ICCJ. Decizia nr. 2841/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2841/2013
Dosar nr. 3610/98/2011
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 332/F din 12 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, în temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pedeapsă complementară prev. de art. 65 C. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată.
În temeiul art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru emiterea unui CEC fără a avea disponibil suficient.
În temeiul art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru emiterea de CEC căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 4 ani termen de încercare, prev. de art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Ialomiţa.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul C.P.E. la 29.509 lei din care 26.439 lei TVA şi 3.070 lei impozit pe profit plus dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data controlului 29 iunie 2009 până la data achitării integrale a debitului potrivit art. 119 şi următoarele C. proc. fisc.
În temeiul art. 163 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit sechestru penal asigurător pe bunurile inculpatului comunicate prin Adresa nr. 4847 din 1 februarie 2012 a Primăriei Slobozia.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentinţe către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa nr. 1769/P/2009 din 6 septembrie 2011, înregistrat sub nr. 3610/98/2011 din 20 septembrie 2011 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.P.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, emitere file CEC fără a avea la tras disponibil suficient, în formă continuată, emitere file CEC cărora le lipsesc elemente esenţiale dintre cele prevăzute de art. 1 din lege, în formă continuată, în concurs real, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de C.P.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., ca efect al neîntrunirii conţinutului constitutiv al infracţiunii.
Scoaterea de sub urmărire penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (4) C. pen., a învinuitei C.P.A.I., ca efect al neîntrunirii conţinutului constitutiv al infracţiunii.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului C.P.E. că în calitate de administrator al SC E. SRL Slobozia, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, aferente unui număr de 50 de facturi fiscale emise de societate în semestrul II 2007 şi respectiv semestrul I 2008, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu impozit pe profit şi TVA aferent tranzacţiilor, în sumă totală de 55.034 lei; în calitate de administrator al SC C. SRL Slobozia a emis un număr de 7 file CEC cunoscând inexistenţa în contul societăţii a proviziei necesare pentru acoperirea plăţilor, unui număr de 5 dintre aceste file lipsindu-le elemente esenţiale dintre cele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934.
În rechizitoriu faptele au fost descrise pe baza analizei probelor administrate la urmărirea penală şi anume: declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal, care s-au coroborat cu relaţiile furnizate de beneficiarii cecurilor, relaţiile furnizate de BNR şi ORC, procesul-verbal de inspecţie fiscală şi copii ale facturilor emise şi neînregistrate în contabilitate, documente contabile aferente relaţiilor comerciale, cu furnizorii menţionaţi, copii după instrumentele bancare emise de inculpat, documentaţiile de refuzare la plată, declaraţiile martorilor: L.G., V.E.K., I.D., C.P.A.I., procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, martorii care au dat declaraţii la urmărirea penală, martora propusă de inculpat F.N.M. şi a fost efectuată expertiză contabilă judiciară.
Tribunalul a reţinut că inculpatul C.P.E. a fost asociat unic şi administrator la SC E. SRL Slobozia.
Inspectorii fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomiţa, la data de 17 iunie 2009 au efectuat un control fiscal la SC E. SRL Slobozia, iar în urma verificărilor înregistrărilor în evidenţa contabilă a societăţii, s-au descoperit un număr de 18 facturi fiscale emise de SC E. în semestrul II 2007, şi respectiv 32 de facturi fiscale emise de SC E. în semestrul I 2008, fiind totalizate 50 de facturi emise către diverşi parteneri comerciali, care nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, în această modalitate fiind alterat rezultatul financiar aferent anilor 2007 şi 2008, cu consecinţa diminuării impozitului pe profit şi TVA de plată, cu valorile aferente celor 50 de facturi fiscale.
Conform constatărilor inspectorilor fiscali, baza de impozitare totală a facturilor emise se ridică la suma de 164.235 lei, iar TVA aferent facturilor totalizează 31.208 lei. În urma recalculării impozitului pe profit şi a TVA,, prin includerea în baza de impozitare anuală şi respectiv în rulajul TVA a valorii facturilor emise şi neînregistrate în evidenţele contabile, a rezultat diferenţă de impozit pe profit în cuantum de 8.023 lei, la care s-au adăugat majorări în cuantum de 1.380 lei, şi respectiv diferenţă TVA în cuantum de 31.208 lei, la care s-au adăugat majorări în cuantum de 14.423 lei. ANAF a stabilit că valoarea totală a obligaţiilor bugetare astfel calculate se ridică la suma de 55.034 lei.
În urma controlului a fost încheiat procesul-verbal la data de 29 iunie 2012.
Întrucât inculpatul a contestat cuantumul prejudiciului, a fost administrată proba cu expertiza contabilă judiciară, raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei.
Inculpatul nu a avut obiecţiuni la această lucrare, iar partea civilă nu a fost de acord cu cuantumul prejudiciului stabilit de expert.
Instanţa de fond a avut în vedere şi concluziile expertizei contabile din care a rezultat un număr de 17 facturi, în semestrul II 2007 şi 29 facturi în semestrul I 2008, neînregistrate în evidenţele contabile ale societăţii. Prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea acestor facturi şi nedeclararea veniturilor este de 29.509 lei, din care TVA de plată 26.439 lei şi impozit pe profit - 3.070 lei.
În anexele I şi II la raportul de expertiză contabilă sunt arătate facturile, valoarea totală TVA colectată şi venitul aferent.
Cât priveşte emiterea de cecuri, s-a constatat că în cursul anului 2009, societatea CPM SRL Slobozia, administrată de inculpatul C.P.E. a derulat relaţii comerciale contractuale cu mai mulţi furnizori, printre care şi societăţile SC P.D.I. SRL Bucureşti, SC V.D. SRL G.L., SC V. SRL R., SC A.P. 2002 SRL, SC V.S. SRL Slobozia, R.F.S. SRL.
În cadrul raporturilor comerciale derulate, inculpatul a emis mai multe instrumente bancare - file CEC - în scopul decontării prestaţiilor furnizorilor menţionaţi. Instrumentele bancare erau emise în baza unor înţelegeri comerciale, după cum urmează:
1. Fila CEC x a fost emisă în beneficiul furnizorului SC A.P. SRL, fiind ulterior girată de acesta către SC R. SRL, girataral prezentând cecul la plată la data de 18 iulie 2009, pentru suma de 1.574,38 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicţie bancară, instrument retras din circulaţie.
Conform declaraţiilor inculpatului, acesta a completat toate rubricile cecului, nerelevându-se probe care să contrazică aceste susţineri formulate în apărare.
2. Fila CEC y a fost emisă în beneficiul furnizorului SC P.D.I. SRL Bucureşti, fiind ulterior girată de acesta către SC D.C. SRL, girataral prezentând cecul la plată la data de 25 iulie 2009, pentru suma de 8.024,35 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicţie bancară, instrument retras din circulaţie.
Conform relaţiilor furnizate de beneficiar, inculpatul nu a completat la remiterea instrumentului, suma de plată, element esenţial prevăzut de art. 1 pct. 2 din lege.
3. Fila CEC z a fost emisă în beneficiul furnizorului SC V. SRL, furnizorul prezentând cecul la plată la data de 21 august 2009, pentru suma de 30.734,74 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicţie bancară, instrument retras din circulaţie.
Conform declaraţiilor inculpatului, acesta nu a completat la remiterea instrumentului data emiterii, element esenţial prevăzut de art. 1 pct. 5 din lege.
4. Fila CEC w a fost emisă în beneficiul furnizorului SC V.S. SRL, (conform detalierilor de mai sus), beneficiarul prezentând cecul la plată la data de 25 iunie 2009, pentru suma de 16.777,59 lei.
Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil.
Probele administrate s-au coroborat în sensul necompletării de către inculpat, la momentul remiterii, a datei plăţii şi a sumei de plată, elemente esenţiale prevăzute de art. 1 pct. 2 şi 5 din lege.
5. Fila CEC xx a fost emisă în beneficiul furnizorului SC A.P. 2002 SRL, fiind ulterior girată de acesta către SC R. SRL, giratarul prezentând cecul la plată la data de 10 iulie 2009, pentru suma de 1.223,51 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicţie bancară.
Conform declaraţiilor inculpatului, acesta a completat toate rubricile cecului, nerelevându-se probe care să contrazică aceste susţineri formulate în apărare.
6. Fila CEC yy a fost emisă în beneficiul furnizorului SC R.F.S. SRL, fiind ulterior girată de acesta către SC B. SRL, giratarul prezentând cecul la plată la data de 25 iulie 2009, pentru suma de 16.716,21 lei. Instrumentul bancar a fost refuzat la plată din lipsă totală disponibil, trăgător în interdicţie bancară, instrument retras din circulaţie.
Conform declaraţiilor inculpatului, acesta nu a completat data emiterii şi suma de plată, elemente esenţiale prevăzute de art. 1 pct. 2 şi 5 din lege.
Toate instrumentele bancare menţionate au fost emise şi semnate ca atare de inculpatul C.P.E..
Inculpatul, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi la cercetarea judecătorească, a avut o poziţie de negare a comiterii acestor fapte ce constituie infracţiuni.
Astfel, referitor la neînregistrarea facturilor în evidenţa contabilă a unităţii, a arătat că nu a intenţionat să comită aceste fapte, că avea contabil, iar neînregistrarea se datorează unei neglijenţe.
Cu privire la emiterea de cecuri, a susţinut că au fost emise pentru a garanta efectuarea plăţilor către partenerii comerciali, depunând şi un contract în acest sens.
Inculpatul a solicitat achitarea, întrucât neînregistrarea facturilor a fost din neglijenţă, iar pentru cecuri este un fapt scuzabil, întrucât cecurile au fost emise drept garanţie.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul cu intenţie nu a înregistrat facturile în evidenţa contabilă.
Potrivit concluziilor expertului, inculpatul a emis majoritatea facturilor neînregistrate în evidenţa contabilă, iar după finalizarea controlului avea posibilitatea înregistrărilor acestor facturi şi achitarea sumelor datorate bugetului de stat, însă nu a făcut-o, astfel că se constată intenţia acestuia.
Referitor la cecuri, s-a constatat că acestea au fost emise ca instrumente de plată, iar nu ea garanţia plăţii, cum susţine inculpatul.
Astfel, în contractul de vânzare cumpărare cu SC V., s-a arătat că plata facturilor se va face în 60 de zile de la data facturării cu fila CEC sau B.O., iar garanţia plăţii va fi asigurată prin emiterea unui bilet la ordin.
A rezultat că filele CEC au fost emise ca instrument de plată, iar biletele la ordin pentru garanţia plăţii prin CEC.
În drept, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC E. SRL, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate aferente celor 46 de facturi fiscale emise de societate în semestrul II 2007 şi respectiv semestrul I 2008, constituie infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunţate în şedinţă publică, în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.
În drept, faptele inculpatului care în calitate de administrator al SC C. SRL Slobozia, a emis în cursul anului 2009 un număr de 7 file CEC cunoscând inexistenţa în cadrul societăţii a proviziei necesare pentru acoperirea plăţilor, din care unui număr de 5 file, lipsindu-le elementele esenţiale prev. de art. 1 din Legea nr. 59/1934, constituie infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Emiterea de cecuri fără a cuprinde elementele esenţiale prev. de art. 1 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Legea nr. 59/1934 se referă la filele CEC x din 25 iulie 2009, y din 21 august 2009, z din 25 iunie 2009, w din 25 iulie 2009 şi q din 19 iulie 2009.
Pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond a aplicat câte o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor comise, pericolul social al acestora, durata de timp în care au fost comise, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul C.P.E. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de apel ale inculpatului sunt cuprinse în partea introductivă a hotărârii, aşa cum au fost susţinute de către apărătorul acestuia.
Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în motivele scrise, a solicitat obligarea inculpatului la un prejudiciu total de 55.034 lei.
Prin Decizia penală nr. 394/A din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, apelurile formulate au fost respinse, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa, în motivele scrise fiind reiterate aceleaşi motive invocate şi la apel, respectiv, în esenţă, pentru neacordarea sumei iniţiale cu care s-a constituit parte civilă, ci conform raportului de expertiză.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în limita dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de partea civilă nu este fondat, urmând a fi respins, pentru cele ce succed:
Instanţele de fond şi de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, au reţinut o corectă situaţie de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare, precum şi dispoziţiilor legale aplicabile speţei.
În privinţa criticilor privind latura civilă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a avut în vedere proba judiciară administrată, respectiv raportul de expertiză contabilă, faţă de faptul că suma menţionată iniţial de partea civilă ANAF a avut, în parte, o bază estimativă, inculpatul fiind obligat atât la plata sumei de 29.509 lei, din care 26.439 lei TVA şi 3.070 lei impozit pe profit, cât şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate de la data controlului 29 iunie 2009 până la data achitării integrale a debitului, potrivit art. 119 şi următoarele C. proc. fisc.
În plus, motivele de recurs, similare motivelor de apel, se regăsesc şi în obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în primă instanţă şi care au fost luate în considerare şi analizate, stabilindu-se că, urmare a modificării cuantumului debitelor reprezentate de TVA şi impozit pe profit, era necesar să se procedeze la recalcularea majorărilor de întârziere şi penalităţilor aferente.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva Deciziei penale nr. 394/A din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul C.P.E..
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.P.E., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 2843/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
