ICCJ. Decizia nr. 2844/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2844/2013
Dosar nr. 2093/91/2012
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-au interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a admis acţiunea civilă promovată de ANAF - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea prin constituirea ca parte civilă şi a obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 1.374.591 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale.
S-a respins acţiunea civilă intentată împotriva părţii responsabil civilmente SC B. SRL Homocea, ca inadmisibilă.
S-a dispus ca, după rămânerea definitivă, prezenta să se comunice la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.
A fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 1000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus avansarea din fondul MJ. a sumei de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin Rechizitoriul nr. 1068/P/2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată inculpatul B.I., în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că în perioada 18 mai 2009 - 31 martie 2011, inculpatul B.I. în calitate de administrator la SC B. SRL Homocea, nu a evidenţiat în actele contabile activitatea desfăşurată, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 1.374.591 lei.
Agenţia Naţională Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea s-a constituit parte civilă solicitând plata de către inculpat a sumei de 1.374.591 lei despăgubiri civile pentru daune materiale.
Inculpatul s-a prezentat la judecată la termenul din 20 iunie 2012, când a solicitat amânarea pentru a-şi angaja avocat, fiind judecat în lipsă la termenul din 19 septembrie 2012, când nu s-a mai prezentat.
Analizând actele şi lucrările cauzei, precum şi susţinerile orale şi scrise ale părţilor, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul B.I. este administrator la SC B. SRL Homocea, al cărui obiect de activitate este comerţ cu produse alimentare, băuturi şi tutun.
Inspectorii fiscali au efectuat un control încrucişat privind operaţiunile comerciale efectuate de firma administrată de inculpat şi mai multe societăţi comerciale din ţară, ocazie cu care au constatat că în evidenţele contabile ale firmelor contabile există înregistrate facturi fiscale emise de firma administrată de inculpat, iar operaţiunile atestate de respectivele documente justificative nu erau înregistrate în contabilitatea firmei administrată de inculpat.
În atare condiţii s-a dedus că firma administrată de inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat cu suma de 1.209.921 lei (impozit pe profit şi TVA) la care se adaugă accesorii de 47.745 lei.
S-a arătat că inculpatul audiat în cursul urmăririi penale a declarat că activităţile comerciale le-a derulat L.L. şi L.M., ulterior a revenit asupra acestei declaraţii. Cele două persoane L.M. şi L.L. audiate fiind au declarat că îl cunosc pe inculpatul B.I. întrucât sunt consăteni, dar nu au lucrat cu acesta în efectuarea operaţiunilor comerciale.
S-a menţionat că actele de control depuse la dosar necontestate de inculpat, copiile facturilor fiscale emise necontestate, coroborate cu ultima declaraţie a inculpatului justifică concluzia de temeinicie a acuzaţiei aduse acestuia.
S-a reţinut că, sub aspect obiectiv, inculpatul B.I. prin neînregistrarea în contabilitate în perioada 18 mai 2009 - 31 martie 2011 a operaţiunile comerciale în valoare totală de 4.155.786 lei s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale în valoare totală de 1.374.591 lei (raport inspecţie fiscală) întruneşte sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (republicată).
Cu privire la latura subiectivă, instanţa a reţinut intenţia directă a inculpatului B.I. care, prin neînregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale menţionate, a urmărit sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale ceea ce reclamă vinovăţia acestuia în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
S-a arătat că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut cu observarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.; gradul ridicat de pericol social al faptei, urmare socialmente periculoasă şi nu în ultimul rând atitudinea inculpatului, care a nu s-a mai prezentat în instanţă, situaţie ce relevă un total dezinteres faţă de situaţia sa de acuzat penal.
În latura civilă, instanţa a constatat că partea civilă ANAF - a intentat acţiune civilă numai împotriva inculpatului B.I. după cum rezultă din cererea depusă la dosar.
S-a precizat că, limitele sesizării instanţei fiind astfel fixate, cererea procurorului privind exerciţiul acţiunii civile şi împotriva SC B. SRL Homocea, în calitate de parte responsabilă civilmente, nu poate fi primită favorabil câtă vreme nu intră sub incidenţa art. 17 C. proc. pen.
S-a precizat că inculpatul B.I. nu a contestat pretenţiile civile ale părţilor civile, cuantumul prejudiciului rezultând din actele de control a organelor fiscale.
S-a reţinut ca fiind realizate condiţiile răspunderii civile delictuale fapta reţinută ca infracţiune în sarcina inculpatului constituie sub aspect civil un delict în sensul art. 998 C. civ. (vechi), relaţia cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciu fiind relevată obiectiv din considerentul că neînregistrarea în contabilitate a avut ca efect sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, iar prejudiciul în acest sens constă în impozite pe profit şi TVA neachitat, urmând a admite acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul B.I..
Parchetul a criticat hotărârea în latură civilă,arătând că în mod greşit nu a fost obligată şi partea responsabilă civilmente SC "B." SRL, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, că trebuia să acorde părţii civile şi majorările de întârziere şi să se dispună menţinerea sechestrului asigurător.
Inculpatul B.I. a criticat hotărârea în latură penală, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante prev. art. 74 lit. a) C. pen., reducerea pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin Decizia penală nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpatul B.I.
Desfiinţează în parte Sentinţa penală nr. 206/2012 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la latura civilă ca cauzei şi, în rejudecare:
Modifică dispoziţia privind obligarea la plata despăgubirilor civile, în sensul că obligă pe inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B." SRL la plata sumei de 1.374.591 lei către partea civilă ANAF - prin D.G.F.P. Vrancea.
Menţine măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor deţinute de inculpatul B.I. prin Ordonanţa nr. 1068/P/2011 din 23 martie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Modifică dispoziţiile din sentinţa apelată privitoare la plata cheltuielilor judiciare, în sensul că obligă pe inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B." SRL, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la judecata în fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I.,invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la greşita individualizare a modalităţii de executare de către instanţele de fond şi de apel, solicitând suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, dar şi a celor ce pot fi invocate din oficiu, în limita dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis, pentru cele ce succed.
Instanţele de fond şi de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, au reţinut o corectă situaţie de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată acesteia, astfel cum a fost prezentată în actul de inculpare, reţinută şi de către instanţa de fond şi de apel, precum şi dispoziţiilor legale aplicabile speţei.
Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele de fond şi de apel realizând o justă apreciere a cuantumului pedepsei aplicate, potrivit dispoziţiilor părţii generale ale C. pen. cu privire la pluralitatea de infracţiuni - infracţiunea continuată, limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că, faţă de gradul concret de pericol social al faptei, care poate fi apreciat ca unul relativ redus, prin raportare la contextul individual de săvârşire a acesteia, faţă de cuantumul redus al folosului material, având în vedere persoana recurentului inculpat sub aspectul favorabil al probatoriului, se poate aprecia că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauză, este într-o proporţie mai mare aptă a asigura reeducarea şi realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., decât prin privarea de libertate.
În consecinţă, pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia şi Sentinţa penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi, rejudecând, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, cu măsuri de supraveghere, potrivit art. 863 C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, şi rejudecând:
În baza art. 861 alin. (1) şi art. 862 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B.I. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea la datele care se vor stabili de consilierul de probaţiune din cadrul acestui serviciu;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului B.I. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe durata termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere, precum şi în situaţia neplăţii cu rea-credinţă a despăgubirilor civile.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina starului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2843/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2790/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
