ICCJ. Decizia nr. 2658/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2658 /20 13
Dosar nr. 4469/1/2013
Şedinţa publică din 9 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 712/42/2013, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, combinat cu art. 148 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.M.R., pe o durată de 5 zile, respectiv de la data de 6 septembrie 2013, până la 10 septembrie 2013, inclusiv.
S-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, la data de 10 septembrie 2013, orele 9:00.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că prin adresa Biroului S.I.R.E.N.E. din data de 26 octombrie 2012, s-a adus la cunoştinţa autorităţilor judiciare române existenţa pe numele persoanei solicitate M.M.R. a unui mandat european de arestare, emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul Regional Linz la data de 23 octombrie 2012, în acest document reţinându-se în sarcina persoanei solicitate situaţia de fapt constând în aceea că, în calitate de membru al unei organizaţii criminale, colaborând în mod conştient şi intenţionat cu alţi complici, urmăriţi penal separat, ar fi săvârşit mai multe furturi prin efracţie în mod constant în scopul de a se îmbogăţi în mod ilegal. De asemenea, s-a reţinut că în 18 cazuri de intrare prin efracţie în clădiri sau spargeri de obiecte, s-ar fi furat camere digitale, telefoane mobile, accesorii şi hardware IT, radiouri auto, scule şi bani gheaţă, în valoare totală de 124.000 euro.
Potrivit aceleiaşi adrese, s-a reţinut că faptele menţionate constituie infracţiunile de furt profesional prin efracţie în calitate de membru al unei organizaţii criminale şi sunt prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) pct. 4, 129 pct. 1 şi 2, 130 cauza 4,15 alin. (1) C. pen. austriac, fiind sancţionate cu pedepse de până la 10 ani închisoare.
Pentru evitarea riscului ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor de predare prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că aceasta este de acord să fie predată autorităţilor judiciare austriece pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor concrete ale comiterii pretinselor infracţiuni, că nu există obiecţii privind identitatea şi pentru a da posibilitatea autorităţilor judiciare austriece să înainteze mandatul european de arestare, curtea de apel a apreciat că se justifică luarea măsurii preventive a arestării pe o durată de 5 zile, fiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege, superioară limitei de 4 ani închisoare, cât şi al pericolului concret pentru ordinea publică, precum şi cele prevăzute de art. 143 raportat la art. 681 din acelaşi cod.
La alegerea măsurii, instanţa de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care se pretinde că au fost comise faptele pentru care persoana solicitată este urmărită penal, numărul mare de fapte pentru care aceasta este cercetată (respectiv 18 cazuri de intrare prin efracţie), precum şi suspiciunea că, la săvârşirea acestor fapte, au participat mai multe persoane în grup organizat, dar mai ales gravitatea acestora şi regimul sancţionator.
Prin urmare, nu a putut fi primită solicitarea apărătorului acesteia privind luarea unei măsuri de obligare a persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea, având în vedere prezervarea ordinii publice şi necesitatea desfăşurării procesului penal în condiţii optime.
Drept urmare, în temeiul art. 193 alin. (2) raportat la art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă cererea formulată de unitatea de parchet şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, începând cu data de 6 septembrie 2013 până la 10 septembrie 2013, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.M.R., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate şi, pe fond, punerea sa în libertate.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, de la 6 septembrie 2013 şi până la 10 septembrie 2013, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării şi care a luat cunoştinţă despre motivul reţinerii, relatând că nu este cercetată pe teritoriul României şi că este de acord să fie predată autorităţilor străine.
Cu ocazia soluţionării unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională verifică îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale acestuia, precum şi alegerea măsurii preventive, fără a se putea pronunţa asupra temeiniciei acuzaţiilor aduse persoanei solicitate.
La individualizarea măsurii necesare asigurării posibilităţii predării persoanei solicitate, pe numele căreia a fost emis un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt profesional prin efracţie în calitate de membru al unei organizaţii criminale, prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) pct. 4, 129 pct. 1 şi 2, 130 cauza 4,15 alin. (1) C. pen. austriac, Curtea de Apel Ploieşti a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.
Astfel, se reţine că măsura arestării provizorii dispusă faţă de recurentul persoană solicitată corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială, persoana solicitată manifestându-şi, de altfel, acordul în ceea ce priveşte predarea sa către autorităţile judiciare austriece.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 101-103 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 din Convenţia europeană a drepturilor omului, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.M.R. împotriva încheierii din 6 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 712/42/2013.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 370 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 170 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2657/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2662/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
