G., în vârstă de 14 ani, pe care a lovit-o şi a ameninţat-o cu un cuţit, a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale şi anale, atât în locuinţa părţii vătămate, unde a pătruns, fără drept, în seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, dar şi în cimitirul sătesc, precum şi în pădurea din apropierea satului, lipsind-o pe partea vătămată minoră de libertate de mişcare, pentru un interval de timp mai îndelungat decât cel necesar întreţinerii cu aceasta de raporturi sexuale, în intervalul orar 17,30 - 22,50, când aceasta a revenit la domiciliu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol calificat prevăzut de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
Curtea de apel a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât s-a omis aplicarea tratamentului sancţionator al recidivei postcondamnatorii, prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen.
Inculpatul a săvârşit cele trei infracţiuni pentru care este judecat în prezenta cauză în termenul de liberare condiţionată din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 299 din 11 septembrie 2009 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă prin neapelare, din care a fost eliberat condiţionat la data de 16 septembrie 2011, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 482 de zile închisoare (fişă cazier dosar urmărire penală).
Condamnarea prin Sentinţa penală nr. 299 din 11 septembrie 2009 a Judecătoriei Huşi fiind prim termen al recidivei, inculpatul fiind liberat condiţionat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 C. pen. care nu au fost aplicate în cauză nici în sensul menţinerii liberării condiţionate, nici în sensul revocării liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă.
De asemenea, curtea de apel a considerat că hotărârea penală atacată este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apreciind că la individualizarea pedepselor, instanţa de fond nu a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, modalităţile de săvârşire, actele materiale multiple de viol fiind săvârşite împotriva unei minore pe care a constrâns-o lovind-o şi ameninţând-o cu un cuţit, şi profitând totodată de neputinţa acesteia de a se apăra. A întreţinut raporturi sexuale cu victima minoră în locuinţa acesteia, în care a pătruns fără drept, în timpul nopţii, când părinţii ei nu erau acasă, în interiorul cimitirului unde a dus-o cu forţa şi apoi într-o pădure situată lângă sat.
Partea vătămată minoră a prezentat o deflorare recentă produsă ca urmare a raporturilor sexuale cu intromisiune ce pot data din 11 noiembrie 2012, şi a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii confuze, tumefacţiei, excoriaţiei, eritemului şi echimozei, în zona feţei şi pe corp, care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu şi de obiecte dure, în contextul unei infracţiuni de viol şi pot data din 11 noiembrie 2012, fiind urmarea directă a multiplelor acte de violenţă exercitate asupra minorei în imposibilitate de a se apăra şi a actelor sexuale repetate.
Inculpatul a săvârşit infracţiunile în circumstanţe reale ce califică conţinutul de bază al infracţiunilor de violare de domiciliu, în timpul nopţii, de viol asupra părţii vătămate minore care nu a împlinit vârsta de 14 ani, prin acte sexuale repetate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi asupra victimei minore pe care a supus-o unor suferinţe fizice şi psihice prin acţiunile sale, circumstanţă ce califică infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
Curtea de apel a apreciat că trebuia reţinut totodată că inculpatul a săvârşit infracţiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, recidiva fiind o cauză de agravare a pedepselor, aspect ce dovedeşte persistenţa infracţională a inculpatului şi profilul său infracţional pronunţat, având condamnări multiple în antecedenţa penală. Totodată, prin modalităţile de săvârşire a faptelor inculpatul a demonstrat o lipsă totală de empatie faţă de partea vătămată minoră. Actele sexuale întreţinute cu partea vătămată în locuinţa părţii vătămate au fost surprinse secvenţial şi de fratele minor (12 ani) al părţii vătămate care se afla în locuinţă, căruia i-a oferit 10 RON să plece de acasă.
Referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, faptul recunoaşterii vinovăţiei conform art. 3201 C. proc. pen., raportat la faptele comise, gravitatea lor ridicată prin modalităţile de săvârşire, consecinţele produse şi implicarea în acţiunile infracţionale a unor minori (partea vătămată şi martorul minor - fratele acesteia), nu este rezultatul în mod necesar al asumării răspunderii penale cât, mai curând, expresia reprezentării inculpatului asupra beneficiilor privind reducerea limitelor minime şi maxime ale pedepselor prevăzute de lege ca efect al dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpat, curtea de apel a apreciat că este nefondat, pentru aceleaşi considerente expuse mai sus şi care au determinat instanţa de apel să majoreze pedepsele aplicate acestuia.
III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul F.C.I., fără a preciza motivele de recurs şi cazurile de casare pe care se întemeiază recursul.
La termenul din data de 4 septembrie 2013, recurentul inculpat F.C.I. a precizat personal că înţelege să-şi retragă recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 55 din 04 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Având în vedere această manifestare de voinţă a recurentului inculpat F.C.I., Înalta Curte în baza art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul F.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 04 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat F.C.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulată de inculpatul F.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 04 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 noiembrie 2012 la 04 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 150 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, respectiv, de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2567/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 2570/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
