ICCJ. Decizia nr. 2643/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2643/2013
Dosar nr. 41/116/2013
Şedinţa publică din 9 septembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 41/116/2013 s-a disjuns cauza privind pe inculpaţii N.T. şi P.I.E.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) şi b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.F. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)-34 C. pen., s-a hotărât că inculpatul C.F. execută 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul C.F. este condamnat prin această sentinţă sunt concurente cu infracţiunile pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat definitiv prin sentinţele penale nr. 21/2010 şi nr. 254/2010 pronunţate de Judecătoria Călăraşi şi nr. 287/2012 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
S-au descontopit pedepsele rezultante din sentinţele penale menţionate şi cea rezultantă din prezenta sentinţă, repunându-se pedepsele componente în individualitatea lor, respectiv 10 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.; 10 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.; 10 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, 1 an şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/200 şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 83 C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au contopit fiecare dintre pedepsele menţionate anterior cu fiecare dintre pedepsele pronunţate prin prezenta sentinţă, inculpatul C.F. având de executat, în final, 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) şi b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.N.C. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)-34 C. pen., s-a hotărât că inculpatul F.N.C. execută 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepselor, pentru ambii inculpaţi.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor C.F. şi F.N.C. şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia acestora, de la 11 decembrie 2012, la zi, pentru inculpatul F.N.C. şi de la 15 iulie 2012, la zi, pentru inculpatul C.F.
S-a dispus anularea M.E.P.I. din 4 septembrie 2012 emis de către Judecătoria sectorul 1 Bucureşti pe numele inculpatului C.F. şi emiterea unui nou mandat, în sensul celor dispuse prin prezenta sentinţă.
S-a luat act că părţile vătămate B.G., L.I.F., M.I., R.M., E.F. şi I.E. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a luat act că, prin sentinţa penală nr. 161/2012 a Tribunalului Călăraşi (nedefinitivă), s-a dispus, în baza art. 118 lit. d) C. pen., art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (4) C. pen., confiscarea specială, în folosul statului, a echivalentului în RON a sumei de 450.000 euro, de la data efectivă a confiscării de la inculpaţii D.N., D.V.M., D.I., C.C., N.V.I. şi S.D. S-a constatat că suma de 450.000 euro reprezintă produsul total al activităţii infracţionale a grupului şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus confiscarea menţionatei sume şi de la inculpaţii C.F. şi F.N.C.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.F. la plata sumei de 2.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 RON reprezintă onorariu avocat oficiu, iar inculpatul F.N.C. la 1.700 RON către stat, cu acelaşi titlu, din care 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a avut în vedere că din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că, în anul 2007, inculpaţii D.N. şi D.V.M. au iniţiat şi constituit grupul de crimă organizată din care, încă din acel an, făceau parte şi inculpaţii C.C., N.V.I. şi fiul celor doi, S.D., scopul în vederea căruia grupul a fost constituit fiind comiterea de infracţiuni grave, respectiv traficul de persoane, traficul de minori şi proxenetism pentru a obţine beneficii materiale. Probatoriile au reţinut că în anul 2007 erau traficate de grupare în ţară, minorele N.D.G. (17 ani), P.E.V. (17 ani), B.G. (16 ani) şi C.M.S. (majoră).
Încă din acel an, membrii grupării au adoptat ca metodă de recrutare a tinerelor femei inducerea în eroare, folosind cu succes aşa numita metodă „loverboy” deoarece, la fel ca şi ceilalţi traficanţi de carne vie, s-au adaptat noilor realităţi sociale şi au conştientizat că recrutarea prin violenţe fizice sau prin răpire le-ar fi creat riscuri majore şi ar fi făcut mult mai uşoară tragerea lor la răspundere penală, aşa încât, folosindu-se de această metodă mai personală, au reuşit să le menţină pe victime într-o totală dependenţă emoţională şi afectivă faţă de ei, fără ca violenţele fizice şi psihice să fie excluse complet din modalitatea de acţionare.
Astfel, s-a reţinut că „loverboy” este un iubit de carieră care face parte dintr-o reţea ce recrutează fete pentru trafic de persoane, alegându-le ca target din grupuri vulnerabile cărora, treptat, le câştigă încrederea, intrând într-o relaţie afectuoasă, intimă, de cuplu cu acestea, determinându-le să se prostitueze în timp pentru el, în prealabil însă câştigându-le încrederea. Astfel, după ce tinerele vulnerabile se îndrăgostesc de traficant, acesta, uzând de autoritatea emoţională pe care o deţine şi o exercită permanent, reuşeşte să le determine să se prostitueze cu pretextul că activitatea nu va fi de lungă durată, ci va ţine doar atât cât va fi nevoie ca ei să acumuleze un capital care să le permită să îşi întemeieze o familie şi să trăiască decent, în realitate însă, din banii astfel obţinuţi beneficiind o întreagă reţea de carne vie din care traficantul face parte.
Probatoriile au demonstrat astfel, fără echivoc, că prin această metodă au fost recrutate şi/sau menţinute în eroare majoritatea victimelor traficate de grupare în perioada de referinţă, respectiv anii 2007-2011.
Un membru al grupării, care s-a stabilit judiciar că face parte din eşalonul II este C.F., rolul acestuia în cadrul reţelei fiind de a recruta prin metoda „loverboy” tinere fete vulnerabile emoţional pe care, prin inducere în eroare, le determina să se prostitueze, asigurându-le că banii obţinuţi astfel vor fi folosiţi pentru îndeplinirea unor obiective comune, în realitate, însă, aceştia intrând integral în patrimoniul grupării de crimă organizată. Şi în ce priveşte pe acest inculpat, s-a putut reţine că toate activităţile ilicit penale pe care le-a desfăşurat i-au fost încuviinţate, supravegheate şi dirijate de liderii grupării, „C.” şi „B.”, aceştia hotărând cu privire la momentul la care victimele urmau să ajungă în Grecia, locurile de cazare şi programul de lucru al tinerelor, inculpatul dând dovadă de obedienţă faţă de cei doi şi împărţind cu aceştia (conform probatoriilor) produsul infracţiunilor, respectiv sumele de bani.
Astfel, ca şi fratele său, inculpatul C.C., inculpatul C.F., sub pretextul iniţierii unor relaţii stabile bazate pe afecţiune şi încredere, specifice căsătoriei, le-a recrutat şi exploatat sexual în acelaşi timp, pe victimele C.I.E. şi M.I., transportate de grupare în Grecia, însă cazate în apartamente distincte pentru a nu şti nimic una de cealaltă, dar şi pe A.A., pe care, la un moment dat, „a vândut-o” inculpaţilor D.N. şi D.V.M. în baza unei înţelegeri avute cu cei doi. Totodată, acesta a ajutat şi la traficarea victimei L.I.F. pe care a transportat-o la fiecare plecare în străinătate la aeroport, împreună cu fratele său C.C., aspecte rezultate din declaraţiile părţilor vătămate menţionate. Martorul B.M., interpus al grupării de crimă organizată a precizat, printre altele: „Despre C.F. cunosc că în perioada 2008-2011 s-a aflat foarte mult timp în Grecia, trimis de S.D., rolul lui acolo fiind de a supraveghea femeile, de a trimite bani în ţară şi de a se asigura că totul decurge normal.” Că inculpaţii D.N. şi D.V.M. i-au coordonat acestui inculpat toate activităţile şi că l-au relaţionat cu toţi ceilalţi membri ai grupării în realizarea scopului comun, traficarea femeilor şi obţinerea de beneficii materiale a rezultat cu prisosinţă din întreg materialul probator al cauzei (înscrisuri, declaraţii, redări de convorbiri telefonice).
Fiind audiat, inculpatul C.F. a recunoscut actele materiale ce i s-au reţinut în sarcină (respectiv faptul că a profitat de pe urma actelor de prostituţie desfăşurate de victimele C.I.E., A.A. şi M.I.), însă nu şi încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane, ci doar pe aceea de proxenetism. Acesta a recunoscut că a trimis fetele la prostituţie în Grecia, dar a precizat că acestea se prostituau de bună-voie şi el nu le-a constrâns în nici un fel, fizic sau psihic.
La fel ca şi ceilalţi traficanţi, acesta a recrutat prin inducere în eroare în perioada de referinţă, în acelaşi timp, mai multe tinere pe care le-a determinat sau le-a convins să se prostitueze, acestea fiind minora în vârstă de 17 ani, M.S.L. şi I.S.E. (majoră, a cărei recrutare a fost făcută iniţial de F.N.C., ulterior tânăra fiind trecută sub autoritatea emoţională a inculpatului S.D. care o asigura zilnic, telefonic, de sentimentele de afecţiune pe care le nutrea faţă de ea, aceleaşi sentimente fiindu-i induse şi de părinţii inculpatului, cei doi lideri ai grupării.
În rechizitoriu s-a mai reţinut, în urma administrării probelor, că F.N.C. a fost, la rândul său, membru activ al grupării de crimă organizată iniţiată şi constituită de inculpaţii D.N. şi D.V.M., acesta făcând parte din eşalonul doi al grupării, atribuţiile sale principale constând în supravegherea în afara graniţelor ţării a activităţilor desfăşurate de femeile traficate de reţeaua de infractori, supraveghere ce se exercita, în fapt, la ordinele inculpaţilor D.N. şi D.V.M. şi care a constat în primirea unora dintre fete şi asigurarea transportului acestora de la locurile de cazare la bordel şi retur, în vederea exercitării unui control permanent asupra lor. În acest sens, autorităţile judiciare elene au documentat activitatea infracţională a inculpatului F.N.C., pe care l-au depistat în timp ce, împreună cu învinuitul F.V., asigura transportul a patru femei traficate de la bordel la locurile de cazare, respectiv a numitelor C.I.E., V.M.N., S.M. şi C.M., asupra celor doi bărbaţi fiind găsite sume importante în euro colectate de la tinere, provenite din încasările din ziua respectivă. De asemenea, cu privire la acest inculpat s-a mai reţinut, din probatorii, că i-a înlesnit şi favorizat, cu ajutorul inculpatului D.N., practicarea prostituţiei numitei S.M., a recrutat-o prin inducere în eroare în luna martie 2009 pe partea vătămată R.M., pe care ulterior a plasat-o inculpaţilor N.T. şi D.N., care au găzduit-o în locuinţa lui „B.” şi au determinat-o să se prostitueze în ţară, ulterior transportând-o în Grecia şi, prin aceleaşi mijloace de constrângere, determinând-o să practice prostituţia. Tot în sarcina inculpatului F.N.C. s-a mai reţinut că a recrutat-o, în vederea practicării prostituţiei, şi pe numita I.S.E. pe care, în anul 2009, a „cedat-o” în favoarea şi folosul inculpaţilor D.N., D.V.M. şi S.D., aceasta devenind una din „iubitele" lui S.D., prostituându-se pentru el şi membrii familiei sale în A., Grecia. Victima I.E. a arătat că în perioada în care a fost cazată în apartamentul soţilor D., înainte de a pleca în străinătate, a cunoscut-o şi pe numita I.S.E., care i-a fost prezentată ca fiind soţia inculpatului F.N.C. Deşi inculpatul a declarat că nu o cunoaşte pe numita I.S.E., declaraţia sa a fost infirmată de întregul material probator.
Din probe a mai rezultat că inculpatul F.N.C. a transportat-o la aeroport în momentul plecării peste hotare pe victima M.I., care era însoţită de inculpaţii C.F. şi D.N.
Toate aceste legături, precum şi interdependenţa inculpatului F.N.C. de membrii grupării au rezultat din probatoriile administrate (declaraţii victime, declaraţii martori, redări ale convorbirilor telefonice înregistrate autorizat).
Fiind audiat, inculpatul F.N.C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. Acesta a declarat că nu a cunoscut activităţile desfăşurate de membrii grupului, deşi tot acesta a declarat că îi cunoştea pe aceştia şi pe majoritatea tinerelor care se prostituau în interesul grupului.
Concluzionând, s-a putut afirma că probatoriile administrate au stabilit fără echivoc că, în anul 2007, inculpaţii D.N. şi D.V.M. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a acţionat coordonat, în timp (până la sfârşitul anului 2011 când a fost destructurat), în scopul comiterii de infracţiuni grave, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani şi proxenetism, grup care a fost structurat pe relaţii ierarhice şi personale, între o parte din membrii acestuia existând legături de rudenie.
Gruparea de crimă organizată a fost structurată pe trei paliere ierarhice, fiecare palier cu roluri şi atribuţii prestabilite pentru membrii săi. Astfel, palierul I a fost format din inculpaţii D.N. şi D.V.M., aceştia fiind conducătorii grupării şi singurii factori de decizie asupra activităţilor ilicit penale desfăşurate în ţară şi în afara ţării de membrii grupării.
Această concluzie s-a desprins din întreg materialul probator administrat în cauză.
Din eşalonul II al grupării s-a stabilit judiciar că fac parte inculpaţii S.D., C.C., C.F., D.I., N.V.I., P.F., N.A.N. şi F.N.C., aceştia având atribuţii în principal de recrutare a tinerelor fete, minore sau majore ce proveneau de regulă din medii paupere, erau lipsite de instrucţie şcolară sau determinate de traficanţi să abandoneze cursurile, făceau parte din familii dezorganizate sau erau ieşite de sub autoritatea parentală. Metoda cea mai frecventă de ademenire a tinerelor a fost contactul direct cu acestea, fetele fiind manipulate emoţional şi induse în eroare de traficanţi prin promisiuni false legate de o viaţă mai bună, construirea unor relaţii de prietenie, iubire sau asigurarea unor locuri de muncă decent plătite în alte state. În general, după recrutare, sub supravegherea celor doi lideri, după împlinirea vârstei de 18 ani (în cazul minorelor), victimele erau transportate în exteriorul ţării, cazate colectiv în apartamente închiriate şi supuse unui mod de viaţă restrictiv, prin limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale (de exemplu libertatea de mişcare le era grav încălcată, acestea fiind deseori apostrofate de fiecare dată când părăseau apartamentele neînsoţite), tinerelor inducându-li-se o stare de temere, tulburare psihică şi aservire emoţională ca urmare a utilizării ameninţărilor, şantajului şi chiar a agresiunii fizice.
În legătură cu conducătorii grupării şi membrii eşalonului doi, declaraţii concludente au dat victimele, dar şi persoane apropiate acestora.
Din eşalonul III al grupării s-a stabilit că făceau parte inculpaţii N.T., P.I.E., învinuiţii C.S. şi F.V. (ambii cetăţeni moldoveni), atribuţiile lor fiind acelea de a sprijini reţeaua în afara graniţelor ţării, unde îşi desfăşurau exclusiv activităţile infracţionale specifice. Rolul prestabilit de cei doi lideri era acela de a asigura transportul tinerelor fete de la aeroport, primirea şi cazarea acestora, plasarea victimelor în case de toleranţă („magazine”) în care acestea se prostituau ilegal cu nerespectarea dispoziţiilor ce reglementează prostituţia în Grecia şi de a le asigura o aşa-zisă protecţie prin această supraveghere permanentă, traficanţii deţinând în mod totalitar controlul asupra lor. Tot membrii eşalonului III purtau permanent legătura cu conducătorii grupării, aducându-le la cunoştinţă toate deficienţele pe care le constatau în comportamentul fetelor, atenţionându-i practic asupra intenţiilor pe care le aveau, pentru a preîntâmpina eventualele plecări sau evadări ale acestora. Pentru aportul adus la sprijinirea grupării, membrii eşalonului III primeau de la fiecare fată sume fixe de bani pe care le numeau procente, ce erau negociate strict cu conducătorii grupării şi care se ridicau la cota de 2,5 euro pentru fiecare client.
Din probatoriile administrate (înscrisuri) a rezultat că sumele de bani identificate pe care gruparea le-a obţinut în perioada de referinţă din activitatea de crimă organizată au fost în cuantum de 450.000 euro.
În realitate însă, suma de 450.000 euro reprezenta o mică parte din produsul infracţiunii, probele administrate dovedind că deseori banii erau colectaţi şi trimişi în ţară prin membrii grupării sau chiar prin intermediul femeilor traficate, la revenirile acestora pentru scurte perioade în România. Totodată, nu s-a putut stabili judiciar care sunt sumele de bani produse de tinerele ce se prostituau în ţară întrucât şi acestea erau predate în mod direct traficanţilor, însă s-a apreciat că au fost substanţiale, din convorbirile telefonice interceptate rezultând că media banilor produşi pe noapte de o singură fată s-ar putea ridica la 1.000 RON.
Grupul organizat a săvârşit atât acţiuni specifice traficului de persoane, traficului de minori, cât şi acţiuni ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de proxenetism, demarcaţia fiind făcută, după cum este prevăzută şi în recursul în interesul legii din 19 martie 2007, de existenţa elementului de înşelăciune (inducere în eroare) la practicarea prostituţiei sau de starea de minoritate existentă la momentul recrutării tinerelor femei. Cu privire la unele dintre acestea, care au fost recrutate în vederea exploatării sexuale în perioada de minorat şi care au fost determinate prin aceleaşi metode de inducere în eroare să se prostitueze în ţară, dar şi în străinătate, chiar şi după împlinirea vârstei de 18 ani, fiind vorba de o infracţiune continuă, care s-a consumat în momentul în care s-a comis acţiunea de recrutare în vederea exploatării sexuale şi s-a epuizat datorită unei împrejurări externe, independente de cele mai multe ori de voinţa inculpaţilor (o parte dintre fete ieşind la un moment dat voluntar de sub autoritatea lor), momentul epuizării a fost după ce acestea au împlinit vârsta de 18 ani.
Toate probatoriile expuse mai sus au atestat fără dubii că M.I., C.I.E., A.A., R.M., I.S.E., S.M., V.M.N., N.D.G., C.M.S., L.I.F., I.E., E.F., P.E.V., D.A.F., V.G., M.I.A., V.M., M.S.L., B.G. au fost victimele grupării de crimă organizată iniţiată şi condusă de inculpaţii D.N. şi D.V.M. care, au supravegheat, controlat şi tras foloase materiale în urma exploatării acestora.
Fişa de cazier judiciar a atestat că inculpatul C.F. a suferit multiple condamnări penale pentru săvârşirea de infracţiuni la regimul circulaţiei, toate infracţiunile reţinute în sarcina sa fiind comise în concurs cu infracţiunile deduse judecăţii prin prezentul act de inculpare. Astfel, prin sentinţa penală din 19 ianuarie 2010 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 9 februarie 2010, inculpatul C.F. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni. Prin sentinţa penală din 12 auust 2010 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 31 august 2010, inculpatul C.F. a fost condamnat la 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni. Prin sentinţa penală din 9 martie 2012 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 27 martie 2012, inculpatul C.F. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. S-a anulat suspendarea dispusă prin sentinţa penală din 12 august 2010 a Judecătoriei Călăraşi şi s-a contopit pedeapsa cu cele dispuse prin sentinţele penale din 12 august 2010 şi din 19 ianuarie 2010 ale Judecătoriei Călăraşi, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare. Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. cu privire la pedepsele pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului F.N.C. a rezultat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă. Prin ordonanţa din 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, faţă de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ (amendă în cuantum de 500 RON) pentru art. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 8 ianuarie 2013 şi, în şedinţa publică din 25 ianuarie 2013, inculpaţii C.F. şi F.N.C., interogaţi fiind de către instanţă, au învederat că recunosc comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecaţi şi în maniera reţinută în actul de inculpare, arătând că doresc să fie judecaţi în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Tribunalul, analizând actele dosarului, a reţinut că faptele inculpatului C.F. care, în anul 2007, a participat la constituirea grupului infracţional organizat condus şi iniţiat de inculpaţii D.N. şi D.V.M., participând alături de ceilalţi membri ai grupării în perioada 2007-2011 la acte de trafic de persoane şi proxenetism, beneficiind în mod direct de foloase materiale de pe urma acestor activităţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a) şi b), pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpatului C.F. care, în perioada 2007-2009, le-a recrutat prin inducere în eroare pe C.I.E. şi M.I. pe care, prin mijloace dolosive, le-a determinat să se prostitueze în Grecia, menţinându-le în continuare în eroare şi care a transportat-o la aeroport pe victima L.I.F. traficată de către grupare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat.
S-a mai reţinut că faptele aceluiaşi inculpat care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a îndemnat, înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei fetelor trimise în Grecia, ocupându-se periodic de supravegherea acestora în Grecia, colectarea sumelor obţinute şi trimiterea acestora în ţară, care a recrutat-o, a îndemnat, înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita A.A. atât în Grecia, cât şi în Italia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora acesta a fost condamnat.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului F.N.C. care, la începutul anului 2009, a aderat la grupul infracţional organizat iniţiat şi condus de inculpaţii D.N. şi D.V.M., participând alături de ceilalţi membri ai grupării în perioada 2009-2011 la acte de proxenetism şi trafic de persoane, beneficiind în mod direct de pe urma acestor activităţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a), b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003 şi cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat.
Tot astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului F.N.C. care, în anul 2009, a recrutat-o prin inducere în eroare pe victima R.M. în vederea exploatării sexuale, fiind constrânsă fizic şi psihic să se prostitueze în folosul membrilor grupării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora acesta a fost condamnat.
S-a mai reţinut că faptele aceluiaşi inculpat care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a îndemnat, înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei fetelor trimise în Grecia, ocupându-se periodic de supravegherea şi transportarea tinerelor femei de la locurile de cazare la bordeluri şi de colectarea sumelor de bani, care a recrutat-o, a îndemnat, înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numita S.M. şi a recrutat-o pe numita I.S.E. în vederea practicării prostituţiei în interesul grupării, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că beneficiul cert rezultat în urma săvârşirii infracţiunilor a fost de 450.000 euro.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a analizat pericolul social concret al inculpaţilor din prezenta cauză cu întreaga activitate infracţională a grupării. Astfel, s-a reţinut şi apreciat configuraţia, organizarea şi modalitatea de urmărire a scopului de bază al grupării, acela de a obţine profit din exploatarea sexuală a părţilor vătămate, modul de structurare a membrilor reţelei, în funcţie de atribuţiile fiecăruia, modul periculos şi înşelător de atragere a victimelor în sfera de atracţie, de dependenţă, de influenţă a inculpaţilor prin intimidări, ameninţări, violentări verbale şi fizice, abuzuri şi şantaje emoţionale, limitarea posibilităţilor de mişcare şi acţiune în mod liber şi neîngrădit. De asemenea, s-au avut în vedere profiturile obţinute din activitatea infracţională, modalitatea continuă şi susţinută de ascundere a acestora, prin diferite mijloace, precum şi dispreţul total faţă de starea de precaritate fizică şi emoţională a victimelor, care erau tratate ca veritabile mărfuri (acestea nu erau vândute sau date la schimb) şi cele mai sigure mijloace de îmbogăţire pentru inculpaţi. Rapacitatea acestora, lipsa lor de scrupule, încercările de a se ascunde componenţa grupării şi profiturile obţinute au dat măsura periculozităţii sporite a inculpaţilor şi a întregii lor activităţi surprinse în actul de trimitere în judecată şi confirmate, la 5 noiembrie 2012, chiar de către aceştia.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că scopul sancţionator şi reeducarea inculpaţilor nu se pot realiza decât prin pronunţarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie şi nu în modalitatea prevăzută în art. 861 şi art. 81-83 C. pen., avându-se în vedere şi antecedentele penale ale inculpatului C.F. şi configuraţia şi natura infracţiunilor pentru care a mai fost condamnat. De asemenea, faţă de gravitatea cu totul deosebită a faptelor deduse judecăţii, a rămas fără relevanţă (sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor) lipsa antecedentelor penale a inculpatului F.N.C.
S-a luat act că, prin sentinţa penală nr. 161/2012 a acestei instanţe, s-a dispus confiscarea specială a echivalentului în RON a sumei de 450.000 euro de la inculpat.
S-a constatat că această sumă reprezintă produsul total al activităţii infracţionale a grupului şi au fost confiscate, în folosul statului, sumele obţinute din comiterea infracţiunilor şi de la inculpaţii C.F. şi F.N.C. întrucât, în faza procesuală a urmăririi penale, s-au depus la dosar dovezi cu sumele trimise în ţară, de către părţile vătămate inculpaţilor, prin sistemul W.U. şi M.G., în baza art. 118 lit. d) şi a) art. 329 alin. (4) C. pen. şi a art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (oricum, la interogatoriile din data de 25 ianuarie 2013, inculpaţii au precizat că recunosc comiterea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina lor, în modalitatea descrisă şi reţinută în actul de inculpare, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă).
Faţă de aceste considerente, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpaţii N.T. şi P.I.E.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii C.F. şi F.N.C., pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că în mod nejustificat prima instanţă le-a refuzat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deoarece au avut o conduită bună înainte de comiterea faptelor şi o comportare sinceră în cursul procesului penal. În raport de circumstanţele reale şi personale din care rezultă că cei doi inculpaţi au avut o contribuţie minoră la comiterea faptelor, au solicitat reducerea pedepselor la un cuantum de 3 ani şi aplicarea dispoziţiilor art. 861- 862 C. pen., apreciind că reducerea se poate realiza şi fără privare de libertate.
Prin decizia penală nr. 119/A din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor C.F. şi F.N.C. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
S-a dedus prevenţia inculpatului C.F. de la 15 iulie 2012 la zi şi a inculpatului F.N.C. de la 11 decembrie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A fost obligat inculpatul C.F. la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei, iar inculpatul F.N.C. la 250 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu, parţial, de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Examinând hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate şi a cererilor formulate de cei doi inculpaţi şi, din oficiu, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că, în cauză, au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
S-a reţinut că, în fapt, a rezultat din probe că, în perioada de referinţă 2007-2011, a acţionat o grupare de crimă organizată pentru trafic de persoane formată din: D.N., D.V.M. (conducători), D.I., C.C., N.V.I., C.F., S.D., F.N.C., N.T., N.A.N., P.F., C.S., P.I.E. şi F.V.
Aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, s-a reţinut că inculpatul C.F. face parte din eşalonul II al grupării de criminalitate organizată, rolul său fiind acela de a recruta, prin metoda „loverboy”, tinere fete vulnerabile emoţional pe care, prin inducere în eroare, să le determine să se prostitueze, promiţându-le că banii obţinuţi astfel vor fi folosiţi pentru îndeplinirea unor obiective minore, însă gruparea încasa toţi banii de care dispunea după bunul plac. S-a mai reţinut că, în acest mod, inculpatul C.F. le-a recrutat şi exploatat sexual pe victimele C.I.E., M.I., A.A. şi M.S.L. (17 ani). S-a constatat că inculpatul C.F. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, însă a încercat să disimuleze răspunderea penală, afirmând că fetele se prostituau de bunăvoie, nefiind constrânse în vreun fel.
Totodată, s-a reţinut că apelantul inculpat F.N.C. face parte din eşalonul II al grupării, atribuţiile sale principale constând în supravegherea, în afara graniţelor ţării, a femeilor traficate de reţeaua de infractori. S-a mai reţinut că acesta primea fetele şi le asigura transportul de la locurile de cazare la bordel şi retur. Autorităţile judiciare din Grecia l-au depistat în timp ce, împreună cu inculpatul F.V., asigurau transportul a patru femei traficate, de la bordel la locurile de cazare (respectiv C.I.E., V.M.N., S.M. şi C.M.). S-a constatat că, audiat la urmărirea penală, inculpatul F.N.C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.
S-a reţinut, însă, că în cadrul cercetării, ambii inculpaţi au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa de prim control judiciar a constatat că actele comise de cei doi inculpaţi au fost judicios încadrate juridic în următoarele infracţiuni: 1. pentru inculpatul C.F., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) şi b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea pentru toate a art. 3201 C. proc. pen. şi art. 33-34 C. pen.; 2. pentru inculpatul F.N.C., în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. a) şi b) pct. 9, 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen. şi de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 3201 C. proc. pen.
Pe de altă parte, s-a constatat că individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi pentru fiecare infracţiune, precum şi a pedepselor rezultante de câte 5 ani închisoare s-a făcut în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul sporit de pericol social concret al infracţiunilor comise, de natura acestora, de împrejurările reale ale comiterii faptelor, de modul în care inculpaţii s-au organizat şi au acţionat în atingerea scopului propus (traficarea unor persoane, inclusiv a unor minore), de metodele prin care erau înşelate victimele, în faza incipientă, a desfăşurării acţiunilor de traficare şi exploatare sexuală şi de circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi.
Totodată, s-a constatat că prima instanţă a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reducând corespunzător pedepsele aplicate celor doi inculpaţi.
A mai reţinut instanţa de apel că, în mod just, instanţa fondului a apreciat că nu mai pot fi reţinute circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 74 C. pen.
Ca atare, s-a apreciat că pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare sunt proporţionale cu natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi sunt eficiente, asigurând reeducarea inculpaţilor în regim de detenţie, precum şi descurajante în plan individual şi general, având un efect preventiv-educativ, în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.F. şi F.N.C., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.F. a solicitat să fie avut în vedere memoriul depus de acesta la dosarul cauzei, în cuprinsul căruia au fost dezvoltate critici vizând greşita individualizare a pedepsei, apreciindu-se că aceasta se impune a fi redusă în raport de circumstanţele personale ale inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat F.N.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticând hotărârile sub aspectul nereţinerii circumstanţelor atenuante şi al greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursurile declarate prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza, numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 12 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat F.N.C., prin apărătorul ales, cu prilejul dezbaterii recursului, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurentul inculpat F.N.C. şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că ambii recurenţi inculpaţi au dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurenţii inculpaţi au criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, apreciate ca fiind prea aspre în raport cu circumstanţele lor personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.F. şi F.N.C.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 15 iulie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul C.F. şi de la 11 decembrie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul F.N.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.F. şi F.N.C. împotriva deciziei penale nr. 119/A din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 15 iulie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul C.F. şi de la 11 decembrie 2012 la 9 septembrie 2013 pentru inculpatul F.N.C.
Obligă recurentul inculpat C.F. la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.S.O. şi suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 17 iulie 2013, avocat D.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat F.N.C. la plata sumei de 475 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.D. până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 17 iulie 2013, avocat D.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2642/2013. Penal | ICCJ. Sentința nr. 127/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
