ICCJ. Decizia nr. 2635/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2635/2013
Dosar nr. 9103/63/2013/a1
Şedinţa publică din 6 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 august 2013 pronunţată în Dosarul nr. 9103/63/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului se menţin în sensul că au fost respectate dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de inculpat este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai reţinut că jurisprudenţa C.E.D.O. în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzaţiilor şi prin reacţia publicului la acestea se justifică o detenţie provizorie cel puţin o perioadă de timp (cazul Neumeister c. Austria, cazul Letellier c. Franţa), astfel că la menţinerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfăşurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea, menţinerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivităţii precum şi încurajarea comiterii de infracţiuni de către alte persoane. De asemenea a subliniat că stabilirea limitelor rezonabile ale detenţiei trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanţele fiecărui caz în parte.
Întrucât prima instanţă a constatat că toate aceste aspecte reţinute nu s-au modificat şi nu au încetat, a apreciat că nu există nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul P.P.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Conform acestui text de lege instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 323 din 8 iulie 2013 Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul P.P., în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi în funcţii publice elective, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 19 martie 2013 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 18 martie 2013, un lucrător de poliţie din cadrul Postului de Poliţie A.V. a fost sesizat de numitul S.A., cu privire la faptul că în locuinţa inculpatului P.P. din comuna A.V., judeţul Dolj, se află decedată o persoană, împrejurare în care lucrătorul de poliţie din cadrul Postului de Poliţie A.V., s-a deplasat împreună cu numiţii S.A. şi M.M. la locuinţa inculpatului P.P. din comuna A.V., judeţul Dolj, unde au găsit pe inculpatul P.P. şi pe victima G.I., acesta din urmă fiind decedată.
Urmare a cercetărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:
Locuinţa inculpatului P.P. şi locuinţa victimei G.I. sunt situate pe raza comunei A.V., judeţul Dolj, cele două imobile învecinându-se.
În mod frecvent, victima G.I. şi inculpatul P.P. se întâlneau şi consumau băuturi alcoolice împreună, fapt petrecut şi la data de 17 martie 2013 când G.I. se afla în locuinţa inculpatului P.P., împreună cu acesta şi cu numitul P.D. În aceste împrejurări inculpatul P.P. şi victima G.I. au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 19:00-20:00 (conform declaraţiei inculpatului P.P. şi declaraţiei numitului P.D.), numitul P.D. a plecat la locuinţa sa, lăsându-i pe G.I. şi P.P. în locuinţa acestuia din urmă.
După plecarea numitului P.D., inculpatul P.P. şi victima G.I. au continuat să consume băuturi alcoolice (vin, ţuică), iar între cei doi a avut loc o ceartă, inculpatul reproşându-i victimei că i-ar fi sustras nişte lemne din grădină.
Conform susţinerilor inculpatului P.P., în jurul orei 24:00 din noaptea de 17 din 18 martie 2013, acesta a luat o teslă (chisăr) de sub patul pe care stătea, şi, întrucât victima nu recunoscuse că ar fi luat lemnele s-a deplasat la patul pe care stătea întinsă aceasta (pat aflat în aceeaşi încăpere a locuinţei inculpatului P.P., în care se afla şi patul de sub care inculpatul a luat tesla) şi a lovit-o în mod repetat.
Loviturile au fost aplicate victimei G.I. de către inculpatul P.P., cu partea metalică a obiectului susmenţionat şi au vizat, în special, zona capului victimei (conform raportului de constatare medico-legală din 23 aprilie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova cu privire la victima G.I., la autopsie s-au mai constatat şi echimoze localizate toracal anterior şi pe braţul drept). Urmare loviturilor ce i-au fost aplicate de inculpat, victima G.I. a rămas întinsă pe patul unde se afla şi în momentele în care a fost lovită. Ulterior agresării victimei G.I., inculpatul P.P. a luat perna pe care era aşezat capul victimei şi, întrucât aceasta prezenta urme de sânge, a introdus-o în soba din încăpere pentru a o arde.
În dimineaţa zilei de 18 martie 2013, regretând cele întâmplate, inculpatul şi-a produs singur o leziune în zona abdominală, folosindu-se de un cuţit aflat în locuinţa sa.
În aceeaşi zi de 18 martie 2013, în jurul orei 15:00, la locuinţa inculpatului P.P. s-a deplasat numitul P.D. care a observat leziunile prezentate de G.I., iar inculpatul P.P. i-a spus că G.I. este mort.
În această situaţie, numitul P.D. s-a deplasat la locuinţa victimei G.I., unde se afla numitul F.M.I. (persoană care locuia în acel imobil împreună cu membrii familiei sale, în baza unui contract de vânzare cumpărare şi întreţinere încheiat cu M.E. şi G.I.) căruia i-a spus că G.I. este decedat în casa inculpatului P.P. La rândul său, numitul F.M.I. l-a contactat telefonic pe numitul S.A. (primarul comunei A.V., judeţul Dolj) căruia i-a comunicat ce îi relatase P.D., solicitându-i totodată să anunţe organele de poliţie despre cele întâmplate.
Urmare celor comunicate telefonic de F.M.I., numitul S.A. a sesizat organele de poliţie şi, ulterior, împreună cu un lucrător de poliţie din cadrul Postului de Poliţie A.V. şi cu numita M.M. s-a deplasat la locuinţa inculpatului P.P., astfel cum s-a menţionat mai sus.
Probele administrate în cauză şi la care instanţa de fond a făcut referire în hotărârea atacată relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina sa aşa cum aceasta a fost descrisă în hotărârea apelată.
Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă de inculpatul P.P. este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În analiza celei de a doua condiţii se are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei presupus a fi comisă de inculpat, gravitatea deosebită a acesteia ca şi urmarea produsă (decesul victimei), aspecte care denotă periculozitate şi care justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului, acesta prezentând şi la acest moment procesual un pericol concret pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului public nu se are în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci şi date referitoare la fapte, nu de puţine ori acestea din urmă fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii.
Aşadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea deosebită a faptei imputate [infracţiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.], din modul şi mijloacele de comitere a acesteia (moartea a fost violentă, s-a datorat cu cea mai mare probabilitate fracturii bolţii craniene cu tesla găsită la locuinţa inculpatului), din împrejurările în care fapta a fost comisă.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.
Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat dispusă de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este legală şi temeinică, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva încheierii din 29 august 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 9103/63/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2013. Penal. Contestaţie (Plângere) cu... | ICCJ. Decizia nr. 2640/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
