ICCJ. Decizia nr. 2632/2013. Penal. Contestaţie (Plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2632/2013
Dosar nr. 3908/1/2013
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin încheierea de la 5 iulie 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus în baza art. 168 C. proc. pen., respingerea cererii inculpatului P.F.D. având ca obiect ridicarea sechestrului asigurător instituit de către D.N.A. prin ordonanţa din data de 8 martie 2011 asupra imobilului reprezentând un apartament compus din trei camere şi dependinţe, situat în municipiul T., str. S., judeţul Timiş, şi imobilului reprezentând un apartament compus din trei camere şi dependinţe, situat în municipiul T., str. G.L., judeţul Timiş.
A dispus restituirea chitanţelor nr. A1 din 12 iunie 2013 şi nr. A2 din 12 iunie 2013 precum şi a recipiselor de consemnare la Banca C. nr. B1 din 12 iunie 2013 şi nr. B2 din 12 iunie 2013 reprezentând sumele de 100 euro şi 3.500 euro, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.F.D. a solicitat Curţii de Apel Timişoara să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din data de 8 martie 2011 asupra imobilului constând în apartament compus din 3 camere şi dependinţe şi teren în cotă de 21/290 mp în folosinţă situat în T., str. S., judeţul Timiş şi prin ordonanţa din data de 21 aprilie 2011, asupra imobilului constând în apartament compus din 3 camere şi teren în cotă de 10/2262 mp în folosinţă situat în T. pe str. G.L., judeţul Timiş.
În susţinerea cererii, inculpatul a solicitat a se reţine că la data de 12 iunie 2013 a consemnat la Banca C. la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara întreaga sumă de 100 euro pentru care s-a instituit sechestrul asigurător pe imobilul situat în T. pe str. S., judeţul Timiş, iar bunul imobil situat în T. pe str. G.L., judeţul Timiş este grevat de o ipotecă anterioară sechestrului asigurător, constând în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare constând în promisiunea de a înstrăina prin vânzare după data de 15 martie 2013 şi încasarea ultimei rate în cuantum de 3.500 euro, conform promisiunii.
Reţine Curtea de Apel Timişoara că inculpatul P.F.D. este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, luare de mită, în formă continuată şi complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi la art. 274 din aceeaşi lege şi la art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În raport de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra celor două imobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurenţa sumelor de 100 euro şi 621.813,96 RON pentru infracţiunile de luare de mită şi contrabandă cu ţigări.
De asemenea, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara s-a constituit parte civilă, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, cu suma totală de 2.062.387,12 RON pentru reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată.
Faţă de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului apreciază Curtea de Apel Timişoara că instituirea măsurilor asigurătorii şi menţinerea acestora în continuare este justificată de împrejurarea că prejudiciul nu a fost achitat în întregime.
Referitor la antecontractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în str. G.L., judeţul Timiş reţine Curtea de Apel Timişoara că acest contract dă naştere unui drept de creanţă fără consecinţe asupra dreptului de proprietate, argumente în raport de care a apreciat instanţa de fond că nu se justifică ridicarea măsurilor asigurătorii.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul P.F.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii şi ridicarea sechestrului asigurător instituit justificat de faptul că a consemnat la C. suma de 100 euro ce a constituit obiectul infracţiunii de luare de mită, iar cu privire la imobilul situat în str. G.L., Timişoara, arată că a încheiat în anul 2007, un antecontract de vânzare-cumpărare pentru care, s-a achitat contravaloarea acestuia în proporţie de 99%, voinţa părţilor fiind aceea de a înstrăina bunul.
Susţine, de asemenea, apărarea că recurentul a consemnat la Banca C. şi suma de 3.500 euro pe care a obţinut-o ca urmare a împlinirii termenului la care trebuie să se încheiere contractul de vânzare-cumpărare.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul P.F.D. nu este fondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul P.F.D. este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 şi la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
În raport de infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prin ordonanţa din 8 martie 2011 s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, prin instituirea sechestrului asigurător, asupra apartamentului din str. S., judeţul Timiş, iar prin ordonanţa din 21 aprilie 2011 s-a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător până la concurenţa sumelor de 100 euro şi 2.019.240,02 RON asupra apartamentelor din str. S., judeţul Timiş şi din str. G.L., judeţul Timiş, ambele aflate în proprietatea inculpatului.
În cauză, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara s-a constituit parte civilă cu suma de 2.062.387,12 RON, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, ca urmare a reţinerii şi a infracţiunii de contrabandă calificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Art. 19 din Legea nr. 78/2000 statuează că, î n cazul săvârşirii infracţiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 20 din Legea nr. 78/2000 statuează că, în cazul în care s-a comis o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Înalta Curte apreciază că, în raport de cadrul legal evocat, instituirea măsurilor asigurătorii, constând în indisponibilizarea celor două bunuri imobile, aparţinând inculpatului corespunde tuturor cerinţelor legale, necesitatea luării acestei măsuri fiind determinată atât de dispoziţiile art. 19 şi 20 din Legea nr. 78/2000, potrivit cărora instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie, cât şi de valoarea prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor de contrabandă şi complicitate la contrabandă.
Este adevărat că suma de 100 RON ce a constituit obiectul infracţiunii de luare de mită este una modică, sumă pe care de altfel inculpatul P.F.D. a consemnat-o la Banca C., însă instituirea măsurii asigurătorii este impusă de valoarea a prejudiciului produs ca urmare a infracţiunilor de contrabandă şi complicitate la contrabandă.
Criticile formulate de apărare, referitoare la nelegalitatea măsurii asigurătorii privind apartamentul din str. G.L., judeţul Timiş, invocând în acest sens existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007, nu sunt fondate şi în niciun caz nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei pronunţate de instanţa de fond.
Antecontractul de vânzare-cumpărare nu produce efecte juridice cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce face obiectul contractului, nefiind translativ de proprietate, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că la momentul instituirii măsurii sechestrului asigurător bunul se afla în patrimoniul inculpatului.
Cum până la acest moment procesual prejudiciul produs prin comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului nu a fost acoperit, Înalta Curte constată că soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică fapt pentru care urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.D. împotriva încheierii din 5 iulie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 609/59/2011*/a1.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2623/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2635/2013. Penal → |
|---|
