ICCJ. Decizia nr. 2574/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2574/2013

Dosar nr. 814/119/2012

Şedinţa publică din 4 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 39 din 18 octombrie 2012 Tribunalul Covasna a respins cererea formulată de inculpatul V.G.L. privind schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de minori, reţinută în sarcina inculpatului V.G.L. din infracţiunea prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în infracţiunea de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului V.G.L. prin Sentinţa penală nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi a repus în individualitatea lor pedepsele de: 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art 291 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului V.G.L. prin prezenta sentinţă, cu pedepsele de 1 an închisoare şi 4 luni închisoare aplicate acestui inculpat prin Sentinţa penală nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. (3) şi art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului V.G.L. perioada executată începând cu data de 23 mai 2011 până la data de 17 ianuarie 2012 precum şi timpul reţinerii şi arestării preventive din 17 ianuarie 2012 până în data pronunţării sentinţei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului V.G.L., dispusă prin încheierea nr. 1 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Covasna.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de minori, reţinută în sarcina inculpatului P.A. din infracţiunea prevăzută. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului P.A. timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 02 decembrie 2011 până la data de 11 iulie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - municipiul Sfântu Gheorghe, fără încuviinţarea instanţei de judecată, luată fată de inculpatul P.A. prin încheierea de şedinţă din data de 9 iulie 2012 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 674/R din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul V.G.L. a sumelor de bani dobândite prin săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, respectiv echivalentul în RON a sumei de 750 euro calculat la cursul de referinţă al BNR la data plătii, precum şi echivalentul în RON a sumei de 250.000 forinţi la cursul de referinţă al BNR la data plătii.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei) a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.E.J. şi în consecinţă a obligat pe inculpaţii V.G.L. şi P.A., în solidar, să plătească acesteia suma de 3.000 RON reprezentând daune morale.

A respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă M.E.J. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a sentinţei, a dispus restituirea către inculpaţi a următoarelor bunuri:

- un telefon mobil marca N. 2323c-2 care conţine cartelă SIM T. către inculpatul P.A.;

- un telefon mobil marca N. 22690 care conţine cartelă SIM către inculpatul V.G.L. ( ambele bunuri se află la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Covasna).

În baza art. 189 C. proc. pen., sumele de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică acordată victimei în faza de judecată (avocat V.P.Z.), 150 RON onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică acordată victimei în faza de urmărire penală (avocat C.A.), precum şi 250 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa juridică acordată inculpatului V.G.L. în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii la termenul din 14 mai 2012 (avocat V.E.) au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei şi au fost incluse în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- V.G.L. suma de 4.025 RON din care: suma de 3.575 RON cheltuieli în faza de urmărire penală, iar suma de 450 RON cheltuieli din faza judecăţii;

- P.A. suma de 3.475 RON din care suma de 3075 RON cheltuieli în faza de urmărire penală, iar suma de 400 RON cheltuieli din faza judecăţii;

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În cursul lunii ianuarie 2011 inculpatul V.G.L. a cunoscut-o pe partea vătămată M.E.J., ocazie cu care acesta a aflat că provine dintr-o familie cu o situaţie materială precară. Cu acel prilej inculpatul i-a promis părţii vătămate că-i va facilita angajarea cu contract de muncă în Ungaria, în domeniul agriculturii, contra unei remuneraţii de 70.000 forinţi/lună, programul de lucru fiind între orele 08,00 - 20,00, iar cazarea gratuită.

Partea vătămată s-a arătat interesată de oferta inculpatului, însă nu au mai discutat pe această temă până în cursul lunii martie 2011.

Astfel, înainte de 14 martie 2011, inculpatul V.G.L. însoţit fiind de inculpatul P.A. şi martorul V.C. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate unde ambii inculpaţi au formulat aceeaşi promisiune faţă de părinţii părţii vătămate, martorii M.B. şi M.G.

Inculpatul V.G.L. l-a cooptat pe inculpatul P.A. întrucât acesta din urmă îl cunoştea pe martorul M.B. de circa 10 ani, fiind în relaţie de prietenie cu acesta, astfel că prezenta încredere în vederea obţinerii consimţământului reprezentanţilor legali ai părţii vătămate care la acea dată avea vârsta de 17 ani.

Martorii M.B. şi M.G. au fost de acord cu condiţiile prezentate de către cei doi inculpaţi, astfel că a doua zi împreună cu inculpatul P.A. s-au deplasat la Biroul notarului public S.R.D. situat în municipiul Sfântu Gheorghe unde au întocmit o procură notarială în baza căreia îşi dădeau consimţământul ca fiica lor M.E.J. să efectueze o călătorie pe ruta România - Ungaria şi retur în perioada 14 martie 2011 - 31 decembrie 2011 însoţită de inculpatul P.A.

În aceste împrejurări, inculpaţii V.G.L., P.A. şi partea vătămată M.E.J. au plecat în data de 15 martie 2011 spre Ungaria ajungând în aceeaşi zi în localitatea Kiskunhalas, unde inculpatul V.G.L. deţinea în acea perioadă un apartament închiriat.

La puţin timp după sosirea în Ungaria, inculpatul P.A. i-a predat efectiv inculpatului V.G.L. pe partea vătămată M.E.J., acesta continuându-şi călătoria spre Budapesta unde locuia în acea vreme.

În următoarele zile, partea vătămată M.E.J. a fost deposedată de actul de identitate, iar din declaraţia ei rezultă că a fost practic izolată în apartamentul inculpatului fără a avea posibilitatea de a comunica cu cineva.

La data de 18 martie 2011 inculpatul V.G.L. i-a solicitat fratelui său V.C. să-i transporte în Austria şi s-au întâlnit cu el în localitatea Kiskunhalas, aşa cum rezultă în mod neîndoielnic din instrucţiunile privind locaţia unde urmau să se întâlnească transmise de pe telefonul său mobil prin intermediul unui mesaj de tip SMS fratelui său.

Din Kiskunhalas inculpatul V.G.L. şi partea vătămată cu un autoturism condus de către V.C. s-au deplasat în localitatea Hegyeshalom unde inculpatul s-a întâlnit cu un bărbat cunoscut sub apelativul "M." căruia i-a plătit suma de 50.000 forinţi pentru un act de identitate emis de autorităţile maghiare pe numele S.A. care este una şi aceeaşi persoană cu E.A. Actul de identitate avea nr. 397891 LA.

Din acel loc, inculpatul V.G.L. însoţit de M., prietena acestuia cunoscută sub apelativul "K." şi partea vătămată M.E.J., cu autoturismul condus de V.C., şi-au continuat deplasarea spre Austria unde au ajuns în data de 19 martie 2011. Acest fapt rezultă neîndoielnic din SMS - ul transmis de inculpatul V.G.L. martorului M.B. la aceeaşi dată.

În Austria partea vătămată M.E.J. a fost lăsată la stabilimentul intitulat "O." situat în localitatea Rosenburg unde i s-a făcut cunoscut faptul că urmează să practice prostituţia în folosul inculpatului V.G.L.

Din declaraţia părţii vătămate rezultă că prietena lui M., care era o persoană tânără şi avea părul blond, nu a fost primită în local întrucât nu avea vârsta de 19 ani împliniţi.

Anterior, inculpatul V.G.L. i-a predat părţii vătămate actul de identitate emis pe numele S.A. spunându-i că actul ei de identitate l-a uitat în Ungaria şi că va urma să se legitimeze cu actul remis.

Inculpatul a procedat în acest fel pentru a crea aparenţa că partea vătămată are 19 ani împliniţi fapt care îi conferea dreptul de a lucra ca prostituată în Austria.

Tot anterior plecării părţii vătămate în Austria, inculpatul i-a remis un telefon mobil care conţinea cartela telefonică cu nr. X pentru a putea comunica cu aceasta, fapt pe care l-a şi făcut până în data de 25 martie 2011.

După ce partea vătămată M.E.J. a fost lăsată la stabiliment, inculpatul V.G.L. împreună cu V.C., M. şi K. s-au întors în Ungaria, iar la aceeaşi dată i-a comunicat martorului M.B. printr-un SMS faptul că a fost în Austria şi că totul "este rezolvat".

Apoi, la data de 20 martie 2011, i-a cerut martorului M.B. printr-un SMS să ia legătura cu inculpatul P.A. pentru a-i spune că partea vătămată a revenit în România, spunându-i că acest din urmă inculpat intenţionează să o vândă pe fiica sa contra sumei de 300.000 forinţi şi că procedând în acest fel o va scoate de sub influenţa acestuia.

În realitate, inculpatul V.G.L. intenţiona ca toate câştigurile pe care partea vătămată M.E.J. le va realiza din practicarea prostituţiei să-i revină numai lui.

În acest context, martorul M.B. i-a trimis inculpatului P.A. un mesaj tip SMS la data de 20 martie 2011 în care-i reproşa faptul că a abandonat-o practic pe fiica sa şi îi comunica totodată că aceasta s-a întors în România împreună cu V.C.

Din declaraţia martorului M.B. rezultă că în prealabil a încercat în repetate rânduri să-l contacteze telefonic fără succes pe inculpatul P.A., iar acesta după primirea SMS-ului nu a reacţionat în niciun fel confirmând în acest fel intenţia sa de a abandona partea vătămată.

Partea vătămată M.E.J., după ce a fost lăsată de către inculpatul V.G.L. la stabilimentul din Austria, a început să practice prostituţia având în vedere faptul că fusese adusă de inculpat într-o stare de vulnerabilitate generată de faptul că nu cunoştea limba germană, nu avea bani pentru a-şi asigura mijloacele de subzistenţă şi nu ştia cui să se adrese pentru a ieşi de sub influenţa inculpatului.

La data de 28 martie 2011, inculpatul V.G.L., cu un autoturism condus de fiul său V.L., a revenit la stabiliment unde a preluat-o pe partea vătămată pentru a o aduce înapoi în Ungaria. Tot cu acea ocazie i-a luat părţii vătămate suma de 750 euro pe care i-a câştigat din practicarea prostituţiei şi a agresat-o în momentul în care aceasta a încercat să protesteze.

Ajunşi în Ungaria inculpatul V.G.L. şi partea vătămată M.E.J. s-au cazat la data de 28 martie 2011 la stabilimentul intitulat "E." situat în localitatea Hegyeshalom.

Începând cu acea dată, partea vătămată M.E.J. a început să practice prostituţia în acel loc până în jurul datei de 11 aprilie 2011 câştigând din această activitate suma de 250.000 forinţi, aşa cum rezultă din propriile declaraţii, sumă care i-a fost luată în totalitate de către inculpat.

În acest stabiliment partea vătămată a cunoscut o altă persoană care provenea din România despre care cunoştea că este originară din comuna M., judeţul Covasna şi că se numeşte "Z.".

La un moment dat, partea vătămată realizând că pe teritoriul Ungariei nu va putea ieşi de sub sfera de influenţă a inculpatului V.G.L. i-a propus acestuia şi Z. să-i faciliteze revenirea în Austria cu promisiunea că acolo va putea câştiga mai mulţi bani, astfel că şi câştigurile inculpatului vor fi mult mai mari.

Inculpatul V.G.L. acceptând argumentele oferite de partea vătămată l-a contactat pe administratorul barului "O." prin intermediul lui M. care a venit personal cu autoturismul său pentru a le transporta în Austria.

Astfel, începând cu data de 11 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. şi Z. au început să practice prostituţia în stabilimentul "O." din Austria, partea vătămată fiind înregistrată sub numele S.A.

Din declaraţia părţii vătămate rezultă că la un moment dat i-a comunicat Z. faptul că inculpatul V.G.L. îi ia toţi banii realizaţi în urma practicării prostituţiei, aceasta sfătuind-o să nu mai facă acest lucru şi să-i comunice inculpatului că nu mai e dispusă să-i remită bani.

Inculpatul V.G.L., aflând de opoziţia părţii vătămate a început s-o ameninţe la nr. de telefon Z, care era o cartelă telefonică cumpărată de partea vătămată, că dacă nu-i va trimite bani o să regrete şi că o să ajungă la închisoare.

Depoziţia victimei se coroborează cu mesajele de tip SMS trimise de inculpat în datele de 18 şi 19 aprilie 2011 la numărul de telefon sus-menţionat.

Din verificările efectuate de către autorităţile judiciare din Austria ca urmare a comisiei rogatorii dispuse în cauză a rezultat că într-adevăr partea vătămată M.E.J. a practicat prostituţia în perioada 12 aprilie - 27 aprilie 2011 în cadrul stabilimentului "O." şi a realizat venituri în cuantum de 811,2 euro.

În plus, faţă de aceste venituri partea vătămată a câştigat şi alte sume de bani remise de clienţi şi a trimis părinţilor săi prin intermediul serviciului W.U. la datele de 15 aprilie 2011 şi 19 aprilie 2011 suma totală de 650 euro.

La data de 27 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. a cumpărat un bilet la trenul internaţional D. pentru a reveni în Ungaria, însă la data de 28 aprilie 2011, orele 03:10 a fost identificată de către autorităţile maghiare la punctul de trecere al frontierei Lokoshaza având asupra sa actul de identitate seria 397891 LA emis pe numele S.A. care la data de 21 martie 2011 a fost declarat ca fiind pierdut.

Pentru aceste motive pe numele părţii vătămate a fost întocmit Dosarul penal nr. 887/2011-7 pentru comiterea infracţiunii de "fals produs în acte publice".

Prin hotărârea adoptată la data de 25 decembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gyula în Dosarul nr. 887/2001-7 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de partea vătămată şi aplicarea faţă de aceasta a unui avertisment.

Tot la data de 28 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. a revenit în România.

Situaţia de fapt reţinută mai sus rezultă din coroborarea următoarelor probe administrate legal în cauză: denunţul formulat la data de 18 iulie 2011 de către D.J.A.; proces-verbal din 10 august 2011 întocmit de către organele de poliţie judiciară din cadrul SCCO Covasna cu prilejul audierii lui D.J.A. pentru a furniza datele necesare identificării lui V.G.L. şi a părţii vătămate M.E.J.; proces-verbal din 15 iulie 2011 întocmit de către organele de poliţie judiciară din cadrul SCCO Covasna cu prilejul identificării lui V.G.L.; proces-verbal din 12 iulie 2011 întocmit de către organele de poliţie judiciară din cadrul SCCO Covasna cu prilejul identificării părţii vătămate M.E.J.; proces-verbal din 28 octombrie 2011 întocmit de către organele de poliţie judiciară din cadrul SCCO Covasna din care rezultă că au participat la recrutarea şi exploatarea părţii vătămate şi P.A., respectiv V.C.; copie de pe proces-verbal din 18 iulie 2011 întocmit cu prilejul certificării şi redării în formă scrisă a comunicaţiilor purtate de D.J.A.; notele de redare nr. 6,7 şi 13 în care sunt redate comunicaţiile purtate de către D.J.A. şi date relevante cu privire la recrutarea şi traficarea părţii vătămate M.E.J.; declaraţiile părţii vătămate M.E.J. în care descrie modul în care a fost recrutată de V.G.L. şi P.A., iar apoi exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei pe teritoriul Ungariei şi Austriei de către V.G.L.; raportul privind situaţia victimei M.E.J. întocmit de către ANITP - Centrul Regional Braşov din care rezultă că vulnerabilitatea victimei s-a datorat situaţiei familiale, mediului de viaţă pauper şi nivelului scăzut de şcolarizare facilitând racolarea şi exploatarea acesteia; copii de pe actele întocmite de autorităţile maghiare în Dosar nr. 887/2011-7 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gyula şi traducerea acestora; declaraţiile martorilor M.G. şi M.B. din care rezultă împrejurările în care partea vătămată M.E.J. a fost recrutată de V.G.L. şi P.A., iar apoi transportată de aceştia din România în Ungaria pentru a fi ulterior exploatată de către V.G.L. prin obligarea la practicarea prostituţiei; chitanţe W.U. din care rezultă că partea vătămată M.E.J. a trimis la datele de 15 aprilie 2011 şi 19 aprilie 2011 pe numele martorului M.B. suma totală de 650 euro; acte încheiate la data de 14 martie 2011 în faţa notarului public în baza cărora martorii M.G. şi M.B. îşi dădeau acceptul ca partea vătămată să călătorească în perioada 14 martie - 31 decembrie 2001 pe relaţia România - Ungaria şi retur însoţită de P.A.; declaraţiile lui V.C. din care rezultă împrejurările în care a transportat-o pe partea vătămată M.E.J. din Ungaria, în Austria, la solicitarea inculpatului V.G.L.; declaraţia lui V.I. din care rezultă împrejurările în care a aflat că inculpaţii V.G.L. şi P.A. au părăsit teritoriul României cu partea vătămată M.E.J.; declaraţiile lui D.J.A. şi B.G.Z. din care rezultă împrejurările în care au cunoscut-o pe partea vătămată M.E.J.; declaraţiile martorei V.M. din care rezultă împrejurările în care P.A. i-a propus să-l influenţeze pe inculpatul V.G.L. pentru ca acesta să recunoască comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa pentru a-l disculpa pe P.A.; declaraţia lui V.L. din care rezultă împrejurările în care a transportat partea vătămată M.E.J. din Austria în Ungaria, la cererea inculpatului V.G.L.; declaraţiile martorei K.O. prin care acesta a susţinut că a împrumutat-o pe L.A.J. cu suma de 50.000 forinţi pentru a transporta o femeie din Ungaria în România; declaraţiile martorei L.A.J. prin care acesta susţine că la cererea inculpatului P.A. a încercat să faciliteze angajarea părţii vătămate M.E.J. în agricultură pe teritoriul Ungariei; în parte, declaraţiile inculpaţilor V.G.L. şi P.A. date în faţa procurorului cu prilejul audierii; verificări ale transferurilor de bani realizate de V.G.L. prin intermediul serviciului W.U.; comisia rogatorie prin care s-a solicitat autorităţilor din Ungaria efectuarea unor acte de cercetare penală; acte de cercetare penală întocmite de către autorităţile judiciare din Ungaria din care rezultă că partea vătămată M.E.J., sub numele S.A., şi inculpatul V.G.L. au fost identificaţi ca fiind înregistraţi la barul E. din localitatea Hegyeshalom şi faptul că actul de identitate seria 397891 LA a fost declarat pierdut de titular la data de 21 martie 2011 şi copii de pe actele întocmite în dos. nr. 887/2011-7 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gyula; comisia rogatorie prin care s-a solicitat autorităţilor din Austria efectuarea unor acte de cercetare penală; acte de cercetare penală întocmite de către autorităţile judiciare din Austria din care rezultă că partea vătămată M.E.J., sub numele S.A., a lucrat ca prostituată la barul O. din Rosenburg şi faptul că s-a legitimat cu actul de identitate seria 397891 LA; procesele-verbale din 10 februarie 2012 întocmit cu prilejul certificării şi redării în formă scrisă a comunicaţiilor purtate de V.I., V.C. şi V.G.L.; notele de redare în care sunt redate comunicaţiile purtate de către V.I., V.C. şi V.G.L.; procesul-verbal întocmit cu prilejul ridicării de la inculpatul P.A. a două telefoane pe care le avea asupra sa la data de 02 decembrie 2011; procesul-verbal din data de 21 decembrie 2011 încheiat cu ocazia percheziţiei informatice efectuate în telefoanele ridicate de la inculpatul P.A. şi procesele-verbale încheiate cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în sistemele informatice ridicate de la V.I., V.C. şi P.V.

În cursul urmăririi penale ambii inculpaţi au avut o atitudine nesinceră.

În faţa instanţei de fond inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii prevalându-se de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Audiat în faza de urmărire penală inculpatul V.G.L. nu a recunoscut că a exercitat efectiv acte de recrutare, prin înşelăciune, faţă de victimă şi părinţii acesteia în vederea exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituţiei şi nici faptul că a conlucrat în acest sens cu inculpatul P.A. în pofida probelor care demonstrează contrariul.

Inculpatul V.G.L. a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată M.E.J. a practicat prostituţia pe raza municipiului Sfântu Gheorghe anterior recrutării sale, iar acest fapt era cunoscut şi acceptat de tatăl acesteia.

Însă, inculpatul nu a negat faptul că a ajutat-o pe partea vătămată să practice prostituţia în barul "E." din Ungaria, deşi cunoştea faptul că este minoră. Totodată, inculpatul V.G.L. a arătat că inculpatul P.A. ştia de la bun început că partea vătămată urma să practice prostituţia în Ungaria.

Contribuţia inculpatului P.A. la comiterea faptei reţinute în sarcina sa a fost hotărâtoare, având în vedere faptul că el a fost cel care a câştigat încrederea martorului M.B. pentru ca acesta să întocmească procura în baza căreia partea vătămată minoră a putut părăsi teritoriul României.

De asemenea, este relevant faptul că inculpatul, atunci când a aflat că este cercetat, a luat legătura cu fratele inculpatului V.G.L., V.C., pentru a-şi construi o apărare care să îngreuneze urmărirea penală, interesându-se de conţinutul declaraţiilor date de acesta .

Deosebit de important este faptul că inculpatul P.A. avea cunoştinţă de faptul că partea vătămată minoră a fost exploatată de inculpatul V.G.L. pe teritoriul Austriei care, după ce a deposedat-o de banii câştigaţi, a agresat-o pentru ca aceasta să practice în continuare prostituţia pentru el. Acest aspect rezultă neîndoielnic din comunicaţiile purtate de inculpat la data de 19 noiembrie 2011 orele 11:37:10 cu V.C.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului P.A., realizarea efectivă a uneia sau mai multor activităţi din cele incriminate de norma legală, în cazul de faţă recrutarea şi transportarea părţii vătămate, în scopul exploatării sexuale, chiar dacă acest scop nu a fost realizat de către inculpat, constituie infracţiunea de trafic de minori.

Instanţa urmează a înlătura declaraţiile martorelor L.A.J. şi K.O., apreciind că acestea nu corespund adevărului, având în vedere următoarele motive:

După ce inculpatul P.A. a luat la cunoştinţă de întreg materialul de urmărire penală în cadrul procedurii prevăzute de art. 250 C. proc. pen., acesta a solicitat audierea în calitate de martori a lui L.A.J. şi K.O. pentru a demonstra faptul că a avut intenţia de a ajuta partea vătămată pentru a se angaja în agricultură în Ungaria şi că a încercat în mod activ să revină cu aceasta în România.

Deşi, martora L.A.J. a arătat că într-adevăr inculpatul P.A. i-a solicitat să efectueze demersuri pe lângă sora sa pentru a-i facilita părţii vătămate angajarea în Ungaria, constată că între declaraţiile celor doi există evidente contradicţii generate de faptul că inculpatul P.A. a declarat că a ajuns în Ungaria la data de 19 martie 2011 şi s-a deplasat împreună cu martorul L.A.J. în localitatea Janoshalma unde a vorbit personal cu patronul unei ferme pentru angajarea părţii vătămate, însă martora a declarat că a fost singură când a vorbit în acest sens cu sora sa.

De asemenea, inculpatul P.A. a declarat că a ajuns în Ungaria împreună cu partea vătămată şi inculpatul V.G.L. la data de 19 martie 2011, iar când a constatat că la data de 20 martie 2011 martorul M.B. i-a comunicat că fiica sa s-a întors în România s-a considerat exonerat de orice răspundere legată de faptul că minora i-a fost încredinţată de părinţi în baza procurii notariale.

Această susţinere este în mod evident nereală în condiţiile în care la data de 19 martie 2011 partea vătămată se afla cu certitudine deja în Austria, ceea ce pune la îndoială şi susţinerea inculpatului că în data de 19 şi 20 martie 2011 a încercat să faciliteze angajarea părţii vătămate, respectiv a cerut bani împrumut pentru a reveni cu partea vătămată în România.

De altfel, inculpatul P.A. nici măcar nu avea numărul de telefon al martorului M.B. în telefonul său ceea ce denotă că nu a avut niciodată intenţia ca după preluarea părţii vătămate să mai comunice vreodată cu martorul.

Totodată, în telefonul inculpatului, au fost păstrate numai două SMS-uri, unul fiind cel primit în data de 20 martie 2011, iar un altul în data de 27 noiembrie 2011, în condiţiile în care contorul mesajelor trimise indică un număr de 223 de mesaje.

Chiar admiţând că declaraţiile martorelor L.A.J. şi K.O. ar fi reale acestea nu sunt în măsură să infirme intenţia inculpatului P.A. de a recruta partea vătămată, prin înşelăciune, în vederea obligării la practicarea prostituţiei întrucât acestea nu au fost prezente când inculpatul a exercitat aceste acte faţă de partea vătămată şi martorii M.G. şi M.B., iar inculpatul V.G.L. a arătat că inculpatul P.A. ştia de la bun început că partea vătămată urma să practice prostituţia în Ungaria şi nicidecum să fie angajată în agricultură, arătând chiar că inculpatul P.A. voia să o exploateze chiar el în acest sens.

Totodată, instanţa a constatat că şi declaraţia martorei K.Z., propusă de către inculpatul V.G.L. în apărare, este nerelevantă în condiţiile în care acesta a refuzat să răspundă la întrebări legate de scopul aflării sale pe teritoriul Ungariei, motivând că este vorba de viaţa ei privată. În timpul audierii a fost evidentă poziţia martorei de a se abţine în declaraţii, preferând să răspundă la întrebări cu formula "nu ştiu".

Astfel, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, a răsturnat fără putinţă de tăgadă prezumţia de nevinovăţie, ai cărei beneficiari au fost inculpaţii, susţinerea inculpatului P.A. privind nevinovăţia sa, precum şi susţinerea inculpatului V.G.L. că partea vătămată M.E.J. ar fi practicat prostituţia pe raza mun. Sfântu Gheorghe anterior recrutării sale, fapt care ar fi fost cunoscut şi acceptat de tatăl acesteia, neavând suport faptic şi juridic pentru o asemenea ipoteză.

Declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate care relatează detaliat cele întâmplate, procesele-verbale întocmite, coroborate cu notele privind redarea scrisă a unor convorbiri telefonice, nu lasă niciun dubiu cu privire la starea de fapt reţinută.

Prin urmare, concluziile apărătorilor inculpaţilor care au arătat în esenţă că aceştia nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată nu au fost primite de către instanţă întrucât întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti a conturat o stare de fapt ce a determinat convingerea instanţei de fond că inculpaţii au comis acţiunile antisociale ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori.

În drept, fapta inculpatului V.G.L. care în cursul lunii martie 2011, împreună cu P.A. a recrutat-o, prin înşelăciune, pe partea vătămată minoră M.E.J. pe care apoi au transportat-o în Ungaria, iar apoi a exploatat-o pe teritoriul acestei ţări şi în Austria prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "Trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului P.A. care în cursul lunii martie 2011, împreună cu V.G.L., a recrutat-o, prin înşelăciune, pe partea vătămată minoră M.E.J. pe care apoi au transportat-o în Ungaria, în vederea exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "Trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor reţinută prin rechizitoriu, instanţa a constatat că deşi alineatul 3 al articolului 13 din Legea nr. 678/2001 are două teze, care prevăd limite de pedepse diferite, prin actul de sesizare nu s-a menţionat care dintre cele două teze este incidentă în cauză.

În opinia instanţei, faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului V.G.L., în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., şi din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 reţinută în sarcina inculpatului P.A., în infracţiunea, prevăzută, de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul V.G.L. de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţa constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:

Recrutarea şi transportarea, prin înşelăciune, a unei victime minore, cu promisiunea de a o duce în străinătate, pentru a munci în agricultură, dar în realitate scopul urmărit fiind exploatarea sexuală a acesteia, constituie modalităţi alternative prin care se săvârşeşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu cea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen.

Pentru existenţa infracţiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituţiei de bunăvoie de către acele persoane, şi nu prin inducerea în eroare, ori constrângerea acestora.

Ca atare, elementul care face diferenţierea între cele două infracţiuni este - în cazul proxenetismului - neexercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau nesupunerea ei la presiuni, în vederea practicării prostituţiei.

Or, din actele dosarului a rezultat că activităţile desfăşurate de inculpatul V.G.L., constând în recrutarea şi transportarea victimei minore M.E.J. în Ungaria şi Austria, s-au realizat, prin înşelăciune, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, în agricultură, dar în realitate victima odată ajunsă la destinaţie a fost obligată de către inculpat să practice prostituţia în folosul său.

În procesul de individualizare al pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, instanţa a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator (închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi), dispoziţiile părţii generale ale C. pen., circumstanţele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de fiecare inculpat, precum şi circumstanţele personale ale acestora.

Din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, în cursul judecăţii, instanţa a reţinut că inculpatul V.G.L. este în vârstă de 48 ani, a absolvit 10 clase, este divorţat şi nu are copii minori în întreţinere, nu are nicio calificare profesională, a lucrat diferite perioade ca muncitor necalificat, s-a ocupat şi de transportul unor vânzători ambulanţi din România în Ungaria Polonia, Slovenia şi a mai fost condamnat în trecut, fapta ce constituie obiectul acestui dosar fiind comisă, atât în stare de recidivă post-executorie, cât şi post-condamnatorie (urmare a faptului că în perioada anilor 2001 - 2003 inculpatul a recrutat diferite persoane şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către acestea, atât pe teritoriul României cât şi pe teritoriul Ungariei, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, ulterior fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere).

La stabilirea şi aplicarea pedepsei acestui inculpat, pentru fapta dedusă judecăţii, instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei, astfel cum au fost pe larg descrise în starea de fapt, în special împrejurarea că el a avut iniţiativa comiterii faptei, cooptându-l în această activitate şi pe inculpatul P.A. şi a beneficiat singur de foloase materiale rezultate din exploatarea victimei M.E.J., gradul ridicat de pericol social al faptei, starea de recidivă post executorie -infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă de inculpatul V.G.L. după executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 220 din 26 august 2002 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov (în executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la data de 20 mai 2001 şi liberat condiţionat la data de 23 februarie 2004 cu un rest de pedeapsă de 252 de zile), precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe baza acestor criterii, instanţa a aplica inculpatului V.G.L. o pedeapsă egală cu limita minimă prevăzută de lege, respectiv 10 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, apreciind că aceasta este de natură a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Instanţa a constatat că infracţiunea de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, a fost comisă de către inculpatul V.G.L. şi în stare de recidivă post condamnatorie, respectiv, după rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi înainte de începerea executării acestei pedepse, sens în care instanţa a dispus descontopirea acestei pedepse în pedepsele componente de; 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi ulterior, prin aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului V.G.L. prin prezenta sentinţa pronunţată în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare şi 4 luni închisoare aplicate acestui inculpat prin Sentinţa penală nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Cu privire la elementele ce caracterizează persoana inculpatului P.A., aşa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, în cursul judecăţii, acesta are vârsta de 37 de ani, a absolvit 8 clase, a lucrat diferite perioade ca muncitor necalificat, în anul 2008 a plecat în Ungaria unde după absolvirea unui curs de paznic de parcări, a lucrat în această calitate până în anul 2010, iar ulterior până la arestarea s-a a fost angajat cu forme legale la un magazin din reţeaua "I." din Budapesta ca agent de pază, este necăsătorit şi trăieşte în concubinaj cu L.A.J. şi nu are antecedente penale.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei acestui inculpat, pentru fapta dedusă judecăţii, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptei, astfel cum au fost pe larg descrise în starea de fapt, în special împrejurarea că nu el a avut iniţiativa comiterii faptei şi nu a beneficiat de foloasele materiale rezultate din exploatarea victimei M.E.J., gradul mediu de pericol social al faptei, precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe baza acestor criterii, instanţa de fond, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, a aplicat inculpatului P.A. o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, apreciind că aceasta este de natură a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi următoarele C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei) instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.E.J. şi în consecinţă a obligat pe inculpaţii V.G.L. şi P.A., în solidar, să plătească acesteia suma de 3.000 RON reprezentând daune morale.

La stabilirea acestei sume, instanţa de fond a considerat pe deplin justificată acordarea acestor despăgubiri în raport de suferinţele fizice şi mai ales psihice la care a fost supusă partea civilă, minoră la data comiterii faptei, aceasta fiind racolată prin înşelăciune şi apoi obligată să se prostitueze.

Instanţa nu a acordat părţii civile despăgubiri materiale în cuantum de 3.000 euro reprezentând sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei şi luaţi de inculpatul V.G.L., întrucât aceşti bani provin dintr-o activitate ilicită pentru care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii V.G.L. şi P.A..

Apelantul P.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul P.A. arată că infracţiunii reţinută în sarcina sa îi lipseşte latura subiectivă şi anume intenţia, de vreme ce în cauză nu s-a putut face dovada existenţei unui mobil sau a unui scop în ceea ce îl priveşte.

Împrejurarea că a transportat-o pe partea vătămată doar o singură dată în Ungaria, la data de 15 martie 2011, nu echivalează cu săvârşirea infracţiunii. Inculpatul a mai arătat că nu a fost dovedită acţiunea de inducere în eroare pe care ar fi exercitat-o asupra părţii vătămate M.E.J. şi martorului M.B., tatăl acesteia şi nici faptul că ar fi beneficiat de vreun folos material sau de altă natură de pe urma practicării prostituţiei de către această persoană. Or, recrutarea şi transportarea trebuia să se întâmple în scopul exploatării acestei persoane. Inculpatul V.G.L. a fost singurul care a desfăşurat activitatea infracţională. Referitor la solicitarea subsidiară, inculpatul a arătat că circumstanţele sale personale pozitive pot fi valorificate în scopul reducerii pedepsei aplicate până la un cuantum care să permită suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei. În acest sens a invocat atât lipsa antecedentelor penale, cât şi împrejurarea că o societate şi-a data acordul pentru a-l angaja în calitate de şofer.

Apelantul inculpat V.G.L. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, iar în urma rejudecării, reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele sale personale, astfel cum sunt evidenţiate în referatul de evaluare, precum şi circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, împrejurarea că nu a determinat-o pe partea vătămată să practice prostituţia prin constrângere sau ameninţare şi nici nu i-a luat sume de bani, ci doar a ajutat-o să practice prostituţia.

Prin Decizia penală nr. 31/Ap din 05 martie 2013 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpaţii V.G.L. şi P.A. împotriva Sentinţei penale nr. 39 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Covasna.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, reţine următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cauză şi care au fost analizate judicios. Ansamblul materialului probator descris în detaliu de către prima instanţă şi, în principal, declaraţiile părţii civile M.E.J., ale martorilor M.G. şi M.B., iar, parţial, şi ale inculpaţilor V.G.L. şi P.A. relevă faptul că cei doi inculpaţi, bazându-se şi pe faptul că martorul M.B. îl cunoştea pe inculpatul P.A. de 10 ani, i-au convins pe martorii M.B. şi M.G. să-şi dea consimţământul pentru deplasarea fiicei lor minore, în vârstă de 17 ani, M.E.J., în Ungaria, în vederea angajării sale în agricultură. Anterior, inculpatul V.G.L., profitând de faptul că partea vătămată provine dintr-o familie cu o situaţia materială precară, i-a promis acesteia că îi va facilita angajarea sa cu contract de muncă în Ungaria, în agricultură, contra unei remuneraţii de 70.000 forinţi/lună, programul fiind de la 08,00 la 20,00, iar cazarea gratuită.

În aceste condiţii martorii M.B. şi M.G. şi-au dat consimţământul în faţa notarului public S.R.D. din Sfântu Gheorghe, pentru ca fiica lor minoră să efectueze o călătorie pe ruta România-Ungaria şi retur, în perioada 14 martie 2011-31 decembrie 2011, însoţită de inculpatul P.A.

Astfel, s-a realizat acţiunea de recrutare a părţii vătămate minore prin inducere în eroare, în vederea exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituţiei, în perioada imediat următoare realizându-se transportarea sa în Ungaria, apoi în Austria, unde, folosind un act de identitate fals procurat de V.G.L., a practicat prostituţia în perioada 12 aprilie 2011 - 27 aprilie 2011. Martorii M.B. şi M.G. au declarat în mod constant faptul că inculpaţii V.G.L. şi P.A. le-au spus că îi vor facilita părţii vătămate M.E.J. găsirea unui loc de muncă în agricultură în Ungaria, iar declaraţiile acestora se coroborează cu cele ale părţii vătămate. Totodată, este evident faptul că inculpatul P.A. şi-a asumat răspunderea în ceea ce priveşte deplasarea părţii vătămate minore în Ungaria, având în vedere condiţiile în care se poate realiza deplasarea unui minor în străinătate în lipsa reprezentanţilor legali ai acestuia. Împrejurarea că transportul părţii vătămate a fost efectuat de către ambii inculpaţi, cu autoturismul aparţinând inculpatului P.A., demonstrează tocmai existenţa unei înţelegeri între aceştia cu privire la exploatarea părţii vătămate prin obligarea acesteia la practicarea prostituţiei în Ungaria. Ambii inculpaţi au transportat-o pe partea vătămată minoră cu autoturismul în Ungaria, unde au ajuns în data de 15 martie 2011. Inculpatul P.A. i-a lăsat pe inculpatul V.G.L. şi pe partea vătămată în localitatea Kiskunhalas, unde inculpatul V.G.L. deţinea un apartament şi şi-a continuat deplasarea spre Budapesta, unde locuia în acea vreme. Din Kiskunhalas, Ungaria, inculpatul V.G.L., prietenul acestuia, numitul M., împreună cu prietena sa, K. şi partea vătămată M.E.J. s-au deplasat cu un autoturism condus de fratele inculpatului, martorul V.C. în Austria, unde au ajuns în data de 19 martie 2011, fapt confirmat şi de SMS-ul transmis de inculpatul V.G.L. martorului M.B. în aceeaşi zi. În Austria, partea vătămată M.E.J. a fost lăsată la stabilimentul "O.", din Rosenburg unde i s-a spus că va practica prostituţia în folosul inculpatului V.G.L., care i-a predat un act de identitate emis de autorităţile maghiare pe numele S.A. Acest act de identitate îi permitea părţii vătămate să lucreze în stabiliment, unde nu erau primite persoane cu vârsta mai mică de 19 ani. Inculpatul i-a spus părţii vătămate că i-a uitat actul de identitate în Ungaria, justificând astfel predarea către acesta a unui alt act de identitate. Totodată, inculpatul i-a lăsat părţii vătămate un telefon mobil pentru a comunica cu aceasta, comunicare care s-a realizat până în data de 25 martie 2011.

Inculpatul i-a comunicat martorului M.B. printr-un SMS faptul că a fost în Austria şi totul este rezolvat. În data de 20 martie 2011, inculpatul V.G.L. i-a cerut martorului M.B. tot prin SMS să ia legătura cu inculpatul P.A. pentru a-i spune că partea vătămată a revenit în România, spunându-i că acest din urmă inculpat intenţionează să o vândă pe fiica sa contra sumei de 300.000 forinţi. Martorul i-a trimis un SMS inculpatului P.A. la data de 20 martie 2011 în care îi reproşa faptul că a abandonat-o pe fata sa şi îi comunica totodată că aceasta s-a întors în România împreună cu V.C.. Inculpatul P.A. nu i-a răspuns martorului.

Partea vătămată a rămas în stabilimentul "O." din Austria până în data de 28 martie 2011, când inculpatul V.G.L. a revenit cu un autoturism condus de fiul său V.L. şi au preluat-o pe aceasta, transportând-o înapoi în Ungaria. Cu acea ocazie, inculpatul i-a luat acesteia suma de 750 euro pe care i-a câştigat din practicarea prostituţiei.

Inculpatul V.G.L. şi partea vătămată s-au cazat la stabilimentul "E.", din localitatea Hegyeshalom, iar partea vătămată a practicat prostituţia în acest loc până în jurul datei de 11 aprilie 2011, câştigând suma de 250.000 forinţi, sumă luată de inculpat.

Partea vătămată, încercând să iasă din sfera de influenţă a inculpatului i-a propus acestuia şi Z., o persoană originară din România, comuna M., judeţul Covasna, să-i faciliteze revenirea în Austria, cu promisiunea că acolo va putea câştiga mai mulţi bani. Inculpatul l-a contactat pe administratorul barului "O.", prin intermediul prietenului său M., care a venit personal cu autoturismul pentru a-i transporta în Austria. Începând din data de 11 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. şi Z. au practicat prostituţia în stabilimentul "O." din Austria, partea vătămată fiind înregistrată sub numele S.A.. Partea vătămată i-a comunicat Z. faptul că V.G.L. îi ia toţi banii realizaţi în urma practicării prostituţiei, aceasta sfătuind-o să-i comunice inculpatului că nu mai e dispusă să-i remită bani. Inculpatul, aflând de opoziţia părţii vătămate, a început să o ameninţe pe aceasta la nr. de telefon Z, care era o cartelă cumpărată de partea vătămată, că dacă nu-i va trimite bani o să regrete şi o să ajungă în închisoare.

La data de 27 aprilie 2011, partea vătămată M.E.J. a cumpărat un bilet la trenul internaţional D. pentru a reveni în Ungaria, însă la data de 28 aprilie 2011, orele 03.10 a fost identificată de autorităţile maghiare la punctul de trecere a frontierei Lokoshaza având asupra sa actul de identitate emis de pe numele S.A., care la data de 21 martie 2011 a fost declarat pierdut. Pentru aceste motive s-a întocmit dosarul penal nr. 887/2011-7 pentru comiterea infracţiunii de "fals produs în acte publice", iar prin hotărârea adoptată la data de 25 decembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gyula s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de partea vătămată şi aplicarea faţă de acesta a unui avertisment. În data de 28 aprilie 2011 partea vătămată a revenit în România.

Faptul că inculpatul P.A. ştia că partea vătămată minoră urma să practice prostituţia în Ungaria rezultă din declaraţiile inculpatului V.G.L., cât şi din modalitatea în care acesta a acţionat după ce i-a lăsat pe inculpatul V.G.L. şi pe partea vătămată M.E.J. în localitatea Kiskunhalas, nepăstrând legătura cu partea vătămată, deşi procura notarială era în sensul că părinţii părţii vătămate au fost de acord ca fiica lor minoră să efectueze o călătorie pe ruta România - Ungaria şi retur, în perioada 14 martie 2011 - 31 decembrie 2011, însoţită de inculpatul P.A. Acesta din urmă a lăsat-o pe minoră în grija inculpatului V.G.L. şi nu a reacţionat în niciun fel nici atunci când tatăl părţii vătămate i-a trimis un mesaj prin care îi reproşa faptul că a abandonat-o pe fata sa şi îl anunţa că s-a întors în România împreună cu martorul V.C.. Inculpatul P.A. s-a arătat însă interesat, după declanşarea cercetărilor, de declaraţiile martorilor, ale coinculpatului, din convorbirile purtate cu acesta din urmă în data de 19 noiembrie 2011, orele 11:37:10, rezultând faptul că P.A. avea cunoştinţă că minora a fost exploatată de inculpatul V.G.L. pe teritoriul Austriei.

Nu are relevanţă pentru reţinerea acţiunii de recrutare şi transportare prin înşelăciune şi profitând de imposibilitatea părţii vătămate minore de a-şi exprima voinţa împrejurarea că inculpatul P.A. nu s-a implicat ulterior în exploatarea părţii vătămate alături de inculpatul V.G.L., având în vedere faptul că a cunoscut de la bun început motivul deplasării părţii vătămate în Ungaria. Din motive neelucidate, inculpatul P.A. nu acţionat alături de inculpatul V.G.L. în Ungaria sau în Austria în sensul exploatării părţii vătămate minore. Contribuţia inculpatului P.A. la săvârşirea faptei s-a reflectat însă în individualizarea pedepsei stabilite acestui inculpat.

Curtea de apel a apreciat că atât latura obiectivă a infracţiunii de trafic de minori, cât şi cea subiectivă, sunt dovedite în cauză. Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori. Or, probele administrate în cauză relevă faptul că inculpaţii P.A. şi V.G.L. au recrutat-o şi transportat-o în Ungaria pe partea vătămată M.E.J., în vârstă de 17 ani, în cursul lunii martie 2011, în scopul exploatării sexuale a acesteia.

Faptul că ambii inculpaţi aveau cunoştinţă despre vârsta părţii vătămate, precum şi scopul urmărit de aceştia, respectiv exploatarea acesteia în străinătate prin obligarea la practicarea prostituţiei, dovedesc intenţia directă cu care au acţionat inculpaţii. Starea de minoritate a părţii vătămate este esenţială pentru existenţa infracţiunii de trafic de minori, iar împrejurările în care au acţionat inculpaţii, prin inducerea în eroare a părţii vătămate şi a părinţilor acesteia cu privire la scopul deplasării în Ungaria se circumscriu elementului material al infracţiunii de trafic de minori în formă agravată. Nu poate fi reţinută apărarea inculpaţilor în sensul că partea vătămată avea cunoştinţă despre scopul deplasării în Ungaria, precum şi faptul că aceasta practica prostituţia anterior recrutării sale, fapt cunoscut şi de către tatăl acesteia, neexistând probe în acest sens. Chiar şi în ipoteza în care partea vătămată ar fi practicat prostituţia, având în vedere vârsta sa, acţiunea inculpaţilor de recrutare şi de transportare a acesteia în Ungaria este suficientă pentru reţinerea infracţiunii de trafic de minori.

Totodată, exploatarea de către inculpatul V.G.L. a părţii vătămate minore M.E.J. în Ungaria şi Austria, unde aceasta a practicat prostituţia în cele două stabilimente menţionate mai sus, este dovedită cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor M.B., M.G. şi V.L., care confirmă faptul că partea vătămată a trimis bani prin W.U. atât părinţilor, cât şi inculpatului V.G.L., acestuia din urmă prin intermediul fiului său, V.L. Practicarea prostituţiei de către partea vătămată în Austria şi Ungaria în cursul lunilor martie şi aprilie 2011 este dovedită atât de declaraţiile părţii vătămate, cât şi de actele de cercetare întocmite de către autorităţile judiciare austriece şi maghiare, în cadrul comisiilor rogatorii efectuate în cauză.

În mod întemeiat prima instanţă a înlăturat declaraţiile martorelor L.A.J. şi K.O., acestea fiind nesincere şi contrazise de ansamblul materialului probator. În deplină cunoştinţă de cauză, prin acţiuni de inducere în eroare a părţii vătămate minore şi a părinţilor acesteia, în scopul exprimării acordului (or pentru ca minora să se deplaseze în străinătate însoţită de inculpatul P.A., acţiuni de inducere în eroare constând în promisiunea găsirii unei slujbe în agricultură în Ungaria pentru partea vătămată minoră, inculpaţii V.G.L. şi P.A. au recrutat partea vătămată minoră şi au transportat-o în Ungaria în scopul exploatării sale prin obligarea ia practicarea prostituţiei, scop care a şi fost realizat de către inculpatul V.G.L., inculpatul P.A. având cunoştinţă despre faptul că partea vătămată practica prostituţia sub supravegherea inculpatului V.G.L.

Faptele săvârşite de inculpaţii V.G.L. şi P.A. au fost în mod corespunzător calificate juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001. Formele agravate ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzute de alin. (2) şi (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001 constau în săvârşirea acţiunii de recrutare şi de transport de către două persoane şi prin înşelăciune, astfel cum a fost descrisă mai sus.

Curtea de apel a apreciat că tribunalul a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor stabilite celor doi inculpaţi, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, de către două persoane împreună, profitând de vârsta părţii vătămate şi de starea materială precară a familiei acesteia, de scopul mercantil şi absolut imoral urmărit de cei doi inculpaţi, dar şi circumstanţele fiecărui inculpat, astfel încât pedepsele de 10 ani închisoare, în cazul inculpatului V.G.L. şi de 5 ani închisoare, în cazul inculpatului P.A., sunt de natură să asigure reeducarea acestora.

Având în vedere atitudinea procesuală a acestui inculpat, care în esenţă recunoaşte săvârşirea faptei, cu unele nuanţări, precum şi circumstanţele reale ale săvârşirii acesteia, curtea de apel a apreciat că nu se impune reducerea ei, pedeapsa stabilită fiind de natură şi suficientă să asigure atât reeducarea inculpatului, cât şi realizarea scopului ei preventiv.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.A., curtea de apel a apreciat că în mod justificat prima instanţă a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale şi împrejurarea că este integrat în comunitatea în care trăieşte, desfăşurând activităţi lucrative licite. Reţinerea circumstanţelor atenuante este determinată şi de contribuţia sa la săvârşirea faptei, care a fost determinantă, având în vedere faptul că el a fost împuternicit de către părinţii minorei să o transporte pe aceasta în Ungaria, însă nu a fost marcată şi de implicarea sa alături de inculpatul V.G.L. în exploatarea părţii vătămat şi nu a beneficiat de foloasele materiale rezultate din practicarea prostituţiei de către partea vătămată. Astfel, pedeapsa de 5 ani închisoare, orientată către minimul de 3 ani prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reflectă atât gradul de pericol social concret ridicat ai faptei, cât şi periculozitatea inculpatului şi nu se impune reducerea acesteia. Acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţei atenuante reţinute în favoarea inculpatului ar conduce la stabilirea unei pedepse într-un cuantum care nu ar asigura nici reeducarea inculpatului, nici realizarea scopului prevenţiei generale.

Curtea de apel a apreciat că latura civilă a cauzei a fost în mod temeinic soluţionată, inculpaţii fiind obligaţi în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 3000 RON către partea civilă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. şi în mod corect au fost respinse despăgubirile materiale solicitate de către partea vătămată, întrucât suma de bani solicitată de către aceasta provenea dintr-o activitate ilicită, fiind supusă confiscării speciale conform art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2000.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat recurs inculpaţii V.G.L. şi P.A..

Prin recursul formulat, inculpatul V.G.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând totodată aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Prin recursul formulat, inculpatul P.A. a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., apreciind că infracţiunii îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv intenţia, iar în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. raportat la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii V.G.L. şi P.A., Înalta Curte le apreciază că sunt nefondate, urmând să le respingă ca atare.

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaţilor, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care aceştia au acţionat.

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul P.A., respectiv lipsa intenţiei, Înalta Curte apreciază că este nefondată din următoarele considerente:

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.A., bazându-se pe relaţia de prietenie pe care o avea cu tatăl părţii vătămate, a acţionat în cunoştinţă de cauză, cunoscând că în urma obţinerii acordului de însoţire a părţii vătămate în Ungaria, aceasta urma să practice prostituţia.

Acest aspect rezultă atât din declaraţiile inculpatului V.G.L., cât şi din modalitatea în care acesta a acţionat după ce i-a lăsat pe inculpatul V.G.L. şi pe partea vătămată M.E.J. în localitatea Kiskunhalas, nepăstrând legătura cu partea vătămată, deşi procura notarială era în sensul că părinţii părţii vătămate au fost de acord ca fiica lor minoră să efectueze o călătorie pe ruta România-Ungaria şi retur, în perioada 14 martie 2011 - 31 decembrie 2011, însoţită de inculpatul P.A.. Acesta din urmă a lăsat-o pe minoră în grija inculpatului V.G.L. şi nu a reacţionat în niciun fel nici atunci când tatăl părţii vătămate i-a trimis un mesaj prin care îi reproşa faptul că a abandonat-o pe fata sa şi îl anunţa că s-a întors în România împreună cu martorul V.C. Inculpatul P.A. s-a arătat însă interesat, după declanşarea cercetărilor, de declaraţiile martorilor, ale coinculpatului, din convorbirile purtate cu acesta din urmă în data de 19 noiembrie 2011, orele 11:37:10, rezultând faptul că P.A. avea cunoştinţă că minora a fost exploatată de inculpatul V.G.L. pe teritoriul Austriei.

Împrejurarea că inculpatul P.A. nu s-a implicat ulterior în exploatarea părţii vătămate alături de inculpatul V.G.L. nu are relevanţă pentru reţinerea acţiunii de recrutare şi transportare prin înşelăciune şi profitând de imposibilitatea părţii vătămate minore de a-şi exprima voinţa, având în vedere că a cunoscut de la bun început motivul deplasării părţii vătămate în Ungaria.

În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor V.G.L. şi P.A. referitoare la modalităţile de individualizare şi de executare a pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Potrivit vechiului text al art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidenţă în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. În forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunţate anterior intrării în vigoare a legii. În această situaţie, rezultă că în cazul hotărârilor pronunţate de către instanţele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispoziţiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speţă, se constată că inculpaţii V.G.L. şi P.A. au declarat recurs împotriva unei decizii pronunţate la data de 05 martie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conţinutul textelor art. 385⁹ C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpaţi, anume greşita individualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate de către instanţa de apel, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Nici solicitarea inculpatului V.G.L. privind aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. nu poate fi analizată de instanţă, întrucât această solicitare, pe de o parte se circumscrie tot cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în forma pe care acesta o avea înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte potrivit art, 320¹ alin. (1) C. proc. pen. această solicitare ar fi putut interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei, însă inculpatul, în şedinţa publică din data de 11 iunie 2012, a precizat în mod expres că nu solicită soluţionarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că şi solicitarea inculpatului P.A. de aplicare a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. se circumscrie tot cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în forma pe care acesta o avea înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nici această critică nu poate fi analizată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii V.G.L. şi P.A. împotriva Deciziei penale nr. 31/Ap din 05 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va obliga pe recurentul inculpat P.A. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat V.G.L. la plata sumei de 475 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii V.G.L. şi P.A. împotriva Deciziei penale nr. 31/Ap din 05 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat P.A. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat V.G.L. la plata sumei de 475 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2573/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2579/2013. Penal. Furtul calificat (art. 209... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2568/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2570/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2572/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2573/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2579/2013. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2580/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2581/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2611/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs