ICCJ. Decizia nr. 2843/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2843/2013
Dosar nr. 6017/117/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 449 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. i) ind. 1 C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul M.M.M., administrator la SC D.I. SRL, sub aspectul infracţiunii de evaziune evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. coroborat cu art. 74 ind. 1 alin. (2) teza a II-a C. pen. s-a aplicat inculpatului M.M.M. următoarea sancţiune administrativă: amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară Cluj şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 98.136 lei despăgubiri civile reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere impozit pe profit şi TVA, calculate până la data plăţii efective.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul cu nr. 289/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 15 iulie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În actul de sesizare al instanţei de judecată s-a reţinut în esenţă că inculpatul M.M.M. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2005 - 2010, în calitate de administrator al SC D.I. SRL Turda, a evidenţiat în mod repetat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 80.406 lei - din care 45.254 lei reprezentând impozit pe profit şi 35.152 lei TVA.
Inculpatul audiat a recunoscut învinuirea adusă.
Inculpatul M.M.M. deţine calitatea de administrator al SC D.I. SRL din anul 1996, societatea comercială având ca şi obiect principal de activitate fabricarea produselor metalice obţinute prin deformare plastică; metalurgia pulberilor.
Urmare a derulării de către SC D.I. SRL a unor tranzacţii comerciale cu SC C.E. SRL Bucureşti în perioada în care această din urmă societate comercială era declarată inactivă, în cursul lunii martie 2010 la sediul societăţii comerciale administrate de către inculpatul M.M.M. inspectorii Gărzii Financiare Cluj au procedat la efectuarea unui control operativ.
În urma controlului efectuat de inspectorii financiari, pe lângă aspectele constatate în legătură cu tranzacţiile comerciale derulate cu SC C.E. SRL Bucureşti şi în raport de care organele de urmărire penală, nu au sesizat instanţa de judecată, s-a constatat că, în perioada 2005 - 2009, în calitate de administrator al SC D.I. SRL Turda, inculpatul M.M.M. ar fi introdus în contabilitatea societăţii comerciale mai multe cheltuieli care, conform art. 21 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile fiind diminuate în acest fel contribuţiile datorate bugetului de stat.
Astfel, din cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală parţială întocmit de către D.G.F.P. Cluj nr. 15415 din 30 iulie 2010 rezultă, că în perioada 1 ianuarie 2005 - 21 decembrie 2009 societatea comercială administrată de inculpatul M.M.M. a înregistrat pe cheltuieli contravaloarea unor bunuri - galerie bucătărie, combină frigorifică, blat cireş, scaune crom, maşină spălat vase, tâmplărie termopan, parchet, set duş, televizor P., D. - pe care organele de control le-au considerat ca nefiind aferente veniturilor. În această modalitate s-a calculat suma de 124.445 lei cheltuieli ce nu au fost admise la deducere şi pentru care a fost stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 55.063 lei respectiv TVA suplimentar în sumă de 68.899 lei (sume în care au fost cuprinse şi facturile emise de contribuabilul inactiv SC C.E. SRL cu privire la care, aşa cum am arătat, organele de urmărire penală nu au sesizat instanţa de judecată).
Inculpatul audiat atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti a recunoscut învinuirea adusă precizând însă că organele de control au considerat ca nefiind deductibile şi unele cheltuieli care îndeplineau condiţiile pentru a fi considerate ca atare, solicitând sub acest aspect întocmirea unei expertize financiar contabile.
Urmare a admiterii cererii în probaţiune formulată, în cauză a fost efectuat Raportul de expertiză contabilă judiciară depus la dosar.
Pe parcursul urmăririi penale şi al judecării pe fond a cauzei, prin ordinele de plată cu nr. x din 30 martie 2011, nr. y din 31 martie 2011, nr. z din 25 august 2011, nr. w din 25 august 2011, nr. q din 26 iulie 2011, nr. t din 26 iulie 2011, nr. r din 25 august 2011, nr. s din 29 aprilie 2012 respectiv chitanţele cu nr. x şi nr. z inculpatul M.M.M. a achitat prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului reprezentat de impozit suplimentar şi TVA suplimentar, în cuantum total de 86.541 lei.
Art. 74 ind. 1 C. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 şi, în prezent, declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale din data de 25 mai 2011, prevede că, în cazul săvârşirii infracţiunii de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, neglijenţă în serviciu prevăzute în codul penal ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele săvârşite se reduc la jumătate.
Potrivit art. 13 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Or, având în vedere că după comiterea faptei de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.M.M. a intervenit Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 741 C. pen., instanţa de judecată a apreciat că acesta reprezintă o lege penală mai favorabilă în sensul art. 13 C. pen.
De asemenea, având în vedere că până la soluţionarea pe fond a cauzei inculpatul M.M.M. a achitat integral prejudiciul efectiv cauzat statului, reprezentat de impozit pe profit şi TVA, instanţa de judecată apreciază că în cauză este incidenţă cauza de nepedepsire edictată prin dispoziţiile art. 74 ind. 1 C. pen.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. i) ind. 1 C. proc. pen., instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul M.M.M., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. coroborat cu art. 74 ind. 1 alin. (2) teza a II-a C. pen., a aplicat inculpatului M.M.M. sancţiunea administrativă în cuantum de 1.000 RON.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prin înscrisul comunicat instanţei de judecată la dosar, Statul Român - A.N.A.F. prin Garda Financiară, Secţia Cluj, s-a constituit parte civilă faţă de inculpat cu suma de 229.913 lei cu titlu de prejudiciu total adus bugetului consolidat al statului, din care suma de 55.063 lei reprezintă diferenţa de impozit pe profit, suma de 68.899 lei reprezintă diferenţa TVA, precum şi sumele de câte 49.068 lei majorări şi penalităţi aferente acestor sume.
Cu privire la această constituire de parte civilă, instanţa de judecată a constatat că în suma solicitată cu titlu de diferenţă impozit, respectiv diferenţă TVA sunt incluse şi sumele cuprinse în facturile emise de contribuabilul inactiv, acte materiale ce nu au fost incluse în infracţiunea continuată cu care a fost sesizată instanţa de judecată de către organele de urmărire penală. Pe de altă parte, deşi s-a solicitat părţii civile să comunice defalcat suma solicitată cu titlu de prejudiciu cauzat, în condiţiile în care inculpatul a achitat impozitul pe profit, respectiv TVA, reţinut prin rechizitoriu ca fiind datorată bugetului de stat ca sumă aferentă infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, ANAF nu s-a conformat solicitărilor instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul M.M.M. şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară, secţia Cluj.
Prin apelul promovat, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi înlăturarea obligării sale la plata sumei de 98.136 lei întrucât prejudiciul a fost recuperat integral. Învederează că sumele datorate la bugetul de stat sunt: 55.063 lei impozit pe profit şi 68.899 lei TVA, în total suma de 123.962 lei, reţinându-se o pagubă finală de 80.406 lei, plătită în întregime, aşa cum rezultă din scriptele ataşate la dosar.
Prin apelul declarat, partea civilă ANAF - Garda Financiară Cluj a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi obligarea inculpatului către aceasta la plata sumei de 155.825 lei reprezentând 19.668 lei impozit pe profit, 49.068 lei majorări impozit pe profit, 30.206 lei TVA, 56.883 lei majorări TVA, rămasă de recuperat din prejudiciul total de 229.913 lei cauzat de inculpat, bugetului de stat.
Prin Decizia penală nr. 46/A/2013 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.M.M. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.M.M., cu privire la latura civilă, respectiv cu privire la nelegala sa obligare la plata sumei de 98.136 lei, întrucât prejudiciul a fost recuperat integral.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, care nu a fost motivat.
Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în limita dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru cele ce succed;
Problema de drept, în speţă, este reprezentată de noţiunea de prejudiciu, în înţelesul art. 74 ind. 1 C. pen., respectiv, în înţelesul art. 14 şi 346 C. proc. pen.
Având în vedere că latura penală a cauzei a fost definitiv soluţionată, Înalta Curte reţine că sunt supuse analizei criticile inculpatului privind modul de soluţionare a laturii civile a cauzei.
Inculpatul a considerat că pronunţarea unei soluţii conform art. 74 ind. 1 C. pen., atrage, în mod automat, constatarea ca acoperit a prejudiciului cauzat. Soluţionarea recursului este limitată la criticile invocate, ce vizează doar latura civilă, nu şi latura penală.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa constată că soluţionarea acesteia este conformă cu probele administrate. Soluţia este corectă, faţă de împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru cauzarea unui prejudiciu aferent perioadei determinate reţinute în rechizitoriu, din care suma de 86.541 lei, impozit suplimentar şi TVA suplimentar, a fost achitată integral de inculpat în faţa Tribunalului Cluj, rămânând neachitate doar majorările de întârziere aferente impozitului pe profit şi TVA-ului. În consecinţă, instanţa a dispus obligarea inculpatului la plata sumei neacoperite, de 98.136 lei, reprezentând majorările de întârziere corespunzătoare impozitului pe profit şi TVA-ului aferent calculate până la data plăţii efective.
Recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj nu a fost motivat, instanţa reţinând că, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele care pot fi examinate din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă şi de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.M.M. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj împotriva Deciziei penale nr. 46/A/2013 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat şi pe recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2841/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2844/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
