ICCJ. Decizia nr. 2737/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2737/2013
Dosar nr. 2018/122/2012
Şedinţa publică din 17 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 147 din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală pentru cauze generale, a fost respinsa ca nefondată cererea formulată de inculpatul R.G. de aplicare în cauză a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.G. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) C. pen., pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iunie 2012 la zi.
S-a luat act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisa acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. Bucureşti.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C.U.B.A. Bucureşti suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii vătămate I.S.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat 1 (un) cuţit de bucătărie de culoare neagră, cu lungimea totală de 31,5 cm, lungimea lamei de 19,5 cm şi lăţimea lamei de 3,5 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 600 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 15 iunie 2012, orele 22:30, în comuna Adunaţii Copăceni, sat. Dărăşti Vlaşca, jud. Giurgiu, pe uliţă, în dreptul locuinţei sale, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, inculpatul, înarmat cu un cuţit cu lungimea totală de 31,5 cm, cu intenţia de a ucide, a aplicat, cu intensitate, două lovituri în zona toraco-abdominală părţii vătămate I.S., cu consecinţa producerii unor leziuni traumatice corporale grave (plagă înjunghiată flanc abdominal stâng, hemoperitoneu masiv, plagă transfixiantă de jejun şi pol inferior rinichi stâng; plagă superficială perete toracic anterior stâng), leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi care au necesitat intervenţie operatorie de urgenţă pentru salvarea vieţii acestuia.
Tribunalul a avut în vedere declaraţiile inculpatului P.G. date în cursul procesului penal, declaraţii prin care acesta a recunoscut că a lovit partea vătămată cu un cuţit, declaraţii ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen.
Susţinerea inculpatului potrivit căreia conflictul cu partea vătămată I.S. nu ar fi avut loc în stradă, respectiv exact pe podişca din faţa locuinţei sale aşa cum se susţine în actul de sesizare a instanţei, ci, în curtea locuinţei sale, unde partea vătămată pătrunsese însoţită de fiul şi ginerele acesteia nu a fost reţinută de instanţa de fond întrucât este contrazisă de declaraţiile părţii vătămate I.S. care a fost constant în a declara că incidentul cu inculpatul a avut loc în stradă, în dreptul podiştei aflate în faţa locuinţei inculpatului, partea vătămată indicând atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti că acesta a fost locul unde a fost lovită.
Deşi, inculpatul a mai susţinut în afara faptului că locul incidentului ar fi fost în curtea locuinţei sale, susţinere neconfirmată de probele administrate în cauză, şi faptul că partea vătămată ar fi pătruns în curtea locuinţei sale, nici această susţinere nu este confirmată de martorii audiaţi în cauză.
Tribunalul a înlăturat susţinerea martorei P.F. soţia inculpatului care a relatat că, partea vătămată a pătruns în curtea locuinţei lor însoţită de ginerele şi fiul acesteia pentru a-i bate, inculpatul lovind partea vătămată cu cuţitul de frica acestora, întrucât această susţinere a martorei nu a fost confirmată de declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză.
Prima Instanţă a reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că cei care s-au luat după inculpat înarmaţi cu beţe în noaptea de 15 iunie 2012, au fost martorii P.N., care a recunoscut că l-a lovit pe inculpat peste picioare cu aracul ce îl avea asupra sa şi I.M.V., care a recunoscut la rândul său că l-a lovit pe inculpat cu un băţ peste mâna în care avea cuţitul.
S-a mai reţinut că, din cuprinsul niciunei probe administrate în cauză nu rezultă ca aceştia să fi pătruns în curtea locuinţei inculpatului şi mai ales să fi fost însoţiţi de partea vătămată, care a rămas în locuinţă cu fiica sa, martora I.N., fapt confirmat de martoră prin declaraţiile date.
Nu numai că martorii I.M.V. şi P.N. au recunoscut că au fost singurii care l-au alergat pe inculpat pe stradă având asupra lor nişte beţe, comportament determinat de faptul că inculpatul venise în curtea lor înarmat cu un cuţit, dar susţinerile acestora sunt confirmate şi de martora F.G., martoră ce a relatat că în noaptea de 15 iunie 2012, a văzut când fiul şi ginerele părţi vătămate erau înarmaţi cu nişte ţepuşe.
Tribunalul a apreciat ca nefondată cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii disp. art 73 lit. b) C. pen., întrucât, din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu rezultă ca inculpatul să fi săvârşit fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii care să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului.
Referitor la pericolul social al faptei săvârşite de inculpat, tribunalul a reţinut că acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege prin incriminare a unei astfel de fapte şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute fundamentale al fiinţei umane.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, s-a reţinut că acesta prezintă o periculozitate deosebită având în vedere modul şi mijloacele de comitere a infracţiunii, inculpatul profitând atât de faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate, stare datorită căreia aceasta nici nu a sesizat iniţial că fusese lovită cu cuţitul de inculpat de două ori, dar şi de faptul că la momentul incidentului se lăsase întunericul, periculozitatea inculpatului rezultând şi din violenţa cu care a fost săvârşită fapta acesta lovind victima de două ori într-o zonă vitală a corpului şi anume zona abdominală, cu un obiect tăietor - înţepător, respectiv un cuţit, obiect de natură să provoace leziuni extrem de grave ceea ce de altfel s-a şi întâmplat în cauză, partea vătămată suferind o plagă înjunghiată flanc abdominal stâng, hemoperitoneu masiv, plagă transfixiantă de jejun şi pol inferior rinichi stâng; plagă superficială perete toracic anterior stâng, leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi care au necesitat intervenţie operatorie de urgenţă pentru salvarea vieţii acestuia.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate tribunalul a avut în vedere şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi are în întreţinere un copil minor.
S-a luat act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauza de faţă iar în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. Bucureşti şi obligat inculpatul să plătească suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii vătămate I.S., sumă ce este conformă cu înscrisurile depuse la dosar de partea civilă.
În baza art. 118 lit b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat 1 (un) cuţit de bucătărie de culoare neagră, cu lungimea totală de 31,5 cm, lungimea lamei de 19,5 cm şi lăţimea lamei de 3,5 cm, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Giurgiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, sub minimul special prevăzut de lege, arătând ca se impune reţinerea circumstanţei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cât şi a circumstanţei prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. H6/A din 10 aprilie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G.
În baza art. 383 alin. (1) ind. 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C.p.p. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 16 iunie 2012 la zi.
S-a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, din probatoriul administrat, respectiv declaraţii inculpaţi, parte vătămată I.S., martorii B.G., F.G., I.M.V., F.I., P.N., I.N. şi P.F., raport expertiză medico-legala nr. A1-D192 din 16 iunie 2012.
S-a stabilit în mod corect de către instanţa de fond şi încadrarea juridică dată faptei inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.
S-a constatat că nu poate reţine apărarea inculpatului în sensul săvârşirii infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, având în vedere faptul ca această împrejurare nu este confirmată de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Susţinerea inculpatului în sensul că partea vătămată i-a adresat injurii în momentul în care a trecut prin dreptul porţii locuinţei acestuia, după care, atunci când a ajuns în dreptul podiştei din faţa porţi locuinţei sale, a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele, fapt ce a determinat riposta sa este contrazisă de declaraţiile părţii vătămate I.S. şi nu este confirmată de ceilalţi martorii audiaţi în cauză.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, s-a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., la aplicarea şi stabilirea pedepsei ţinându-se seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al acestei fapte (infracţiune contra vieţii persoanei), dat de împrejurările în care s-a săvârşit (în public, pe fondul consumului de alcool), urmările care s-ar fi putut produce asupra victimei, rezonanţa negativă pe care o astfel de faptă o are în comunitatea în care trăiesc părţile dar şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală relativ sinceră, în tot cursul procesului penal.
S-a mai constatat că nu poate fi reţinută critica formulată de inculpat cu privire la greşita nereţinere de către instanţa de fond a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere împrejurarea că, recunoaşterea faptei de către inculpat constituie atitudine firească într-o societate civilizată, urmare a evidenţei ce rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a reţinut că atitudinea procesuală a inculpatului a fost una relativ sinceră în sensul ca acesta a recunoscut săvârşirea faptei însă a menţionat ca a săvârşit infracţiunea în stare de provocare, împrejurare neconfirmată de ansamblul materialului probator administrat.
Totodată, în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpat şi cu împrejurările comiterii acesteia, s-a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei, poate fi atins numai cu executarea pedepsei în regim privativ de liberate, astfel încât şi modalitatea de executare aleasă de prima instanţa corespunde scopului educativ şi preventiv al pedepsei.
S-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este proporţională cu gravitatea ridicată a faptei şi cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidenţiate, corespunzând scopului său legal, punitiv şi educativ-preventiv, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă, s-a reţinut faptul că în mod legal s-a luat act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisa acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U.B.A. Bucureşti, fiind obligat inculpatul să plătească părţii civile S.C.U.B.A. Bucureşti suma de 2955,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părţii vătămate I.S.
Împotriva Deciziei penale nr. H6/A din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul P.G. a declarat recurs.
La termenul de judecată din 17 septembrie 2013 recurentul inculpat P.G., a declarat în şedinţă publică că îşi retrage recursul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din acelaşi cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a lua act de manifestarea de voinţa a recurentului inculpat P.G.
În baza art. 88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenţiei de la 16 iunie 2012 la 17 septembrie 2013.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 116/A din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata prevenţiei de la 16 iunie 2012 la 17 septembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 septembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2709/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2755/2013. Penal. Falsul în declaraţii (art.... → |
|---|
