ICCJ. Decizia nr. 2583/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2583/2013

Dosar nr. 42374/3/2012

Şedinţa publică din 04 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 1001 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.A.A. (deţinut în Penitenciarul Jilava).

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe revizuient la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 1230/III-6/2012 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi sub nr. 42374/3/2012 la această instanţă, revizuientul M.A.A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi c) C. pen. A solicitat, de asemenea, suspendarea executării hotărârii, până la rezolvarea cererii de revizuire.

În motivarea cererii, condamnatul a invocat o greşită interpretare şi apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal şi reţinerea unei greşite situaţii de fapt şi încadrării juridice a faptei.

În fapt, prin hotărârea şi în baza textelor citate, a susţinut că instanţa a hotărât condamnarea sa la 10 ani şi 6 luni închisoare, reţinându-se că a comis infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. a) şi c) C. pen. Din probele administrate a rezultat că în ziua de 20 ianuarie 2009 fiind în locuinţa părţii vătămate N. (fostă M.) E., a introdus mercur în două ţigări aflate într-un pachet aparţinând acesteia, aspecte care în opinia organelor de urmărire penală de la data emiterii rechizitoriului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii arătate mai sus, întrucât cantitatea de mercur ar fi fost o doză letală iar modul de pregătire/concepere a faptei ar putea pune în pericol viaţa părţii vătămate.

Ulterior condamnării s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei (art. 394 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.). Astfel, ca urmare a studierii „Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică” a remarcat că în pachetul de ţigări au fost identificate mai multe ţigări ce conţineau mercur, decât cele două despre care are cunoştinţă. Pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de ţigări, în sensul că au modificat substanţial cantitatea de mercur din ţigări dar şi modul de aşezare a mercurului. A arătat că instanţa nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluţionării cauzei datorită lipsei posibilităţii dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele. În această cauză instanţa a luat la cunoştinţă că ar exista anumite fapte sau împrejurări de care ar depinde soluţionarea cauzei, dar nu au fost cunoscute mijloacele de probă.

Din punctul său de vedere este absurd a menţine o eroare judiciară evidentă, numai pentru a pedepsi partea care a neglijat să invoce faptul sau proba cunoscute de el în judecata precedentă.

În prezent aceste fapte fac obiectul Dosarelor penale:

- nr. 149/P/2011 instrumentat de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi,

- nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în care se derulează activităţi specifice de identificare şi tragere la răspundere penală a persoanelor implicate în contrafacerea sau alterarea probelor.

Cu ocazia derulării activităţilor de cercetare în vederea soluţionării celor două dosare au fost identificate mijloace de probă şi împrejurări considerate „noi” care nu au putut fi cunoscute de instanţă la data pronunţării hotărârii de condamnare a sa.

Una este foarte evidentă, întrucât fapta pentru care a fost condamnat este comisă la 20 ianuarie 2009 iar pachetul de ţigări ce conţinea mercur (în doză letală?!.) a fost predat de un poliţist care a fugit şi a refuzat să se legitimeze la Secţia 25 Poliţie, abia la 10 martie 2009, deci după o lună şi 18 zile. Această chestiune trebuie analizată şi în raport de reţinerea instanţei de fond care în considerentele sale a arătat că „inculpatul M.A.A. a introdus mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în ţigările ce urmau să fie fumate de către partea vătămată”. Aproximând cantitatea de mercur din ţigări, nici instanţa de fond nu are convingerea că doza de mercur aflată în ţigări la 20 ianuarie 2009 este una letală, ori că în termometrul din care a fost luat mercurul există această cantitate, însă cu toate acestea aplică o pedeapsă cu închisoarea exagerat de mare şi implicit nelegală.

Pe această chestiune a cantităţii de mercur, a susţinut că în situaţia în care se dovedeşte şi se admite că a fost mult mai mică în ţigările aflate în locuinţa părţii vătămate la 20 ianuarie 2009, rezultă că încadrarea juridică este greşită şi poate fi vorba de o tentativă de vătămare corporală gravă prevăzută şi pedepsită de art. 20 alin. (2) raportat la art. 182 alin. (1), (2), (3) şi (4) din C. pen. întrucât i s-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

De altfel, încadrarea juridică este greşită şi pentru că atât în rechizitoriu cât şi în hotărâri nu se arată despre ce alineat al art. 20 C. pen. este vorba. Există 5 forme ale tentativei (întreruptă, fără efect, proprie, improprie şi absolut improprie sau imposibilă) - ultima dintre acestea nefiind pedepsită art. 20 alin. (3).

În altă ordine de idei, a învederat faptul că indiferent de cantitatea de mercur aflată în ţigări, atunci când se aprinde o ţigară se trag fumuri succesive or, constatându-se după primul fum că gustul este neplăcut, se încetează a se mai fuma iar fapta ilegală (indiferent care este încadrarea ei juridică) este imposibil a se mai consuma.

Doar dacă, ipotetic, fumătorul doreşte să se sinucidă continuă să fumeze ţigări în care se află cantitatea de mercur ce-i este letală ?!.

S-a reţinut în mod greşit de către instanţa de fond că „este de notorietate faptul că mercurul lichid poate provoca în cantităţi suficiente moartea unei persoane”, pentru că lucrurile nu stau chiar aşa, întrucât depinde unde este folosit, cum este folosit şi în combinaţie cu ce altă substanţă ori lichid vine în contact. Aici dau cu titlu de exemplu Decizia nr. 1754 din 06 Octombrie 1966 a Tribunalului Suprem Colegiul Penal în care s-a reţinut că „fapta aceluia care în scopul de a produce moartea unei persoane îi dă să bea un ceai de muşeţel în care a amestecat mercurul în stare lichidă scos dintr-un termometru, nu constituie tentativă la infracţiunea de omor.

Mercurul în stare lichidă nu este toxic, având această proprietate numai când este în stare de vapori sau de pulverizare extra fină. În consecinţă, consumarea unei cantităţi de mercur în stare lichidă nu poate produce moartea unei persoane. Întrebuinţarea acestei substanţe în scopul arătat exclude posibilitatea de a se comite infracţiunea de omor, datorită modului cum a fost concepută executarea”.

Tribunalul a apreciat că, în situaţia unei tentative imposibile prevăzută de art. 20 alin. (3) C. pen. - „nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea” şi se impune achitarea în temeiul art. 10 din C. proc. pen. (lit. a) sau b)¹ sau c) sau d) sau chiar e) = eroare de fapt).

Extrapolând, se poate spune că mercurul combinat cu tutunul tratat şi aflat într-o ţigară cu filtru îşi diminuează efectele toxice sau chiar le anulează. Un rol decisiv îl are filtrul ţigaretei care diferă ca proprietăţi de la o marcă la alta. Dar pentru aceasta se impunea şi se impune o expertiză (constatare tehnico-ştiinţifică) chimică cu obiective proprii, fără să se aibă în vedere numai considerente teoretice.

În această cauză se mai pune şi problema desistării întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din C. pen. deoarece revizuientul s-a desistat sunând-o pe partea vătămată pentru a-i comunica să nu fumeze ţigările aflate pe masă şi acest fapt se coroborează cu declaraţia părţii vătămate care la 18 noiembrie 2009 fiind audiată, a declarat că nu-şi mai aminteşte daca inculpatul a căutat-o la telefon în ziua de 20 ianuarie 2009 cât şi cu reţinerea instanţei cu privire la personalitatea acestuia, care a arătat că pe timpul procesului a avut o atitudine relativ sinceră.

Revenind la conţinutul tentativei, a arătat că hotărârea de condamnare este netemeinică şi nelegală şi s-a impus rejudecarea cauzei datorită imposibilităţii consumării infracţiunii în raport de modul cum a fost concepută executarea.

Acest argument a fost susţinut din punct de vedere probator de:

- experimentele efectuate de organul de urmărire penală care sunt mijloace de probă obţinute în mod nelegal, fără valoare probantă efectuate în alte condiţii decât ale actului material (folosirea altei mărci de ţigarete, folosirea altui model de termometru, etc). Practic prin efectuarea acestor experimente se poate concluziona că urmarea socialmente periculoasă nu se poate produce;

- relaţiile şi informaţiile obţinute de la facultatea de chimie, etc.

Organul de urmărire penală şi nici instanţa de judecată nu au făcut dovada că mercurul introdus în ţigarete se poate evapora în totalitate şi concomitent cu arderea tutunului, poate trece prin filtrul ţigaretelor şi să fie inhalat de victimă.

Procedura realizării unei asemenea constatări de natură chimică ca şi mijloc de probă, necunoscută de instanţa de judecată este reglementată de:

- Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (R.E.A.C.H.).

Regulamentul conţine metodele de testare şi formulele chimice care se aplică în scopul determinării proprietăţilor fizico - chimice, a toxicităţii şi a ecotoxicităţii substanţelor.

A apreciat că doza letală de vapori de mercur invocată de organele de urmărire penală şi de instanţa de judecată trebuie determinată la extremitatea filtrului ţigaretelor, la suprafaţa de contact cu aerul şi nu la doza de substanţă toxică degajată în atmosferă.

Cantitatea de vapori de mercur considerată doză letală se apreciază în funcţie de greutatea corporală, sănătate, vârstă, gradul de puritate al vaporilor de mercur, precum şi de alte elemente.

Prin urmare, a apreciat că hotărârea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare susţinută din punct de vedere probatoriu numai pe considerente pur teoretice (extrase din diferite cursuri sau publicaţii ştiinţifice), fără a se recurge la una dintre metodele reglementate de legislaţia invocată, este netemeinică şi implicit nelegală.

Pe de altă parte, chiar organele de urmărire penală au demonstrat cu ocazia experimentelor efectuate, că infracţiunea nu se poate consuma, aşa cum a fost concepută executarea.

Conchizând, în această cauză - din punctul de vedere al revizuentului, s-a impus în principal achitarea şi în subsidiar schimbarea încadrării juridice, pe considerentele expuse mai sus.

De asemenea, a apreciat că există o încălcare a principiului legalităţii, încriminării şi pedepsei, fapta fiind irelevantă penal şi nu o tentativă pedepsibilă (Drept Penal - Partea Generală de Traian Dima -pag. 218 şi urm.)

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 393 şi 394 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. şi pe toate dispoziţiile legale în această materie.

În dovedirea acţiunii, a înţeles să se folosesc de următoarele probe:

Dosarele penale: nr. 149/P/2011 instrumentat de procurorii din cadrul Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nr. 35378/3/2009 al Tribunalului Bucureşti,

- relaţii de la fabricatul de ţigarete din care să rezulte procentul de reţinere de către elementul filtrant a vaporilor toxici,

- relaţiile de la Ministerul Sănătăţii,

- relaţiile de la Ministerul Sănătăţii cu privire la proprietăţile fizico - chimice ale mercurului folosit la fabricarea termometrelor medicale.

- efectuarea unei constatări tehnico - Ştiinţifice chimice prin metoda dinamică (metoda lui Cottrell) prevăzută de Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009, filele 4-7,

- alte dovezi ce se vor considera utile soluţionării cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen, procurorul a efectuat actele de cercetare corespunzătoare, concluziile fiind cuprinse în referatul înaintat.

În respectivul referat, s-a reţinut că prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 859/P/200,9 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. a) şi c) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în data de 20 ianuarie 2009, în imobilul din Bucureşti, sector 6 unde locuia soţia sa împreună cu fiica lor M.A.D. în vârsta de 6 ani, inculpatul a introdus mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în ţigările ce urmau să fie fumate de către partea vătămată M. (în prezent N.) E., vaporii toxici emişi la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a determina afectarea severă şi structurală a organelor interne cu provocarea decesului persoanei.

Prin sentinţa penală nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen. în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.A. la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a), b), d, e) C. pen. în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza disp. art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive de la 29 mai 2009 la zi. În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 100 000 lei daune morale către partea civila.

Prin Decizia penală nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penala nr. 1681 din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 20 iulie 2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti cererea de revizuire formulată de M.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală. La data de 24 august 2012 a fost înregistrată cererea formulată de revizuient prin apărător ales privind stadiul cercetărilor. La data de 24 septembrie 2012 i s-a comunicat apărătorului ales că dosarul se afla în lucru, fiind în curs de soluţionare. La lucrare a fost ataşat dosarul de fond.

În urma cercetărilor au rezultat următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul condamnat M.A.A. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pronunţata în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Revizuientul condamnat a susţinut în cererea sa că, ulterior condamnării sale, s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei, respectiv se arată că pe perioada derulării procesului penal, persoane necunoscute au alterat principala probă, pachetul de ţigări, în sensul că au modificat substanţial cantitatea de mercur din ţigări dar şi modul de aşezare a mercurului. S-a mai susţinut că aceste fapte fac obiectul mai multor Dosare penale: nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Alte motive invocate de condamnatul revizuient ar fi greşita încadrare juridică a faptei, tentativa la infracţiunea de vătămare corporala gravă, în loc de tentativa la infracţiunea de omor calificat, iar pe de altă parte se invocă împrejurări precum desistarea sau existenţa unei tentative imposibile.

Procurorul a apreciat cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. primul dintre motivele de revizuire care sunt expres şi limitativ reglementate de lege este acela ca „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cererii” iar potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. al doilea motiv ar fi acela ca „un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”.

În cursul declaraţiei sale date în fata instanţei de fond revizuientul condamnat a relatat următoarele: „după ce am intrat în casa mi-a dat prin cap, pentru că aveam un termometru la mine care se spărsese să pun nişte picături de mercur în ţigările părţii vătămate pentru a o speria. A durat câteva momente până când am pus picăturile de mercur în ţigări, mi-am dat seama că dacă ţigările sunt în poziţie verticala picăturile curg. .Am folosit o scobitoare ca să scot puţin tutun din ţigară, am pus picătura de mercur în ţigara şi apoi am pus tutunul la loc, când întorceam ţigara am constatat că mercurul curge din ţigara. Am pus mercur în două ţigări din pachet.”

Declaraţia părţii vătămate M.E. confirma aceleaşi aspecte şi se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv T.M.E.C. şi I.D.M.

Astfel, din cele învederate anterior a reieşit că inculpatul a recunoscut în cursul cercetării judecătoreşti în prima instanţa că a pus mercur în mai multe ţigări pe care le fuma de obicei partea vătămată.

Aceeaşi poziţie a fost menţinută de revizuient şi cu ocazia audierii sale în calea de atac a apelului. Cu această ocazie revizuientul a învederat faptul că a introdus în ţigări o cantitate mai mică de mercur decât cea scoasă dintr-un termometru spart. A mai arătat revizuientul: „I-am băgat mercurul în ţigare, o idee ce mi-a venit pe loc pentru a mă răzbuna sau mai degrabă pentru a face o farsă în sensul că soţia mea urma să se sperie când ar fi observat că este ceva în acea ţigara, când mercurul se va stinge din ţigara şi în procedura reconstituirii mercurul s-a scurs din ţigara”. Partea vătămată a fost reaudiată şi şi-a menţinut declaraţia.

Din lecturarea motivelor de apel ale revizuientului (filele 19-25 Dosar nr. 35378/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti) se poate observa ca prin cererea sa de revizuire condamnatul revizuent a reiterat practic motivele de apel, motive care au fost analizate şi cenzurate de către Curtea de Apel Bucureşti cu ocazia judecării apelului declarat de revizuient împotriva hotărârii de condamnare. În calea de atac a recursului revizuentul a reiterat aceleaşi aspecte, că nu a premeditat fapta, că nu a dorit să o ucidă pe partea vătămată şi doar să o sperie, că acea cantitate iniţială de mercur a fost modificată, în sensul că a fost suplimentată de partea vătămată şi persoane din anturajul acesteia, că doza de mercur nu era suficientă pentru a provoca decesul părţii vătămate.

Toate aspectele invocate de revizuient au fost analizate şi cenzurate în cursul cercetării judecătoreşti în prima instanţa şi în căile de atac, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, coroborat cu declaraţia de recunoaştere parţială de către revizuient a faptei imputate, respectiv tentativa la omor deosebit de grav. În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că în interiorul unei ţigări din pachetul blue pus la dispoziţie, al celor două ţigări ambalate separat în folie, precum şi în interiorul foliei puse la dispoziţie, s-au pus în evidenţă 5,400 grame mercur lichid. În plus, mercurul metalic (lichid) nu este toxic, dar acesta devine toxic ca dispersie fina, prin inhalare de vapori (care se formează chiar şi la temperatură scăzută).Doza letală este de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat.

După cum se poate observa, revizuientul condamnat nu invocă împrejurări noi, necunoscute de instanţa de fond, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta şi analizate pe baza apărărilor inculpatului şi a întregului probatoriu administrat în cauză. Acesta invoca şi o greşită interpretare şi apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal şi reţinerea unei greşite situaţii de fapt şi încadrări juridice a faptei.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii penale definitive. Datorită acestui caracter, revizuirea se poate exercita numai în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.

În legătură cu motivele invocate de către revizuient, care ar putea fi încadrate în disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a arătat că revizuirea unei hotărâri definitive întemeiată pe acest motiv poate fi cerută numai când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Astfel cum s-a arătat anterior, revizuientul condamnat invocă o greşita apreciere şi interpretare a probatoriului deja administrat în cauza cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanţa de fond şi care să fie de natură să conducă la concluzia că soluţia de condamnare ar fi nelegală şi netemeinică. Atât instanţa de fond, cât şi instanţele de control judiciar au verificat probatoriul administrat şi susţinerile şi apărările revizuientului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit disp. art. 395 C. proc. pen. situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c), şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătoreasca sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

În urma cercetărilor cu privire la stadiul Dosarului nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a reieşit că acesta are ca obiect plângerea penală formulată de revizuentul M.A.A. Împotriva numiţilor N.E., T.M. şi „V.”, cu privire la infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. şi 312 C. pen. şi se află în curs de soluţionare, nefiind încă pronunţată nicio soluţie în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat şi a reţinut că cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, formulată de către revizuientul M.A.A. este inadmisibilă.

Din motivarea în fapt şi în drept a cererii sale, revizuientul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, care se referă la admisibilitatea revizuirii când s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei, fapte şi împrejurări care determină o altă soluţie în cauză, decât aceea de condamnare la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă.

Faptele şi împrejurările la care se referă revizuientul reprezintă o nouă apreciere a probelor deja administrate şi o altă perspectivă pe care el însuşi a avut-o asupra probelor după hotărârea de condamnare. Astfel, în cerere a arătat că în urma studierii „Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică”, a remarcat că în pachetul de ţigări au fost identificate mai multe ţigări ce conţineau mercur, decât cele două despre care avea cunoştinţă. Pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de ţigări, în sensul că au modificat substanţial cantitatea de mercur din ţigări dar şi modul de aşezare a mercurului. A arătat că instanţa nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluţionării cauzei datorită lipsei posibilităţii dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele. În această cauză instanţa a luat la cunoştinţă că ar exista anumite fapte sau împrejurări de care ar depinde soluţionarea cauzei, dar nu au fost cunoscute mijloacele de probă.

De asemenea, „împrejurare nouă” reprezintă, în opinia revizuientului, faptul că pachetul de ţigări în care a fost introdus mercurul a fost predat mult mai târziu organelor de poliţie de către un poliţist care a fugit iniţial, că instanţa a avut incertitudini în legătură cu cantitatea de mercur care a fost introdusă în ţigarete, că experimentele pe baza cărora a fost stabilită vinovăţia sa sunt irelevante întrucât nu au avut la bază aceleaşi elemente ca cele de la data faptei, că instanţa nu a cunoscut Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (R.E.A.C.H.), regulament care conţine metodele de testare şi formulele chimice care se aplică în scopul determinării proprietăţilor fizico - chimice, a toxicităţii şi a ecotoxicităţii substanţelor.

Potrivit textului de lege, caracter de noutate trebuie să aibă faptele probatorii, probele în înţelesul art. 63 C. proc. pen, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind esenţial pentru reţinerea art. 394 alin. (1) lit. a) C. prroc. pen, ca faptul pretins nou, să nu fi fost cunoscut de către instanţă.

Or, aşa cum a susţinut şi procurorul în cuprinsul referatului său, toate cele invocate de către revizuient în cererea de revizuire, au constituit motive de apel, aflate la filele nr. 19-25 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi motive de recurs (filele nr. 28-31 dosar Înalta Curte de Casație șiJustiție), analizate şi înlăturate motivat de către instanţe.

Nici Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (R.E.A.C.H.), nu poate justifica promovarea unei căi extraordinare de atac precum revizuirea, pe de o parte pentru că acesta a fost cunoscut la data pronunţării primei instanţe fiind anterior cu 5 luni datei dezbaterilor pe fondul cauzei (deci nu a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii), iar pe de altă parte, pentru că Regulamentul respectiv reprezintă o normă de reglementare, iar nu o descoperire ştiinţifică de natură să extindă limitele cunoaşterii în materia toxicităţii mercurului sau a posibilităţilor de izolare a acestei substanţe în mediu.

Avându-se în vedere probatoriul administrat cu ocazia judecării cauzei care a atras condamnarea revizuientului, s-a apreciat că elementele expuse în susţinerea cererii de revizuire de faţă, nu pot conduce la o altă încadrare juridică a faptelor şi la o altă soluţie decât cea care a fost dată.

În consecinţă, instanţa a respins cererea de revizuire.

II. Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel revizuientul M.A.A., solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale apelate.

În motivele de apel, revizuientul a arătat că în mod greşit prima instanţă a considerat că faptele şi împrejurările expuse nu sunt noi, deşi revizuientul a invocat faptul că nu există nicio probă certă potrivit căreia mercurul introdus în ţigări se poate volatiliza şi poate fi inhalat de partea vătămată. A mai precizat că fenomenul chimic şi de vaporizare a mercurului în împrejurările specifice cauzei, precum şi mijloacele de probă prin care acest fenomen se produce, nu au fost cunoscute instanţei până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. A menţionat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra probelor solicitate şi nici nu a verificat aspectele sesizate privind efectuarea de cercetări faţă de mai multe persoane audiate în instanţă, dar şi împotriva poliţistului,,V.” care a fost principalul depozitar al pachetului de ţigări în perioada 20.01-10 martie 2009 şi care, în urma unei înţelegeri cu partea vătămată, ar fi alterat această probă prin adăugare de mercur şi în alte ţigări în scopul obţinerii dozei letale. A concluzionat că, în speţă, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Examinând sentinţa penală apelată, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii: existenţa unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei şi prin acestea să se poată dovedi netemeinicia hotărârii penale a cărei revizuire se cere.

Revizuientul nu a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanţa care l-a condamnat, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta şi analizate pe baza apărărilor inculpatului şi a întregului probatoriu administrat în cauză şi de asemenea, a învederat greşita apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal şi a contestat totodată încadrarea juridică.

Acesta, de altfel, a contestat experimentele efectuate de organele de urmărire penală, solicitând efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice printr-o metodă reglementată în anul 2009, or, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. faptele sau împrejurările trebuie să fie noi, nu mijloacele de probă prin care se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanţă.

Motivul de revizuire invocat privind efectuarea de cercetări faţă de unele persoane audiate în cauză şi faţă de poliţistul,,V.” se întemeiază pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., însă una din condiţiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire este ca infracţiunea imputată să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, conform art. 395 C. proc. pen., revizuientul nefăcând dovada îndeplinirii acestei condiţii.

Cu privire la critica privind nepronunţarea de către prima instanţă cu privire la probele solicitate în susţinerea cererii de revizuire, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că instanţa de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, punerea în discuţie a probelor menţionate urmând a fi făcută doar în cazul constatării admisibilităţii în principiu a cererii.

În consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 31 din 13 februarie 2013 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul M.A.A. împotriva sentinţei penale nr. 1001 din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 42374/3/2012.

A fost obligat apelantul-revizuient la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs revizuientul condamnat M.A.A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi rejudecând să constate că cererea de revizuire este admisibilă în principiu şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru soluţionarea cererii de revizuire.

În susţinerea recursului, recurentul revizuient a arătat că este admisibilă în principiu cererea de revizuire întrucât au apărut împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanţele de judecată la data judecării cauzei.

Aceste împrejurări rezultă din nota de expertiză extrajudiciară prin care se arată că riscul ca inhalarea cu mercur prin fumarea ţigărilor este foarte redus cantitativ şi pericolul de a pune viaţa în primejdie a unei persoane nu există şi întrucât inhalarea de mercur prin fumarea ţigărilor ce conţinea mercur nu se poate pune în primejdie viaţa unei persoane, în opinia recurentului apare ca imposibilă condamnarea sa pentru tentativă de omor.

Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârile recurate în raport de motivul de critică invocat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de revizuientul condamnat M.A.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât cu titlu de premisă se reţine că prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 859/P/200,9 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) şi c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.A. la o pedeapsă de 10 ani şi 6 luni închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza disp. art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive de la 29 mai 2009 la zi.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 100 000 lei daune morale către partea civilă.

Prin Decizia penală nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A..

În urma cercetărilor a rezultat că revizuientul condamnat a susţinut în cererea sa că, ulterior condamnării sale, s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei, respectiv se arată că pe perioada derulării procesului penal, persoane necunoscute au alterat principala probă, pachetul de ţigări, în sensul că au modificat substanţial cantitatea de mercur din ţigări dar şi modul de aşezare a mercurului.

S-a mai susţinut că aceste fapte fac obiectul mai multor Dosare penale: nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Procurorul a apreciat cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat ca fiind inadmisibilă.

Cu titlu de secunda premisă, Înalta Curte are în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii penale definitive şi datorită acestui caracter, revizuirea se poate exercita numai în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În legătură cu motivele invocate de către revizuient, care ar putea fi încadrate în disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se reţine că revizuirea unei hotărâri definitive întemeiată pe acest motiv poate fi cerută numai când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Or, aşa cum s-a arătat anterior, revizuientul condamnat invocă o greşita apreciere şi interpretare a probatoriului deja administrat în cauza cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanţele de fond şi de apel şi care să fie de natură să conducă la concluzia că soluţia de condamnare ar fi nelegală şi netemeinică, întrucât atât instanţa de fond, cât şi instanţele de control judiciar au verificat probatoriul administrat şi susţinerile şi apărările revizuientului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit disp. art. 395 C. proc. pen. situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c), şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

În urma cercetărilor cu privire la stadiul Dosarului nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a reieşit că acesta are ca obiect plângerea penală formulată de revizuentul M.A.A. împotriva numiţilor N.E., T.M. şi „V.”, cu privire la infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. şi 312 C. pen. şi se află în curs de soluţionare, nefiind încă pronunţată nicio soluţie în cauză.

În fine, în propriul demers analitic, Înalta Curte reţine că prin cererea sa de revizuire, revizuientul condamnat M.A.A. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, care se referă la admisibilitatea revizuirii când s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei, fapte şi împrejurări care determină o altă soluţie în cauză, decât aceea de condamnare la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă.

Or, faptele şi împrejurările la care se referă revizuientul reprezintă o nouă apreciere a probelor deja administrate şi o altă perspectivă pe care el însuşi a avut-o asupra probelor după hotărârea de condamnare.

Astfel, în cererea de revizuire a arătat că în urma studierii „Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică”, a remarcat că în pachetul de ţigări au fost identificate mai multe ţigări ce conţineau mercur, decât cele două despre care avea cunoştinţă şi pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de ţigări, în sensul că au modificat substanţial cantitatea de mercur din ţigări dar şi modul de aşezare a mercurului.

S-a mai arătat că instanţa de condamnare nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluţionării cauzei datorită lipsei posibilităţii dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele.

De asemenea, „împrejurare nouă” reprezintă, în opinia revizuientului, faptul că pachetul de ţigări în care a fost introdus mercurul a fost predat mult mai târziu organelor de poliţie de către un poliţist care a fugit iniţial; că instanţa a avut incertitudini în legătură cu cantitatea de mercur care a fost introdusă în ţigarete; că experimentele pe baza cărora a fost stabilită vinovăţia sa sunt irelevante întrucât nu au avut la bază aceleaşi elemente ca cele de la data faptei; că instanţa nu a cunoscut Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (R.E.A.C.H.), regulament care conţine metodele de testare şi formulele chimice care se aplică în scopul determinării proprietăţilor fizico - chimice, a toxicităţii şi a ecotoxicităţii substanţelor.

Înalta Curte are în vedere că potrivit textului de lege, caracter de noutate trebuie să aibă faptele probatorii, probele în înţelesul art. 63 C. proc. pen; iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind esenţial pentru reţinerea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, ca faptul pretins nou, să nu fi fost cunoscut de către instanţă.

Or, aşa cum a susţinut şi procurorul în cuprinsul referatului său, toate cele invocate de către revizuient în cererea de revizuire, au constituit motive de apel, aflate la filele nr. 19-25 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi motive de recurs (filele nr. 28-31 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), analizate şi înlăturate motivat de către instanţele de control judiciar.

Nici Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei U.E. din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (R.E.A.C.H.), nu poate justifica promovarea unei căi extraordinare de atac precum revizuirea, pentru că acesta a fost cunoscut la data pronunţării primei instanţe fiind anterior cu 5 luni datei dezbaterilor pe fondul cauzei (deci nu a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii); iar pe de altă parte, pentru că Regulamentul respectiv reprezintă o normă de reglementare şi nu o descoperire ştiinţifică de natură să extindă limitele cunoaşterii în materia toxicităţii mercurului sau a posibilităţilor de izolare a acestei substanţe în mediu.

De altfel, este decisiv că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că „în interiorul unei ţigări din pachetul pus la dispoziţie, al celor două ţigări ambalate separat în folie, precum şi în interiorul foliei puse la dispoziţie, s-au pus în evidenţă 5,400 grame mercur lichid.

În plus, mercurul metalic (lichid) nu este toxic, dar acesta devine toxic ca dispersie fina, prin inhalare de vapori (care se formează chiar şi la temperatură scăzută).doza letală este de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat”.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai are în vedere că motivul de revizuire invocat privind efectuarea de cercetări faţă de unele persoane audiate în cauză şi faţă de poliţistul „V.” se întemeiază pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., însă una din condiţiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire este ca infracţiunea imputată să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, conform art. 395 C. proc. pen.; iar revizuientul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 04 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2537/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2612/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... →

ICCJ. Decizia nr. 2583/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2583/2013. Penal