ICCJ. Decizia nr. 2878/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASATE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2878/2013

Dosar nr. 8519/85/2012

Şedinţa publică din 26 septembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 140 din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 8519/85/2012, au fost condamnaţi inculpaţii:

- I.I. - la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea infecţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) ,42 C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a , lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune al Tribunalului Sibiu;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate în mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului respectarea obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a României decât cu încuviinţarea instanţei.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse de instanţa de judecată.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55 din 06 august 2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 şi din data de 06 august 2012 până la punerea efectivă în libertate.

- I.V. - la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea infecţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune al Tribunalului Sibiu;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate în mijloacele de existenţă;

În baza art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei respectarea obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a României decât cu încuviinţarea instanţei.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse de instanţa de judecată.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 57 din 06 august 2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 şi din data de 06 august 2012 până la punerea efectivă în libertate.

- G.D. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin încheierea penală nr. 54 din 06 august 2012 a Curţii de Apel Alba lulia (mandat de arestare preventivă nr. 58 din 06 august 2012).

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 şi din data de 06 august 2012 la zi.

- I.N.Z. - la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea infecţiunii prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului măsură luată prin încheierea penală nr. 54 din 06 august 2012 a Curţii de Apel Alba lulia (mandat de arestare preventivă nr. 56 din 06 august 2012).

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 şi din data de 06 august 2012 la zi.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 30 iulie 2012 asupra următoarelor bunuri:

- autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare D. achiziţionat la data de 02 mai 2012 de către inculpatul G.D.;

- autoturism P.B. cu nr. de circulaţie provizorie, achiziţionat la data de 01 mai 2012 de inculpata I.V.

- autoturism marca R., utilizat de inculpatul I.I.;

- cameră foto marca S.S. aparţinând inculpatului I.N.Z.;

- IP., aparţinând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca L., aparţinând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca N., aparţinând inculpatului I.N.Z.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin aceeaşi ordonanţă asupra autoturismului marca V.G., înmatriculat pe numele S.I.V.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii G.D. şi I.I. autoturismele marca A. şi R. identificate mai sus.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-au admis acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile G.M., domiciliat în Sibiu, str. I.H., la A.N.2, jud. Sibiu, N.M.M., domiciliată în Sibiu, str. I.H., la A.N.2, jud. Sibiu, A.G., domiciliat în Sibiu, str. I.H., la A.N.2, jud. Sibiu F.M., domiciliat în Sibiu, str. I.H., la A.N.2, jud. Sibiu, T.N., domiciliat în Sibiu, str. I.H., la A.N.2, jud. Sibiu, G.V., domiciliată în Sibiu, str. I.H., la A.N.2, jud. Sibiu, T.C., domiciliată în comuna S.M., sat A., jud, Arad, şi, în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor către părţile civile, astfel:

2.000 RON daune materiale şi 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă G.M.;

2.760 RON daune materiale şi 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă N.M.M.;

2.000 RON dauna morale către partea civilă F.M.;

1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă T.N.;

2.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă G.V.;

3.000 RON daune morale către partea civilă A.G.;

1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă T.C.

Au fost respinse celelalte pretenţii formulate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fot obligat fiecare inculpat să plătească Statului suma de câte 1.290 RON cheltuieli judiciare, din care 1.050 RON reprezintă onorariu avocat din oficiu desemnat pentru părţile civile.

Determinând vinovăţia inculpaţilor în limitele infracţiunilor expuse în actul de sesizare, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

În cursul anului 2010 inculpaţii dezvoltă o reţea tipică de trafic de persoane stabilindu-şi reşedinţa într-un imobil cu mai multe apartamente din localitatea D., F.E.S., Germania. În acest sens, inculpaţii au procedat la racolarea şi recrutarea victimelor, care erau alese, cu preponderenţă, din rândul persoanelor defavorizate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, str. I.H. nr. 2. Astfel, inculpaţii, prin intermediul martorului M.I., au început activitatea de racolare a părţilor vătămate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, profitând de situaţia financiară precară a acestora şi de starea de sănătate fizică şi psihică a acestora, multe dintre părţile vătămate fiind persoane cu un grad de educaţie scăzut, uşor influenţabile şi manevrabile.

În acest context, în luna octombrie 2010, inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S." s-a deplasat la Azilul de noapte din Sibiu, str. I.H. nr. 2 unde l-a contactat pe părţile vătămate A.G. şi G.V., cărora Ie-a propus să meargă în Germania la muncă, inculpaţii promiţându-le acestora că vor câştiga un salariu de 250 euro pe lună şi vor avea cazare şi masa gratuită. Încrezătoare în promisiunile inculpaţilor, părţile vătămate s-au deplasat la domiciliul inculpaţilor din Sibiu, str. G.T., unde au fost îmbarcate într-un autoturism condus de inculpatul G.D. şi au plecat înspre Germania, împreună cu inculpata I.V. zisă S. şi doi dintre copii acesteia. Împreună cu aceştia s-a deplasat în Germania şi partea vătămată T.C. care fusese racolată în aceleaşi împrejurări de către inculpaţi. Ajunşi în localitatea P., autoturismul a fost oprit de către organele de poliţie şi, datorită faptului că erau prea mulţi pasageri în maşină, li s-a cerut ca doi dintre ele să coboare. În aceste condiţii, inculpata S. Ie-a cerut părţilor vătămate A.G. şi G.V. să coboare, urmând ca a doua zi inculpatul G.D. să se întoarcă după ei pentru a-i transporta mai departe către D. Părţile vătămate petrec, în aceste condiţii, două nopţi în P., şi, văzând că nu se mai întoarce nimeni după ele s-a hotărât să se întoarcă în România, întrucât cei doi nu aveau bani de bilete de drum, au fost nevoiţi să se întoarcă cu autostopul, reuşind astfel să se întoarcă înapoi la Sibiu, la Azilul de noapte, unde s-a consemnat lipsa acestora în perioada 12-15 octombrie 2010. În luna februarie 2011, inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.", au contactat-o din nou la Azilul de noapte pe partea vătămată A.G., pe care au încercat să o convingă că incidentul din toamna trecută a fost doar o simplă întâmplare şi că, dacă dorea să meargă în Germania putea câştiga 250 euro pe lună, fiindu-i asigurate masa şi cazarea în D. Discutând şi cu alte părţi vătămate, respectiv, G.V., F.M., T.N., T.C., aceştia au hotărât să accepte propunerea inculpaţilor şi să meargă în Germania astfel că, după câteva zile, părţile vătămate s-au deplasat pe str. G.T., la locuinţa familie l. unde erau aşteptaţi de inculpatul I.I. zis „P.". Acolo, inculpatul Ie-a promis din nou că în Germania li se va plăti un salariu 250 euro pe lună, şi vor avea cazare şi masa asigurate, ocupându-se şi de transportul părţilor vătămate pe str. Z., unde se aflau două microbuze special pregătite în acest scop, în unul urcând părţile vătămate, iar în celălalt persoane necunoscute care se deplasau tot în Germania.

Ajunşi în oraşul D., Germania, părţile vătămate au fost cazate într-un imobil cu mai multe apartamente, situat la adresa F.E.S., unde se aflau şi inculpaţii G.D. I.V. zisă „S.", I.I. zis „I.", şi I.N.Z., fiind cazate într-o bucătărie a unui apartament, pe saltele amplasate pe jos, într-un spaţiu restrâns fără condiţii minime de igienă. A doua zi, părţilor vătămate li s-a explicat că trebuie să meargă în oraş, unde urmau să apeleze la mila trecătorilor, sub pretextul vânzării unor ziare, pe care inculpaţii le achiziţionau la un preţ de 0,90 euro şi le distribuiau ulterior victimelor exploatate. În acest scop, dimineaţa, în jurul orelor 8:00, 9:00, părţile vătămate erau transportate cu maşina în diferite locaţii din D. şi din satele din apropiere, fiecare fiind amplasat în apropierea unui supermarket, unde primea un număr de 10-15 ziare de la inculpaţii I.V. zisă „ S." şi G.D., fiind deplasaţi cu autoturismul condus de G.D. sau martorul M.I. Până în jurul orelor 20:00. 21:00 seara victimele erau obligate să cerşească în faţa supermarket - urilor până în jurul orelor 20:00. 21:00 seara fără a primi nimic de mâncare, având voie să folosească doar maxim 2 euro din banii câştigaţi pentru a-şi lua mâncare, restul banilor trebuind a fi predaţi seara inculpaţilor.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată G.V. aceasta a fost racolată în prima fază de inculpatul G.D. în cursul lunii octombrie 2010, când, împreună cu A.G. şi cu partea vătămată T.C., a fost îmbarcată într-un autoturism condus de G.D. şi a plecat spre Germania, însoţiţi fiind şi de inculpata I.V. zisă „S.", şi de doi minori ai acesteia. Ajunşi în localitatea P., aceştia au fost opriţi la un control al organelor de poliţie, întrucât erau mai mulţi pasageri, astfel că li s-a cerut ca doi dintre ei să coboare. Părţile vătămate A.G. şi G.V. au fost coborâte din maşină de „S.", care i-a asigurat că se vor întoarce după ei a doua zi. În prima noapte, părţile vătămate au dormit la un motel din P., inculpaţii lăsându-le câţiva bani la plecare, iar a doua zi cei doi au aşteptat în zadar ca inculpatul G.D. să vină după ei. Întrucât au rămas fără nici un ban, părţile vătămate au fost nevoite să caute un loc unde să doarmă, reuşind în cele din urmă să se refugieze în curtea unei pensiuni, iar de acolo într-o toaletă unde s-au încuiat şi au dormit până a doua zi. Nici în ziua următoare inculpaţii nu s-au mai întors după părţile vătămate, motiv pentru care au fost nevoiţi să se întoarcă acasă pe cont propriu, în lipsa banilor drumul fiind făcut în mare parte cu autostopul.

În cursul lunii februarie 2011, partea vătămată a fost racolată din nou de către inculpaţii G.D. şi I.I. zis „I.", ocazie cu care i s-a propus să meargă în Germania la muncă, urmând să câştige astfel 250 euro pe lună având masa şi cazarea gratuite în Germania.

În acest fel, partea vătămată, împreună cu F.M., T.N., T.C. şi A.G., s-au deplasat la locaţia din Sibiu, str. G.T., unde erau aşteptate de inculpatul I.I. zis „P. şi unde au fost urcate într-un microbuz pus la dispoziţie de inculpatul I.I. zis „P." şi au fost transportate până în localitatea D.

Ajunşi la destinaţie, inculpaţii le-au spus părţilor vătămate că trebuie să cerşească pentru a face rost de bani, să adune zilnic minim 70 de euro de persoană, scop în care primeau în jur de 16 ziare, pentru a masca, sub vânzarea acestora, activitatea de cerşetorie desfăşurată. Astfel, în fiecare dimineaţă, părţile vătămate erau transportate cu o maşină condusă alternativ de inculpatul G.D. sau de M.I., fiecare dintre victime având locaţia sa separată în faţa unor supermarketuri din zona localităţii D., unde erau determinate să cerşească în jur de 12 ore pe zi, între orele 8:00-9:00 şi 20:00-21:00, interval de timp în care nu primeau nimic de mâncare, doar dimineaţa având dreptul la o cafea şi câteva ţigări. La finalul zilei de „lucru", părţile vătămate erau obligate să predea toţi banii pe care îi câştigaseră inculpaţilor I.V. zisă „S." şi G.D., părţilor vătămate fiindu-le insuflat un sentiment real de frică, prin ameninţările şi limbajul violent folosit de toţi inculpaţii,pentru a le determina pe acestea să nu ascundă vreun ban.

Datorită acestui tratament, părţile vătămate s-au hotărât să fugă, astfel că au pornit spre ţară, mare parte a drumului fiind nevoiţi să-l parcurgă pe jos, să doarmă prin gări sau sub cerul liber şi să sufere de frig datorită temperaturilor scăzute, astfel că au ajuns în ţară după circa 2 săptămâni. Reveniţi în ţară, inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.", au căutat-o pe partea vătămată şi au ameninţat-o cu acte de violenţă sub pretextul că le datora banii cheltuiţi de ei cu transportul în Germania, iar, ulterior, după demararea cercetărilor în dosar, părţile vătămate G.V. şi S.N. au fost interpelaţi de inculpatul I.I. zis „I." care a început să-l ameninţe pe S.N., cerându-i socoteală pentru declaraţiile date la Parchet şi pentru că predase organelor de urmărire penală o sumă de bani de dinari sârbeşti, pe care inculpatul îi dăduse acestuia drept recompensă, amăgindu-l că ar fi valabili.

Aceleaşi împrejurări relatează şi partea vătămată F.M., care, la începutul anului 2011, împreună cu A.G. şi T.N., s-au deplasat în Sibiu, pe str. G.T., unde au discutat cu inculpatul I.I. zis „P." care Ie-a propus să se deplaseze în Germania pentru a muncii, promiţându-le un câştig de circa 250 euro pe lună, cu transport, mâncare şi cazare gratuite. A doua zi, partea vătămată, împreună cu G.V., A.G., T.N. şi T.C., s-au deplasat cu ajutorul unui microbuz pus la dispoziţie de I.I. zis „P.", în localitatea D.- Germania, unde au fost aşteptaţi de inculpaţii I.V. zisă „S.", G.D., I.N.Z. şi I.I. zis „I." şi unde au fost cazaţi într-o cameră a unui apartament, în condiţii precare de trai, cu saltele întinse pe jos şi fără cele mai elementare condiţii de igienă şi toaletă. În această locaţie, partea vătămată primea în fiecare dimineaţă un număr de ziare, în general de la inculpata I.V. zisă „S.", pe care le folosea apoi în activitatea de cerşetorie, obţinând de la clienţii magazinelor diferite sume de bani, unii luând ziarul care li se oferea, iar alţii lăsându-l victimelor. În această modalitate partea vătămată reuşea să strângă în jur de 40-50 euro pe zi, pe care îi preda în fiecare seară inculpaţilor. Partea vătămată era deplasată la diferite locaţii cu o maşină condusă alternativ de G.D., M.I. sau I.I. zis „I.".

Seara, banii strânşi peste zi erau predaţi inculpaţilor, iar atunci când aceştia erau nemulţumiţi de banii câştigaţi de victime, le ameninţau cu acte de violenţă, partea vătămată suferind în special din partea inculpatului I.N.Z.. în toată această perioadă părţile vătămate au trăit sub imperiu fricii cauzate de inculpaţi, motiv pentru care predau în fiecare zi toţi banii câştigaţi, nereuşind să pună deoparte vreo sumă de bani pentru ei.

De asemenea, în cursul lunii februarie 2011, partea vătămată T.N., împreună cu părţile vătămate G.V., F.M. şi T.C., s-au hotărât să se deplaseze în Germania pentru a vinde ziare şi pentru a câştiga, astfel circa 250 euro pe lună. În acest sens, partea vătămată s-a deplasat pe str. G.T., din Sibiu, unde l-a cunoscut pe inculpatul I.I. zis „P.", care l-a asigurat că urma să câştige 250 euro pe lună, având totodată cazarea şi masa asigurate. Ulterior părţile vătămate au fost urcate într-un microbuz pus la dispoziţie de „P.", cu care au fost transportate în Germania, în localitatea D., unde au fost preluate de inculpaţii I.I. zis „I.", I.N.Z., G.D. şi I.V. zisă „S. Aici inculpaţii le-au pus în vedere că trebuie să cerşească sub pretextul vânzării de ziare şi să strângă anumite sume minime pe zi, în cazul său 150-200 euro, astfel că, în fiecare dimineaţă, în jurul orei 8:00, erau duşi cu maşina condusă de G.D., M.I. sau I.I. zis „I.", în diferite locaţii din D. şi din satele din jur, fiecare victimă fiind amplasată în faţa câte unui supermarket, unde erau obligaţi să cerşească pentru a face rost de ani până în jurul orelor 20:00, când erau transportaţi cu aceeaşi maşină în apartamentul în care erau cazaţi, pe parcursul zilei ei neprimind nimic de mâncare. În cazul în care partea vătămată nu reuşea să strângă sumele de bani solicitate, inculpaţii făceau scandal, îi ameninţau, le supuneau la violenţe fizice, părţile vătămate trăind în toată această perioadă sub imperiul fricii pe care Ie-o cauzau inculpaţii. Tot partea vătămată a relatat că la aceste scene participau toţi inculpaţii, aeeştia obişnuind să vină pe rând la ei în cameră, înainte de a se culca, pentru a-i certa şi a le cere să facă mai mulţi bani ziua următoare.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată T.C., tribunalul reţine că aceasta fost traficată în perioada octombrie-decembrie 2010, apoi în luna februarie 2011, iar ultima dată în perioada octombrie 2011 - februarie 2012. Astfel, în cursul lunii septembrie 2010 partea vătămată a fost căutată la azil de către inculpatul I.I. zis „I.", care i-a propus să meargă să lucreze în Germania, asigurând-o că va putea primi acolo un salariu de 10 milioane ROL vechi pe lună. Împreună cu acesta au venit şi inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.", în aceeaşi perioadă inculpaţii discutând şi cu S.N., făcându-i aceeaşi propunere. A doua zi, partea vătămată şi martorul S., s-au deplasat pe str. G.T., din Sibiu, unde i-au găsit pe inculpaţii I. S. şi pe G.D., care le-au arătat că urmează să meargă în oraşul D. asigurându-i că urmează să primească 250 euro pe lună, echivalentul a 10 milioane de RON vechi, fiindu-le asigurată masa şi cazarea. Deşi iniţial partea vătămată a refuzat să plece în Germania, văzând că martorul S.N. s-a hotărât să plece, împreună cu el mergând şi alte două persoane de la azil, B.C. şi H.E.K., în luna octombrie 2010, partea vătămată a fost convinsă de inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S." să meargă în Germania, astfel că, după câteva zile, partea vătămată a fost chemată de S. în parcul Astra, unde a venit şi partea vătămată G.M., care fusese şi el contactat în acelaşi scop de către inculpaţi. Cu acea ocazie, S. Ie-a afirmat din nou că puteau câştiga bani frumoşi, reuşind să o determine în cele din urmă pe partea vătămată să ia hotărârea să plece în Germania.

A doua zi părţile vătămate T.C. şi G.M. s-au deplasat la locuinţa inculpaţilor iar de acolo au plecat spre Germania cu un autoturism A., condus de inculpatul G.D., părţile vătămate fiind transportate până în oraşul D., unde T.C. a fost cazată într-un apartament împreună cu inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.".

A doua zi i s-a explicat părţii vătămate că trebuie să meargă să cerşească, victimelor spunându-li-se că trebuiau să facă minim 60 de euro pe zi. Dimineaţa în jurul orelor 8:00 li se dădea o cafea şi ţigări, după care erau transportaţi cu o maşină condusă alternativ de G.D. şi M.I., părţilor vătămate predându-li-se în jur de 10-20 ziare F.F. de către inculpaţii I.V. zisă „S.", G.D. sau I.I. zis „I." după care erau postaţi fiecare în faţa unui supermarket, unde aceştia cerşeau sub pretextul că vindeau ziarele respective. în situaţia în care partea vătămată nu reuşea să strângă banii ceruţi, era supusă la diferite ameninţări şi violenţe fizice de către S., G.D., I. Z. şi P., iar banii adunaţi de la victime fiind împărţiţi de fiecare dată între inculpaţi.

Partea vătămată T.C. confirmă faptul că inculpatul I.N.Z. a lovit-o pe partea vătămată G.M., într-o împrejurare, iar cu altă ocazie, inculpatul I.I. zis „I." l-a lovit pe M.I., reproşând că nu se descurcau suficient de bine. Astfel de violenţe au fost exercitate şi de către inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.", primul lovindu-l pe S.N. când acesta îi ceruse să-i dea nişte bani, chiar partea vătămată T.C. fiind şi ea ameninţată de mai multe ori, întrucât nu reuşea să strângă decât aproximativ 25 euro pe zi. La finele anului 2010 partea vătămată a fost adusă în România de către inculpatul I.I. zis „I." împreună cu acesta venind şi părţile vătămate G.M. şi M.I., iar la mijlocul lunii februarie 2011, la propunerea inculpaţilor G.D. şi I.V. „S.", care i-au promis plata şi pentru deplasarea trecută, partea vătămată împreună cu părţile vătămate A.G., G.V., F.M. şi T.N., s-au deplasat din nou în Germania, cu ajutorul a două microbuze puse la dispoziţie de către inculpaţi. Ajunse în oraşul D. părţile vătămate au fost cazate într-o cameră îngustă, folosită şi pe post de bucătărie şi de baie, de unde erau transportate zilnic în faţa unui supermarket pentru a cerşi, sub pretextul vânzării de ziare, acestora impunându-li-se o sumă minimă de 50-60 euro pe zi. Datorită suspiciunii că va fi obligată să se prostitueze, partea vătămată s-a hotărât să fugă, astfel că, împreună cu celelalte părţi vătămate au plecat pe jos spre România, oprindu-se la K. unde au relatat poliţiei cele întâmplate.

De asemenea, a mai relatat partea vătămată, că unele dintre persoanele care nu se descurcau la cerşit au fost determinate să participe la diferite infracţiuni de furt. Inculpaţii G.D. şi I.I. zis „P." vizau locaţiile în timpul zilei iar seara îi transportau acolo pe S.N. şi alţi doi tineri, cu toţii sustrăgând diferite cantităţi de cupru sau motorină din rezervoarele utilajelor aflate pe diferite şantiere. Cantităţile de bunuri sustrase erau importante, din vânzarea ulterioară acestora inculpaţii reuşind să strângă câteva sute de euro pe zi.

În preajma sărbătorilor de Crăciun 2010, la rugăminţile părţii vătămate, inculpatul I.I. zis „I." a fost de acord să o aducă în România, promiţându-i că îi va da acasă banii datoraţi. Partea vătămată a fost transportată în România cu un autoturism condus de I., împreună cu acesta venind şi părţile vătămate G.M. şi M.I.

Partea vătămată a rămas în Sibiu până în luna februarie 2011, iar pe la mijlocul lunii şi-au făcut apariţia inculpaţii G.D. şi I.V. „S.", care au luat legătura cu partea vătămată precum şi cu alte persoane de la azilul de noapte, respectiv cu părţile vătămate A.G., G.V., F.M. şi T.N. Inculpaţii au discutat cu partea vătămată T.C. şi au convins-o să meargă din nou în Germania, promiţându-i că îi vor da banii şi pentru deplasarea trecută. Încrezându-se în promisiunile acestora, partea vătămată, după ce a discutat şi cu celelalte persoane contactate, s-a hotărât să mai meargă odată în Germania, şi s-au deplasat la domiciliul inculpaţilor unde îi aşteptau două microbuze. Intr-unul din aceste microbuze s-au urcat părţile vătămate, iar în celălalt se aflau mai multe persoane din Făgăraş, care erau şi ele duse în Germania de nişte rude ale familiei I.

Părţile vătămate au fost transportate până în oraşul D. şi au fost cazate într-un apartament, unde li s-a repartizat o cameră îngustă, folosită şi pe post de bucătărie. Victimele erau obligate să doarmă pe nişte saltele amplasate pe jos şi să-şi facă igiena în aceeaşi cameră unde locuiau.

Partea vătămată T.C. a confirmat aspectele relatate de celelalte victime,to sensul că erau transportate zilnic cu maşina amplasate fiecare în faţa câte unui supermarket, unde trebuiau să cerşească timp de 12 ore pe zi, sub pretextul că vindeau ziare, că în tot acest interval, părţile vătămate nu primeau nimic de mâncare, singura masă care li se dădea era seara la întoarcere., respectiv că părţile vătămate trebuiau să strângă minim 50-60 euro pe zi, în caz contrar fiind suspuse la ameninţări şi violenţe fizice.

Tot partea vătămată T.C. a relatat că într-una din zile a aflat că inculpaţii intenţionau să o mute din apartament, sub pretextul că îi găsiseră un joc de muncă ca menajeră la un cetăţean german. Bănuind că în realitate inculpaţii intenţionau să o trimită la prostituţie, partea vătămată Ie-a povestit celorlalte victime, cu toţii hotărându-se să fugă.

Părţile vătămate au pornit înspre România pe jos, întrucât nu aveau nici un ban, toate sumele pe care reuşeau să le strângă fiindu-le luate de către inculpaţi şi ajungând în oraşul K., au mers la poliţie şi au povestit ce li se întâmplase, dând declaraţii în care au relata modul în care fuseseră exploatate. De acolo părţile vătămate şi-au continuat drumul spre casă, drum care a fost un adevărat calvar, în condiţiile în care au trebuit să-l parcurgă în întregime pe jos. Partea vătămată a relatat cum au dormit prin gări sau sub cerul liber, la temperaturi scăzute, au suferit de frig şi foame., cum într-una din seri când reuşiseră să doarmă pe nişte bănci, au fost treziţi de partea vătămată G.V. care i-a îndemnat să se mişte întrucât erau vineţi de frig şi riscau să moară, în aceste condiţii drumul durând mai bine de două săptămâni, părţile vătămate parcurgând pe jos câteva sute de kilometri.

Pe la sfârşitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie 2011 partea vătămată a constata că îi dispăruse buletinul şi, deşi l-a căutat nu a mai reuşit să-f găsească. După câteva zile a fost căutată de inculpatul G.D. care i-a spus că buletinul este la el, cerându-i să se întâlnească pentru a discuta, ocazie cu care i-a spus că regretă cele întâmplate şi că intenţionează să-i dea toţi banii promişi, solicitându-i să meargă din nou în Germania. Întrucât nu avea nicio sursă de venit şi trebuia să plătească întreţinerea pentru cei trei copii minori ai săi, partea vătămată a acceptat şi de data aceasta să se deplaseze în Germania.

Deplasarea s-a făcut cu o maşină condusă de inculpatul G.D., împreună cu partea vătămată T.C. mergând şi partea vătămată N.M.M. şi S.N. În cursul lunii septembrie 2011, în urma unei intervenţii a organelor de poliţie la imobilul folosit de inculpaţi, menite să cureţe zona de elementele infracţionale prezente acolo, inculpaţii aveau să-şi mute reşedinţa la o altă adresă din localitatea D. Drept urmare, părţile vătămate au fost cazate într-un apartament în care, în una din camere locuiau inculpaţii I.V. zisă „S." şi G.D., iar în alată cameră I.I. zis „I." şi soţia acestuia V.

Părţile vătămate au fost determinate şi de această dată să cerşească în faţa supermarketurilor, în aceeaşi modalitate ca şi în perioadele precedente, seara fiind obligate să predea banii inculpaţilor, care se adunau cu toţii în apartament, părţile vătămate fiind căutate prin buzunare, precum şi prin bagaje, pentru a nu ascunde vreun ban.

De asemenea, partea vătămată T.C. a relatat că partea vătămată N.M.M. nu reuşea să strângă prea mulţi bani din cerşit, astfel că în cursul lunii decembrie 2011, inculpaţi I.V. zisă „S." şi G.D. s-au hotărât să o folosească la activităţi de prostituţie, sens în care au luat legătura cu un cunoscut al familiei, un cetăţean turc, care avea o locaţie unde partea vătămată presta activităţi de prostituţie. În timpul zilei aceasta continua să cerşească, iar pe timpul nopţii la interval de câteva zile, inculpaţii îi aduceau părţii vătămate N. câte un client, tariful pentru raportul sexual fiind stabilit direct între client şi S., aceasta încasând şi banii.

Întrucât partea vătămată N.M.M. i-a dat părţii vătămate T. suma de 30 de euro pentru a-i păstra, iar inculpata I.V. zisă „S." a aflat de aceşti bani inculpaţii s-au deplasat la supermarketul unde cerşea N.M.M. pe timpul zilei şi au început să o lovească întrebând-o unde a ascuns banii, iar aceasta de teamă a spus că îi dăduse părţii vătămate T.C. Inculpaţii s-au deplasat la supermarketul unde cerşea partea vătămată T.C. şi au lovit-o pe aceasta, însă din dorinţa de a o proteja pe partea vătămată N.M.M., aceasta a negat că banii s-ar afla la ea. Seara, pe când părţile vătămate se aflau în cameră, au pătruns inculpaţii S. şi G.D., însoţiţi de I., I.N.Z. şi P., primii începând să le lovească puternic cu pumnii şi picioarele pe părţile vătămate, iar ceilalţi ameninţau şi înjurau părţile vătămate cerându-le să nu mai strige.

Ulterior, partea vătămată T.C. a fot folosită în continuare la activităţi de cerşetorie până în cursul lunii februarie 2012 când a fost adusă în România pentru a-şi vedea copii, promiţându-le inculpaţilor că se va întoarce de bună voie în Germania. Deplasarea până la Sibiu s-a făcut cu un autoturism condus de inculpaţii G.D. şi I.I. zis „I., în Sibiu partea vătămată fiind cazată iniţial la locuinţa inculpaţilor, dar, fostul soţ a aflat că s-a întors în ţară şi sub ameninţarea că va merge la poliţie a reuşit să-i determine pe inculpaţi să o lase pe partea vătămată să meargă cu el. Ulterior, de frica inculpaţilor, partea vătămată a părăsit municipiul Sibiu, refugiindu-se la părinţii săi în judeţul Arad.

În ceea ce priveşte partea vătămată G.M., datorită faptului că acesta suferă de un retard mintal cu tulburări de comportament şi tulburare de personalitate de tip instabil emoţional, fiind diagnosticat şi cu o epilepsie generalizată, a fost racolată, în cursul lunii octombrie 2010, de către inculpaţii I.N.Z., I.V. zisă „S." şi G.D., care au convins-o să meargă la muncă în Germania cu promisiunea că îi vor asigura cazarea şi masa zilnică şi un salariu lunar. După mai multe discuţii purtate cu partea vătămată, aceasta a fost de acord să plece în Germania, deplasându-se în acest scop la domiciliul inculpaţilor de pe str. G.T., de unde a fost îmbarcată într-un autoturism condus de inculpatul G.D., alături de partea vătămată T.C., cu care s-au deplasat până în oraşul D. Ajunsă la destinaţie, părţii vătămate i s-a pus în vedere că trebuie să meargă zilnic să vândă ziare, iar sub pretextul acestei activităţi trebuia să strângă minim 100 euro pe zi. În fiecare dimineaţă, partea vătămată însoţită de T.C., S.N. şi M.I., erau transportate cu maşina condusă alternativ de G.D. şi M.I., în faţa unui supermarket, unde până seara cerşeau sub pretextul vinderii respectivelor ziare. Acolo, partea vătămată a reuşit să strângă aproximativ 40-50 euro pe zi, lucru care îi nemulţumea pe inculpaţi, astfel că, într-una din zile, reproşându-i că nu se descurca suficient de bine, inculpatul I.N.Z. l-a şi lovit. Banii colectaţi de victime erau predaţi seara inculpaţilor I.V. zisă „S." şi G.D., dar această operaţiune de strângere a banilor îi implica pe toţi inculpaţii, iar presiunile psihice şi fizice erau exercitate laolaltă, tocmai pentru a spune emoţional mai uşor părţile vătămate, în faţa tuturor inculpaţilor acestea fiind puse în imposibilitatea de a mai reacţiona.

La rândul său, partea vătămată N.M.M. a fost abordată, în cursul lunii octombrie 2011, de inculpatul G.D., care i-a propus să meargă în Germania, asigurând-o că va putea câştiga acolo în jur de 250 euro pe lună şi că va avea cazarea şi masa asigurată. Datorită lipsei veniturilor, aceasta s-a hotărât să accepte propunerea inculpatului astfel că, împreună cu S.N. şi M.I. s-a deplasat pe str. G.T. din Sibiu, la locuinţa inculpaţilor, de unde s-au deplasat spre Germania cu un autoturism condus de inculpatul G.D. În oraşul D. părţile vătămate au fost cazate într-un apartament deţinut de inculpaţi, dintr-un imobil cu mai multe apartamente, au fost plasate într-o cameră, în apartament locuind, în altă cameră inculpaţii I.V. zisă S. şi G.D. iar într-o a treia cameră inculpatul I.N.Z. zis „I.”, împreună cu soţia sa I.V. De la această locaţie, în fiecare dimineaţă, în jurul orelor 8:00, victimele erau duse cu o maşină condusă de regulă de inculpatul G.D. şi lăsate în faţa unui supermarket, unde primeau câte 10-15 ziare, de care trebuia să se folosească în activitatea de cerşetorie pe care o desfăşurau. Preţul unui ziar era de 1,80 euro, dar cum a arătat partea vătămată, de milă mulţi clienţi fie nu luau ziarul, fie le lăsau mai mulţi bani, pe timpul iernii primind uneori chiar şi câte 10 euro. Activitatea victimelor era coordonată de inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.",iar S.N. şi M.I. erau coordonaţi de inculpatul I.N.Z. zis „I.". În jurul orelor 20:00- 21:00, seara, părţile vătămate erau luate din nou cu maşina şi transportate înapoi la apartament iar în situaţia în care nu reuşeau să strângă sumele de bani cerute de inculpaţi erau ameninţate sau bătute.

În cursul lunii decembrie 2011, întrucât partea vătămată N.M.M. nu se descurca prea bine la cerşit, inculpaţii I.V. zisă „S." şi G.D. s-au decis să o folosească la activităţi de prostituţie. Astfel, a relatat partea vătămată, într-una din zile inculpata I.V. zisă „S." a obligat-o să meargă cu un cetăţean turc, care era un cunoscut de-al inculpatului G.D., cei doi făcând diferite afaceri cu maşini. Ulterior partea vătămată a fost forţată să meargă să se prostitueze în mai multe rânduri, de fiecare dată clienţii venind la imobilul unde locuiau, moment în care S. cobora cu victima, care urca apoi în maşinile clienţilor. Partea vătămată a precizat că nu poate preciza ce tarif solicita inculpata S., întrucât banii erau daţi direct inculpatei, iar ea nu primea nici un ban. Atât partea vătămată T.C. cât şi S.N. au arătat că, din discuţiile auzite în perioada respectivă, inculpata încasa circa 100 euro pentru fiecare raport sexual.

Întrucât într-o împrejurare unul dintre clienţii i-a lăsat părţii vătămate 40 de euro, pe care aceasta i-a dat părţii vătămate T.C. să-i păstreze pentru a fugi, însă a doua zi inculpata S. a aflat astfel de cei 40 de euro primiţi de partea vătămată, inculpaţii I.V. zisă S. şi G.D. s-au deplasat în faţa supermarketului unde cerşea partea vătămată şi au început să-i aplice mai multe lovituri reproşându-i că a ascuns banii. De frică, partea vătămată Ie-a declarat celor doi că banii se aflau la T.C., inculpaţii mergând în faţa supermarketului unde cerşea aceasta şi începând să o lovească, partea vătămată negând însă că banii ar fi în posesia sa, sperând că o poate ajuta pe N.M.M. să scape de alte repercusiuni.

După incident, în seara respectivă părţile vătămate au fost aduse la apartament, ele intrând în camera unde locuiau. La scurt timp şi-au făcut apariţia inculpaţii I.V. zisă „S.", G.D., însoţiţi fiind de inculpaţii I.I. zis „I.", I.I. zis „P." şi I.N.Z. Inculpaţii G.D. şi S. au început să lovească cu putere părţile vătămate, cu pumnii şi picioarele, în timp ce ceilalţi le ameninţau şi le înjurau, spunându-le să numai strige. În urma loviturilor primite partea vătămată T.C., a scos cei 40 euro, pe care îi ascunsese într-un ciorap şi i-a înmânat inculpaţilor. Partea vătămată a primit lovituri puternice în zona bazinului, suferind mai multe leziuni la fiere şi stomac, partea vătămată fiind nevoită să stea izolată în casă mai multe zile, inculpaţii nemaifolosind-o la activităţi de cerşetorie pentru ca urmele agresiunii să nu trezească suspiciuni. La rândul său, partea vătămată T.C. a primit şi ea mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele mai ales în zona burţii, în condiţiile în care era la acea dată gravidă.

Ulterior, în cursul lunii februarie 2012, partea vătămată T.C., a reuşit să-i convingă pe inculpaţi să o lase să revină în România, revenind în ţară cu un autoturism condus de inculpaţii G.D. şi I.I. zis „I.". Cu această ocazie, partea vătămată N.M.M. a încercat să-i înduplece pe inculpaţi să o ia şi pe ea în România, însă aceştia au refuzat, partea vătămată rămânând încă 3 luni în Germania.

În cursul lunii aprilie 2012, partea vătămată a fugit de sub supravegherea inculpaţilor, în dorinţa de a se întoarce în ţară. Întrucât nu avea bani, toate sumele de bani fiind luate de către inculpaţi, timp de o lună de zile partea vătămată a fost nevoită să doarmă pe unde apuca şi să cerşească pentru a face rost de banii cu care să poată să revină în ţară. După câteva săptămâni, în luna mai 2012, partea vătămată a reuşit să strângă circa 100 euro, cu care şi-a cumpărat un bilet de autocar, şoferul fiind de acord să o ia în România pe mai puţini bani.

La scurt timp după ce s-a întors în Sibiu, partea vătămată a fost abordată pe stradă de inculpaţii I.I. zis „I." şi I.N.Z. care au început să o ameninţe pentru că a îndrăznit să plece de la ei. Partea vătămată a fugit şi de teamă a evita să se mai întoarcă la azil, dormind pe la cunoştinţe, fiindu-i frică să nu fie căutată şi găsită de către inculpaţi.

Martorul S.N. a fost abordat, în cursul lunii septembrie 2010, de inculpaţii G.D. şi I.V. zisă „S.", care i-au propus să meargă în Germania pentru a vinde ziare, asigurându-l că va primi un salariu de 200 euro pe lună iar cazarea şi masa vor fi asigurate. În acest context, martorul s-a deplasat cu un autoturism condus de inculpatul G.D., până în oraşul D. din Germania, la imobilul folosit de inculpaţi la adresa F.E.S. unde a fost cazat într-un apartament în care mai locuiau inculpaţii I.N.Z. şi I.I. zis „P.". În prima etapă martorul a fost trimis să cerşească în faţa supermarketurilor, unde dimineaţa victimele erau transportate cu o maşină condusă de inculpatul G.D. sau de M.I. Cei doi veneau seara să îi ridice pe cei care cerşeau şi îi duceau la imobilul unde erau cazaţi. Victimelor li se cerea să facă în jur de 100 euro pe zi, banii fiind predaţi seara către inculpaţi, modalitatea de exploatare fiind identică cu cea a celorlalte victime.

Ulterior, martorului i s-a cerut de către inculpatul I.N.Z. să participe la diferite infracţiuni de furt, iar în acest scop, martorul cu încă 2-3 persoane, se deplasau cu unul din autoturismele deţinute de inculpaţi la diferite fabrici dezafectate, de unde sustrăgeau cupru. Cuprul era transportat la imobilul unde locuiau, erau îndepărtate materialele izolatoare şi se partajau bunurile, pentru a le face mai uşor de transportat, după care cuprul era dus la diferite centre de colectare din oraşul D., unde era comercializat. De asemenea, aceştia se ocupau şi de sustragerea unor cantităţi de combustibil, sens în care se deplasau în apropierea şantierelor în lucru, de unde sustrăgeau motorină din rezervoarele utilajelor staţionate pe şantier, combustibile care era transportat cu maşinile inculpaţilor, era depozitat în bidoane şi vândut cu circa 25 euro pe bidon. În perioada lunii martie 2011, martorul a stat în România până în cursul lunii octombrie 2011, când a fost convins de inculpatul I.N.Z. să meargă din nou în Germania, promiţându-i-se că va primi atât bani datoraţi pe deplasarea anterioară, cât şi un salariu de 250 euro pe lună. Deplasarea până la D. s-a făcut cu un autoturism condus de inculpatul G.D., împreună cu martorul făcând deplasarea şi părţile vătămate T.C. şi N.M.M. Cu această ocazie, martorul S.N. a fost folosit de membrii familiei l. la săvârşirea a diferite infracţiuni de furt, de metale neferoase sau combustibil, şi, tot în această perioadă datorită unei amenzii neachitate, martorul a făcut o lună de închisoare contravenţională, după care în luna februarie 2012 s-a decis să se întoarcă în România, sens în care a cumpărat un bilet de autocar de la firma E. cu care a făcut deplasarea în Sibiu.

La scurt timp de la întoarcerea în ţară, martorul a aflat că inculpatul I.I. zis „I.", se întorsese şi el în Sibiu, astfel încât s-a deplasat până la domiciliul acestuia, hotărât să-i ceară banii promişi pentru perioada cât stătuse în Germania. Pentru a scăpa de insistenţele martorului şi profitând de naivitate acestuia, inculpatul i-a dat suma de 210.000 dinari sârbeşti, despre care a afirmat că ar reprezenta contravaloarea a 500 euro. Întrucât nu mai văzuse valuta respectivă, martorul I-a întrebat pe inculpat dacă banii erau reali, iar acesta i-a confirmat că nu va avea nicio problemă în a-i schimba. Deşi martorul s-a deplasat ulterior la mai multe unităţi bancare, suma de bani primită i-a fost refuzată de fiecare dată.

La rândul său, martorul M.I., a fost folosit o perioadă de timp la diferite activităţi utile familiei inculpaţilor, fiind exploatat şi la activităţi de cerşetorie în Germania, în două etape succesive - mai întâi în perioada octombrie - decembrie 2010, iar a doua oară în intervalul octombrie 2011 - ianuarie 2012. Astfel, în cursul lunii octombrie 2010, martorul a fost căutat la Azilu! de noapte de inculpatul I.I. zis „I.",care i-a cerut să meargă cu el în Germania, unde urma să muncească ca vânzător de ziare, inculpatul promiţându-i că îi va asigura masa şi cazarea, precum şi un venit lunar de 200 euro. Întrucât la acel moment martorul era bolnav, având o tumoare facială, a fost de acord cu propunerea inculpatului, dorind să facă rost de bani pentru a se opera.

Martorul s-a deplasat în Germania cu un autoturism de către inculpatul I.I. zis „I.", până în oraşul D., unde a fost cazat într-un apartament împreună cu inculpatul. Martorul împreună cu celelalte persoane exploatate în acea perioadă (G.M., T.C., S.N., B.C. şi H.E.), au fost puşi să vândă ziare în faţa unor supermarketuri din zona D., martorul conformând că şi el trebuia să strângă minim 50 de euro pe zi. A relatat martorul că respectivele ziare, F.F., erau cumpărate fie de I. fie de G.D. fie de inculpata S. şi costau 90 de cenţi, victimele urmând să le revândă cu 1,80 euro. Dimineaţa cei trei împărţeau circa 10-15 ziare după care erau transportaţi cu un microbuz către localităţile unde urmau să îşi desfăşoare activitatea. În fiecare dimineaţă victimele erau plasate în faţa unui supermarket, începând cu ora 800-900 dimineaţa, unde ofereau respectivele ziare diferiţilor clienţi ai magazinelor, unii dintre clienţi plătind 2 euro pe ziar fără a mai aştepta restul, iar alţii le dădeau bani fără a mai lua ziarele, multora fiindu-le milă de victime, martorul precizând că uneori primea sucuri şi mâncare din partea acestora şi reuşind astfel să strângă circa 30-40 euro pe zi. Seara, banii câştigaţi erau predaţi inculpatului I.I. zis „I.", martorul confirmând de asemenea că singura masă pe care o primeau era seara, când se întorceau la apartament, în rest trebuind să se descurce fiecare cum putea, precum şi împrejurarea că victimele dormeau toate într-o cameră, pe nişte saltele amplasate pe jos. De asemenea martorul a conformat şi prezenţa celorlalte victime în perioada respectivă, relevând aceleaşi aspecte ca şi părţile vătămate anterior menţionate.

În vara anului 2011, martorul s-a operat în România de tumoarea facială de care suferea, după care, în cursul lunii octombrie 2011 inculpatul I.I. zis „I." l-a contactat din nou, convingându-l să meargă pentru a doua oară în Germania. Astfel, martorul a fost transportat până la D., tot de inculpatul I.I. zis „I.", fiind cazat în apartament cu acesta. Şi de această dată martorul a fost folosit la activităţi de cerşit în faţa supermarketurilor, în aceeaşi modalitate ca şi prima dată. În această a doua etapă, martorul a stat în Germania până în luna ianuarie 2012, când la rugăminţile sale inculpatul I.I. „I." l-a adus înapoi în România.

Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procese-verbale de investigaţii, procese-verbale privind informaţii comunicate de autorităţile germane prin intermediul Interpol, procese-verbale de recunoaştere după fotografie, documente de călătorie ale părţilor vătămate A.G., S.N., acte medicale ale părţilor vătămate, G.M., A.G., T.C., proces-verbal de percheziţie domiciliară; acte de căutare a victimelor; copii de pe registrele de evidenţă a persoanelor cazate în Azilul de noapte de pe str. I.H. din Sibiu; extrase de cont pentru sume de bani virate de către inculpaţi; raportul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane; declaraţiile părţilor vătămate A.G., G.V., F.M., T.N., T.C., G.M., N.M.M., depoziţiile martorilor S.N., M.I., T.V.A., S.V.A., M.I., S.C., C.J., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date atât în faţa procurorului cât şi în faţa instanţei de fond prin care aceştia au recunoscut integral săvârşirea infracţiunilor, înţelegând să se prevaleze de disp. art. 3201 C. proc. pen. privind procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăţie.

În drept, faptele inculpaţilor săvârşite în împrejurările descrise mai sus au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de:

- art. 12 alin. (1), alin. (2), lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. În ce priveşte pe inc. I.V. şi I.I.;

- art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., în ce-i priveşte pe inculpaţii lacob I.N.Z. şi G.D.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:

Părţile vătămate s-au constituit părţi civile în faza de urmărire penală cu sume de bani reprezentând daune morale, constituiri de părţi civile precizate în faţa instanţei de judecată. Constatând că faptele inculpaţilor au produs un real prejudiciu în dauna părţilor vătămate constând în suferinţele psihice şi emoţionale pe care acestea le-au suferit, în perioada de timp în care părţile s-au aflat în Germania, când au fost obligate să stea în faţa supermarketurilor pe timp de iarnă, o perioadă îndelungată de timp, fără o alimentaţie corespunzătoare, fiind cazaţi în condiţii improprii şi fiind agresaţi fizic şi verbal de către inculpaţi, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul produs părţilor vătămate, vinovăţia inculpaţilor şi raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, astfel că, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-au admis acţiunile civile formulate în cauză de părţile civile G.M., N.M.M., A.G., F.M., T.N., G.V. şi T.C., şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor către părţile civile, astfel:

- 2.000 RON daune materiale şi 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă G.M.; -2.760 RON daune materiale şi 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă N.M.M.;

- 2.000 RON dauna morale către partea civilă F.M.;

- 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă T.N.;

- 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă G.V.;

- 3.000 RON daune morale către partea civilă A.G.;

- 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii daune morale către partea civilă T.C.

În ceea ce priveşte părţile civiîe G.M. şi N.M.M., aceştia s-au constituit părţi civile şi cu sumele de bani reprezentând venitul nerealizat pe perioada cât părţile vătămate au cerşit în Germania. În aceste condiţii, tribunalul având în vedere că aceste părţi vătămate se aflau în evidenţa ca persoane cu handicap, beneficiind de indemnizaţie în acest sens, a acordat acestora şi sumele de bani solicitate cu titlu de daune materiale reprezentând beneficiul nerealizat pentru 4 luni în ceea ce o priveşte pe partea vătămată G.M. şi pentru o perioadă de 1 an în ceea ce priveşte partea vătămată N.M.M. Celelalte pretenţii formulate în cauză au fost respinse ca fiind nedovedite.

În vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, şi în vederea asigurării punerii în executare a măsurii confiscării, se impunea menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 30 iulie 2012 conform art. 357 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 163 C. proc. pen. asupra următoarelor bunuri:

- autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare D. achiziţionat la data de 02 mai 2012 de către inculpatul G.D.;

- autoturism P.B. cu nr. de circulaţie provizorie achiziţionat la data de 01 mai 2012 de inculpata I.V. -autoturism marca R. utilizat de inculpatul I.I.;

- cameră foto marca S.S. aparţinând inculpatului I.N.Z.;

- IP. marca Apple cu IMEI 35263042718464 aparţinând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca L. aparţinând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca N. aparţinând inculpatului I.N.Z.

Întrucât autoturismul marca V.G. este înmatriculat pe numele S.I.V., persoană faţă de care cercetarea a fost disjunsă, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin aceeaşi ordonanţă asupra autoturismului marca V.G. înmatriculat pe numele S.I.V.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţii G.D. şi I.I. autoturismele marca A. şi R. identificate mai sus.

În ceea ce priveşte cererea privitoare la confiscarea banilor obţinuţi de către inculpaţi, s-a apreciat că suma de bani pretins a fi fost obţinută de inculpaţi în urma săvârşirii infracţiunii nu poate fi cuantificată, neputându-se stabili, cu certitudine, ce sume de bani au obţinut părţile vătămate din practicarea cerşetoriei.

Împotriva sentinţei au declarat apel în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. D.I.I.C.O.T. – BT Sibiu şi inculpaţii I.V., I.I., G.D. şi I.N.Z. criticând hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu, în motivele expuse în memoriul scris depus la dosar a criticat hotărârea pronunţată întrucât instanţa de judecată a dispus în mod greşit cu privire la ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului V.G. înmatriculat pe numele S.I.V.

În acest sens, s-a reţinut că în cauză au fost declanşate proceduri şi împotriva inculpatului I.I. zis „P." (concubinul numitei S.I.V.) faţă de acesta dispunându-se disjungerea cauzei prin rechizitoriu şi formarea unui nou dosar care se află în curs de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu.

Raportat la aceste împrejurări, asupra sechestrului asigurător s-a susţinut că se va pronunţa procurorul în noul dosar format, instanţa nefiind investită în acest dosar cu tranşarea situaţiei inculpatului I.I. zis „P.".

A mai criticat hotărârea pronunţată pe considerentul că instanţa a aplicat inculpaţilor pedepse netemeinice în raport cu gravitatea deosebită a faptelor şi urmările produse, iar în ce-i priveşte pe inculpaţii I.I. şi I.V. aplicarea disp. art. 861 C. pen. nu se circumscrie unei modalităţi de executare eficiente şi ferme, apte să contribuie la atingerea scopului preventiv şi educativ instituit de art. 52 C. pen.

A mai criticat hotărârea instanţei fondului pentru aplicarea disp. art. 861 C. pen. în ce-i priveşte pe inc. I.I. şi I.V., a omis să stabilească autoritatea căreia să îi încredinţeze supravegherea celor doi inculpaţi.

Inculpaţii I.I., I.V., I.N.Z. şi G.D. au criticat hotărârea instanţei de fond pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa fondului a omis să desemneze o autoritate care să exercite supravegherea inculpaţilor I.I. şi I.V. deşi din parcurgerea dispozitivului hotărârii acest aspect se subînţelege raportat la menţiunile efectuate în temeiul art. 863 C. pen.

Prima instanţă a dispus în mod greşit confiscarea celor două autoturisme (A. şi R.) de la inculpaţii G.D. şi I.N.Z., în speţă nefiind întrunite cerinţele art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. faţă de împrejurarea că autoturismele nu aparţin inculpaţilor.

Curtea a pus în vedere inculpaţilor posibilitatea de a fi ascultaţi în faţa instanţei în raport cu motivele de apel formulate de către D.I.I.C.O.T. prin care se urmăreşte înrăutăţirea situaţiei lor juridice, însă aceştia au arătat că nu înţeleg să facă precizări suplimentare.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că instanţa fondului a reţinut o bază factuală corectă în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator din dosarul de urmărire penală, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor date în faţa Tribunalului prin care aceştia au recunoscut integral săvârşirea infracţiunilor ce au făcut obiectul acuzaţiilor.

2. Curtea de Apel a mai constatat că prima instanţă a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigenţele impuse de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpaţilor în limitele infracţiunii expuse în actul de sesizare [art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)].

Cu privire la inculpatul I.I. zis „I.", s-a reţinut că în perioada 2010 - 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare şi exploatare) prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităţilor de câştig, un număr de 9 victime respectiv: - a cazat-o iniţial pe p. văt. G.M. în luna octombrie 2010 şi a transportat-o înapoi în România (în luna decembrie 2010); - a contribuit la exploatarea părţilor vătămate A.G., F.M., T.N. şi G.V., prin exercitarea de presiuni asupra victimelor şi participarea la împărţirea banilor (în luna februarie 2011); - a încercat să o recruteze pe partea vătămată T.C. (în luna septembrie 2010), iar ulterior, a recrutat-o (în luna octombrie 2010), a transportat-o înapoi în România (în luna decembrie 2010, respectiv în luna februarie 2012), a cazat-o pe partea vătămată (în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2012) şi a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei şi participarea la împărţirea banilor (în luna februarie 2011 şi aopoi în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2012); - a cazat-o pe partea vătămată N.M.M. şi a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei şi participarea la împărţirea banilor (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012); - a cazat-o pe persoana vătămată S.N. şi a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei şi participarea la împărţirea banilor obţinuţi din activităţile de furt (în perioada octombrie 2011 - martie 2012); - a recrutat-o pe persoana vătămată M.I. şi a transportat-o în Germania (în octombrie 2010 şi apoi în octombrie 2011), precum şi înapoi în România (în decembrie 2010 şi ianuarie 2011), a cazat-o şi exploatat-o pe persoana vătămată (în perioada octombrie - decembrie 2010, respectiv octombrie 2011 - ianuarie 2012).

Cu privire la inculpata I.V. zisă „S.", a reţinut că în perioada 2010 - 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare şi exploatare), prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităţilor de câştig, un număr de 8 victime: - a recrutat părţile vătămate A.G. (în octombrie 2010 şi apoi în februarie 2011) şi F.M., T.N. şi G.V. (în februarie 2011); - a transportat părţile vătămate A.G. şi G.V. (în octombrie 2010); - a cazat toate părţile vătămate menţionate şi Ie-a exploatat (în luna februarie 2011); - a recrutat partea vătămată T.C. (în octombrie 2010 şi februarie 2011);- a cazat şi exploatat partea vătămată T.C. (în perioada octombrie - decembrie 2010, în luna februarie 2011 şi apoi în intervalul octombrie 2011 - februarie 2012; - a cazat şi exploatat pe partea vătămată N.M.M. (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012; - a recrutat partea vătămată G.M. (în octombrie 2010) şi a exploatat-o (în perioada octombrie - decembrie 2010); - a recrutat persoana vătămată S.N. (în septembrie 2010) şi a exploatat-o la activităţi de cerşetorie (în perioada septembrie 2010 - martie 2011),

Cu privire la inculpatul G.D., s-a retinut că în perioada 2010 - 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare şi exploatare), prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităţilor de câştig, un număr de 8 victime, respectiv; - a recrutat părţile vătămate A.G. şi G.V. (în octombrie 2010 şi apoi în februarie 2011) şi F.M. şi T.N. (în februarie 2011); - a transportat pe părţile vătămate A.G. şi G.V. (în octombrie 2010); - a cazat toate părţile vătămate menţionate şi Ie-a exploatat (în luna februarie 2011); - a recrutat partea vătămată T.C. (în octombrie 2010, februarie 2011 şi noiembrie 2011), a transportat-o în Germania (în octombrie 2010 şi noiembrie 2011) şi înapoi în România (în februarie 2012), a cazat-o şi exploatat-o pe partea vatărmată (în perioada octombrie - decembrie 2010), în luna februarie 2011 şi în intervalul noiembrie 2011 - februarie 2012); - a recrutat partea vătămată N.M.M. (în octombrie 2011), a transportat-o în Germania (în octombrie 2011) a cazat-o şi exploatat-o pe partea vătămată (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012); -a recrutat partea vătămată G.M. (în octombrie 2010), a transportat-o în Germania (în octombrie 2010) şi a exploatat-o (în perioada octombrie - decembrie 2010); - a recrutat persoana vătămată S.N. (în septembrie 2010), a transportat-o în Germania (în septembrie 2010 şi octombrie 2011) şi a exploatat-o la activităţi de cerşetorie (în perioada septembrie 2010 - martie 2011).

Cu privire la inculpatul I.N.Z., a reţinut că în perioada 2010-2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare şi exploatare), prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităţilor de câştig, un număr de 8 victime, respectiv: - a recrutat-o pe partea vătămată G.M. (în octombrie 2010), a cazat-o şi exploatat-o (în perioada octombrie - decembrie 2010); - a cazat părţile vătămate A.G., G.V., F.M. şi T.N. şi a contribuit la exploatarea acestora prin exercitarea de presiuni asupra victimelor şi participarea la împărţirea banilor obţinuţi (în februarie 2011); - a cazat partea vătămată T.C. (în februarie 2011) şi a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei şi participarea la împărţirea banilor obţinuţi (în perioada octombrie - decembrie 2010, în luna februarie 2011 şi în intervalul noiembrie 2011 - februarie 2012); -a contribuit la exploatarea părţii vătămate N.M.M., prin exercitarea de presiuni asupra victimei şi participarea la împărţirea banilor obţinuţi (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012); - a cazat-o pe persoana vătămată S.N. şi a exploatat-o la activităţile de furt (în perioada septembrie 2010 - martie 2011) şi a recrutat-o a doua oară (în octombrie 2011).

Curtea de Apel a precizat că instanţa de fond a dat o calificare juridică corectă faptelor săvârşite de către inculpaţi, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (9 acte materiale în ce-l priveşte pe inc. I.I.,); - art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale în ce o priveşte pe inc. I.V.); - art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37, lit. b), C. pen. (8 acte materiale în ce-i priveşte pe inc. G.D.); - art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 Iit. b) C. pen. (8 acte materiale în ce-l priveşte pe inc. I.N.Z.).

Cu privire la aspectul de nelegalitate invocat de către D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu, Curtea de Apel l-a apreciat ca fondat pentru următoarele considerente:

Iniţial în cauză au fost declanşate proceduri şi faţă de inculpatul I.I. zis „P." pentru care s-a dispus arestarea în lipsă, datele şi informaţiile de la dosar atestând faptul că acesta este în prezent cercetat de autorităţile din Germania pentru comiterea unor infracţiuni de tâlhărie.

Din considerente de economie şi utilitate procedurală faţă de acesta s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriu şi formarea unui nou dosar care se află în curs de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu; actul de sesizare al instanţei cuprinde menţiunea menţinerii sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca V.G. înmatriculat pe numele S.I.V., care este concubina acestui inculpat.

Nefiind investită cu judecarea inc. I.I. zis „P.", prima instanţă nu era în măsură să se pronunţe cu privire la măsurile asigurătorii instituite asupra autoturismului identificat mai sus, în cauză neexistând o legătură suficientă şi vizibilă între activitatea de manieră penală a celor 4 inculpaţi şi autoturismul aparţinând numitei S.I.V.

Cu referire la aspectele de netemeinicie invocate de către D.I.I.C.O.T., Curtea de Apel a reţinut că analiza coroborată a ansamblului actelor şi lucrărilor dosarului relevă împrejurarea că instanţa fondului a realizat o evaluare greşită a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în ce-i priveşte pe inc. I.N.Z. şi G.D., aplicând pedepse ce nu corespund necesităţilor şi posibilităţilor reale de reeducare ale acestora.

S-a reţinut că pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate inc. I.N.Z. şi G.D. nu reflectă gradul de pericol social semnificativ al faptelor săvârşite de către aceştia, pericol imprimat de modul şi mijloacele concrete în care aceştia au acţionat (prin racolarea de persoane cu diferite grade de handicap, cazarea acestora în condiţii improprii, insalubre, exercitarea unei permanente presiuni psihice asupra victimelor cărora le stabileau un plafon minim privind sumele ce urmau a fi câştigate) şi nici elementele circumstanţiale ce definesc persoanele celor doi inculpaţi (cu referire specială la statutul lor de recidivişti).

A reţinut astfel instanţa de apel că pedepsele aplicate inc. I.N.Z. şi G.D. aduc atingere principiului proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament, ceea ce impune o agravare a răspunderii penale, aptă să ofere garanţii suficiente asupra realizării scopului preventiv şi educativ al măsurii de constrângere, apreciind că aplicarea unor pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpaţii sus menţionaţi s-ar circumscrie atributelor de fermitate, intransigenţă şi exemplaritate ce definesc măsura de constrângere.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor I.V. şi I.I., Curtea de Apel a considerat că acestea sunt bine individualizate, instanţa fondului având în vedere contribuţia efectivă şi rolul fiecăruia dintre ei în ansamblul activităţii infracţionaie dând eficienţă însăşi aspectelor de ordin personal şi familial deprinse din actele dosarului. Elementele circumstanţiale relevate mai sus, cu referire specială la lipsa antecedentelor penale au convins instanţa de apel asupra faptului că în cauză nu se justifică o agravare a răspunderii penale a acestora şi care ar excede posibilităţilor lor de reeducare.

Apelul Parchetului a fost apreciat însă întemeiat în ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor I.V. şi I.I. A apreciat instanţa de apel că scopul pedepsei nu poate fi atins în cazul de faţă fără executarea efectivă a acesteia, neexistând garanţii suficiente care să convingă asupra împrejurării că inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.

Datele cauzei relevă că după ce au revenit în România, la scurt timp părţile vătămate au fost căutate de către inculpaţi, care le-au ameninţat în dorinţa de a-i timora şi de a le forma convingerea că nicăieri nu pot fi în siguranţă.

De asemenea, s-a reţinut că există date certe conform cărora inculpaţii au exercitat presiuni asupra victimelor pentru a evita furnizarea unor declaraţii reale şi complete pe parcursul procedurilor penale declanşate.

Toate aceste aspecte, au condus la concluzia, în opinia instanţei de apel, că măsurile de supraveghere instituite de art. 863 C. pen. s-ar dovedi ineficiente, singura modalitate aptă să conducă la reeducarea inculpaţilor fiind executarea pedepselor în regim de detenţie.

În ce priveşte primul motiv de apel formulat de către inculpaţi cu referire specială la omisiunea instanţei de fond de a desemna o autoritate cu supravegherea inculpaţilor I.I. şi I.V., s-a reţinut de instanţa de apel că analizarea acestuia nu mai poate fi luat în discuţie în raport cu argumentele expuse mai sus conform cărora inculpaţii urmează a executa pedepsele aplicate în regim de detenţie. însăşi inculpaţii au relevat cu privire la această omisiune împrejurarea că ea constituie o simplă eroare materială atâta timp cât cu ocazia stabilirii măsurilor de supraveghere Tribunalul a impus inculpaţilor să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu conform art. 863 lit. a) C. pen.

Vizând cel de-al doilea aspect critic formulat de către inculpaţi instanţa de apel l-a apreciat ca neîntemeiat având în vedere că la data de 30 iulie 2012 procedându-se în baza din 27 iulie 2012 emisă de Tribunalul Sibiu la efectuarea unei percheziţii domiciliare la imobilul unde locuiesc inculpaţii din Sibiu, str.G.T., au fost identificate mai multe bunuri mobile aflate în posesia inculpaţilor, individualizate în procesul verbal de percheziţie.

După cum rezultă din declaraţiile victimelor şi martorilor audiaţi în cauză, inculpaţii foloseau mai multe autoturisme în activitatea infracţională fie pentru transportul persoanelor racolate în Germania fie pentru exploatarea acestora în străinătate (transportarea victimelor către şi de la locaţiile unde practicau cerşetoria către locurile unde se comiteau furturile).

S-a mai reţinut că datele existente la dosarul cauzei (înscrisuri, declaraţii părţi vătămate) au atestat că inculpatul I.I. folosea în mod curent autovehiculul marca R. iar inc. G.D. achiziţionase la data de 02 mai 2012 autoturismul marca A., folosit nemijlocit la săvârşirea infracţiunii. Niciunul dintre inculpaţi nu au putut proba contrariui celor reţinute în hotărârea atacată şi anume, că bunurile mobile asupra căruia s-a dispus sechestrul cu referire specială la autoturismele A. şi R., nu le aparţin.

În aceste circumstanţe, apărările inculpaţilor în sensul că autoturismele nu le aparţin nu au putut fi reţinute, bunurile respective au fost găsite la domiciliul lor şi s-a demonstrat fără echivoc faptul că au fost folosite nemijlocit de către aceştia la săvârşirea infracţiunilor.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt incidente disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b) C. pen., aplicarea acestui text de lege fiind obligatorie.

Prin decizia penală nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu, desfiinţând sentinţa penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor patru inculpaţi şi a dispoziţiilor vizând ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca V.G. înmatriculat pe numele S.I.V. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii I.I. şi I.V. şi a dispus ca pedepsele aplicate acestora să fie executate în regim de detenţie.

A înlăturat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.

A computat din pedepsele aplicate inculpaţilor I.I. şi I.V. durata reţinerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 şi a arestului preventiv începând cu 06 august 2012 la 23 noiembrie 2012.

A majorat de la câte 4 ani închisoare la câte 5 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaţilor G.D. şi I.N.Z.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor G.D. şi I.N.Z.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedepsele aplicate inculpaţilor G.D. şi I.N.Z. durata reţinerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 şi a arestului preventiv începând cu 06 august 2012 la zi.

A înlăturat dispoziţiile privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 30 iulie 2012 asupra autoturismului marca V.G., înmatriculat pe numele S.I.V.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor cu consecinţa obligării lor la cheltuieli judiciare către stat conform art . 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs, inculpaţii I.I., I.V., G.D. şi I.N.Z.

Prin motivele orale susţinute de apărătorul ales al inculpaţilor, acesta a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen., însă din conţinutul susţinerilor aşa cum au fost consemnate în practicaua prezentei decizii apărătorul ales al tuturor inculpaţilor a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de apel numai sub aspectul greşitei individualizări a cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare reţinute în sarcina inculpaţilor G.D. şi I.N.Z. şi a modalităţii de executare a pedepsei de 4 ani închisoare reţinută în sarcina inculpaţilor I.I. şi I.V. în regim de detenţie, solicitând totodată casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Astfel, având în vedere că apărătorul ales al recurenţilor nu a mai susţinut motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a analiza motivele de recurs numai sub aspectul motivului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, a dat faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare însă în mod greşit a dispus reindividualizarea judiciară a pedepselor atât ca şi cuantum în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.D. şi I.N.Z., majorând pedeapsa stabilită în sarcina acestora de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, cât şi ca modalitate de executare în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I.V. şi I.I., înlăturând dispoziţiile art. 863 C. pen. şi stabilind ca aceştia din urmă să execute pedeapsa de 4 ani în regim de detenţie.

Instanţa de apel a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita inculpaţilor anterior comiterii faptei, respectiv că pedepsele aplicate inc. I.N.Z. şi G.D. aduc atingere principiului proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament, ceea ce impune o agravare a răspunderii penale, apreciind că aplicarea unor pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpaţii sus menţionaţi s-ar circumscrie atributelor de exemplaritate ce definesc măsura de constrângere.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I.I. şi I.V., instanţa de apel deşi în analizarea recursurilor acestora a reţinut că pedepsele acestora sunt bine individualizate, având în vedere considerentul contribuţia efectivă şi rolul fiecăruia dintre ei în ansamblul activităţii infracţionale dând eficienţă însăşi aspectelor de ordin personal şi familial deprinse din actele dosarului, elementele circumstanţiale relevate mai sus, cu referire specială la lipsa antecedentelor penale au convins instanţa de apel asupra faptului că în cauză nu se justifică o agravare a răspunderii penale a acestora şi care ar excede posibilităţilor lor de reeducare;

În analizarea recursului Parchetului însă, instanţa de apel a apreciat că acesta este întemeiat în ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor I.V. şi I.I. A apreciat instanţa de apel că scopul pedepsei nu poate fi atins în cazul de faţă fără executarea efectivă a acesteia, neexistând garanţii suficiente care să convingă asupra împrejurării că inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.

Instanţa de fond, cu privire la inculpata I.V., în cadrul individualizării judiciare a pedepsei, a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârşite (închisoarea de la 3 ani şi 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârşite, caracterul continuat al faptelor săvârşite şi intervalul de timp în care s-au desfăşurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, prin ajutorul reciproc şi sprijinirea celorlalţi inculpaţi şi prin participarea la beneficiile obţinute) dar şi persoana inculpatei (care este tânără, nu are antecedente penale, a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi are în întreţinere doi minori) astfel că instanţa s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special, respectiv de 4 ani închisoare iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei tribunalul, a ţinut seama de circumstanţele săvârşirii faptei dar şi de persoana inculpatei (care se află la prima confruntare cu legea penală, este tânără, cu posibilităţi de reeducare, şi care are în întreţinere doi minori), de conduita procesuală pozitivă de recunoaştere a săvârşirii faptei, apreciind că pentru realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei nu se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate. Astfel a apreciat ca temeinică suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, modalitate de executare a pedepsei ce poate asigura mai eficient scopul educativ dar şi cel de reintegrare socială a inculpatei, dispunându-se, în baza art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 8 ani ce a constituit termen de încercare.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, cu privire la inculpatul I.I., instanţa de fond, a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârşite (închisoarea de la 3 ani şi 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârşite, caracterul continuat al faptelor săvârşite şi intervalul de timp în care s-au desfăşurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, prin exercitarea de presiuni asupra victimelor, prin ajutorul reciproc şi sprijinirea celorlalţi inculpaţi şi prin participarea la beneficiile obţinute) dar şi persoana inculpatului (care este în vârstă de 54 ani, nu are antecedente penale şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa) astfel că instanţa s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special, ţinând seama şi de practica judiciară în această materie (Dosar nr. 4466/85/2012 şi nr. 5809/85/2010 ale Tribunalului Sibiu).

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei în raport de circumstanţele săvârşirii faptei dar şi de persoana inculpatului (persoană aflată la prima confruntare cu legea penală), conduita procesuală pozitivă de recunoaştere a săvârşirii faptei, instanţa de fond a apreciat că pentru realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, nu se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate, astfel că a apreciat ca temeinică suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, modalitate de executare a pedepsei ce poate asigura mai eficient scopul educativ dar şi cel de reintegrare socială a inculpatului şi, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare.

Instanţa de fond, cu privire la inculpatul G.D., a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârşite (închisoarea de la 3 ani şi 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârşite, caracterul continuat al faptelor săvârşite şi intervalul de timp în care s-au desfăşurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, prin ajutorul reciproc şi sprijinirea celorlalţi inculpaţi, acest inculpat fiind cel care asigura transportul victimelor şi al inculpaţilor şi prin participarea la beneficiile obţinute) dar şi persoana inculpatului (care are antecedente penale dar a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa) instanţa orientându-se spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special.

S-a stabilit că în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.N.Z., instanţa de fond a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârşite (închisoarea de la 3 ani şi 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârşite, caracterul continuat al faptelor săvârşite şi intervalul de timp în care s-au desfăşurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, prin ajutorul reciproc şi sprijinirea celorlalţi inculpaţi, acest inculpat fiind cel care asigura transportul, cazarea şi recrutarea victimelor, participând la exercitarea presiunilor şi ameninţărilor asupra părţilor vătămate dar şi la împărţirea beneficiilor obţinute) dar şi persoana inculpatului (care are antecedente penale dar a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa) astfel că instanţa s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanţa de fond, având în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, a constatat că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie.

Toate aceste împrejurări, reţinute de instanţa de fond, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât aplicarea pedepselor orientate la limita minimă stabilită de textele incriminatoare, satisface pe deplin justa individualizare a pedepselor de câte 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I.I. şi I.V. şi pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I.N.Z. şi G.D. pedepse care sunt menite să satisfacă, prin cuantum şi modalitate de executare, scopul acestora instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut de ambele instanţe că, în cursul anului 2010 inculpaţii au dezvoltat o reţea tipică de trafic de persoane stabilindu-şi reşedinţa într-un imobil cu mai multe apartamente din localitatea D., F.E.S., Germania. în acest sens, inculpaţii au procedat la racolarea şi recrutarea victimelor, care erau alese, cu preponderenţă, din rândul persoanelor defavorizate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, str. I.H. Astfel, inculpaţii, prin intermediul martorului M.I., au început activitatea de racolare a părţilor vătămate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, profitând de situaţia financiară precară a acestora şi de starea de sănătate fizică şi psihică a acestora, multe dintre părţile vătămate fiind persoane cu un grad de educaţie scăzut, uşor influenţabile şi manevrabile.

Scopul pedepselor aplicate inculpaţilor I.V., I.I., I.N.Z. şi G.D., de instanţa de fond, cu executare în regim de suspendare sub supraveghere pentru inculpaţii I.V., I.I., şi în regim de detenţie pentru inculpaţii I.N.Z. şi G.D., stabilind cuantumul pedepsei pentru toţi cei patru inculpaţi la 4 ani, este acela de a-i împiedica pe infractori să aducă concetăţenilor lor noi prejudicii şi de a-i abate pe alţii de la săvârşirea unor fapte prin conştientizarea faptelor deja comise şi prin durata termenului de încercare stabilit.

Astfel, aceste pedepse, atât ca şi cuantum, cât şi modalitate de executare, cât şi pedepsele complementare şi accesorii, stabilite de instanţa de fond sunt apreciate şi de instanţa de recurs, corespunzătoare circumstanţelor în care s-au săvârşit faptele de către inculpaţii I.V., I.I., I.N.Z. şi G.D., pedepse ce nu trebuie privite ca fiind retributive, şi, de asemenea nu trebuie privite ca fiind „preţul", pe care trebuie să-l plătească inculpaţii pentru faptele prejudiciabile, - aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel - ci reflectă un echilibru între gravitatea faptelor prejudiciabile săvârşite şi urmările lor. Pentru realizarea dreptăţii, echilibrul trebuie, să existe între aceste elemente şi consecinţele suportate de persoana condamnată, care nu trebuie să sufere o nedreptate.

Instanţa de recurs va avea în vedere şi înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei de recurs de către inculpata I.V., respectiv, actele de stare civilă ale copiilor minori ai acesteia, dar şi vârsta tânără a acesteia şi împrejurarea că nu are antecedente penale, precum şi vârsta de 54 de ani a inculpatului I.I. şi faptul că acesta nu are antecedente penale, împrejurări care îi caracterizează în mod favorabil pe inculpaţi, justificându-se modalitatea de executare a acestora, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate, faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică majorarea pedepselor stabilite sau modificarea modalităţii de executare a pedepselor, stabilite de instanţa de fond, aşa cum greşit a apreciat instanţa de apel, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpaţilor, au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul temerii persoanelor faţă de acest tip de activităţi infracţionale.

Astfel, instanţa de recurs constată că pedepsele aplicate inculpaţilor I.I., I.V., G.D. şi I.N.Z. atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare, cât şi a pedepselor accesorii şi complementare, individualizare judiciară reţinută în mod corect de instanţa de fond, reflectă respectarea principiului preporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor, nejustificându-se majorarea pedepselor, sau schimbarea modalităţii de executare, aşa cum greşit a constat instanţa de apel, astfel încât este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii I.I., I.V., G.D. şi I.N.Z. împotriva deciziei penale nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi rejudecând:

Va menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 140 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu privind cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor I.I., I.V., G.D. şi I.N.Z., modalitatea de executare a acestora, pedepsele complementare şi accesorii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor G.D. şi I.N.Z., durata reţinerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 şi a arestului preventiv începând cu 6 august 2012 la 26 septembrie 2013.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea arătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.I., I.V., G.D. şi I.N.Z. împotriva deciziei penale nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi rejudecând:

Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 140 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu privind cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor I.I., I.V., G.D. şi I.N.Z., modalitatea de executare a acestora, pedepsele complementare şi accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor G.D. şi I.N.Z., durata reţinerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 şi a arestului preventiv începând cu 6 august 2012 la 26 septembrie 2013.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea arătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 285/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2883/2013. Penal. Sustragerea sau distrugerea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2878/2013. Penal