ICCJ. Decizia nr. 2656/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2656/2013
Dosar nr. 11387/62/2012/a6
Şedinţa publică din 9 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 septembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 11387/62/2012, în baza art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul C.L.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul C.L. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin sentinţa penală nr. 136/S din data de 23 mai 2013 Tribunalul Braşov dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul C.L. a declarat apel, iar la data de 20 august 2013, acesta a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, invocând ca motive că are trei copii minori în îngrijire şi o familie formată din 7 persoane.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
În cauză, s-a reţinut că inculpatul C.L. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, iar limitele de pedeapsă pentru această infracţiune sunt de la 10 la 20 de ani închisoare, astfel încât s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile imperativ prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.L., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate şi, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., arestarea preventivă este una dintre măsurile preventive ce pot fi luate împotriva învinuitului sau inculpatului cercetat într-o cauză privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
În alin. (2) al art. anterior menţionat, legiuitorul a arătat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Deşi nu este o măsură preventivă, liberarea provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit prin ambele măsuri fiind acelaşi, şi anume buna desfăşurare a procesului penal în ansamblul său.
Din analiza prevederilor art. 136 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 1602 C. proc. pen. rezultă că, pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, se cer a fi îndeplinite două condiţii pozitive şi una negativă.
Prima condiţie pozitivă se referă la faptul că liberarea provizorie este condiţionată de privarea de libertate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, iar a doua condiţie pozitivă vizează natura şi gravitatea infracţiunii de comiterea căreia este bănuit inculpatul.
Sub acest aspect, potrivit dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani".
Condiţia negativă vizează comportamentul inculpatului şi perspectiva acestui comportament după punerea sa în libertate provizorie.
În prezenta cauză, se reţine că inculpatul C.L. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., limitele de pedeapsă pentru această infracţiune fiind de la 10 la 20 de ani închisoare, astfel că în mod corect s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile imperativ prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
Pentru considerentele expuse, apreciind încheierea atacată ca fiind temeinică şi legală, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva încheierii din 2 septembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 11387/62/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2013. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2657/2013. Penal → |
|---|
