ICCJ. Decizia nr. 2709/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2709/2013
Dosar nr. 2165/1/2013
Şedinţa publică din 13 septembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la această instan ţă la data de 2 aprilie 2013, contestatorul C.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3353 din 19 octombrie 2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5654.6/59/2006, arătând că „din lipsa motivării soluţiei a fost pus în imposibilitate de a-şi exercita drepturile procedurale prevăzute de art. 6 C. proc. pen. şi art. 51, art. 6, art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului raportate la art. 386 C. proc. pen., totul raportat la art. 363-art. 365, art. 3853 C. proc. pen.
Analizându-se în principiu, contesta ţia în anulare formulată potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă.
Analizând motivele invocate de contestator Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, în următoarele cazuri:
a) c ând procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
b) c ând partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre aceasta împiedicare,
c) c ând instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-lit. i1), cu privire la care existau probe în dosar,
d) c ând împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) c ând, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Conform dispoziţiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contesta ţie în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a)-lit. c), trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acesteia.
În cauză, contestatorul nu a invocat şi nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., şi nici nu a prezentat nici un argument juridic în sus ţinerea acestuia.
Totodat ă, verificând susţinerile invocate în cererea de contestaţie în anulare, se constată că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege.
De asemenea, Înalta Curte verifică dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 388 C. proc. pen. „contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-lit. c) şi lit. e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării (...)”.
Analizând actele aflate la dosar Înalta Curte constată că cererea de contestaţie a fost depusă la data de 28 martie 2013, condamnatul C.I. fiind arestat în executarea pedepsei la data de 27 octombrie 2012.
Ori, faţă de termenul de 10 zile prevăzut de 388 alin. (1) C. proc. pen., termen care se calculează de la data începerii executării pedepsei, Înalta Curte constată că cererea condamnatului a fost făcută cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
În consecin ţă, contestaţie în anulare formulata de contestator, este inadmisibilă şi urmează a se respinge ca atare şi a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 3353 din 19 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5654.6/59/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2706/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2737/2013. Penal → |
|---|
