ICCJ. Decizia nr. 2755/2013. Penal. Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2755/2013

Dosar nr. 218/64/2012

Şedinţa publică din 18 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

I. Prin sentinţa penală nr. 138/ F din 5 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 06 martie 2007).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2010).

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut asupra cauzei penale de faţă:

- Trimiterea în judecată a inculpatei I.I.R.

Prin rechizitoriul nr. 959/P/2011 din data de 17 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei I.I.R., ofiţer de poliţie judiciară - inspector în cadrul I.P.J. Covasna, sub aspectul comiterii a două infracţiuni de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen.

- Elementele de fapt pe care parchetul le-a avut în vedere la emiterea actului de inculpare.

Prin rezoluţia din 18 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 707/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de I.I.R., inspector de poliţie în cadrul I.P.J. Mureş (la acel moment), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, comisă în data de 20 noiembrie 2006, întrucât s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.

Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de I.I.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 248 C. pen. şi art. 292 C. pen. (cu ocazia audierii din data de 17 noiembrie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, I.I.R. a declarat că în luna mai 2011a completat mai multe formulare şi a dat şi un interviu de securitate la S.I.P.I. Braşov, împrejurare în care a adus la cunoştinţă faptul că a fost audiată în calitate de învinuit în luna februarie 2011 în Dosarul nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Dosarul nou format a fost înregistrat sub numărul 959/P/2011, dosar în care s-a întocmit prezentul rechizitoriu.

În Dosarul nr. 707/P/2011, s-au reţinut următoarele:

În data de 28 septembrie 2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost înregistrată lucrarea întocmită de Direcţia Control Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, lucrare din care rezultă că numita I.I.R., inspector de poliţie ar fi completat mai multe documente, printre care o autobiografie şi o declaraţie pe proprie răspundere, în care ar fi inclus în mod neconform cu realitatea faptul că a fost audiată într-un dosar de cercetare penală, în calitate de martor, aspect nereal întrucât aceasta ar fi avut calitatea procesuală de învinuită.

În cauză, au fost efectuate mai multe verificări, stabilindu-se următoarele:

În cursul anului 2006, susnumita a participat la concursul pentru încadrare din sursă externă organizat în cadrul I.G.P.R. - Serviciul Operaţiuni Speciale Braşov, ocazie cu care a completat mai multe acte şi anume:

- o cerere de înscriere la concurs;

- o declaraţie de confirmare a cunoaşterii şi acceptării condiţiilor de recrutare, depunând un curriculum vitae, o autobiografie, precum şi copiile legalizate de pe actele de studii.

În urma verificării acestor acte, a reieşit că I.I.R. a completat olograf o autobiografic, datată 20 noiembrie 2006, unde a menţionat că în cursul anului 2006, a fost audiată în calitate de martor într-un dosar de cercetare penală privind activitatea societăţii „Asociaţia oamenilor de afaceri” din Sibiu la care îşi desfăşurare activitatea anterior, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere, datată tot 20 noiembrie 2006, din care rezulta că a luat la cunoştinţă de condiţiile de recrutare şi că le îndeplineşte cumulativ.

Referitor la declaraţia pe proprie răspundere şi la autobiografia completată olograf de I.I.R., au fost efectuate verificări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, unde susnumita a fost cercetată în Dosarul numărul 259/P/2006.

În acest dosar, au fost cercetate 5 persoane în calitate de învinuiţi, printre care şi I.I.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 290 alin. (1) şi art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prima soluţie fiind adoptată în data de 28 iulie 2006, soluţie prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.K.R., pentru infracţiunile mai sus menţionate şi aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1.000 lei. Până la momentul adoptării acestei soluţii, I.I.R. a fost audiată de organele de poliţie în data de 25 martie 2006, olograf, fără a i se aduce la cunoştinţă, procedural, calitatea de învinuit (începerea urmăririi penale a fost dispusă la data de 29 iunie 2006, fără ca după acest moment I.I.R. să fi fost audiată în calitate de învinuit, conform dispoziţiilor art. 69 şi următoarele, cu respectarea art. 6 C. proc. pen.).

Soluţia adoptată în data de 28 iulie 2006, a fost comunicată acesteia în data de 04 august 2006, prin afişare pe uşa locuinţei, amenda administrativă fiind achitată de aceasta în data de 11 august 2006, conform informaţiilor furnizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cât şi a înscrisurilor depuse la dosar.

Împotriva acestei ordonanţe, a depus plângere Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, plângere care a fost admisă în data de 22 septembrie 2006 (lucrarea nr. 381/11/2/2006), soluţia fiind comunicată doar D.G.P.P. Sibiu, conform aceloraşi menţiuni făcute de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În urma infirmării, a fost adoptată o nouă soluţie în data de 16 noiembrie 2006, soluţia fiind de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei amenzi administrative numitei I.I.R. înainte de această nouă soluţie, aceasta nu a mai fost audiată, conform menţiunilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Soluţia din data de 16 noiembrie 2006 a fost comunicată la data de 20 noiembrie 2006 către 7 persoane (toate părţile din dosar).

A arătat faptul că, prin sentinţa penală nr. 56, pronunţată în Dosarul nr. 1362/330/2007, Judecătoria Urziceni, la data de 29 februarie 2008, a admis plângerea D.G.F.P. Sibiu, plângere depusă împotriva soluţiei adoptată de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 523/II/2/2006. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sibiu în anul 2007, cauza fiind strămutată la Judecătoria Urziceni în iunie 2007.

În data de 16 februarie 2011, numita I.I.R. a fost audiată în calitate de învinuită în dosarul mai sus menţionat, cu aducerea la cunoştinţă a învinuirii şi a drepturilor procesuale.

În data de 09 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. şi aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. precum şi scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

Urmare verificărilor efectuate, s-a stabilit că în data de 06 martie 2007, ofiţerul de poliţie judiciară I.I.R., angajat al Serviciului Operaţiuni Speciale, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Braşov, Compartimentul Exploatare Tehnică, a completat anexa 15, formular tip cerut îh vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, conform H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate in România, menţionând că nu a fost niciodată pusă sub acuzare sau sancţionată administrativ.

Anexa nr. 15 a fost înregistrată sub nr. S/370031/1 din 06 martie 2007, fiind completată de către învinuită şi înaintată la Serviciul de Informaţii şi Proiecţie Internă Braşov.

În data de 02 aprilie 2012, anexa nr. 15, la solicitarea procurorului şi cu sprijinul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Braşov, conform art. 1 lit. a) din H.G. nr. 781/2002 şi art. 20 din H.G. nr. 585/2002 a fost declasificată, fiind înregistrată sub nr. 2289945 din 02 aprilie 2012.

S-a stabilit, de asemenea, că în data de 16 noiembrie 2010, ofiţerul de poliţie judiciară I.I.R., angajat al Serviciului Operaţiuni Speciale Braşov, Compartimentul Exploatare Tehnică, a completat anexa 15, formular tip cerut în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, conform H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor Naţionale de Protecţie a Informaţiilor Clasificate în România, menţionând că nu a fost niciodată pusă sub acuzare sau sancţionată administrativ.

Anexa nr. 15 a fost înregistrată sub nr. S/2867053/1 din 16 noiembrie 2010, fiind completată de către învinuită şi înaintată la Direcţia Operaţiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi apoi la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă.

În data de 20 februarie 2012, anexa nr. 15, la solicitarea procurorului şi cu sprijinul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Braşov, conform art. 1 lit. a) din H.G. nr. 781/2002 şi art. 20 din H.G. nr. 585/2002 a fost declasificată, fiind înregistrată sub nr. 2690418 din 20 februarie 2012.

Menţionăm că Direcţia Operaţiuni Speciale este o unitate de suport informativ, tactic-operaţional si tehnico-operativ specializat ce deserveşte structurile din componenţa Ministerului Administraţiei si Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a Ministerului Public care solicită sprijinul de specialitate în instrumentarea unor cauze complexe în situaţii operative ce necesită o acţiune urgentă sau prezintă grad ridicat de risc.

În data de 15 martie 2011, Serviciul Judeţean de Informaţii şi Protecţie Braşov a organizat, conform art. 161 alin. (3) din H.G. nr. 585/2002, un interviu de securitate la care a participat învinuita I.I.R., aceasta declarând că a fost cercetată în anul 2009 pentru furnizare de date clasificate în afara serviciului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, precum şi că a fost cercetată în calitate de învinuită pentru fals şi uz de fals de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceste răspunsuri le-a dat la întrebarea dacă „a fost vreodată reţinută, arestată preventiv, anchetată, pusă sub acuzare, judecată, condamnată, graţiată, amnistiată, eliberată pe cauţiune, eliberată condiţionat”.

În data de 28 februarie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de I.I.R., întrucât aceasta, în data de 06 martie 2007, respectiv 16 noiembrie 2010, a completat anexele nr. I S din H.G. nr. 585/2002 înregistrate la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Braşov din 06 martie 2007 şi la I.G.P.R. - D.O.S. - S.O.S. Braşov din 16 noiembrie 2010, atestând în mod nereal că nu a fost niciodată anchetată, respectiv, sancţionată administrativ deşi, a fost cercetată în calitate de învinuită în dosarul nr. 259/P/2006 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, declaraţiile necorespunzătoare adevărului fiind făcute cu scopul obţinerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, faţă de dispoziţiile art. 158 din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor Naţionale de Protecţie a Informaţiilor Clasificate în România.

Conform menţiunilor din anexele 15 din H.G. nr. 585/2002, I.I.R. a declarat că toate datele furnizate sunt reale, semnând în acest sens (a se vedea Capitolul „Declaraţie” din finalul anexelor).

În data de 01 martie 2012, după ce i s-a adus la cunoştinţă dreptul de apărare, conform dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. şi art. 70 C. proc. pen., calitatea procesuală, precum şi drepturile şi obligaţiile pe care le are, învinuita a declarat că, atâta vreme cât Dosarul nr. 259/P/2006 era finalizat la sfârşitul anului 2006, a considerat că nu se încadra în situaţia în care avea obligaţia de a declara ceva, precizând că ştia că are calitatea de martor. De asemenea, în ceea ce priveşte menţiunea referitoare la sancţiunea administrativă, a apreciat că abaterea pentru care fusese sancţionată era „minora”.

Arată că, la rubrica „antecedente şi cazier” de la anexa nr. 15 din H.G. nr. 585/2002, sunt două întrebări distincte, una referitoare la existenţa anchetelor, iar cealaltă la existenţa anchetelor administrative şi a sancţiunilor administrative, precizându-se că nu se menţionează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menţionează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influenţa alcoolului sau tulburarea ordinii publice, enumerarea nefiind însă limitativă, ci doar exemplificativă.

Evidenţiază că la ambele întrebări, inculpata a răspuns negativ, atât în data de 06 martie 2007, cât şi în data de 16 noiembrie 2010, deşi în Dosarul nr. 259/P/2006 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatei i s-a aplicat o amendă administrativă, soluţia fiind comunicată acesteia în 04 august 2006, iar amenda achitată de către aceasta în data de 11 august 2006. Totodată, în urma infirmării soluţiei din dosarul sus menţionat, acesteia i s-a aplicat din nou o amendă administrativă, soluţia de scoatere de sub urmărire penală fiind dispusă în data de 16 noiembrie 2006 şi comunicată la data de 20 noiembrie 2006 tuturor părţilor din dosar.

De asemenea, sancţiunea administrativă dispusă i-a fost adusă la cunoştinţă inculpatei, aceasta achitând de bunăvoie amenda aplicată, amenda fiind dispusă în urma unei investigaţii penale, deci a unei anchete în ceea ce o priveşte. Presupusul caracter minor al abaterilor săvârşite, de care se prevalează învinuita va fi înlăturat nefiind o apărare valabilă, atâta timp cât cel puţin raportat la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, faptele au caracter grav, ţinând de asemenea cont de natura valorilor sociale ocrotite prin normele penale de incriminare.

Inculpata a declarat că formularele de securitate au fost completate o parte la locul de muncă, anume cele din 2007, iar altele, cele din 2010, au fost completate acasă, fiindu-i aduse de şeful său ierarhic M.E., martor care însă a exclus această ipoteză, precizând în plus, că inculpata a fost instruită cu privire la procedurile de lucru şi la protecţia documentelor clasificate în anul 2007, ocazie cu care a urmat un curs în cadrul Centrului de Perfecţionare Grădiştea din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

În acest context, denaturarea vădită a adevărului cu ocazia completării anexelor 15 la H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 rubrica „antecedente şi cazier” este mai mult decât evidentă.

Declaraţiile inculpatei. Apărarea acesteia.

Pe parcursul procesului penal pornit împotriva sa, inculpata I.I.R. a menţionat că nu se face vinovată de comiterea faptelor care i se impută.

Pe parcursul urmăririi penale, I.I.R. a fost audiată, după cum urmează:

1. Declaraţia olografă din data de 01 martie 2012, în calitate de învinuită, aceasta menţionând că „în data de 01 martie 2007, am fost anunţată de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie - B.C.C.O. Braşov, că trebuie să mă prezint la noul loc de muncă, eu reuşind să trec un examen pentru angajare din sursă externă în cadrul I.P.J. Braşov -B.C.C.O. […] în ceea ce priveşte prima faptă de fals în declaraţii comisă cu ocazia completării anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002 înregistrată la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Braşov din 06 martie 2007, arăt că nu mi-am dat seama şi nu pot preciza de ce am completat contrar realităţii şi anume că nu am fost niciodată anchetată, (fila 27 alin. (3) şi (4), dosar de urmărire penală) Am considerat că, atâta vreme cât Dosarul nr. 259/P/2006 era finalizat la sfârşitul anului 2006, num ă încadram în situaţia în care aveam obligaţia de a declara ceva, cu atât mai mult, din câte ştiu, eu am avut calitatea de martor. De asemenea, în ceea ce priveşte menţiunea referitoare la ancheta administrativă, sancţionarea administrativă, am apreciat că abaterea pentru care fusesem sancţionată era minoră, deci nu mă încadram în dispoziţiile arătate în anexa 15” (fila 27 verso, alin. (1) dosar de urmărire penală). în continuarea acestei prime declaraţii, învinuita a precizat că aceleaşi motive au stat şi la baza comiterii celei de-a doua fapte de fals în declaraţii de care este acuzată (fila 27 verso, alineatul 2 dosar de urmărire penală). Cu aceeaşi ocazie, învinuita a mai menţionat că, în perioada 2009-2010, a fost în concediu de creştere a copilului, iar formularele de informaţii clasificate au fost completate în această perioadă „la foc automat şi trimise mai târziu, în aceeaşi zi (fila 27 verso, alin. (3) dosar de urmărire penală);

2. Declaraţia dactilografiată din data de 01 martie 2012, în calitate de învinuită, această declaraţie conţinând, pană la identitate, aceleaşi aspecte de fapt cu cele menţionate în cuprinsul declaraţiei olografe (filele 22-23 dosar de urmărire penală);

3. Declaraţia dactilografiată din data de 10 aprilie 2012, în calitate de învinuită, aceasta a menţionat că „anexa nr. 15 din 16 noiembrie 2010 am completat-o acasă, casa era în construcţie (mun. Săcele, str. Câmpului, jud. Braşov), eram în concediu de maternitate încă din 2009. M-a sunat şeful meu de la acel moment - M.E. - şi mi-a spus că au venit nişte hârtii care ar trebui completate. A venit la mine acasă şi mi-a dat formularele, erau mai multe hârtii [...] necesare pentru reavizarea în vederea accesului la documentele clasificate [...]. Ştiu că îi trebuiau urgent aceste formulare, mi-a zis (că) mai are ceva treabă prin Săcele şi se va întoarce să le ia, ceea e s-a şi întâmplat (fila 26, alin. (3) dosar de urmărire penală).

În cursul judecăţii, în cuprinsul declaraţiei de la filele 15-17, inculpata a menţionat în plus faţă de aspectele de fapt din cuprinsul declaraţiilor din cursul urmăririi penale, faptul că, după angajarea la B.C.C.O. Braşov, „deşi trebuia să beneficiez pentru o perioadă de 3 luni de zile de o instruire specifică funcţiei pe care o îndeplineam, instruirea nu a avut loc [...] Vreau să menţionez faptul că nu am fost consiliaţi cu privire la menţiunile pe care eu le-am completat în rubricile acestor tipizate.” (fila 16 dosar instanţă).

De asemenea, inculpata a precizat că, la completarea rubricilor anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002, „nu am înţeles la ce anume se referă rubrica referitoare la eventualele sancţiuni anterioare, mă refer aici la amenzi. Am considerat că, dacă a fost adoptată acea soluţie de scoatere de sub urmărire penală ce mi-a fost comunicată, nu se impunea menţionarea acesteia, prin raportare la faptul că, în cuprinsul tipizatului, se făcea referire la amenzi de circulaţie, cu excepţia faptelor grave” (fila 16, josul paginii, dosar instanţă).

În ceea ce priveşte Dosarul nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpata a menţionat că „La începutul anului 2006 [...] am fost contactată telefonic de către comisarul Cocoş de la IPJ Sibiu pentru a mă deplasa la sediul acestei instituţii în vederea luării unei declaraţii în calitate de martor pentru o anumită cauză penală. [..] în acelaşi dosar, am mai fost solicitată să mă prezint în luna februarie 2011, un comisar, inspectorul L.M. solicitându-mi prezenţa pentru a mi se prezenta învinuirea ce mi se aduce” (fila 17 dosar instanţă).

Curtea de Apel Braşov, prin încheierea de şedinţă din data de 08 iunie 2012, a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu înaintarea Dosarelor nr. 259/P/2006 şi 840/P/2006 ale acestei unităţi de parchet.

Urmare a acestei adrese, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a înaintat 5 volume, pe acestea fiind făcute menţiunile: Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Este de făcut menţiunea că la aceste volume, au fost ataşate Dosarul nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu (un volum) şi Dosarele nr. 1362/330/2007 (unul al Judecătoriei Urziceni, unul al Tribunalului Ialomiţa), respectiv nr. 1229/330/2008 (unul al Judecătoriei Urziceni, unul al Tribunalului Ialomiţa).

Toate aceste dosare au fost ataşate la dosarul Curţii de Apel Braşov.

Starea de fapt reţinută de Curtea de Apel. Analiza probatoriului, a criticilor şi argumentelor aduse de acuzare şi apărare prin prisma normelor juridice incidente în cauză.

A. Starea de fapt reţinută.

1. La data de 25 octombrie 2005, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu, Serviciul de Investigare a Fraudelor, a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu ca urmare a verificărilor efectuate cu privire la activitatea economico-financiară a Asociaţiei Oamenilor de Afaceri - Club 75 Sibiu, precum şi în legătură cu activitatea economico-financiară a Asociaţiei pentru Dialog Comunitar Sibiu (fila 8, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Potrivit acestui proces-verbal, cele două persoane juridice ar fi încasat sume de bani cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, condiţii în care s-a sesizat Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu.

Acest proces-verbal a fost întocmit de către subcomisar de poliţie C.G.

2. În etapa actelor premergătoare din dosarul menţionat anterior la punctul 1, I.I.R. a fost audiată în data de 03 martie 2006 (filele 38-40, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Tot în etapa actelor premergătoare începerii urmăririi penale, I.I.R. a fost audiată şi în data de 25 martie 2006 (filele 190-195, volum I dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Curtea reţine că ambele declaraţii sunt olografe şi nu se menţionează în ce calitate a fost audiată I.I.R.

3. Acelaşi subcomisar de poliţie, prin procesul-verbal din data de 29 iunie 2006, a dispus începerea urmăririi penale, printre alte persoane, şi faţă de I.I.R., sub aspectul comiterii de către aceasta a infracţiunilor de înşelăciune, prevăzut de art. 215 alin. (1)-(4), fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. şi uzul e fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (filele 6-7, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Deşi acest proces-verbal are menţionată ca dată de întocmire ziua de 29 iunie 2006, Curtea nu poate să nu observe că rezoluţia de confirmare dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu are menţionată data de 02 iunie 2006, deci cu 27 de zile anterior începerii urmăririi penale (fila 5, volum I Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Mai mult decât atât, prin această rezoluţie, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a confirmat începerea urmăririi penale doar faţă de învinuiţii D.C. şi P.D.I.

Aşadar, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu nu a confirmat, în data de 02 iunie 2006, începerea urmăririi penale faţă de I.I.R.

4. În data de 07 iulie 2006, acelaşi procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu (Curtea reţine acest aspect doar prin semnăturile date pe faţa şi verso-ul filei 5, vol. I Dosar nr. 259/P/2006), în baza art. 238 C. proc. pen., dispune extinderea urmăririi penale şi faţă de I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) şi 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Aşadar, între ultima dată la care I.I.R. a dat declaraţia din faza actelor premergătoare, respectiv 25 martie 2006, şi data când s-a dispus extinderea urmăririi penale şi în ceea ce o priveşte pe aceasta, respectiv 07 iulie 2006, a trecut o perioadă de 3 luni şi 2 săptămâni.

5. În data de 28 iulie 2006, prin ordonanţa nr. 259/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluţie de netrimitere în judecată, dispunând scoaterea de sub urmărire penală faţă de următorii învinuiţi: D.C., P.D.I., P.C., I.E., I.I.R., aplicându-li-se acestora câte o sancţiune cu caracter administrativ.

În ceea ce o priveşte pe I.I.R., acesteia i-a fost aplicată amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei şi a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (fila 533, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Totodată, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.I.

6. Această ordonanţă i-a fost comunicată, prin afişare pe uşa locuinţei numitei I.I.R., la data de 04 august 2006 (fila 565, volum UI, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

7. Potrivit chitanţelor, în data de 11 august 2006, numita I.I.R. a achitat sumele de 1.000 lei cu titlu de amendă administrativă, respectiv 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, acestea fiind stabilite prin ordonanţa nr. 259/P/2006 (filele 563 şi 564, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

8. La data de 24 august 2006, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 259/P/2006 (filele 54-57, dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

Analiza acestei plângeri, conduce la stabilirea fără echivoc a faptului că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu s-a considerat vătămată în drepturile şi interesele sale legitime doar în ceea ce-i priveşte pe făptuitorii P.M.C., I.E., D.C. şi P.D.I.

9. Deşi plângerea petentei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sibiu (D.G.F.P. Sibiu) i-a vizat doar pe făptuitorii P.M.C., I.E., D.C. şi P.D.I., prin ordonanţa nr. 381/II/2/2006 din data de 22 septembrie 2006, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a admis plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu (filele 535-538, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu) şi în ceea ce o priveşte pe I.I.R.

Aşadar, a fost infirmată soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în cauză, urmând a fi completate cercetările în sensul menţionat de prim-procurorului acestei unităţi de parchet.

10. Urmare a ordonanţei nr. 381/II/2/2006 din data de 22 septembrie 2006, cauza a fost repartizată în lucru aceluiaşi procuror ce a pronunţat ordonanţa infirmată.

Singurele mijloace de probă ce au fost administrate în cauză după data de 22 septembrie 2006 (când a fost pronunţată soluţia de infirmare), au fost declaraţiile învinuitelor D.C. şi P.D.I. (filele 539-540, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Este de făcut menţiunea că, după ce prim-procurorul a adoptat soluţia de infirmare, cauza a primit număr nou pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, respectiv 840/P/2006.

11. În data de 16 noiembrie 2006, prin ordonanţa nr. 840/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluţie de netrimitere în judecată, dispunând scoaterea de sub urmărire penală faţă de următorii învinuiţi: D.C., P.D.I., P.C., I.E., I.I.R., aplicându-li-se acestora câte o sancţiune cu caracter administrativ.

În ceea ce o priveşte pe I.I.R., acesteia i-a fost aplicată amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei şi a fost obligată la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (fila 547, volum III, Dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Totodată, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii P.M.C., I.E., I.I.R. şi G.I.

12. Adresa de comunicare a acestei ordonanţe către I.I.R. a fost trecută în registrul de ieşire al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în data de 20 noiembrie 2006 (fila 550, volum III, dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

În dosarul acestei unităţi de parchet nu există dovada de comunicare a acestei soluţii către I.I.R., aspect confirmat şi de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin adresa nr. 840/P/2006 din data de 31 octombrie 2011 (fila 132 dosar de urmărire penală) înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 959/P/2011 în care a fost întocmit rechizitoriul din prezenta cauză.

13. În luna noiembrie 2006, I.I.R. se afla în plin proces de participare la un concurs pentru încadrare din sursă externă organizat în cadrul I.G.P.R. - Serviciul Operaţiuni Speciale.

Acest aspect rezultă atât din declaraţiile inculpatei, cât şi din cuprinsul rezoluţiei nr. 707/P/2011 din data de 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin care a fost adoptată o soluţie de netrimitere în judecată faţă de aceeaşi I.I.R. şi disjungerea cauzei prin formarea dosarului de urmărire penală nr. 959/P/2009 (filele 2-3 dosar de urmărire penală, după rechizitoriu, deoarece şi rechizitoriul are filele numerotate de la 1-5 şi se află înaintea acestei rezoluţii, iar procurorul de caz nu a procedat la o renumerotare a filelor, după întocmirea rechizitoriului - nota Curţii.

14. La data de 05 decembrie 2006, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în baza art. 275-278 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 (filele 30-36, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

15. Prin rezoluţia nr. 523/II/2/2006 din data de 05 ianuarie 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta D.G.F.P. Sibiu (filele 6-7, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

16. Urmare a acestei soluţii de respingere a plângerii, în data de 30 ianuarie 2007, D.G.F.P. Sibiu, urmând procedura plângerii prevăzute de art. 278¹ C. proc. pen., a învestit Judecătoria Sibiu cu soluţionarea plângerii împotriva ordonanţei nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 prin care a fost adoptată o soluţie de netrimitere în judecată, astfel cum s-a arătat supra la pct. 11 (filele 2-3, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

Primul termen ce a fost acordat acestei cauze a fost stabilit, potrivit aplicaţiei Ecris, în data de 14 martie 2007.

17. Ca urmare a promovării concursului menţionat supra la pct. 13, începând cu data de 01 martie 2007, inculpata I.I.R. a fost angajată în cadrul Serviciului Operaţiuni Speciale, Brigada de Combatere a Criminalităţii organizate Braşov, Compartimentul Exploatare Tehnică.

În vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, în data de 06 martie 2007, inculpata a completat anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România (filele 173-180 dosar de urmărire penală).

La rubrica „Antecedent şi Cazier”, inculpata I.I.R. a răspuns negativ, prin bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări:

Aţi fost vreodată reţinut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), graţiat, amnistiat, eliberat pe cauţiune, eliberat condiţionat?

Aţi fost vreodată anchetat administrativ, sancţionat administrativ, amendat de către poliţie sau autorităţi civile (nu se menţionează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menţionează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influenţa alcoolului sau tulburarea ordinii publice)?

18. După ce în data de 14 martie 2007 a fost primul termen de judecată la Judecătoria Sibiu în cauza având ca obiect plângere împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, au mai urmat încă alte 3 termene de judecată, la ultimul termen, în data de 30 mai 2007, cauza fiind scoasă de pe rol şi înaintată la Judecătoria Urziceni, ca urmare a încheierii nr. 2620 din 15 mai 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (fila 119, Dosar nr. 849/306/2007 al Judecătoriei Sibiu).

19. Pe rolul Judecătoriei Urziceni, cauza a fost înregistrată sub nr. 1362/330/2007.

Prin sentinţa penală nr. 56/29 februarie 2008, Judecătoria Urziceni a admis plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu, desfiinţând rezoluţia din data de 5 ianuarie 2007 dispusă de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 523/2006 (filele 95-97 Dosar nr. 1362/330/2007 al Judecătoriei Urziceni).

Prin aceeaşi sentinţă, Judecătoria Urziceni a hotărât trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de P.M.C., I.E., D.C., P.D.I., I.I.R. şi G.I.

20. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs făptuitorii G.I., I.E., P.M.C., P.D.I. şi D.C.

Prin decizia penală nr. 160/ R din 13 mai 2008, Tribunalul Ialomiţa a admis recursurile declarate în cauză, a extins efectele şi în ceea ce o priveşte pe I.I.R. şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

21. În urma trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. 1229/330/2008.

Prin sentinţa penală nr. 24 din 29 ianuarie 2009, Judecătoria Urziceni a admis plângerea petentei D.G.F.P. Sibiu, desfiinţând rezoluţia din data de 5 ianuarie 2007 dată de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 523/2006 şi ordonanţa din data de 16 noiembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 840/P/2006, trimiţând cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de P.M.C., I.E., D.C., P.D.I., I.I.R. şi G.I. (filele 65-68, Dosar nr. 1229/330/2008 al Judecătoriei Urziceni).

22. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs toţi făptuitorii.

Prin decizia penală nr. 104/ R din 12 mai 2009, Tribunalul Ialomiţa a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză, menţinând sentinţa penală nr. 24 din 29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Urziceni (filele 41-45, Dosar nr. 1229/330/2008 al Tribunalului Urziceni).

23. Prin rezoluţia din data de 07 februarie 2010 a IPJ Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a fost începută urmărirea penală faţă de G.I., I.I.R., P.M.C. şi I.E. (fila 13, volum W dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Prin rezoluţia nr. 840/P/2006 din data de 02 iulie 2010, ora 10:00, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a confirmat începerea urmăririi penale (fila 14, Dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

24. În data de 16 noiembrie 2010, inculpata a completat anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România (filele 166-170 dosar de urmărire penală).

La rubrica „Antecedent şi Cazier”, inculpata I.I.R. a răspuns negativ, prin bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări:

25. Despre începerea urmăririi penale încă din data de 07 februarie 2010, învinuita I.I.R. (în acel dosar - nota Curţii) a fost încunoştinţată în data de 16 februarie 2011, aşadar la peste un an şi o săptămână de la începerea urmăririi penale (fila III, volum IV dosar 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

26. Prin ordonanţa nr. 840/P/2006 din data de 09 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus:

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei ;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., pe considerentul că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

27. Această ordonanţă i-a fost comunicată, prin afişare pe uşa locuinţei numitei I.I.R., la data de 15 martie 2012 (fila 210, volum IV, Dosar nr. 840/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

B. Normele juridice incidente în cauză.

Aşadar, Curtea va avea de analizat prezentul conflict de drept penal circumscriind starea de fapt supra expusă, următoarelor norme juridice cu incidenţă în soluţionarea conflictului de drept dedus judecăţii:

- art. 6 C. proc. pen., Garantarea dreptului de apărare;

(1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.

(2) În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.

(3) Organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.

(4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.

(5) Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare.

- art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale

c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el;

- art. 141 din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România

(1) Acordarea certificatului de securitate - anexa nr. 12 - şi autorizaţiei de acces la informaţii clasificate - anexa nr. 13, potrivit nivelului de secretizare, este condiţionată de avizul autorităţii desemnate de securitate.

(2) În vederea eliberării certificatului de securitate/ autorizaţiei de acces conducătorul unităţii solicită în scris O.R.N.I.S.S., conform anexei nr. 14, efectuarea verificărilor de securitate asupra persoanei care urmează să aibă acces la informaţii secrete de stat.

(3) Solicitarea menţionată la alin. (2) va fi însoţită de formularele tip, prevăzute la anexele nr. 15, 16 şi 17, potrivit nivelului de secretizare a informaţiilor, completate de persoana în cauză, introduse în plic separat, sigilat.

- Anexa nr. 15 din H.G. nr. 585/2002 - ANTECEDENTE ŞI cazier Aţi fost vreodată reţinut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), graţiat, amnistiat, eliberat pe cauţiune, eliberat condiţionat?

Aţi fost vreodată judecat în Consiliul de Onoare, anchetat, judecat sau condamnat de o Curte Marţială, trimis într-o unitate disciplinară în timpul cât v-aţi aflat în serviciul militar?

C. Analiza stării de fapt, a criticilor şi argumentelor aduse de acuzare şi apărare prin prisma normelor juridice incidente în cauză.

Curtea reţine că, după ce, în data de 07 iulie 2006, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, a dispus extinderea urmăririi penale şi faţă de I.I.R. - a se vedea supra pct. 4, aceasta dobândind calitatea de învinuit, procurorul nici măcar nu i-a adus la cunoştinţă acest aspect, încălcându-i acesteia dreptul la apărare.

În acest context, au fost încălcate de către procuror atât dispoziţiile interne, cât şi cele convenţionale în materie citate mai sus cu privire la asigurarea dreptului la apărare.

După ce procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus, în data de 07 iulie 2006, extinderea urmăririi penale faţă de I.I.R., singurele mijloace de probă administrate în cauză, până în data de 28 iulie 2006 când a fost adoptată în cauză ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală - a se vedea supra pct. 5, au fost declaraţiile de învinuit ale numiţilor P.D.I., P.C.M., D.C., I.E. (filele 202, 209, 213, 220, volum E dosar vechi 259/P/2006, respectiv Dosar nou nr. 840/P/2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu).

Aşadar, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a adoptat o soluţie în cauză, fără ca I.I.R. să cunoască faptul că, faţă de aceasta, a fost începută urmărirea penală, iar inculpata a ştiut că în dosarul nr. 250/P/2006 a avut calitatea de martor. Această apărare a inculpatei trebuie analizată prin prisma celor două declaraţii din faza actelor premergătoare din Dosarul nr. 250/P/2006 în care nu se menţionează calitatea în care aceasta a fost audiată (a se vedea supra pct. 2).

În aceste condiţii, susţinerile procurorului în acuzarea din prezenta cauză, potrivit cărora, odată ce inculpata a achitat amenda administrativă aplicată - a se vedea supra pct. 7, a avut cunoştinţă şi despre începerea urmăririi penale în cauză, nu îşi are fundament, fiind una fundamental greşită.

Chiar dacă acuzarea face vorbire în rechizitoriu, preluând din rezoluţia de începere a urmăririi penale - fila 1 dosar de urmărire penală, după rechizitoriu (rechizitoriul este numerotat, dar, după întocmirea acestuia, nu s-a procedat la o renumerotare a filelor dosarului - nota Curţii) - că inculpata I.I.R. a atestat „[…] că nu a fost niciodată anchetată”, Curtea reţine că acest termen este preluat, pentru susţinerea acuzării, din întrebarea nr. l, paragraful Antecedente şi Cazier al Anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002:

În Codul de procedură penală, Partea specială, Titlul I conţine normele ce disciplinează prima parte a procesului penal, respectiv Urmărirea penală.

În niciunul dintre articolele 200-286 C. proc. pen., nu se regăseşte termenul de „anchetă” sau „anchetat”.

Or, inculpata I.I.R. a avut de răspuns la această întrebare: „Aţi fost vreodată anchetată?”, iar parchetul a început urmărirea penală faţă de aceasta şi a trimis-o în judecată faţă de răspunsul negativ al acesteia dat în procedura prevăzută de H.G. nr. 585/2002, deşi inculpata I.I.R. nu avea cunoştinţe de specialitate, în condiţiile în care acesta şi-a început activitatea în cadrul IPJ-BCCO Braşov cu doar 5 zile înainte de data completării Anexei 15, respectiv în data de 06 martie 2007.

În legătură cu răspunsul negativ al inculpatei ce se constituie în cauza inculpării acesteia, instanţa de prim control judiciar reţine şi următoarele aspecte:

1. În primul rând, astfel cum s-a menţionat supra, despre învinuirea din Dosarul nr. 250/P/2006 (nr. vechi) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, acesteia i s-a încălcat dreptul la apărare, neaducându-i-se la cunoştinţă învinuirea, cu încălcarea art. 6 C. proc. pen. şi art. 6 din CEDO, aceasta ştiind că a fost audiată în calitate de martor ;

2. În al doilea rând, conduita inculpatei vis-a-vis de răspunsul negativ dat la această întrebare, trebuie analizată şi prin prisma calităţii legii în componenta previzibilităţii acesteia.

Astfel, Curtea Europeană a arătat în cauza Rotară vs. România că sintagma „prevăzut de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar şi calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei şi previzibilă (a se vedea şi Hotărârea Amann împotriva Suediei (GC) nr. 27.798/95, alin. 65, CEDO 2000).

În ceea ce priveşte cerinţa previzibilităţii legii, Curtea europeană a arătat că o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie.

Or, astfel cum s-a arătat mai sus, în Codul de procedură penală nu există termenul anchetă. Mai mult decât atât, chiar dacă am accepta că noţiunea de „anchetă” se referă la urmărirea penală, inculpata I.I.R. nu a avut cunoştinţă de începerea urmăririi penale faţă de aceasta, câtă vreme Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu nu i-a adus la cunoştinţă învinuirea în Dosarul nr. 250/P/2006.

Chiar dacă inculpatei i-a fost comunicată soluţia de scoatere de sub urmărire penală, iar aceasta a plătit-o (a se vedea supra pct. 6 şi 7) manifestarea de voinţă a acesteia nu acoperă nulitatea absolută a încălcării dreptului la apărare de către organele de urmărire penală.

Curtea reţine că, nici măcar după infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală (a se vedea supra pct. 9), procurorul de caz nu a procedat la aducerea la cunoştinţă a învinuirii (a se vedea supra pct. 10). De asemenea, după ce Judecătoria Urziceni a desfiinţat definitiv ordonanţa din data de 16 noiembrie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 840/P/2006 (a se vedea supra pct. 11 şi 21), s-a procedat la aducerea la cunoştinţă a învinuirii abia în data de 16 februarie 2011, deci după data faptelor de natură penală de care inculpata este acuzată în prezenta cauză.

Aşadar, despre începerea urmăririi penale faţă de ea, inculpata I.I.R. a fost încunoştinţată abia în 16 februarie 2011 :

- la un interval de aproape 4 ani de la data completării, pentru prima dată, a Anexei nr. 15 la H.G. nr. 585/2002, ce se constituie în prima acuzaţie de fals în declaraţii - 06 martie 2007;

- la un interval de 3 luni de la data completării, pentru a doua oară, a Anexei nr. 15 la H.G. nr. 585/2002, ce se constituie în a doua acuzaţie de fals în declaraţii - 16 noiembrie 2010.

În ceea ce priveşte sancţiunea administrativă a amenzii aplicată prin ordonanţa nr. 250/P/2006 din 28 iulie 2006 pe care inculpata a achitat-o (supra pct. 7), curtea de apel reţine că, urmare a infirmării acestei ordonanţe de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, această sancţiune administrativă nu mai există din punct de vedere juridic - ca urmare a infirmării actului procesual prin care a fost aplicată (a se vedea supra pct. 9).

În ceea ce priveşte sancţiunea administrativă a amenzii aplicată inculpatei I.I.R. prin ordonanţa nr. 840/P/2006 din data de 16 noiembrie 2006 (dată în cauză după infirmarea ordonanţei nr. 250/P/2006), instanţa de apel a reţinut că la dosarul de urmărire penală nu se regăseşte dovada de comunicare (supra pct. 12), de altfel acest aspect confirmându-l şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin adresa nr. 840/P/2006 din data de 31 octombrie 2011 (fila 132 dosar de urmărire penală).

Or, în aceste condiţii, câtă vreme amenda administrativă aplicată prin ordonanţa nr. 250/P/2006 nu mai exista din punct de vedere juridic - ca urmare a infirmării actului procesual prin care a fost aplicată, iar a doua sancţiune administrativă nu i-a fost comunicată inculpatei, aceasta nu avea obligaţia să le menţioneze în cuprinsul răspunsului la întrebarea nr. 2, paragraful Antecedente şi Cazier al Anexei nr. 15 din H.G. nr. 585/2002:

Relativ la declaraţiile martorilor M.E. şi C.T., elementele de fapt ce se desprind din acestea nu prezintă utilitate în soluţionarea prezentului conflict de drept, având în vedere analiza şi argumentele reţinute de Curte mai sus.

În ceea ce priveşte conflictul de drept care a făcut, iniţial, obiectul Dosarului nr. 250/P/2006, iar ulterior dosarul nr. 840/P/2006, instanţa de control judiciar nu poate să nu reţină incertitudinea juridică din această cauză:

- scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative prin ordonanţa nr. 250/P/2006 din 28 iulie 2006 (supra pct. 5);

- infirmarea acestei ordonanţe prin ordonanţa nr. 381/II/2/2006 din 22 septembrie 2006 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi dispoziţia de redeschidere a urmăririi penale în cauză (supra pct. 9);

- scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative prin ordonanţa nr. 840/P/2006 din 16 noiembrie 2006 ( supra pct. II);

- desfiinţarea ordonanţei nr. 840/P/2006 din 16 noiembrie 2006 prin sentinţa penală nr. 24/29 ianuarie 2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 104/ R din 12 mai 2009 a Tribunalului Ialomiţa (supra pct. 21 şi 22);

- aducerea la cunoştinţa a învinuirii în data de 16 februarie 2011 (supra pct. 25);

- scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative prin ordonanţa nr. 840/P/2006 din 09 martie 2012 (supra pct. 26).

În condiţiile de mai sus :

1. obligaţia inculpatei I. de a aduce la cunoştinţă despre începerea urmăririi penale a început să curgă din data de 16 februarie 2011, dacă am accepta că există identitate între noţiunea de „anchetă” şi prima fază a procesului penal ;

2. obligaţia inculpatei I. de a aduce la cunoştinţă despre aplicarea unei sancţiuni administrative a început să curgă de la data comunicării, respectiv din data de 15 martie 2012.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că, din punct de vedere al laturii obiective, inculpata I.I.R. a completat Anexa nr. 15 a H.G. nr. 585/2002, în sensul că a răspuns, prin bifarea în dreptul răspunsului „Nu”, la următoarele întrebări:

- Aţi fost vreodată reţinut, arestat preventiv, anchetat, pus sub acuzare, judecat, condamnat (inclusiv la amendă penală sau interzicerea unor drepturi), graţiat, amnistiat, eliberat pe cauţiune, eliberat condiţionat?

- Aţi fost vreodată anchetat administrativ, sancţionat administrativ, amendat de către poliţie sau autorităţi civile (nu se menţionează amenzile pentru abateri minore, cum sunt cele pentru parcare, dar se menţionează cele pentru fapte grave, precum conducerea sub influenţa alcoolului sau tulburarea ordinii publice)?

Cu toate acestea, latura subiectivă a celor două fapte de natură penală ce îi sunt imputate inculpatei, lipseşte.

Astfel, în toate formele vinovăţiei este prezent actul de voinţă, acesta fiind pus în evidenţă de actul de conştiinţă.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul o are la momentul comiterii faptei ilicite. Orice faptă ilicită, ca manifestare exterioară, presupune în antecedenţa sa, un proces psihic complex, de conştiinţă şi voinţă, proces care se sfârşeşte printr-o manifestare exterioară ce se obiectivizează sub forma unei acţiuni ori inacţiuni.

Ca prim factor al atitudinii psihice, factorul intelectiv de conştiinţă impune ca autorul să aibă un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a acţiunilor sau inacţiunilor sale şi a urmărilor acestora.

Or, în prezentul conflict de drept penal, astfel cum s-a menţionat mai sus:

- inculpata I.I.R. nu avea cunoştinţă de începerea urmăririi penale faţă de ea - chiar dacă procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu începuse urmărirea penală, nu i-a adus la cunoştinţă acest aspect, cu încălcarea dreptului la apărare,- iar sancţiunea administrativă a amenzii pe care inculpata a achitat-o, pe de o parte, a avut ca temei începerea urmăririi penale prin care i s-a încălcat dreptul la apărare (nulitate absolută ce nu poate fi acoperită prin voinţa inculpatei pe care procurorul ar fi înlăturat-o având în vedere că inculpata a plătit această amendă), iar pe de altă parte, odată ce actul procesual prin care a fost dispusă sancţiunea administrativă a amenzii a fost infirmat - prin rezoluţia prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, această sancţiune nu mai avea o existenţă din punct de vedere juridic.

- în condiţiile în care a lipsit acest prim factor al atitudinii psihice a inculpatei la comiterea celor două fapte de natură penală ce i se impută inculpatei, este de prisos a mai continua analiza laturii subiective, aceasta lipsind în prezenta cauză.

- în lumina aspectelor de fapt şi de drept de mai sus, instanţa de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 06 martie 2007) şi, de asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei I.I.R. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (fapta din data de 16 noiembrie 2010).

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., având în vedere că nu este o cauză în care să fie exercitată şi calea de atac a apelului, şi care vizează netemeinicia soluţiei pronunţată de către Curtea de Apel Braşov, care a dispus achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, săvârşită la data de 06 martie 2007, respectiv, la 6 noiembrie 2010, constând în aceea că a completat anexele nr. 15 la H.G. nr. 585/2002, în vederea obţinerii autorizaţiei ORNIS, în sensul că nu a fost niciodată sancţionată administrativ, deşi, la acel moment, inculpatei fiindu-i aplicată o amendă cu sancţiune administrativă ca urmare a scoaterii de sub urmărire penală.

S-a arătat că, instanţa de fond a considerat că faptei îi lipseşte intenţia, ca şi element constitutiv al infracţiunii, în pofida împrejurării că, la cele două momente în care inculpata nominalizată a afirmat, neadevărat, că nu a fost sancţionată administrativ, deşi legea sublinia explicit o asemenea sancţiune să fie menţionată, la acele momente exista acea ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală, care a fost desfiinţată în două faze; dar de fiecare dată, la momentul în care inculpata a trebuit să dea astfel de declaraţii, era în vigoare în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.

Prima ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală i-a fost adusă la cunoştinţă inculpatei la 04 august 2006, iar aceasta şi-a achitat amenda la 11 august 2006, prin urmare, înainte de declaraţia făcută la 06 mai 2007.

În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă, aceeaşi ordonanţă care a fost desfiinţată ulterior prin exercitarea căii de atac a plângerii, prevăzută de dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen., dar nu în calea de atac a inculpatei, ci a unei alte părţi din dosarul respectiv, a fost desfiinţată, dar din nou s-a dat ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative la 16 noiembrie 2006 comunicată la 20 noiembrie 2006; prin urmare, din nou, această ordonanţă era în vigoare la data de 16 noiembrie 2010, când inculpata a dat cea de-a doua declaraţie de conformitate în ceea ce priveşte posibilitatea de acordare a unor astfel de certificate.

Procurorul a mai indicat că instanţa de fond a Curţii de Apel Braşov a mai arătat că această ordonanţă a mai fost desfiinţată încă odată, dar la acel moment deja amenda fusese achitată de către inculpată, aceasta cunoştea că îi fusese aplicată o asemenea sancţiune, formularele arătau explicit că nu putea dobândi o astfel de autorizaţie dacă avea astfel de sancţiuni, prin urmare, cunoscând şi efectele, a urmărit, practic, producerea acelor consecinţe juridice, respectiv obţinerea autorizaţiei, deşi nu îndeplinea condiţiile necesare. Pe baza actelor administrate în cauză, indiferent de declaraţiile pe care le-a făcut inculpata în apărarea sa, fiind nişte chestiuni absolut tehnice, ce ţin de datele la care a completat acele formulare prin care declara că nu a fost sancţionată, în vederea producerii unor consecinţe evidente, respectiv, obţinerea autorizaţiei, cu momentele la care îi fusese comunicată sancţiunea administrativă şi achitată, ca aceasta a săvârşit faptele cu intenţie.

În acest sens, reprezentantul parchetului a susţinut că elementele constitutive ale infracţiunii sunt întrunite, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, şi rejudecând, a solicitat condamnarea inculpatei pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33, art. 34 C. pen. privind concursul de infracţiuni şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Exersând actele şi lucrările dosarului, recursul procurorului, inclusiv din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere netemeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de fond a Curţii de Apel Braşov, prin care s-a dispus achitarea intimatei inculpatei I.I.R. în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerându-se că în cauză nu sunt întrunite clementele constitutive ale infracţiunilor, lipsind latura subiectivă, întrucât inculpata nominalizată nu avea cunoştinţă de începerea urmăririi penale faţă de ea - chiar dacă procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu începuse urmărirea penală, nu îi adusese la cunoştinţă acest aspect, fiind încălcat dreptul la apărare (nulitate absolută ce nu poate fi acoperită prin voinţa inculpatei de a plăti această amendă) şi, de asemenea, împrejurarea că actul procesual prin care a fost dispusă sancţiunea administrativă a amenzii a fost infirmat.

Cu titlu de premisă, se reţine că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 959/P/2011 din data de 17 aprilie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I.I.R. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. (2 fapte), reţinându-se ca stare de fapt că, în calitate de inspector de poliţie în cadrul I.P.J. Covasna, şi numită ofiţer de poliţie judiciară prin Ordinul nr. 4271/C/2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 06 martie 2007, respectiv, la 16 noiembrie 2010 a completat anexele nr. 15 din H.G. nr. 585/2002, înregistrate la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. - B.C.C.O. Braşov din 06 martie 2007 şi al I.G.P.R. -D.O.S. - S.O.S Braşov din 16 noiembrie 2010, atestând în mod nereal că nu a fost niciodată anchetată, respectiv sancţionată administrativ, deşi aceasta a fost cercetată în calitate de învinuită în dosarul 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Sibiu, declaraţiile necorespunzătoare adevărului fiind făcute în scopul obţinerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, conform dispoziţiilor art. 158 din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor Naţionale de Protecţie a Informaţiilor Clasificate în România.

Or, din actele şi lucrările dosarului cauzei, rezultă fără dubiu, contrar motivării instanţei de fond a Curţii de Apel Braşov că fapta imputată intimatei inculpate nominalizată a fost săvârşită cu vinovăţie în forma intenţiei datorat împrejurării că la cele două date de 06 martie 2007 şi, respectiv, 16 noiembrie 2010 la care aceeaşi inculpată a afirmat, neadevărat, că nu a fost sancţionată administrativ, (deşi legea sublinia explicit o asemenea sancţiune să fie menţionată), la acele momente exista acea ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală, care a fost desfiinţată în două faze, dar de fiecare dată, la momentul în care inculpata a trebuit să dea astfel de declaraţii, era în vigoare în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată.

Astfel, în cauza ce a format obiceiul Dosarului nr. 259/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 28 iulie 2006 a fost comunicată inculpatei în 04 august 2006, amenda fiind achitată în 11 august 2006.

Deşi este real că soluţia a fost contestată şi, în procedura prev. de art. 278 C. proc. pen., a fost infirmată; dar cea de a doua ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei amenzi administrative (din 16 noiembrie 2006) a fost comunicată inculpatei în 20 noiembrie 2006; deci ambele acte procedurale au ajuns la cunoştinţa inculpatei anterior săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză).

Aşadar, este evident că în cauză aceste împrejurări conduceau la concluzia că existenţa acestui dosar ar fi determinat elementul de incompatibilitate prev. de art. 160 din H.G. nr. 585/2002.

Existenţa acestei împrejurări, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ era echivalentă cu existenţa unui caz de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 160 al ordonanţei respective.

Pentru obţinerea autorizaţiei de acces la informaţiile necesare, completarea pe proprie răspundere a acelor rubrici, este menţionată expres, că aceste declaraţii sunt pe proprie răspundere, formularul conţine explicit faptul că informaţiile solicitate pot atrage răspunderea penală în ceea ce priveşte existenţă infracţiunii de fals în declaraţii, şi prin urmare nu există nici un dubiu că la momentul respectiv aceasta ar fi fost în eroare cu privire la existenţa unei sancţiuni administrative.

Pe de altă parte, este important aspectul că pentru obţinerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate este necesar a fi completate - pe propria răspundere - şi rubricile din anexa 15 din H.G. nr. 585/2002, iar formularul tip este extrem de explicit, făcând referiri neîndoielnice la informaţiile solicitate.

Nu în ultimul rând, informaţiile solicitate nu erau condiţionate de legalitatea şi/ sau temeinicia dispoziţiilor din ordonanţa parchetului.

Reiterând, inculpata cunoştea despre efectuarea urmării penale faţă de ea, achitând chiar amenda administrativă dispusă urmare soluţiei de scoatere de sub urmărire penală pentru comiterea unor infracţiuni (art. 290 şi art. 215 C. pen.).

Astfel, faptele inculpatei deduse judecăţii în această cauză şi-au produs consecinţele prev. de art. 292 C. pen., avizul ORNISS fiind eliberat, doar în condiţiile în care s-a dat eficienţă exclusivă declaraţiei inculpatei, cu ocazia completării formularelor.

În raport de cele sus-expuse, conchizându-se că sunt întrunite în drept toate elementele constitutive a două infracţiuni de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292 C. pen., aflate în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.

Urmează ca în baza textului de lege unic incriminator sus-menţionat să se dispună condamnarea intimatei inculpate I.I.R. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 34 lit. a) C. pen., inculpata să execute o pedeapsă rezultantă în cuantum de 6 luni închisoare.

În raport de totalitatea criteriilor de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., incluzând pericolul social generic şi concret al faptelor comise dar şi datele care circumstanţiază totuşi favorabil persoana intimatei inculpate, ofiţer de poliţie judiciară - inspector în cadrul IPJ Covasna, deşi are o poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptelor infracţionale comise, Înalta Curte are în vedere că scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., subsumate funcţiilor necesare educativă, cât şi represivă ale pedepsei aplicate pot fi atinse şi fără privare de libertate; sens în care se va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante stabilită în condiţiile art. 81 C. pen. şi pe durata unui termen de încercare determinat conform art. 82 C. pen.

Urmează a se face aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. proc. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., să se va dispune anularea înscrisurilor falsificate completate de intimata inculpată I.I.R. prin trimitere la filele corespunzătoare din dosarul de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei penale nr. 138/ F din 05 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimata inculpată I.I.R.

Casează în totalitate sentinţa şi rejudecând:

În baza art. 292 C. pen., condamnă pe inculpata I.I.R. - la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (fapta din 06 martie 2007).

În baza art. 292 C. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (fapta din 16 noiembrie 2010).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte cele două pedepse de câte 6 luni închisoare şi dispune ca inculpata I.I.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionată a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 348 C. proc. pen., anulează înscrisurile completate de inculpată existente la filele nr. 166-170 şi 173-180 din Dosarul de urmărire penală nr. 959/P/2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpata la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din cursul urmăririi penale, de la instanţa de fond şi în din recurs, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2737/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2793/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2755/2013. Penal. Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2755/2013. Penal. Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs