ICCJ. Decizia nr. 3042/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3042/2013

Dosar nr. 10750/95/2010*

Şedinţa publică din 8 octombrie 2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul L.D. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 126 din 6 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010, s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.C. - zis "T.", în acel moment deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 6 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că cele două infracţiuni sunt concurente cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă, şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani, pe care a sporit-o cu un an urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei.

A dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore (3/4 decembrie 2008) şi arestul de la 25 iulie 2009 la zi.

A menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul U.T. - zis "T.A.", la acel moment deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 6 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. p

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 833 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu.

A descontopit pedepsele aplicate prin această sentinţă pe care le-a repus în individualitatea lor - o lună închisoare pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. şi 1 an şi 6 luni pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

A constatat că infracţiunile din această sentinţă sunt concurente cu infracţiunile din prezenta sentinţă şi cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă.

În baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani, pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare.

A anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei.

A dedus din pedeapsă reţinerea de 24 ore (3/4 decembrie 2008) şi arestul de la 25 iulie 2009 la zi.

A menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.Z.Ş.A., la acel moment deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 6 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că infracţiunile de faţă sunt concurente cu infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1117 din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 286 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă, şi cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 533 din 30 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

A descontopit pedepsele din Sentinţa penală nr. 1117 din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, pe care le-a repus în individualitatea lor - 2 ani închisoare pentru art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

În baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani, pe care a sporit-o cu un an urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei.

A dedus din pedeapsă reţinerea din 10 noiembrie 2008 şi arestul de la 11 noiembrie 2008 la zi.

A menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

4. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 -76 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I.T. la 3 ani închisoare şi la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

5. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.D. la 5 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că infracţiunile de faţă sunt concurente cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 pentru care a fost condamnat la 5.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru care a fost condamnat la 4.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În baza art 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă 5.000 RON amendă urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 5.000 RON amendă.

A constatat executată pedeapsa de 5.000 RON amendă.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

6. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul I.G. la 3 ani închisoare şi la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de înşelăciune din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi la 1 an pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni, aplicată prin Sentinţa penală nr. 124 din 6 octombrie 2009 a Judecătoriei Haţeg şi respectiv de 4 luni, aplicată prin Sentinţa penală nr. 31 din 2 martie 2010 a aceleiaşi judecătorii.

A descontopit pedepsele aplicate prin cele două sentinţe penale pe care le-a repus în individualitatea lor - 6 luni pentru art. 86 alin. (1) şi 6 luni pentru art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv 4 luni pentru art. 86 alin. (1) şi 4 luni pentru art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 36 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., a contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 1 an constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A obligat inculpaţii B.C., U.T., M.Z.Ş.A., D.I.T., L.D. şi I.G. în solidar la: 14.680,27 RON către partea civilă SC M.C.G. SRL; 28.858,10 RON către partea civilă SC T. SRL; 14.765,23 RON către partea civilă SC T.M. SRL; 39.826,05 RON către partea civilă SC S.C. SRL; 22.139,78 RON către partea civilă SC D.P.I. SRL; 11.775,05 RON către partea civilă SC T.A. SRL; 16.847,06 RON către partea civilă SC V. SRL; 31.473,24 RON către partea civilă SC D.I. SRL; 11.250,81 RON către partea civilă SC G. SA şi 48.421,58 RON către partea civilă SC G.A. SRL.

A obligat inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. în solidar la: 50.456 RON către partea civilă SC B.R. SA Braşov; 101.674,4 RON către partea civilă SC G.C. SRL şi 49.980 RON către partea civilă SC E.P.I.E. SRL.

A constatat recuperat prejudiciul în sumă de 32.800 RON cauzat de inculpaţi părţii civile SC M.R. SRL.

A obligat inculpaţii B.C. şi U.T. la câte 1.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului.

A obligat inculpatul M.Z.Ş.A. la 1.900 RON, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 RON onorariu apărător oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

A obligat inculpaţii L.D., I.G. şi D.I.T. la câte 1.400 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 400 RON pentru fiecare onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul din 17 septembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Structura Centrală au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. B.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

2. U.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. M.Z.Ş.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. D.I.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. L.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

6. I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa de fond reţine că în perioada sfârşitul lunii august 2006 - iunie 2007, pe raza municipiului Bucureşti a fost iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat de către inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. la care ulterior au aderat inculpaţii L.D., I.G., D.I.T. şi învinuiţii S.F. şi V.N.

În baza actelor de la dosar, instanţa de fond a reţinut că acest grup infracţional s-a organizat cu o structură bine determinată şi cu următoarele caracteristici:

- activitatea infracţională a fost planificată, conspirată şi a avut un caracter de continuitate;

- existenţa liderilor şi ierarhia subordonării;

- specializarea membrilor grupării a decurs din divizarea atribuţiilor ce aveau ca obiect obţinerea de mijloace financiare prin activităţi ilicite.

Inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. în calitate de coordonatori iniţiatori ai grupării infracţionale au determinat persoane cu o situaţie materială precară să preia societăţi comerciale împreună cu unul din ei, ca asociat şi administrator, dar administrarea în fapt era realizată de coordonatorii grupului.

Persoanele fără venituri erau susţinute financiar şi coordonate de către liderii grupului în sensul că: li se asigura cazarea, era plătită contravaloarea părţilor sociale pentru preluarea societăţilor comerciale, iar pentru a nu îi denunţa la organele de poliţie erau remuneraţi periodic, prin mandate poştale, se alegea un sediu social pentru societatea comercială şi după ce se cesionau părţile sociale, inculpaţii mergeau la bănci unde se deschideau conturi pe numele administratorilor de drept şi erau semnate de către aceştia file CEC şi bilete la ordin, în alb.

Aceste mijloace de plată erau ulterior încredinţate unuia din liderii grupării.

Pentru îngreunarea identificării, mărfurile luate cu bilete la ordin şi CEC-uri erau transportate cu mijloace de transport închiriate ocazional.

Pentru ca societăţile comerciale folosite în comiterea infracţiunilor de înşelăciune cu file CEC şi bilete la ordin să aibă credibilitate în ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu alte societăţi, liderii grupării stabileau pentru anumite persoane din grup sarcina de a acţiona în calitate de aşa-zişi "reprezentanţi comerciali", iar ca şi delegaţi acţionau ei, fiind familiarizaţi cu limbajul economic şi instruiţi asupra calităţii şi cantităţii mărfurilor pe care urmau să le comande.

Totodată, coordonatorii erau persoanele care contactau reprezentanţii părţilor civile, în scopul achiziţionării de mărfuri, transmiteau prin fax note de comandă, semnau contracte în locul adevăraţilor administratori, negociau preţul, modalitatea şi termenul de plată.

Liderii grupării erau cei care plăteau cheltuielile ocazionate de cesiunea părţilor sociale ale firmelor pe care desfăşurau activitate infracţională, plăteau cheltuielile legate de hrană şi întreţinerea săgeţilor, a cheltuielilor de chirie, contravaloarea cheltuielilor de transport al mărfurilor "cumpărate" de la părţile civile, etc.

Toate aceste cheltuieli nu erau evidenţiate în contabilitatea societăţilor comerciale folosite, scopul membrilor grupării fiind de a înşela părţile vătămate prin achiziţionarea de mărfuri şi folosirea drept "plată" a unor file CEC în condiţiile unei lipse totale de disponibil în cont şi a interdicţiei bancare, intenţia nefiind aceea de a desfăşura activităţi comerciale corecte, care să fie evidenţiate în documente contabile şi care eventual să atragă plata unor taxe şi impozite datorate bugetului de stat.

Mărfurile erau vândute unor agenţi economici la acelaşi preţ sau la unul uşor ridicat peste cel de achiziţie, iar pentru a se crea aparenţa de legalitate liderii grupării emiteau facturi pe numele unei societăţi comerciale a căror activitate o coordonau în fapt.

Societăţile comerciale preluate de membrii grupării pe care şi-au desfăşurat activitatea infracţională au fost următoarele: SC S.T. SRL, SC M.G. SRL şi SC G.G. SRL.

I. Activitatea infracţională desfăşurată în cadrul SC S.T. SRL

Pentru a putea realiza scopul infracţional al grupării, inculpatul U.T. a căutat în ziare societăţi comerciale, iar la rubrica "anunţuri" a găsit anunţul dat de către administratorul SC S.T. SRL, cu sediul în Bucureşti. În scopul preluării părţilor sociale, au fost racolaţi I.G. şi D.I.T. cărora li s-a solicitat să vină în Bucureşti din localitatea de domiciliu, comuna B.R., Judeţul Hunedoara. Cei doi inculpaţi au fost aşteptaţi în Gara de Nord de către liderii grupării, fiind însoţiţi şi de inculpatul L.D. Cu toţii au mers la un apartament care fusese închiriat în regim hotelier, unde cei doi inculpaţi I.G. şi D.I.T. au rămas peste noapte. A doua zi, s-au prezentat cu toţii la Biroul de Avocatură B.M.N.

Actele de cesiune au fost întocmite la acest birou de avocatură al avocatei B.M.N., care îşi făcuse publicitate prin lipirea unor afişe pe stâlpii de electricitate din Mun. Bucureşti.

Administratorul SC S.T. SRL, numitul S.O.M., a fost contactat de unul din membrii grupării infracţionale, cu care a stabilit să se întâlnească la data de 26 septembrie 2006, la Biroul Avocatei B.M.N. La acest birou s-au deplasat inculpaţii B.C., U.T., M.Z.Ş.A., L.D. şi D.I.T., unde s-a încheiat contractul de cesiune de părţi sociale a societăţii comerciale S.T. SRL, în valoare nominală de 10 RON către M.Z.Ş.A. şi D.I.T.

În urma deciziei asociaţilor M.Z.Ş.A. şi D.I.T. a fost numit în funcţia de administrator al SC S.T. SRL pe o perioadă de 4 ani începând cu data de 26 septembrie 2006, inculpatul M.Z.Ş.A.

După această decizie, inculpatul M.Z.Ş.A. a mers la Agenţia C. din Str. L. Bucureşti, unde a deschis cont bancar, apoi a solicitat eliberarea de carnete file CEC şi bilete la ordin pe numele societăţii S.T. SRL.

În urma audierii ca martor, avocat B.M.N. a recunoscut documentele întocmite la cabinetul său şi faptul că s-au prezentat la ea inculpaţii B.C. (căruia i se spunea "T."), M.Z.Ş.A., care părea a fi interesat de continuitatea documentelor, L.D., D.I.T., U.T. şi S.F., care i-au plătit onorariile stabilite. Din declaraţiile acesteia rezultă că inculpaţii au venit de mai multe ori la cabinetul său de avocatură, situaţie confirmată şi de secretară, martora O.I.A.

În perioada 1 octombrie - 30 noiembrie 2006, grupul infracţional şi-a desfăşurat activitatea după cum urmează:

1. La data de 22 noiembrie 2006, M.V.N., în calitate de administrator al SC M.C.G. SRL, cu punct de lucru în Bucureşti, şos. C., a formulat plângere împotriva inculpatului M.Z.Ş.A., administrator la SC S.T. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în acea că, pentru plata echipamentelor de lucru şi protecţia muncii achiziţionate a emis o filă CEC, în valoare de 14.680,27 RON, semnată şi ştampilată scadentă la 20 de zile, şi anume la 9 noiembrie 2006, fără a avea disponibil în cont. Această filă CEC a fost refuzată la plată. Pentru mărfurile cumpărate de către inculpatul M.Z.Ş.A. au fost emise două facturi fiscale: X, în valoare de 4.748,10 RON respectiv Y, în valoare de 9.932,17 RON, pentru care a semnat de primire la rubrica "delegat".

Astfel, la începutul lunii octombrie 2006, inculpatul M.Z.Ş.A. împreună cu o persoană rămasă neidentificată s-a prezentat la SC M.C.G. SRL şi s-au arătat interesaţi de cumpărarea echipamentelor de protecţie a muncii (salopete, bocanci, pufoaice, etc). Au reuşit să creeze convingerea că sunt clienţi serioşi şi vor plăti cu filă CEC, iar în ziua de 18 octombrie 2006, în prezenţa inculpatului M.Z.Ş.A. s-a întocmit prima factură având nr. AA în valoare de 9.932,17 RON pentru care a lăsat fila CEC Z, apoi a solicitat o cantitate foarte mare de marfă spunând că va veni a doua zi să o ridice. Inculpatul a precizat că va exista probabilitatea să nu vină personal, dar va trimite pe numitul P.M., care până la această dată nu a putut fi identificat după seria şi nr. cărţii de identitate, pe care le-a trecut pe factură. După două zile, timp în care a fost ţinută legătura telefonic de către inculpat cu martora I.L.M., angajată la SC M.C.G. SRL, s-a prezentat numitul P.M. care a ridicat marfa comandată şi a fost întocmită factura din 20 octombrie 2006, în valoare de 4.748,10 RON. Marfa a fost vândută de către inculpaţii M.Z.Ş.A., B.C. şi U.T. la SC C. SRL, al cărui administrator era M.I. Marfa a fost facturată, dar nu a fost înregistrată în contabilitatea SC S.T. SRL deoarece, aşa cum s-a menţionat, societatea a fost preluată doar în scopul de a obţine diferite sume de bani în urma inducerii în eroare a reprezentanţilor agenţilor economici prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase.

Conform înţelegerii reprezentanţii SC M.C.G. SRL au introdus fila CEC la plată, dar a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, partea vătămată SC M.C.G. SRL constituindu-se parte civilă în procesul penal cu suma de 14.680,27 RON.

2. La data de 9 noiembrie 2006 organele de poliţie a sectorului 3 Bucureşti s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.Z.Ş.A., în calitate de administrator al SC S.T. SRL, urmează să achiziţioneze componente de calculator de la SC B.C.S. SRL Bucureşti str. B., sector 3, a căror contravaloare urma să o achite cu filă CEC fără să aibă disponibil în cont. La sediul societăţii s-a prezentat inculpatul L.D., care fusese instruit de către M.Z.Ş.A. pentru a ridica marfa şi a lăsa fila CEC BB, cu care avea "să plătească" marfa. Această filă CEC era semnată şi ştampilată de către M.Z.Ş.A., care avea cunoştinţă că societatea comercială SC S.T. SRL se afla în interdicţie bancară de a emite CEC-uri.

În urma probelor administrate a rezultat că la sfârşitul lunii octombrie inculpatul M.Z.Ş.A. s-a prezentat, în calitate de asociat şi administrator al SC S.T. SRL, la punctul de lucru al SC B.C.S. SRL, arătându-se de această dată interesat de cumpărarea unor componente de calculator a căror valoare se ridica la suma de 10.000 RON. Cu acest prilej i-a adus la cunoştinţă administratorului SC B.C.S. SRL, numitul N.N., că va plăti marfa cu filă CEC şi o va ridica în câteva zile, personal.

La data de 1 noiembrie 2006, numitul N.N. a fost sunat de inculpatul M.Z.Ş.A., care i-a comunicat că nu poate veni, dar va trimite un delegat să ridice produsele şi totodată să-i lase şi fila CEC. Văzând că administratorul părţii vătămate nu este convins a fost de acord să-i plătească un avans de 10% pentru care a fost tăiată chitanţă.

Administratorul părţii vătămate în momentul în care s-a prezentat inculpatul L.D., nefiind convins că se află în prezenţa reprezentantului societăţii SC S.T. SRL a anunţat organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul L.D. a declarat că a fost delegat de către inculpatul M.Z.Ş.A. şi nu are cunoştinţă cu ce anume se ocupă acesta, iar el a efectuat doar un serviciu, precizând că este dator inculpatului.

De la inculpatul L.D. a fost ridicată delegaţia care era semnată de către M.Z.Ş.A. şi fila CEC CC, semnată şi ştampilată de către acelaşi inculpat, aşa cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 9 noiembrie 2006.

Partea vătămată SC B.C.S. SRL nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

3. La data de 23 noiembrie 2006, S.A., în calitate de preşedinte al cooperativei SC T. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 6, a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.Z.Ş.A., administrator la SC S.T. SRL, pentru săvârşirea infracţiuni de înşelăciune. Din plângere rezultă că acesta a cumpărat produse pentru care a emis două file CEC fără a avea disponibil în cont şi care ulterior au fost refuzate la plată. Pentru fila CEC DD, scadentă la 9 noiembrie 2006, în valoare de 17.659,60 RON, a fost emisă factura din 31 octombrie 2006 şi avizul de expediţie din 31 octombrie 2006, iar pentru fila CEC EE, scadentă la data de 21 noiembrie 2006, a fost emisă factura din 8 noiembrie 2006, în valoare de 11.198,50 RON şi avizul de expediţie nr. FF. Prejudiciul cauzat SCM T. este în valoare de 28.858,10 RON.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că inculpaţii au sunat la SC T. SRL Bucureşti unde au vorbit cu numita R.A. şi s-au arătat interesaţi de achiziţionarea unei cantităţi mari de produse fabricate de către această societate (aeroterme şi unelte agricole).

Totodată, s-au interesat şi de modalitatea de plată şi au precizat că vor să plătească cu file CEC. Martora a fost de acord cu propunerea inculpatului M.Z.Ş.A. şi a pregătit marfa comandată telefonic astfel că, la câteva zile a venit un anume M.I., în calitate de delegat al SC S.T. SRL, şi a încărcat într-un autocamion uneltele agricole în valoare de 17.659,60 RON. Pentru marfă a fost emisă factura nr. GG şi avizul de expediţie din 31 octombrie 2006, iar numitul M.I. a lăsat o filă CEC HH, semnată şi ştampilată de către inculpatul M.Z.Ş.A., a cărei scadenţă era la data de 21 noiembrie 2006.

Văzând că pot lua în continuare marfa, în ziua de 8 noiembrie 2006 s-a prezentat din nou M.I., care a încărcat de această dată aeroterme şi tablouri comandă pentru care a fost emisă factura din 8 noiembrie 2006, în valoare de 11.198,50 RON şi avizul de expediţie nr. FF. Şi de această dată a lăsat o filă CEC semnată şi ştampilată de către M.Z.Ş.A., II.

Până la această dată numitul M.I. nu a putut fi identificat, deşi seria şi nr. cărţii de identitate figurează pe factura fiscală nr. JJ şi pe avizul de însoţire a mărfii pentru că nu figura nicio persoană în evidenţe cu aceste date. Filele CEC au fost introduse pe rând la plată; iar la data de 20 noiembrie 2006, respectiv 27 noiembrie 2006, dar cum era şi firesc acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

SC T. SRL, prin reprezentantul său legal, S.A., s-a constituit parte civilă cu suma de 28.858,10 RON.

4. La data de 9 noiembrie 2006, D.E., în calitate de asociat şi administrator la SC T.M. SRL, a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.Z.Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu file CEC. Din conţinutul plângerii a rezultat că inculpatul M.Z.Ş.A. a achiziţionat componente de calculatoare pe care le-a plătit cu o filă CEC care a fost introdusă la plată şi ulterior a fost refuzată datorită lipsei totale de disponibil. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul M.Z.Ş.A., a contactat pe reprezentanţii SC T.M. SRL, martora D.A.. Pentru a crea convingerea că este reprezentantul unei societăţi comerciale credibile pe piaţă a încheiat la data de 6 noiembrie 2006, în calitatea sa de administrator al societăţii, un contract de distribuţie cu D.A., administratorul SC T.M. SRL, pentru o durată de 12 luni şi conform clauzelor contractuale SC S.T. SRL avea să cumpere componente de calculator timp de 12 luni.

În baza acestui contract, în aceeaşi zi, inculpatul a cumpărat componente de calculator în valoare de 14.765,23 RON pentru care au fost întocmite facturile nr. KK; LL; MM şi a lăsat fila CEC NN, semnată şi ştampilată.

Martora D.A. a introdus la plată fila CEC, la câteva zile de la încheierea contractului şi la data de 10 noiembrie 2006 a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil. După această dată martora D.A. a încercat să-l contacteze pe inculpatul M.Z.Ş.A. la numerele de telefon pe care acesta le-a lăsat, dar inculpatul nu a mai răspuns.

SC T.M. SRL, prin reprezentantul său legal, D.A., s-a constituit parte civilă cu suma de 14.765,23 RON.

5. La data de 6 decembrie 2006, SC S.C. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 2, reprezentată prin administrator C.E.I.I.O., a formulat plângere penală împotriva SC S.T., pentru infracţiunea de înşelăciune. Din conţinutul plângerii rezultă că membrii grupării au cumpărat de la SC S.C. SRL mărfuri, în valoare de 35.000 RON, pe care le-au plătit cu o filă CEC OO semnată şi ştampilată de inculpatul M.Z.Ş.A., administratorul SC S.T. SRL. Ulterior, fila CEC a fost introdusă la plată şi a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

La sfârşitul lunii octombrie 2006, C.E.I.I.O., administrator la SC S.C. SRL, a fost contactată telefonic de inculpaţii U.T. şi B.C., ocazie cu care s-au arătat interesaţi de cumpărarea unor cofraje. După mai multe discuţii telefonice partea vătămată i-a invitat pentru discuţii la adresa de domiciliu unde s-au prezentat inculpaţii U.T. şi B.C. şi o persoană rămasă neidentificată care s-a recomandat a fi M.Z.Ş.A. Potrivit descrierii părţii vătămate şi semnăturii de pe factură era o altă persoană care nu a putut fi identificată până în prezent şi pentru care s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetării.

În urma discuţiilor s-a completat factura nr. PP şi avizul de însoţire a mărfii şi a fost lăsată fila CEC, apoi cei trei s-au deplasat la punctul de lucru al SC S.C. SRL, fiind însoţiţi şi de inculpatul M.Z.Ş.A. Aici l-au găsit pe martorul C.R.M., director de vânzări, au încărcat marfa într-un autocamion şi la numele delegatului a fost trecută o persoană G.G., fără să-i fie specificate datele de identificare şi nr. de înmatriculare al autocamionului.

După ce fila CEC a fost refuzată, în nenumărate rânduri, partea vătămată C.E.I.I.O. a încercat să ia legătura telefonic cu unul din inculpaţi, dar aceştia nu au mai răspuns.

Prejudiciul cauzat SC S.C. SRL este de 39.826,05 RON, sumă cu care reprezentanţii legali s-au constituit parte civilă.

II. Activitatea desfăşurată în cadrul SC C.A. SRL

La sfârşitul lunii octombrie 2006, inculpaţii B.C., U.T. au căutat o altă societate comercială.

Astfel, administratorul SC C.A. SRL, martorul M.T.F. a fost contactat telefonic de unul din liderii grupării infracţionale şi a fost întrebat dacă societatea nu se află în incidenţă bancară, apoi au stabilit să se întâlnească în ziua de 27 octombrie 2006 la acelaşi birou de avocatură al Av. B.M.N.

Inculpatul B.C., conform înţelegerii avute cu inculpatul I.G., l-a contactat pe acesta şi i-a cerut să îl aducă pe inculpatul D.I.T. la Bucureşti, iar cei doi s-au conformat dispoziţiilor date de către acesta.

Cei doi inculpaţi au venit la Bucureşti, unde au fost aşteptaţi de către liderii grupării şi cazaţi în acelaşi imobil unde fuseseră cazaţi cu ocazia preluării părţilor sociale ale SC S.T., urmând ca în zilele următoare inculpatul D.I.T. să meargă la biroul de avocatură pentru a semna contractul de cesiune. Inculpatul I.G., după ce l-a adus în Bucureşti pe inculpatul D.I.T. şi a văzut unde este cazat a revenit în localitatea de domiciliu.

În ziua de 27 octombrie 2006, inculpaţii B.C., U.T., L.D., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. au mers la acelaşi birou de avocatură - B.M.N., unde s-au întâlnit cu martorul M.T.F., unic asociat şi administrator la SC C.A. SRL.

Aceeaşi avocată, B.M.N., a întocmit actele de cesionare a societăţii SC C.A. SRL în care D.I.T. este cel care apare ca cesionar şi ca unic administrator al SC C.A. SRL. În aceeaşi zi, SC C.A. SRL îşi schimbă denumirea în SC M.G. SRL cu sediul social în mun. Urziceni, Judeţul Ialomiţa, iar inculpatul D.I.T. a împuternicit-o pe B.M.N. ca aceasta să efectueze o serie de activităţi în numele lui, să se prezinte la registrul comerţului pentru a face menţiunile necesare, etc.

Inculpaţii L.D., B.C., U.T., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul L.D. în mun. Urziceni la C. din localitate, unde inculpatul D.I.T. a depus o cerere în calitate de administrator la SC M.G. SRL pentru a deschide cont şi a obţine carnete cu file CEC şi bilete la ordin pe numele acestei societăţi. Au revenit în Bucureşti, iar la data menţionată de salariata C. s-au deplasat în aceeaşi formaţie în mun. Urziceni, de unde inculpatul D.I.T. a ridicat două carnete cu file CEC şi mai multe bilete la ordin, pe care le-a ştampilat şi semnat în prezenţa funcţionarei de la C., iar la ieşire le-a înmânat cu toate actele societăţii inculpatului M.Z.Ş.A. Inculpatului D.I.T. i-a fost dată suma de 300 RON şi a fost trimis acasă în comuna B.R., Judeţul Hunedoara.

III. Activitatea infracţională desfăşurată în cadrul SC M.G. SRL

1. La data de 26 ianuarie 2007, D.F., în calitate de administrator la SC D.P.I. SRL - Alexandria, judeţ Teleorman, a formulat plângere împotriva SC M.G. SRL - Urziceni, administrată de inculpaţii D.I.T. şi M.Z.Ş.A. pentru infracţiunea de înşelăciune. Din conţinutul plângerii a rezultat că, la data de 14 decembrie 2006, a fost achiziţionat echipament de protecţie a muncii în valoare de 22.139,78 RON, pentru care administratorii D.I.T. şi M.Z.Ş.A. au emis bilet la ordin fără a avea disponibil în cont şi care a fost refuzat la plată. Pentru ridicarea produselor administratorii SC M.G. SRL - Urziceni au delegat pe inculpatul L.D., care a şi semnat facturile fiscale la rubrica "delegat". Din cercetările efectuate a rezultat că în luna decembrie inculpaţii l-au contactat pe A.C.M., asociat la SC D.P.I. SRL şi s-au arătat interesaţi să cumpere echipamente de protecţia muncii. Administratorul D.F. a negociat cu reprezentantul SC M.G. SRL preţul echipamentelor de protecţie.

Inculpatul L.D. a venit la sediul firmei SC D.P.I. SRL, din Bucureşti, pentru a vedea echipamentele. După circa o săptămână s-a prezentat la sediul firmei, împreună cu şoferul unui camion închiriat în care s-a încărcat marfa. Facturile au fost întocmite de către martorul A.C.M.

Pentru plata acestor mărfuri inculpatul L.D. a lăsat un bilet la ordin semnat şi ştampilat de către inculpatul D.I.T. şi refuzat ulterior la plată.

SC D.P.I. SRL, prin reprezentantul său legal, D.F., s-a constituit parte civilă cu suma de 22.139,78 RON.

2. La data de 19 februarie 2007, reprezentantul legal al SC T.A. SRL, cu sediul în Bucureşti sector 3, martorul I.D. a formulat plângere penală împotriva inculpatului D.I.T., administrator al SC M.G. SRL - Urziceni, deoarece pentru marfa achiziţionată în valoare de 11.775,05 RON a fost emisă fila CEC QQ fără a avea disponibil în cont. Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul U.T., zis "T.A.", l-a contactat pe I.D., administratorul SC T.A. SRL Bucureşti, şi s-a recomandat a fi D.I.T., administratorul SC M.G. SRL. I-a dat o adresă de e-mail pe care a trimis o comandă detaliată şi cu o valoare mare pentru SC T.A. SRL, fiind menţionate mai multe tipuri de acumulatori. S-a negociat telefonic preţul acumulatorilor şi modalitatea de plată. Iniţial, inculpaţii au dorit să plătească cu bilet la ordin sau cu ordin de plată, dar administratorul societăţii, pentru mai multă siguranţă, a solicitat filă CEC.

Pentru a fi credibili inculpaţii l-au contactat periodic, timp de o lună de zile şi la data de 20 decembrie 2006 s-a prezentat la punctul de lucru al societăţii inculpatul M.Z.Ş.A. împreună cu alte două persoane dintre care una a fost identificată ca fiind B.M.

În cauză, faţă de B.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi disjungerea cauzei faţă de ce-a de-a doua persoană, care a rămas neidentificată.

Marfa a fost încărcată într-o maşină închiriată de către învinuiţi, iar inculpatul M.Z.Ş.A. a semnat factura şi a predat fila CEC semnată şi ştampilată de inculpatul D.I.T., care nu a fost prezent.

Acumulatorii au fost transportaţi în Râmnicu Vâlcea şi vânduţi lui M.I. de către inculpaţii U.T. şi B.C.; această situaţie rezultând din declaraţia lui M.I.

Potrivit înţelegerii, I.D. a introdus fila CEC la plată, iar la câteva zile a primit comunicare de la bancă că fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv că nu există disponibil în cont, SC M.G. SRL - Urziceni fiind în interdicţie bancară, iar CEC-ul emis aparţinea unui set de instrumente ieşite din circulaţie.

SC L.G.C. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 2, reprezentată de T.M. - administrator a preluat în urma unui contract de cesiune de la SC T.A. SRL creanţa acesteia asupra debitoarei SC M.G. în valoare de 11.775,05 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

3. La data de 14 martie 2007, F.M.C., administrator la SC V. SRL - Măgureni, judeţ Prahova, a formulat plângere penală împotriva SC M.G. SRL - Urziceni pentru infracţiunea de înşelăciune. Partea vătămată a menţionat în plângere că la data de 15 decembrie 2006, inculpatul M.Z.Ş.A. cumpărat marfă în valoare de 18.347,06 RON pentru care a semnat factura fiscală nr. RR şi a plătit cu fila CEC SS, scadentă la 18 ianuarie 2006, şi că ulterior fila CEC a fost introdusă la plată şi a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, ocazie cu care s-a constatat că aparţine unui set de instrumente care au fost retrase din circulaţie.

Din actele dosarului rezultă că unul din inculpaţi a contactat-o telefonic pe martora F.M.C., administrator la SC V. SRL, căreia i-a comandat 80 bucăţi saltele. Discuţiile au fost purtate telefonic cu F.M.C., care pentru mai multă siguranţă le-a solicitat ca la momentul ridicării produselor comandate să aibă asupra lor actele firmei şi să plătească un avans 30% din valoarea facturii, stabilind data la care să vină pentru a lua marfă. Inculpaţii M.Z.Ş.A. şi D.I.T. au întârziat circa două săptămâni, după care au sunat spunând că vor veni a doua zi. S-au prezentat a doua zi la sediul societăţii, fiind însoţiţi de alte 4 - 5 persoane, care nu au putut fi identificate în timpul urmăririi penale. Inculpaţii au venit destul de târziu pentru o zi normală de lucru, abia în jurul orelor 20:00, această situaţie i s-a părut ciudată părţii vătămate, dar cu toate acestea a fost convinsă de inculpaţi, care au spus că sunt serioşi şi că pot fi găsiţi pe internet. Totodată, administratorul SC M.G. SRL, inculpatul D.I.T., s-a legitimat, ocazie cu care aceasta a constatat că nu este minţită. Martora F.M.C. a făcut o copie de pe actul de identitate al administratorului D.I.T. şi apoi a dat dispoziţie salariaţilor societăţii să încarce saltelele în camionul cu care inculpaţii au venit şi care era închiriat. După ce saltelele au fost încărcate, a fost întocmită factura de către salariata societăţii, I.L., partea vătămată a primit un avans de 1.500 RON, iar pentru diferenţă inculpaţii i-au lăsat o filă CEC ŞŞ.

Inculpatul M.Z.Ş.A. a semnat factura şi a înmânat fila CEC semnată şi ştampilată de administrator, inculpatul D.I.T.

Conform înţelegerii martora a introdus fila CEC la termenul scadent, iar aceasta a fost refuzată pe motivul lipsă totală de disponibil. Aceasta a încercat să îi contacteze în nenumărate rânduri la numerele de telefon pe care le avea, dar a fost imposibil întrucât nu i-a mai răspuns nimeni.

Saltelele au fost transportate în mun. Râmnicu Vâlcea şi au fost vândute de către inculpaţii B.C. şi U.T. lui M.I., care la rândul său le-a vândut la SC R. SRL, întocmind facturi pe care le-a înregistrat în contabilitatea societăţii SC C. SRL.

Partea vătămată SC V. SRL, prin reprezentantul său legal, F.M.C., s-a constituit parte civilă cu suma de 16.847,06 RON, prejudiciu care nu a fost recuperat.

4. La data de 7 februarie 2007, SC D.I. SRL - Bucureşti, sector 3, administrată de S.S., a formulat plângere penală împotriva SC G.M. SRL, administrată de D.I.T., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu file CEC. Din conţinutul plângerii a rezultat că inculpaţii au cumpărat panouri termoizolante în valoare de 22.920,96 RON, marfa fiind plătită cu filele CEC TT, ŢŢ, respectiv UU, care ulterior au fost introduse la plată fiind refuzate din lipsă totală de disponibil în cont. Aceste file CEC fac parte dintr-un set de instrumente ieşite din circulaţie.

Din probele dosarului rezultă că la sfârşitul lunii noiembrie 2006, inculpaţii M.Z.Ş.A. şi U.T. au luat legătura telefonic cu administratorul SC D.I. SRL, S.S. arătându-se interesaţi de cumpărarea mai multor panouri termoizolante. Pentru a convinge au oferit mai multe detalii despre faptul că ei construiesc o hală în municipiul Slobozia, Judeţul Ialomiţa, şi au nevoie urgentă de aceste panouri. În urma discuţiei telefonice, S.S. a dat dispoziţie directorului de vânzări, martorul S.N., pentru a negocia preţul cu privire la acele panouri.

Inculpatul M.Z.Ş.A., împreună cu inculpatul U.T. s-au prezentat la punctul de lucru unde s-au întâlnit cu martorul S.N., căruia i-au arătat actele societăţii SC M.G. SRL, în original, anume: certificatul de înmatriculare şi un carnet cu file CEC emis de Agenţia C. Urziceni, semnat şi ştampilat de către inculpatul D.I.T. pentru a crea convingerea reprezentantului părţii civile că sunt persoane de încredere şi au disponibilitate în cont. Acesta a fost convins de către inculpaţi că într-adevăr sunt comercianţi de bună-credinţă şi astfel a dat dispoziţie să fie încărcate panourile şi întocmite facturile.

Astfel, panourile menţionate în factura din 8 decembrie 2006 au fost încărcate într-un camion închiriat şi transportate în localitatea Bucovăţ, judeţul Dolj, la SC M.I. SRL.

SC M.G. SRL a facturat panourile cumpărate cu filă CEC către această societate care urma să efectueze plata ulterior.

La circa două săptămâni de la prima livrare, respectiv la data de 21 decembrie 2006, inculpatul M.Z.Ş.A. s-a prezentat din nou la directorul de vânzări, S.N., şi a solicitat o altă cantitate, motivând că acele panouri nu au ajuns şi pentru această cantitate au lăsat două file CEC semnate şi ştampilate de acelaşi inculpat D.I.T.

A fost introdusă la plată prima filă CEC VV, care la data de 3 ianuarie 2007 a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, după care la data de 11 ianuarie 2007, respectiv 25 ianuarie 2007, au fost refuzate la plată filele CEC ŢŢ, respectiv UU din acelaşi motiv, lipsă totală de disponibil, cu menţiunea că trăgătorul se află în interdicţie bancară, respectiv CEC-ul aparţine unui set de documente care a fost retras din circulaţie. Administratorul SC D.I. SRL, S.S., văzând că filele CEC au fost refuzate, a efectuat verificări şi a constatat că o parte din panourile cumpărate de la societatea sa au fost transportate la SC M.I. SRL din localitatea Bucovăţ, judeţul Dolj, motiv pentru care la data de 8 ianuarie 2007 SC D.I. SRL a stornat factura către SC M.G. SRL pentru panourile şi şuruburile găsite la Bucovăţ, întocmind astfel factura din 8 ianuarie 2007.

La aceeaşi dată, SC M.I. SRL a cumpărat marfa de la SC D.I. SRL, pentru care s-a întocmit factura din 8 ianuarie 2007, în valoare totală de 40.363 RON.

Prejudiciul total cauzat SC D.I. SRL este în valoare de 68.284,63 RON, din care s-a recuperat suma de 36.781,39 RON, iar pentru diferenţa nerecuperată în sumă de 31.473,23 RON s-a constituit parte civilă.

5. Partea vătămată C.C., administrator la SC G. SA, a formulat plângere împotriva administratorului SC M.G. SRL, inculpatul D.I.T., pentru infracţiunea de înşelăciune cu file CEC, în urma căreia a fost cauzat un prejudiciu în valoare de 11.250,81 RON. În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că în ziua de 13 decembrie 2006, inculpaţii U.T. şi M.Z.Ş.A., în calitate de electrician, angajat, s-au prezentat la punctul de lucru al firmei SC G. SRL din Mun. Bucureşti. Inculpaţii au studiat preţurile materialelor electrice expuse apoi au întrebat-o pe martora B.G., dacă pot obţine o reducere. Au precizat că vor o cantitate mare din categoria produselor expuse şi vor să facă plata cu file CEC. Martora B.G. a spus că poate să facă o reducere de 5% şi acceptă filă CEC cu scadenţa la 30 de zile.

S-a efectuat un calcul estimativ la cantitatea de produse, iar martora a comunicat suma totală, cu care inculpaţii s-au arătat a fi de acord, spunându-i martorei să le pregătească marfa pentru după-amiaza aceleiaşi zile când vor trimite o maşină şi atunci va primi şi fila CEC.

Inculpatul U.T. i-a lăsat numărul de telefon martorei pentru a putea să-l contacteze, fapt ce s-a întâmplat, deoarece martora i-a comunicat că nu avea unu sau două produse pe stoc şi au convenit să cumpere alte produse în loc.

După-amiază, inculpatul M.Z.Ş.A. s-a prezentat conform înţelegerii şi a încărcat marfa într-un camion închiriat. Au fost întocmite două facturi, respectiv WW, în valoare de 7.272,43 RON şi XX, în valoare de 3.978,38 RON, care au fost semnate de către inculpat, în calitate de delegat.

Pentru siguranţă martora B.G. a făcut o copie xerox după actul de identitate al inculpatului M.Z.Ş.A., a primit fila CEC YY, semnată şi ştampilată de inculpatul D.I.T.

La 30 de zile a fost introdusă fila CEC la plată şi la data de 22 ianuarie 2007 aceasta a fost refuzată, deoarece nu exista disponibil în cont, trăgătorul se afla în interdicţie bancară şi CEC-ul aparţinea unui set de instrumente care fusese retras din circulaţie.

SC G. SA, prin reprezentantul său legal C.C., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.250,81 RON.

6. La data de 5 februarie 2007, T.F., reprezentantul SC G.A. SRL - Constanţa, cu punct de lucru în Bucureşti, a formulat plângere penală împotriva administratorului SC M.G. SRL Urziceni, D.I.T., deoarece de la punctul de lucru al societăţii a fost achiziţionată marfă, în perioada 14 - 19 decembrie 2006, în valoare totală de 48.421,58 RON şi pentru a cărei plată au fost emise filele CEC ZZ, respectiv AAA, care ulterior, fiind introduse la plată, au fost refuzate datorită faptului că nu exista disponibil în cont, iar filele CEC făceau parte dintr-un set de instrumente retrase din circulaţie.

Din probele administrate în cauză au rezultat următoarele:

În ziua de 13 decembrie 2006, inculpaţii U.T. şi M.Z.Ş.A. l-au contactat telefonic pe martorul T.F., director regional al SC G.A. SRL, şi s-au interesat de cumpărarea unor panouri termoizolante, de preţul acestora şi care este modalitatea de plată acceptată de către societate.

Urmare a acestei discuţii telefonice, inculpatul M.Z.Ş.A., împreună cu doi făptuitori care nu au putut fi identificaţi în timpul urmăririi penale, s-au prezentat la punctul de lucru al SC G.A. SRL Bucureşti de pe str. A.C., sector 2, au mers în biroul martorului T.F., şi au discutat mai multe detalii tehnice, lăsând impresia că sunt adevăraţi constructori şi au suficiente cunoştinţe în domeniu.

A doua zi inculpatul M.Z.Ş.A. s-a prezentat la punctul de lucru al SC G.A. SRL din Bucureşti, de unde a încărcat marfa într-un camion închiriat, ocazie cu care a fost întocmită factura din 14 decembrie 2006, în valoare de 29.442,93 RON şi care a fost semnată de către inculpatul M.Z.Ş.A., în calitate de delegat. Pentru această cantitate de marfă inculpatul a emis fila CEC AAA.

Văzând că poate lua marfă care poate fi plătită cu filă CEC, inculpatul M.Z.Ş.A. a revenit la punctul de lucru al SC G.A. SRL, de această dată cu un alt camion închiriat în care au fost încărcate panouri de policarbonat, fiind întocmită factura fiscală din 19 decembrie 2006, în valoare de 18.978,65 RON, pentru care a fost lăsată o filă CEC AAA, care a fost introdusă la plată şi ulterior a fost refuzată datorită faptului că nu exista disponibil în cont, iar fila CEC făcea parte dintr-un set de instrumente scoase din circulaţie.

Produsele cumpărate de la SC G.A. SRL au fost vândute de către inculpatul M.Z.Ş.A., care a întocmit facturi în numele SC S.T. către SC C. SRL Râmnicu Vâlcea al cărui administrator era M.I. Aceste panouri au fost vândute de SC C. SRL către SC R. SRL, al cărui administrator este O.F.

Datorită faptului că marfa a fost "cumpărată" cu file CEC fără a avea disponibil în cont SC G.A. SRL a formulat plângere la organele de poliţie din cadrul I.P.J. Ialomiţa, iar procurorul prin ordonanţă a dispus instituirea unui sechestru asigurător. În baza acestei ordonanţe reprezentanţii SC G.A. SRL s-au deplasat în Mun. Râmnicu Vâlcea la sediul SC R. SRL şi au ridicat panourile pe care le-au depozitat la punctul de lucru al SC G.A. SRL din Bucureşti, unde se află şi în prezent.

Între SC R. SRL şi SC G.A. SRL a avut loc un litigiu civil, iar conform hotărârii judecătoreşti panourile aparţin de drept societăţii comerciale SC R. SRL.

C.E.M., în calitate de administrator la SC G.A. Constanţa, s-a constituit parte civilă cu suma de 48.421,58 RON.

IV. Activitatea infracţională desfăşurată în cadrul SC G.G. SRL

1. La data de 11 iulie 2007, SC B.R. SA Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, reprezentată prin martor R.H. a formulat o plângere penală împotriva SC G.G. SRL Bucureşti, şi a administratorului V.N., arătând că a fost indus în eroare cu prilejul încheierii unui contract. Astfel, a fost semnat Contractul din 18 iunie 2007 şi s-au livrat 12.000 rulmenţi pentru care s-au emis două facturi: BBB, în valoare de 29.512.00 RON, respectiv factura CCC, în valoare de 79.968,00 RON. Plata pentru marfa cumpărată a fost efectuată cu 3 file CEC şi un bilet la ordin, pentru care nu exista disponibil în cont şi ulterior au fost refuzate la plată.

Din cercetările efectuate a rezultat că inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. l-au racolat pe inculpatul V.N. Inculpaţii V.N. şi M.Z.Ş.A. au preluat părţile sociale de la SC G.G. SRL, iar prin decizia asociaţilor învinuitul V.N. a fost numit administrator.

Astfel că, în perioada 12 - 14 iunie 2007, inculpatul U.T. care şi-a declinat identitatea de V.N. l-a sunat pe martorul R.H., director general la SC B.R. SA Braşov şi i-a comunicat că doreşte să cumpere două poziţii de rulmenţi: 6308.C3 şi 6310.C3, rulmenţi care se utilizează numai în industria minieră.

Învinuitul V.N. şi inculpatul M.Z.Ş.A. s-au deplasat la SC B.R. SA Braşov, unde au stat de vorbă cu directorul general şi au negociat cumpărarea rulmenţilor, motiv pentru care au semnat Contractul din 18 iunie 2006 în baza căruia a fost livrat un nr. de 12.000 de rulmenţi pentru care au fost întocmite facturile din 14 iunie 2006 şi din 18 iunie 2006, facturi care au fost semnate de inculpatul M.Z.Ş.A.

Rulmenţii au fost transportaţi cu maşini închiriate într-un depozit din Râmnicu Vâlcea al cărui proprietar este SC T.B. SRL, administrată de martorul T.G. Conform negocierii plata acestor rulmenţi a fost efectuată cu trei file CEC şi un bilet la ordin: CEC DDD din 27 iunie 2007 în valoare de 2.291.200 RON semnat şi ştampilat de învinuitul V.N., care la data de 3 iulie 2007 a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil; CEC EEE din 28 iunie 2007 în valoare de 39.984.00 RON, de asemenea semnat şi ştampilat de învinuitul V.N., care la data de 4 iulie 2007 a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil; CEC FFF din 3 iulie 2007 în valoare de 39.984.00 RON, semnat de învinuitul V.N., care la data de 9 iulie 2007 a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil; Biletul la ordin emis de SC G.G. SRL la 18 iulie 2007, în valoare de 660.000 RON cu scadenţă la 20 iulie 2007, fiind semnat şi ştampilat de învinuitul V.N., a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil.

Martorul R.H., văzând că filele CEC şi biletele la ordin au fost refuzate la plată a încercat să-i contacteze la telefon pe învinuitul V.N. şi inculpatul M.Z.Ş.A., dar aceştia nu au mai răspuns. Datorită faptului că acei rulmenţi aveau un spectru restrâns de utilizare, R.H. s-a interesat la diferiţi furnizori şi cumpărători din industria minieră şi a aflat că la depozitul ce aparţine SC T.B. SRL s-ar afla depozitaţi rulmenţi din categoria celor vânduţi de SC B.R. SA Braşov.

Astfel că martorul R.H. s-a deplasat însoţit de organele de poliţie din Mun. Bucureşti la depozitul proprietatea SC T.B. SRL, unde a găsit rulmenţii din categoria 6308C3, în valoare de 29.512 RON, pe care i-a recuperat. Rulmenţii din categoria 6310C3 nu au fost găsiţi, iar R.H., în calitate de reprezentant al SC B.R. SA Braşov, s-a constituit parte civilă cu suma de 50.456 RON.

2. La data de 6 septembrie 2007 SC M.R. SRL, reprezentată de G.M.F., a formulat plângere împotriva inculpatului M.Z.Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu file CEC. În plângere s-a menţionat că la data de 8 iunie 2007, M.Z.Ş.A., în calitate de administrator al SC G.G. SRL, a cumpărat utilaje destinate unei spălătorii auto şi pentru plata acestora a emis o filă CEC şi un bilet la ordin în valoare totală de 32.800 RON, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.

În fapt, inculpaţii U.T. şi B.C. au căutat pe internet firme care îşi făceau reclamă cu produsele pe care le comercializează şi astfel a ajuns să afle de SC M.R. SRL, care avea site şi îşi publicase produsele pe care le comercializa, fiind vorba de utilaje folosite la spălătorii auto.

Astfel, la începutul lunii iunie 2007, inculpatul M.Z.Ş.A. l-a contactat pe G.M.F., şi s-a prezentat a fi administrator la SC G.G. SRL, arătându-se interesat să cumpere utilaje. Cei doi au negociat la telefon preţul ocazie cu care G.M.F.i-a făcut o reducere de 5% din preţul total şi a fost de acord ca plata să fie efectuată cu bilet la ordin şi filă CEC. Pentru siguranţa sa, partea vătămată a verificat pe site-ul R. dacă există sau nu firma SC G.G. SRL, dar văzând că aceasta figurează şi este activă a acceptat ca reprezentanţii SC G.G. SRL să vină să cumpere utilajele.

Inculpatul M.Z.Ş.A. a venit cu o maşină închiriată în care au fost încărcate utilajele, au fost întocmite facturile de G.M.F. care l-a legitimat pe inculpat şi i-a trecut datele de identitate, iar în prezenţa sa inculpatul a semnat.

Conform înţelegerii, partea vătămată a introdus la plată biletul la ordin care a fost refuzat pe motiv că nu există disponibil în cont, iar după aceea a introdus şi fila CEC, care şi aceasta a fost refuzată la plată din acelaşi motiv. Partea vătămată a încercat în repetate rânduri să-i contacteze pe inculpaţii M.Z.Ş.A. şi V.N. la numărul de telefon pe care îl avea, dar acesta era închis.

După câteva luni la sediul firmei s-a prezentat o persoană care a vrut să cumpere utilaje pentru spălătorie şi să le plătească cu filă CEC. Aceasta a fost refuzată de către partea vătămată tocmai pe motivul că fusese înşelată şi nu mai dorea să comercializeze utilajele a căror plată să fie efectuată cu file CEC. Această persoană i-a povestit că a văzut mai multe utilaje asemănătoare celor pe care le comercializează la o spălătorie din mun. Târgu Jiu.

Auzind acestea, partea vătămată G.M.F. s-a deplasat în mun. Târgu Jiu la adresa indicată de acea persoană, respectiv la sediul SC K.I. SRL, de unde cu ajutorul organelor de poliţie şi-a recuperat utilajele care fuseseră lăsate de către inculpatul M.Z.Ş.A., pentru a fi vândute.

Întrucât SC M.R. SRL şi-a recuperat utilajele, aceasta nu s-a mai constituit parte civilă.

3. La data de 29 noiembrie 2007, M.G., în calitate de administrator la SC G.C. SRL, a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor SC G.G. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiuni de înşelăciune cu file CEC.

Din cercetări a rezultat că, în luna mai 2007, învinuitul V.N. i-a contactat telefonic pe reprezentanţii SC G.C. SRL şi a solicitat materiale de construcţii, motivând că execută o construcţie în judeţul Dolj.

La sediul societăţii s-a prezentat inculpatul M.Z.Ş.A., care a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din 25 mai 2007 între SC G.C. SRL (reprezentată de directorul M.G.) şi SC G.G. SRL (reprezentată prin asociat M.Z.Ş.A.), prin care s-a cumpărat cantitatea de 500 popi metalici, 500 schele metalice, 7 suporţi metalici şi 4 suporţi schele. Marfa trebuia să fie livrată în comuna Leu, judeţul Dolj, iar condiţiile de plată au fost stabilite astfel: bilet la ordin scadent la data de 29 mai în valoare de 8.200 RON şi filă CEC GGG în valoare de 55.722,13 RON. Pentru acest contract a fost întocmită factura fiscală din 25 mai 2007 în valoare 689.22,13 RON.

La data de 29 mai 2007 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între aceleaşi părţi având ca obiect vânzarea-cumpărarea următoarelor bunuri: 250 de popi metalici; 403,2 mp schele metalice şi 3 suporţi popi metalici. Valoarea totală a acestui contract a fost de 45.957,27 RON, iar plata s-a efectuat cu fila CEC HHH scadentă la 20 iunie 2006, iar contractul a fost semnat din partea SC G.G. SRL de către inculpatul M.Z.Ş.A.

Filele CEC au fost introduse la plată şi ulterior au fost refuzate din lipsă totală de disponibil.

SC G.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 101.679,4 RON.

4. La data de 21 octombrie 2008, SC E.P.I.E. SRL, reprezentată de martorul G.Ş., a formulat plângere penală împotriva SC G.G. SRL, al cărui administrator este învinuitul V.N. şi asociat inculpatul M.Z.Ş.A.

La începutul lunii iunie 2007, învinuitul V.N., în calitate de administrator al SC G.G. SRL, a făcut o ofertă de cumpărare a 3.800 buc. de rulmenţi tip 6308C3 şi 2.000 buc. rulmenţi tip 6310C3 în valoare totală de 49.980 RON. S-a stabilit ca plata acestor rulmenţi să fie efectuată cu filă CEC, motiv pentru care a fost emisă fila CEC III, cu scadenţa la data de 25 iunie 2007.

Rulmenţii au fost transportaţi din mun. Slatina în mun. Bucureşti cu mijlocul de transport asigurat de SC E.P.I.E. SRL. Delegatul societăţii, martorul Ş.C., a însoţit transportul în municipiul Bucureşti.

Marfa a fost predată pe o stradă în Bucureşti şi încărcată în alte mijloace de transport închiriate de către învinuitul V.N. şi inculpatul M.Z.Ş.A. Potrivit înţelegerii administratorul părţii civile SC E.P.I.E. SRL a introdus fila CEC la plată, iar ulterior, aceasta a fost refuzată datorită faptului că SC G.G. SRL nu avea disponibil în cont.

SC E.P.I.E. SRL, prin reprezentanţii săi legali, s-a constituit parte civilă cu suma de 49.980 RON.

Instanţa de fond reţine că starea de fapt expusă este confirmată de următoarele probe şi mijloace de probă: declaraţiile reprezentanţilor părţilor civile C.C., F.M.C., I.D., G.M.F., D.A., C.N.C., S.M., S.S., D.F., C.E.M., R.H., O.F., G.I.Ş., C.R.M., C.E.I.I.O., S.A., M.V.N., contractele comerciale, Contractul de vânzare-cumpărare din 25 mai 2007, Contractul de distribuţie din 6 noiembrie 2006, Contractul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2006, contractul de cesiune părţi sociale SC S.T. SRL, contractul de cesiune părţi sociale SC C.A. SRL, filele CEC, biletele la ordin, borderou de CEC-uri, declaraţiile martorilor: I.I., G.T., M.A., M.I., B.G., S.F., B.M.N., O.I., T.G., C.A.M., S.E., S.N., T.F., Ş.C., R.A., I.L.M., A.C., L.A., facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii, procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire, plângerile penale ale părţilor civile şi declaraţiile inculpaţilor D.I.T., M.Z.Ş.A., L.D., U.T., D.I.T., I.G., B.C. date în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată cu excepţia inculpatului L.D., care nu a fost audiat în faza de judecată.

Inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. şi D.I.T. până la începerea cercetării judecătoreşti au declarat că recunosc faptele reţinute prin actul de inculpare, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel încât faţă de aceştia a fost aplicată procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

În drept, faptele inculpaţilor B.C. şi U.T., care în perioada sfârşitul lunii august 2006 - iunie 2007 au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpatul M.Z.Ş.A. în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prin emiterea unor file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În această perioadă inculpaţii au indus şi menţinut în eroare un număr de 14 societăţi comerciale cauzând un prejudiciu total de 541.245,96 RON din care s-a recuperat suma de 93.785,24 RON, rămânând prejudiciul nerecuperat în sumă de 442.152,57.

Faptele inculpatului M.Z.Ş.A. care în perioada sfârşitul lunii august 2006 - iunie 2007 a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B.C. şi U.T. în scopul de a obţine venituri ilicite prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, a emis bilete la ordin şi file CEC cunoscând că societăţile comerciale la care era administrator şi asociat nu aveau disponibil în cont, reuşind să inducă şi să menţină în eroare un număr de 15 societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu total de 541.245,96 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În drept, fapta inculpatului D.I.T. de a adera şi sprijini grupul infracţional organizat care în perioada sfârşitul lunii august 2006 - iunie 2007, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat a indus şi menţinut în eroare un număr de 11 societăţi comerciale de la care a cumpărat mai multe produse pe care le-a plătit cu bilete la ordin şi file CEC, cauzând un prejudiciu total de 276.818,56 RON, din care s-a recuperat suma de 36.781,39 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte pe inculpatul I.G., din probele dosarului rezultă că acesta a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat ai căror lideri erau cunoştinţe mai vechi cu care săvârşise acelaşi gen de infracţiuni pe raza judeţului Gorj şi pentru a-şi arăta loialitatea faţă de liderii grupării a fost de acord să-i sprijine inclusiv prin racolarea inculpatului D.I.T., săvârşind astfel infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, inculpatul I.G., la solicitarea inculpatului B.C., l-a adus la Bucureşti pe D.I.T., în luna septembrie 2006, pentru a prelua împreună cu inculpatul M.Z.Ş.A. părţile sociale ale SC S.T. SRL, iar în luna octombrie 2006, la solicitarea aceluiaşi inculpat B.C., conform înţelegerii cu inculpatul I.G., l-a contactat pe acesta şi i-a cerut să-l aducă la Bucureşti din nou pe inculpatul D.I.T., care a preluat părţile sociale de la SC C.B. SRL, după care a schimbat denumirea societăţii în SC M.G. SRL, devenind administrator unic al acestei societăţi

Din probele dosarului rezultă că inculpatul I.G. a cunoscut activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi pe SC S.T. SRL şi SC M.G. SRL deoarece a primit periodic sume de bani prin mandat poştal de la liderii grupării. În acest sens sunt edificatoare mandatele poştale de la dosarul de urmărire penală.

Vinovăţia inculpatului este dovedită şi de declaraţiile inculpaţilor B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. date la urmărirea penală şi în instanţă din care rezultă că grupul infracţional s-a constituit din iniţiativa tuturor inculpaţilor, iar banii obţinuţi din vânzarea mărfurilor se împărţeau între ei de comun acord, aşa cum a declarat în instanţă inculpatul B.C.

Prin activitatea desfăşurată inculpatul I.G. a ajutat la comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, fiind astfel complice, şi nu autor, la infracţiunea de înşelăciune şi, ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice fiind pusă în discuţie la termenul de judecată din 15 iunie 2011, când s-a dispus citarea inculpatului cu această menţiune a schimbării încadrării juridice a faptei.

Referitor la inculpatul L.D., faptele acestuia de a adera şi sprijini grupul infracţional organizat care în perioada sfârşitul lunii august 2006 - iunie 2007 împreună cu inculpaţii M.Z.Ş.A. şi D.I.T. au indus şi menţinut în eroare un număr de 10 societăţi comerciale de la care au cumpărat mai multe produse în numele SC S.T. SRL şi SC M.G. SRL, lăsând ca documente de plată file CEC şi bilete la ordin cauzând un prejudiciu total în sumă de 276.818,56 RON (din care s-au recuperat 36.781,39 RON), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa a reţinut că faptele menţionate există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, urmând să condamne pe aceştia la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor din fişa de cazier judiciar a inculpatului B.C. a rezultat că acesta, anterior comiterii faptelor, a fost condamnat la 6 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 4865 din 20 noiembrie 2001 a Judecătoriei Târgu Jiu, din care s-a liberat condiţionat la data de 29 iunie 2004, rămânând un rest neexecutat de 784 zile, pedeapsa expirând la data de 21 august 2006.

Din probele dosarului a rezultat că inculpatul B.C. împreună cu inculpaţii M.Z.Ş.A. şi U.T. au iniţiat constituirea grupului infracţional în ultimele zile ale lunii august 2006, la care au aderat ceilalţi inculpaţi în luna septembrie 2006, după care au început comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Astfel fiind, pedeapsa de 6 ani închisoare la data constituirii grupului infracţional şi începerii comiterii infracţiunii de înşelăciune era considerată ca fiind executată şi ca atare s-a reţinut că inculpatul B.C. a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În raport de starea de recidivă, aportul însemnat pe care l-a avut în comiterea faptelor, pericolul social deosebit al acestora şi conduita sinceră în timpul procesului acestuia i s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 3 ani constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Din actele dosarului, instanţa de fond a reţinut că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă, şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 36 C. pen.

Astfel fiind, în baza art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1 an, justificat de gravitatea celor două infracţiuni de înşelăciune aflate în concurs, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei.

Din pedeapsă s-a dedus reţinerea de 24 ore (3/4 decembrie 2008) şi arestul de la 25 iulie 2009 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Referitor la inculpatul U.T., din probele dosarului a rezultat că acesta a recunoscut faptele, are antecedente penale, având alături de inculpaţii B.C. şi M.Z.Ş.A. o contribuţie însemnată în constituirea grupului infracţional şi în comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Aceste criterii de ordin obiectiv şi subiectiv au fost de natură să justifice aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare pentru infracţiunile deduse judecăţii şi o pedeapsă complementară de 3 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta, prin Sentinţa penală nr. 833 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Astfel fiind, se constată că în cauză erau îndeplinite cerinţele art 85 C. pen. şi ca atare se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse.

Pedepsele aplicate prin sentinţa penală menţionată au fost descontopite urmând să fie repuse în individualitatea lor - o lună închisoare pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. şi 1 an şi 6 luni pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile din această sentinţă sunt concurente cu infracţiunile deduse judecăţii şi cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare şi la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă.

În baza art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1 an justificat de gravitatea unor fapte aflate în concurs urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 3 ani constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-a anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei. Din pedeapsă s-a dedus reţinerea de 24 ore (3/4 decembrie 2008) şi arestul de la 25 iulie 2009 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În ceea ce priveşte pe inculpatul M.Z.Ş.A., instanţa de fond a avut în vedere faptul că acesta a recunoscut faptele, are antecedente penale şi a avut o contribuţie însemnată în constituirea grupului infracţional şi săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, împrejurări care au justificat aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare şi unei pedepse complementare de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Din actele dosarului a rezultat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1117 din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 286 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă, şi cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 533 din 30 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Pedepsele din Sentinţa penală nr. 1117 din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor - 2 ani închisoare pentru art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.

În baza art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani, care a fost sporită cu un an închisoare, spor justificat de gravitatea faptelor aflate în concurs, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a anulat vechiul mandat de executare a pedepsei urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus reţinerea din 10 noiembrie 2008 şi arestul de la 11 noiembrie 2008 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Cu privire la inculpatul D.I.T., din actele dosarului a rezultat că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele, participând numai la activitatea infracţională desfăşurată de SC S.T. SRL şi SC M.G. SRL, cauzând un prejudiciu total în sumă de 276.818,56 RON (din care s-a recuperat suma de 36.781,39 RON), având o contribuţie mai mică decât a inculpaţilor B.C., U.T., M.Z.Ş.A. şi L.D., în săvârşirea faptelor.

Împrejurările referitoare la conduita sinceră şi contribuţia mai mică la comiterea faptelor au fost reţinute ca circumstanţe atenuante în favoarea sa şi ca atare s-a făcut aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

În raport de aceste considerente instanţa s-a orientat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la o pedeapsă complementară de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 2 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte pe inculpatul L.D., s-a reţinut că acesta, în cursul urmăririi penale, a relatat că doreşte să se prevaleze de dreptul său de a tăcea conform art. 70 C. proc. pen., nedând nicio declaraţie, iar în faza de judecată s-a prezentat la termenele din 18 ianuarie 2011 şi respectiv 1 februarie 2011, când a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui avocat, după care nu s-a mai prezentat în instanţă.

Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul, anterior, a fost condamnat pentru fapte de acelaşi gen la 4 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 1717/2004 a Judecătoriei Piteşti, condamnare în raport de care se va reţine că acesta a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Atitudinea sa din cursul judecăţii, starea sa de recidivă, natura şi gravitatea faptelor comise au reprezentat criterii în sensul art. 72 C. pen., de natură să justifice aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare şi unei pedepse complementare de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Din actele dosarului a rezultat şi că infracţiunile de faţă sunt concurente cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, pentru care a fost condamnat la 5.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, şi cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, pentru care a fost condamnat la 4.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În baza art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat 5.000 RON amendă, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 5.000 RON amendă.

S-a constatat executată pedeapsa de 5.000 RON amendă.

Privitor la inculpatul I.G., din actele dosarului s-a reţinut că a avut o conduită relativ sinceră în cursul procesului, anterior comiterii faptelor a avut o conduită bună şi a avut o contribuţie mai redusă în comiterea infracţiunilor, ultimele două împrejurări putând constitui circumstanţe atenuante în sensul art. 74 - 76 C. pen.

Aceste două împrejurări raportate şi la pericolul social a celor două infracţiuni comise au fost reţinute ca circumstanţe atenuante în favoarea sa şi s-a făcut aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

În raport de aceste considerente inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi la 1 an pedeapsă complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a fost condamnat la 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 124 din 6 octombrie 2009 a Judecătoriei Haţeg şi respectiv 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 31 din 2 martie 2010 a aceleiaşi judecătorii, cu suspendarea condiţionată a executării pedepselor.

Astfel fiind, s-a constatat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 85 C. pen. şi ca atare s-a dispus anularea suspendării condiţionate a celor două pedepse.

Pedepsele aplicate prin cele două sentinţe penale au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor - 6 luni pentru art. 86 alin. (1) şi 6 luni pentru art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi respectiv 4 luni pentru art. 86 alin. (1) şi 4 luni pentru art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 1 an, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., le-au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că cei şase inculpaţi au produs unui număr de 10 societăţi comerciale un prejudiciu în sumă de 276.818,56 RON, din care s-a recuperat suma de 36.781,39 RON, rămânând un prejudiciu nerecuperat în sumă de 240.037,17 RON. Astfel fiind, inculpaţii au fost obligaţi în solidar în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. la: 14.680,27 RON către partea civilă SC M.C.G. SRL; 28.858,10 RON către partea civilă SC T. SRL; 14.765,23 RON către partea civilă SC T.M. SRL; 39.826,05 RON către partea civilă SC S.C. SRL; 22.139,78 RON către partea civilă SC D.P.I. SRL; 11.775,05 RON către partea civilă SC T.A. SRL - 16.847,06 RON către partea civilă SC V. SRL; 31.473,24 RON către partea civilă SC D.I. SRL; 11.250,81 RON către partea civilă SC G. SA şi 48.421,58 RON către partea civilă SC G.A. SRL.

De asemenea, s-a constatat că inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. au cauzat unui număr de 4 societăţi comerciale un prejudiciu în sumă de 264.427 RON, din care s-a recuperat suma de 62.312 RON, rămânând un prejudiciu nerecuperat în sumă de 202.115,4 RON.

Astfel fiind, inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. au fost obligaţi în solidar în baza aceloraşi texte de lege la: - 50.456 RON către partea civilă SC B.R. SA Braşov; - 101.674,4 RON către partea civilă SC G.C. SRL şi - 49.980 RON către partea civilă SC E.P.I.E. SRL.

Instanţa de fond a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 32.800 RON cauzat de inculpaţi părţii civile SC M.R. SRL.

Împotriva Sentinţei penale nr. 126 din 6 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010, au declarat apel inculpaţii B.C., U.T., M.Z.Ş.A. şi L.D.

Prin motivele de apel, inculpaţii B.C., U.T., M.Z.Ş.A. au solicitat reindividualizarea pedepselor, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., având în vedere că au recunoscut faptele şi au solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., precum şi înlăturarea sporului de 1 an aplicat la pedeapsa rezultantă, apreciind că acesta este nejustificat.

Inculpatul L.D. a arătat, prin motivele de apel, că la data când s-a judecat cauza în primă instanţă era arestat în altă cauză şi nu a fost adus la judecată, deşi prezenţa sa era obligatorie. Pentru aceste considerente, el a solicitat desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 258 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. împotriva Sentinţei penale nr. 126 din 6 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010.

S-a desfiinţat sentinţa în parte, pe latură penală, cu privire la aceşti trei inculpaţi.

Curtea de Apel Craiova a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului B.C. şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului B.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost redusă pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-au recontopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului B.C. pentru infracţiuni concurente prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care urma să o execute inculpatul.

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului U.T. şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului U.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului U.T. în prezenta cauză cu pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat pentru infracţiuni concurente prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă, şi prin Sentinţa penală nr. 833 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, pentru care s-a anulat suspendarea condiţionată, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care urma să o execute inculpatul.

A înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului M.Z.Ş.A. şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului M.Z.Ş.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost recontopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului M.Z.Ş.A. pentru infracţiuni concurente prin Sentinţa penală nr. 1117 din 3 iunie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, prin Decizia penală nr. 161 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă, şi respectiv prin Sentinţa penală nr. 533 din 30 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care urma să o execute inculpatul.

A dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. detenţia în continuare, de la 6 iulie 2011 la zi, şi a menţinut starea de arest a acestor inculpaţi.

A fost admis apelul declarat de inculpatul L.D.

A desfiinţat sentinţa, pe latură penală, numai cu privire la acest inculpat, iar pe latură civilă în totalitate, şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Gorj, sub aceste aspecte.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, suma de 1.200 RON reprezentând onorarii avocaţi oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Dolj.

Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen. şi din oficiu, potrivit art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat apelurile nefondate, pentru considerentele ce au urmat:

În speţă, din actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică era, de asemenea, justă.

Din probele administrate a rezultat că inculpaţii B.C. şi U.T., în perioada august 2006 - iunie 2007, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpatul M.Z.Ş.A., în scopul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prin emiterea unor file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În această perioadă, inculpaţii au indus şi menţinut în eroare un număr de 14 societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu total de 541.245,96 RON, din care s-a recuperat suma de 93,785,24 RON, rămânând prejudiciul nerecuperat în sumă de 442.152,57 RON.

Inculpatul M.Z.Ş.A., în perioada august 2006 - iunie 2007, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii B. şi U., în scopul de a obţine venituri ilicite prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, a emis bilete la ordin şi file CEC cunoscând că societăţile comerciale la care era administrator şi asociat nu aveau disponibil în cont, reuşind să inducă şi să menţină în eroare un număr de 15 societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu total de 541.245,96 RON, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpaţii B.C., U.T., M.Z.Ş.A., până la începerea cercetării judecătoreşti, au declarat că recunosc faptele reţinute prin actul de inculpare, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Faţă de aceşti inculpaţi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A., curtea de apel a constatat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, cu privire la toţi cei 3 inculpaţi, s-a constatat că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea cea mai gravă, respectiv cea prevăzută de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., se situează între 6 ani şi 8 luni şi respectiv 13 ani şi 4 luni închisoare.

Curtea de apel a apreciat pentru început că în cauză nu se justifica aplicarea sporului de 1 an închisoare la contopirea pedepsei rezultante aplicate fiecăruia dintre aceşti 3 inculpaţi cu pedepsele aplicate anterior pentru infracţiuni concurente, nefiind necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, faţă de cuantumul ridicat al pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor B.C.; U.T. şi M.Z.Ş.A. în cauza de faţă, Curtea a apreciat că se impunea reindividualizarea acestora; astfel, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, urmările produse, dar şi persoana şi conduita inculpaţilor, care, deşi sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au dovedit perseverenţă infracţională, totuşi, în prezenta cauză au manifestat o conduită sinceră, recunoscând în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, realizând astfel gravitatea faptelor şi semnificaţia socială a acestora, Curtea a apreciat că se impunea reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. şi s-a dispus după cum s-a menţionat anterior.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.D., s-a constatat că acesta a fost arestat într-o altă cauză la data de 11 aprilie 2011, iar din Adresa Penitenciarului Craiova nr. N69993/PCD J din 4 noiembrie 2011 a rezultat că din actele dosarului de penitenciar nu rezulta că inculpatului i s-ar fi comunicat dispozitivul Sentinţei penale nr. 126 din 6 iulie 2011 a Tribunalului Gorj, ci a primit direct Mandatul de executare a pedepsei nr. 202 din 27 iulie 2011 al aceleiaşi instanţe.

S-a constatat aşadar că, întrucât inculpatul nu a fost prezent la dezbateri şi nici la pronunţare, iar dispozitivul sentinţei nu i-a fost comunicat, acesta a declarat în termen apel împotriva sentinţei, astfel că nu este vorba în cauză de un apel peste termen.

S-a mai constatat că inculpatul L.D. a fost arestat într-o altă cauză la data de 11 aprilie 2011, iar la termenul la care s-a soluţionat cauza la fond, 29 iunie 2011, deşi prezenţa sa era obligatorie potrivit legii, nu a fost adus la judecarea cauzei, motiv de nulitate absolută a sentinţei potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la situaţia acestui inculpat.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul L.D. şi a fost desfiinţată sentinţa, pe latură penală, numai cu privire la acest inculpat, iar pe latură civilă în totalitate (pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să-şi facă apărările pe care le consideră necesare şi pe latura civilă a cauzei, iar în cadrul acestei laturi nu se poate dispune disjungerea, prin activitatea comună a inculpaţilor fiind cauzat întregul prejudiciu), urmând a se trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Gorj, sub aceste aspecte.

Prin Sentinţa penală nr. 161 din 9 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010* (rejudecare), s-au dispus următoarele:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.D. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză erau concurente cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti şi cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru care a fost condamnat la 4.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 34 lit. e) combinat cu art. 36 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare la care adaugă pedeapsa amenzii de 5.000 RON.

A constatat executată pedeapsa de 5.000 RON amendă.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ce urma a se executa începând de la rămânerea definitivă a respectivei hotărâri judecătoreşti.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC T.A. SRL, cu sediul în municipiul Bucureşti, şi a obligat inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A., D.I.T. şi B.C. la plata, în solidar, a sumei de 11.775,05 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC G. SA şi a obligat inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. la plata, în solidar, a sumei de 11.250,81 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC V. SRL şi a obligat inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A., B.C. şi D.I.T. la plata, în solidar, a sumei de 16.847,06 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC D.P.I. SRL şi a obligat inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi L.D. la plata, în solidar, a sumei de 22.139,78 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC T.M. SRL şi a obligat inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 14.765,23 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC D.I. SRL şi a obligat inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi U.T. la plata, în solidar, a sumei de 31.473,24 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC G.A. SRL şi a obligat inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi U.T. la plata, în solidar, a sumei de 48.421,58 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC B.R. SA şi a obligat inculpaţii M.Z.Ş.A. şi U.T. la plata, în solidar, a sumei de 50.456 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC E.P.I.E. SRL şi a obligat inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 49.980 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC M.C. SRL şi a obligat inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A. şi B.C. la plata, în solidar, a sumei de 14.680,27 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SCM T. şi a obligat inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 28.858,10 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC S.C. SRL şi a obligat inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A. şi B.C. la plata, în solidar, a sumei de 39.826,05 RON către partea civilă.

A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC G.C. SRL şi a obligat inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 101.674,4 RON către partea civilă.

A constatat recuperat prejudiciul faţă de partea vătămată SC M.R. SRL.

A admis cererea formulată de avocat E.M.D., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul L.D. şi a majorat onorariul la 600 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul L.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 3.000 RON, din care 600 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

A dispus plata în avans a onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 RON pentru fiecare avocat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pe rolul Tribunalului Gorj, cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la data de 23 decembrie 2011, la nr. 10750/95/2010*.

Astfel cum rezultă din considerentele deciziei penale a instanţei de control judiciar, sentinţa instanţei de fond a fost afectată de nulitatea absolută rezultată din efectuarea unor acte procesuale după data de 11 aprilie 2011, dată la care inculpatul L.D. a fost arestat într-o altă cauză, în lipsa acestui inculpat.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 314 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constatând nulitatea absolută a actelor procesuale efectuate în lipsa inculpatului L.D. după data de 11 aprilie 2011, în rejudecare s-a dispus refacerea tuturor actelor procesuale care-l priveau pe acest inculpat.

În consecinţă, inculpatul L.D. a fost ascultat la termenul de judecată din 15 februarie 2012.

La termenul de judecată din 14 martie 2012 au fost ascultaţi, sub aspectul laturii penale a cauzei, şi B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A.

De asemenea, s-a procedat la ascultarea, prin procedura comisiei rogatorii, a martorului A.C.M., asociat şi angajat al părţii civile SC D.P.I. SRL, precum şi a martorului N.N., angajat al părţii civile SC B.C.S. SRL.

La termenul de judecată din 4 iulie 2012 a fost ascultat martorul D.F., administrator al părţii civile SC D.P.I. SRL.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările cauzei, respectiv actele de urmărire penală, ansamblul probator administrat în cursul judecăţii în primul ciclu procesual şi menţinut de către instanţa de control judiciar, coroborat cu ansamblul probator administrat în rejudecarea cauzei, a constatat că s-a conturat existenţa următoarelor acte materiale ce au fost efectuate de către inculpatul L.D.:

În anul 2006, la solicitarea inculpaţilor M.Z.Ş.A. şi U.T., inculpatul L.D. a asigurat: ridicarea şi transportul de la Gara de Nord la apartamentul deţinut de grupul infracţional, a inculpaţilor I.G. şi D.I.T.; transportul inculpaţilor B.C. şi U.T., precum şi a unui alt bărbat la cabinetului avocatului B.M.N. la momentul cumpărării SC S.T. SRL; transportul inculpaţilor B.C., U.T., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. în municipiul Urziceni la sediul C., unde inculpatul D.I.T. a depus o cerere de deschidere de cont şi de eliberare carnete CEC şi bilete la ordin în calitate de administrator la SC M.G. SRL; prezentarea, în luna noiembrie 2006, în calitate de delegat al SC S.T. SRL, la sediul SC B.C.S. SRL pentru ridicarea mărfurilor achiziţionate (componente de calculatoare), încărcarea acestora în camionul închiriat de U.T. şi predarea filei CEC completate de M.Z.Ş.A.; prezentarea, în luna decembrie a anului 2006, în calitate de angajat şi delegat al SC M.G. SRL, la punctul de lucru din Bucureşti al SC D.P.I. SRL, pentru observarea echipamentelor de protecţie oferite spre vânzare, iar ulterior pentru ridicarea mărfurilor, semnarea facturilor fiscale şi predarea în schimbul mărfurilor a biletului la ordin semnat şi ştampilat de către inculpatul D.I.T.

Instanţa de fond a reţinut că actele materiale au fost executate de către inculpatul L.D. în contextul în care, în anul 2006, i-a cunoscut pe inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T., U.T., I.G., B.C., împreună cu aceştia a derulat afaceri ilicite, respectiv au fost utilizate CEC-uri şi bilete la ordin fără acoperire pentru achiziţionarea de mărfuri de la diferite firme, prin mijloace de natură să înşele încrederea acestora cu privire la intenţiile lor frauduloase, urmată de vânzarea acestor mărfuri către alte firme.

Astfel cum rezultă şi din declaraţia inculpatului L.D., toţi acuzaţii au acţionat într-un grup de cunoscuţi, unii dintre ei locuind efectiv în Bucureşti, alţii locuind în ţară, dar deplasându-se în Bucureşti la solicitarea celor dintâi în momentele în care se impunea aceasta. Astfel, M.Z.Ş.A. şi D.I.T. au stabilit contacte directe cu administratorii firmelor de la care erau achiziţionate mărfurile. Instanţa de fond reţine că alţi inculpaţi aveau preocupări care îi puneau mai puţin sau aproape deloc în contact direct cu administratorii firmelor; de altfel, inclusiv inculpaţii M.Z.Ş.A. şi D.I.T. au evitat a se prezenta personal la toate firmele înşelate, motiv pentru care au apelat la alţi membri ai grupului, ce se prezentau drept "delegaţi", precum inculpatul L.D. Instanţa de fond reţine că acest fapt este explicabil prin aceea că începeau deja să fie cunoscuţi (aşa cum este cel puţin cazul inculpatului B.C.) în zona municipiului Bucureşti, dar şi în alte localităţi din ţară, ca fiind o persoană care se ocupă cu obţinerea de marfă prin înşelarea firmelor.

Inculpatul L.D. a aderat la grupul deja constituit la acel moment, prin intermediul inculpatului M.Z.Ş.A. Acţiunea sa a constat în stabilirea de contacte permanente cu membrii cei mai importanţi ai grupului, din însoţirea acestora în Bucureşti în deplasările impuse de efectuarea diferitelor demersuri la biroul de avocatură şi la băncile comerciale, din acceptarea efectuării a diferite activităţi pentru aceşti inculpaţi, unele dintre activităţi constituind acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.

Împrejurarea că inculpatul L.D. nu a avut acces la toate acţiunile şi informaţiile grupului nu este de natură să conducă la concluzia că acest inculpat nu a aderat la grupul infracţional organizat, întrucât de esenţa unui asemenea grup este tocmai organizarea structurată, ierarhică, pe paliere, astfel încât cantitatea de informaţie, influenţa şi importanţa scad către palierele inferioare.

Aşa fiind, instanţa nu a reţinut apărarea inculpatului în sensul că nu subzistă aderarea sa la grupul infracţional întrucât ceilalţi inculpaţi, recunoscuţi ca deja constituiţi într-un grup infracţional, erau persoane închise, care nu ofereau prea multe informaţii despre ceea ce făceau.

De asemenea, nu a putut fi reţinută nici apărarea inculpatului în sensul că a săvârşit fără intenţie actele materiale ce au constituit elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune întrucât, astfel cum inclusiv inculpatul a recunoscut în declaraţia dată în faţa instanţei de rejudecare, acesta a fost prezent la toate momentele marcante din punct de vedere al strategiei infracţionale a grupului, respectiv prin deplasarea la avocat pentru preluarea societăţii comerciale paravan, la unitatea bancară pentru ridicarea formularelor CEC şi biletelor la ordin, prin deplasarea efectivă la societăţile comerciale, în cazul SC D.P.I. SRL inclusiv pentru observarea anterioară a echipamentelor de protecţie oferite spre vânzare, pentru a crea astfel aparenţa unor cumpărători serioşi.

În acest context, susţinerea inculpatului, prin opoziţie cu probele obiective existente la dosarul cauzei, nu a depăşit stadiul unei simple apărări.

Faptele inculpatului L.D. au fost considerate pe deplin dovedite prin declaraţiile inculpaţilor M.Z.Ş.A., D.I.T., U.T., I.G., B.C., declaraţiile inculpatului L.D., declaraţiile martorilor A.C.M., asociat şi angajat al părţii civile SC D.P.I. SRL, N.N., angajat al părţii civile SC B.C.S. SRL, D.F., administrator al părţii civile SC D.P.I. SRL şi M.I., cererea de constituire ca parte civilă a SC D.P.I. SRL, fotocopia biletului la ordin.

Instanţa de rejudecare a apreciat că fapta inculpatului L.D., săvârşită în perioada 2006 - 2007, constând în ralierea la grupul structurat, format din inculpaţii M.Z.Ş.A., U.T., B.C. ş.a. care a existat în perioada august 2006 - iunie 2007 pe raza municipiului Bucureşti şi a acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii de infracţiuni de înşelăciune pentru a obţine în mod direct beneficii materiale, având drept consecinţă producerea unui prejudiciu total de peste 200.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. b) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, infracţiuni pentru care urma a fi condamnat inculpatul.

Observând fişa de cazier judiciar a inculpatului L.D. s-a constatat că inculpatul a fost condamnat anterior după cum urmează:

- prin Sentinţa penală nr. 2037/2002 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. 882/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, la 4 ani închisoare; prin Sentinţa penală nr. 91/2004 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 113/2004 a Tribunalului Teleorman, la 4 ani închisoare; prin Sentinţa penală nr. 444/2003 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 304/2004 a Curţii de Apel Piteşti, la 4 ani închisoare; cele trei pedepse au fost contopite prin Sentinţa penală nr. 1717 din 29 iulie 2004 a Judecătoriei Piteşti în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 30 ianuarie 2001 la 30 septembrie 2003, dată la care s-a liberat condiţionat; s-a menţinut liberarea condiţionată, mandatul de executare a pedepsei de 4 ani închisoare a fost emis la data de 29 aprilie 2005, dar nu a fost pus în executare, ci a fost restituit instanţei de executare, întrucât pedeapsa era executată la data de 30 ianuarie 2005, nefiind revocată liberarea condiţionată.

- prin Sentinţa penală nr. 2913/2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 558 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, la 4 ani închisoare, dispunându-se revocarea liberării condiţionate de la 30 septembrie 2003 şi contopirea cu restul neexecutat de 487 de zile;

- prin Sentinţa penală nr. 486/2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, la 5.000 RON amendă;

- prin Sentinţa penală nr. 734/2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, la 4.000 RON amendă.

În raport de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 444/2003 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 304/2004 a Curţii de Apel Piteşti, infracţiunile deduse judecăţii au fost comise după momentul la care a luat sfârşit executarea, astfel încât s-a impus a fi reţinute în sarcina inculpatului dispoziţiile referitoare la recidiva postexecutorie potrivit art. 37 lit. b) şi art. 39 C. pen.

În raport de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2913/2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 558 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în concurs real, însă în aplicarea dispoziţiilor art. 372 C. proc. pen. referitoare la neagravarea situaţiei în propria cale de atac, instanţa de rejudecare nu a putut aplica dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.

De asemenea, în raport de pedepsele de 5.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti şi de 4.000 RON amendă aplicată prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum s-a reţinut şi de către prima instanţă de fond, au fost incidente dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., precum şi art. 372 C. proc. pen., în concret, împrejurările că inculpatul se afla într-o stare de multiplă recidivă omogenă, dovedind perseverenţă infracţională în comiterea aceluiaşi tip de fapt, respectiv înşelăciuni, în concurs cu infracţiuni mijloc, respectiv falsuri şi uz de fals; de asemenea, instanţa a avut în vedere că faptele comise prezentau un pericol social deosebit de ridicat, rezultat din caracterul organizat al activităţii ilicite, numărul mare de persoane vătămate şi nivelul ridicat al prejudiciului total, din care inculpatul L.D. nu a recuperat prin eforturi personale nimic.

Aşa fiind, urma a se aplica o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, urma a se aplica inculpatului o pedeapsă accesorie constând în interzicerea drepturilor civile conform art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ce urma a se executa începând de la rămânerea definitivă a respectivei hotărâri judecătoreşti, inculpatul dovedindu-se nedemn să exercite funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau funcţii publice.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a avut în vedere că, dacă răspunderea penală a fiecărui membru al grupului infracţional organizat pentru infracţiunea de înşelăciune, în virtutea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, va fi antrenată pentru infracţiunea prevăzută la art. 215 alin. (5) C. pen. în măsura în care toate actele materiale ale grupului produc un prejudiciu mai mare de 200.000 RON, răspunderea civilă este guvernată de principiul solidarităţii.

Infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, astfel încât condamnarea pentru această infracţiune nu constituie temeiul antrenării răspunderii civile pentru prejudiciile produse prin faptele grupului.

În consecinţă, inculpatul membru al unui grup infracţional organizat trebuie să răspundă civil numai pentru repararea prejudiciului produs prin actele materiale comise de acest inculpat care formează elementul material al laturii obiective a infracţiunilor care reprezintă scopul grupului infracţional.

Aşadar, solidaritatea pasivă a inculpaţilor nu rezultă din fapta de constituire sau aderare la grupul infracţional, ci se supune dispoziţiilor art. 1041 C. civ. (în vigoare la data faptelor), potrivit cu care solidaritatea nu se prezumă; ea rezultă din voinţa părţilor sau din lege.

În cauza dedusă judecăţii solidaritatea pentru producerea prejudiciului rezultă din dispoziţiile art. 1003 C. civ. (în vigoare la data faptelor) potrivit cu care, cei care au cauzat, în comun, prin fapta lor ilicită, un prejudiciu, răspund solidar faţă de victimă.

Aşa fiind, având în vedere considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 126/2011 din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj pronunţată în Dosarul nr. 10750/95/2010, în partea rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 258 din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, ce au autoritate de lucru judecat pentru instanţa învestită cu rejudecarea, inculpaţii au fost obligaţi la plata prejudiciilor, în raport cu actele materiale de participare la fiecare dintre fapte, după cum urmează:

- inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A., D.I.T. şi B.C. la plata, în solidar, a sumei de 11.775,05 RON către SC T.A. SRL;

- inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. la plata, în solidar, a sumei de 11.250,81 RON către SC G. SA;

- inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A., B.C. şi D.I.T. la plata, în solidar, a sumei de 16.847,06 RON către SC V. SRL;

- inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi L.D. la plata, în solidar, a sumei de 22.139,78 RON către SC D.P.I. SRL;

- inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 14.765,23 RON către SC T.M. SRL;

- inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi U.T. la plata, în solidar, a sumei de 31.473,24 RON către SC D.I. SRL;

- admite acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC G.A. SRL şi obligă inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi U.T. la plata, în solidar, a sumei de 48.421,58 RON către SC G.A. SRL;

- inculpaţii M.Z.Ş.A. şi U.T. la plata, în solidar, a sumei de 50.456 RON către SC B.R. SA;

- inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 49.980 RON către SC E.P.I.E. SRL;

- inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A. şi B.C. la plata, în solidar, a sumei de 14.680,27 RON către SC M.C. SRL;

- inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 28.858,10 RON către SCM T.;

- inculpaţii U.T., M.Z.Ş.A. şi B.C. la plata, în solidar, a sumei de 39.826,05 RON către SC S.C. SRL;

- inculpatul M.Z.Ş.A. la plata sumei de 101.674,4 RON către SC G.C. SRL.

Instanţa a constatat recuperat prejudiciul faţă de partea vătămată SC M.R. SRL.

Împotriva Sentinţei penale nr. 161 din 9 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010* au declarat apel inculpaţii L.D. şi U.T., acesta din urmă, însă, retrăgându-şi ulterior apelul.

Prin motivele de apel formulate de către inculpatul L.D., s-a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunile care au făcut obiectul trimiterii în judecată, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În esenţă, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., întrucât probatoriul administrat nu a relevat niciun element de fapt din care să rezulte că inculpatul a aderat la grupul infracţional, ci a dat ajutor spontan şi ocazional şi nu a obţinut nicio sumă de bani. De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului şi pentru infracţiunea de înşelăciune, întrucât inculpatul a fost prezent în anumite momente, dar nu a avut cunoştinţă de caracterul ilicit al activităţii.

Prin Decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 10750/95/2010*, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.D. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), împotriva Sentinţei penale nr. 161 din 9 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul cu nr. 10750/95/2010* şi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul U.T. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Curtea de apel a obligat pe apelantul-inculpat L.D. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce urma a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, şi pe apelantul-inculpat U.T. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce urma a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii B.C., M.Z.Ş.A., D.I.T. şi I.G. urmau a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 15 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 10750/95/2010* s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, Dosar nr. 10750/95/2010*, în sensul că se va menţiona corect că: "Obligă pe apelantul-inculpat L.D. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei. Obligă pe apelantul-inculpat U.T. la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei".

Curtea de Apel Craiova, examinând motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, hotărârea atacată, conform prevederilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepselor aplicate şi a constatat că apelul formulat de apelantul-inculpat L.D. nu este fondat.

Curtea, examinând probatoriul cauzei în raport de critica adusă de apelantul-inculpat hotărârii atacate, dar şi din oficiu, cu privire la greşita apreciere a activităţii infracţionale întreprinse de acesta şi greşita condamnare pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., a constatat că este neîntemeiată.

Curtea a susţinut că, în mod corect, instanţa de fond a constatat că apelantul-inculpat se face vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., constând în aceea că a aderat la grupul infracţional organizat, iniţiat de inculpaţii M.Z.Ş.A., U.T. şi B.C., în scopul comiterii de infracţiuni de înşelăciune pentru a obţine beneficii materiale şi a acţionat coordonat, participând în mod direct la inducerea în eroare a unora dintre părţile civile.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. De asemenea, noţiunea de grup infracţional este definită în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, reprezentând acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Din definiţia dată chiar de legiuitor rezultă că grupul infracţional implică participarea a cel puţin trei persoane, care trebuie să acţioneze în mod unitar, pe baza unei structuri bine definite, în care conducerea şi rolul fiecărui component al grupului să fie prestabilite.

Aderarea la un grup infracţional organizat constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-un astfel de grup, ca membru al acestuia, însă, existenţa infracţiunii în aceasta modalitate de săvârşire este condiţionată de prezenţa unui grup deja constituit, în care făptuitorul înţelege să intre ca membru.

În prezenta cauză, Curtea a reţinut că activitatea de iniţiere a grupului infracţional a fost demarată de inculpaţii U.T., B.C. şi M.Z.Ş.A., care au fost la rândul lor condamnaţi, pentru această infracţiune, Sentinţa penală nr. 126 din 6 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010, rămânând definitivă, prin respingerea căilor de atac, sub acest aspect. Inculpatul M.Z.Ş.A. a reuşit racolarea apelantului-inculpat L.D., care a avut o poziţie de execuţie în cadrul grupului infracţional şi chiar de expunere directă în cazul în care ar fi intervenit ceva neprevăzut şi activitatea infracţională ar fi fost descoperită chiar în momentul comiterii ei la sediul societăţilor comerciale înşelate, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.

Prin referiri concrete la activităţile infracţionale desfăşurate de ceilalţi inculpaţi judecaţi în cauză, instanţa de rejudecare în fond a ilustrat în mod elocvent modul de acţiune în cadrul grupului organizat, precum şi legăturile stabilite între membrii acestuia în îndeplinirea sarcinilor precise asumate de fiecare. Totodată, s-a precizat că activitatea grupului s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată, a presupus asigurarea de informaţii, constând în identificarea firmelor de la care urmau să se facă achiziţiile de mărfuri, purtarea discuţiilor şi negocierilor telefonice cu viitoarele victime, efectuarea demersurilor necesare pentru preluarea societăţilor prin care urmau să desfăşoare activitatea ilicită, materialul probator existent în cauză oferind elemente care demonstrează participarea conştientă a inculpatului la crima organizată şi aderarea, respectiv sprijinirea grupului organizat, el acceptând rolul "celulelor", în realizarea unor infracţiuni grave, ca scop al acestei activităţi.

În această ordine de idei, s-a precizat faptul că activitatea infracţională dedusă judecăţii în cauză, respectiv faptele imputate inculpatului L.D. nu trebuiau examinate în mod izolat, ci doar în contextul activităţii de ansamblu a grupului infracţional organizat, prin întrepătrundere cu activitatea infracţională a altor membri ai grupului, întrucât numai în felul acesta este cu adevărat posibilă decelarea mecanismului coordonat de funcţionare a reţelei de criminalitate organizată, care a presupus asumarea şi îndeplinirea de către membrii săi a unor sarcini precise, în realizarea scopului propus: obţinerea de beneficii materiale prin înşelăciune în formă continuată prin emiterea unor file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont.

În concret, Curtea a constatat că probele administrate în cauză evidenţiază dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul L.D. alături de numiţii U.T., B.C. şi M.Z.Ş.A., D.I.T., I.G., ultimii judecaţi şi condamnaţi definitiv prin sentinţa penală sus-menţionată, au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni grave -înşelăciuni cu consecinţe deosebit de grave.

Mecanismul de funcţionare a acestui grup a constat în aceea că numiţii (condamnaţi) U.T., B.C. şi M.Z.Ş.A., în calitate de coordonatori ai grupării infracţionale determinau persoane cu o situaţie materială precară (cum ar fi numiţii D.I.T. şi I.G.) să preia societăţi comerciale alături de unul dintre ei, administrarea fiind efectuată faptic doar de coordonatorii grupului.

Persoanele fără venituri erau susţinute financiar şi coordonate de către liderii grupării, care le asigurau cazarea, plăteau contravaloarea părţilor sociale pentru preluarea societăţilor comerciale, iar pentru a nu fi denunţaţi la organele de poliţie erau remuneraţi periodic, prin mandate poştale, se alegea un sediu social pentru societatea comercială şi după ce se cesionau părţile sociale, inculpaţii mergeau la bănci unde se deschideau conturi pe numele administratorilor de drept şi erau semnate de către aceştia file CEC şi bilete la ordin, în alb, care ulterior erau încredinţate unuia din liderii grupării.

Totodată, liderii grupării stabileau pentru anumite persoane din grup să acţioneze în calitate de aşa-zişi "reprezentanţi comerciali", iar ca şi delegaţi acţionau ei, fiind familiarizaţi cu limbajul economic şi instruiţi asupra calităţii şi cantităţii mărfurilor pe care urmau să le comande.

Tot astfel, coordonatorii erau persoanele care contactau reprezentanţii părţilor civile, în scopul achiziţionării de mărfuri, transmiteau prin fax note de comandă, semnau contracte în locul adevăraţilor administratori, negociau preţul, modalitatea şi termenul de plată, scopul membrilor grupării fiind de a înşela părţile vătămate prin achiziţionarea de mărfuri şi folosirea drept "plată" a unor file CEC în condiţiile unei lipse totale de disponibil în cont şi a interdicţiei bancare, intenţia nefiind aceea de a desfăşura activităţi comerciale corecte, care să fie evidenţiate în documente contabile şi care eventual să atragă plata unor taxe şi impozite datorate bugetului de stat.

În speţă, raportat la activitatea infracţională a inculpatului L.D., Curtea a reţinut că, în vederea realizării scopurilor infracţionale ale grupării, inculpatul U.T. a decis să cumpere părţile sociale ale SC S.T. SRL, racolându-i în acest sens pe inculpaţii I.G. şi D.I.T. Aceştia s-au deplasat în municipiul Bucureşti, fiind aşteptaţi la Gara de Nord de membrii grupării, printre care şi inculpatul L.D., care a asigurat transportul acestora la apartamentul ce fusese închiriat pentru cazarea lor.

Inculpatul a fost prezent şi a doua zi, când ceilalţi membrii ai grupării, respectiv B.C., U.T. şi M.Z.Ş.A. s-au deplasat împreună cu I.G. şi D.I.T. la sediul biroului avocatului B.M.N., unde s-au întâlnit cu administratorul SC S.T. SRL, S.M.

Examinarea probatoriului mai evidenţiază în mod cert că inculpatul a ajuns să aibă pe perioada infracţională legături coordonate de inculpatul M.Z.Ş.A.

Astfel, la sfârşitul lunii octombrie 2006, inculpatul L.D. s-a prezentat la sediul SC B.C.S. SRL, din dispoziţia inculpatului M.Z.Ş.A., în calitate de delegat al SC S.T. SRL, al cărui asociat şi administrator era acesta din urmă, în vederea ridicării mărfurilor şi a achitării acestora cu fila CEC JJJ, semnată şi ştampilată de acelaşi inculpat M.Z.Ş.A., cu toate că acesta avea cunoştinţă de faptul că societatea emitentă se afla în interdicţie bancară, activitatea infracţională fiind întreruptă, întrucât administratorul societăţii vânzătoare a anunţat organele de poliţie.

În continuare, Curtea a reţinut că, la sfârşitul lunii octombrie 2006, după preluarea unei alte societăţi paravan, respectiv SC C.A. SRL, a cărei denumire a fost ulterior schimbată în SC M.G. SRL, inculpatul L.D. a asigurat transportul membrilor grupării infracţionale - B.C., U.T., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. în municipiul Urziceni, unde D.I.T., în calitate de administrator al societăţii preluate, a depus o cerere de deschidere de cont la C.B. şi de eliberare de carnete CEC şi bilete la ordin.

Ulterior, în cursul aceluiaşi an, în luna decembrie, inculpatul L.D. s-a deplasat la solicitarea inculpaţilor D.I.T. şi M.Z.Ş.A., administratori ai SC M.G. SRL, în calitate de delegat al acestei societăţi, la sediul SC D.P.I. SRL din municipiul Bucureşti, pentru a ridica mai multe produse, constând în echipamente pentru protecţia muncii. Inculpatul a semnat facturile fiscale întocmite de martorul A.C.M., la rubrica "delegat", iar pentru plata mărfurilor a lăsat un bilet la ordin semnat şi ştampilat de către inculpatul D.I.T., refuzat la plată pentru lipsă de disponibil.

Apărarea inculpatului nu a contestat niciun moment faptul că ar fi săvârşit actele materiale reţinute mai sus, însă a arătat că înţelegerea de a-i ajuta pe ceilalţi inculpaţi a fost spontană şi ocazională, fără a obţine nicio sumă de bani în schimbul serviciilor prestate, susţinere care însă nu poate fi primită.

Prezenţa sa pe parcursul desfăşurării activităţilor grupului infracţional în momentele decisive ale încheierii acesteia exclude însă o implicare întâmplătoare, spontană şi în necunoştinţă de cauză, aşa cum s-a reţinut, în mod justificat, şi de către instanţa de fond. Caracterul repetat al acţiunilor întreprinse de inculpat, împrejurarea că de fiecare dată a acţionat la solicitarea inculpatului M.Z.Ş.A., unul dintre coordonatorii grupului infracţional organizat, sunt elemente care conduc la concluzia că, măcar cu intenţie indirectă, inculpatul L.D. a sprijinit prin conduita sa grupul infracţional organizat.

În mod similar se pune problema şi în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în formă agravată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., Curtea reţinând că, inculpatul cunoscând, aderând şi sprijinind activitatea infracţională a celorlalţi membrii ai grupului infracţional, a participat în mod direct şi la inducerea în eroare a părţilor civile, aşa cum s-a arătat mai sus, şi neputând accepta apărarea inculpatului în sensul că nu a cunoscut caracterul ilicit al activităţii, cu atât mai mult cu cât inculpatul M.Z.Ş.A. a declarat că, pentru "comisioanele" prestate, inculpatul trebuia să fie remunerat.

În consecinţă, instanţa de apel a constatat că analiza probelor administrate dovedeşte fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată şi a fost ulterior condamnat, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată prin administrarea unui probatoriu amplu, vinovăţia inculpatului fiind dovedită prin declaraţiile inculpaţilor M.Z.Ş.A., D.I.T., U.T., I.G., B.C., declaraţiile inculpatului L.D., declaraţiile martorilor A.C.M., asociat şi angajat al părţii civile SC D.P.I. SRL, N.N., angajat al părţii civile SC B.C.S. SRL, D.F., administrator al părţii civile SC D.P.I. SRL şi M.I., cererea de constituire ca parte civilă a SC D.P.I. SRL, fotocopia biletului la ordin.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, astfel cum a fost expusă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., fiind exclusă posibilitatea achitării inculpatului, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cât priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, din infracţiunea de înşelăciune, în forma autoratului, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. în infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 215 C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. La fel, există înşelăciune prin inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, precum şi emiterea unui CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului.

Prin urmare, elementul material al laturii obiective al infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în forma agravată, constă în acţiuni de inducere în eroare, fie la momentul încheierii convenţiei, fie la momentul executării, prin amăgire sau folosire de mijloace frauduloase, în acest fel determinându-se partea potrivnică să încheie sau să execute convenţia.

Or, acţiunile inculpatului L.D., astfel cum au fost descrise mai sus, se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă agravată, inducerea în eroare realizându-se prin prezentarea instrumentelor de plată, semnate şi ştampilate, de către inculpaţii M.Z.Ş.A. şi D.I.T., care anterior purtaseră negocierile telefonice cu reprezentanţii societăţilor comerciale, în scopul de a nu trezi suspiciuni părţilor vătămate cu privire la bonitatea firmei, context în care Curtea a reţinut că inculpatul a participat efectiv la activitatea infracţională, având calitatea de autor şi nu de complice la infracţiunea de înşelăciune.

Celelalte acte materiale, de complicitate, reţinute în sarcina acestuia, cum ar fi asigurarea transportului la unitatea bancară pentru ridicarea filelor CEC şi a biletelor la ordin, precum şi la biroul avocaţial pentru preluarea unei societăţi comerciale, nu pot conduce la calificarea activităţii infracţionale a inculpatului ca fiind doar complicitate, întrucât formele de participaţie principală, cum este în cazul de faţă autoratul, absorb formele de participaţie cu caracter secundar, respectiv complicitatea sau instigarea.

În fine, în ce priveşte critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, astfel încât toate criticile formulate sunt nefondate.

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., acordând efecte corespunzătoare, atât circumstanţelor personale ale inculpatului, care nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul derulării procedurilor judiciare, este cunoscut cu multiple antecedente penale, perseverând în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, săvârşind faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen., cât şi contribuţiei concrete la săvârşirea infracţiunilor, de o gravitate deosebită, având în vedere caracterul organizat al activităţii infracţionale, numărul persoanelor vătămate, precum şi valoarea prejudiciului total.

Pe de altă parte, nu s-a putut face abstracţie de atitudinea oscilantă şi nesinceră de care a dat dovadă inculpatul, încercând să împiedice aflarea adevărului. Neasumarea şi neconştientizarea gravităţii faptelor comise, în condiţiile existenţei unor probe de vinovăţie, conduc la concluzia că pentru inculpat scopul educativ al pedepselor nu poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse, în cuantumul stabilit de instanţa de fond, şi respectiv prin executarea pedepsei rezultante, în regim de detenţie.

În raport de toate circumstanţele reale şi personale rezultate din actele şi lucrările dosarului, pedepsele stabilite şi pedeapsa rezultantă, aplicată inculpatului, erau de natură a asigura atât reeducarea sa, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, astfel încât şi sub acest aspect apelul era nefondat.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.D. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), împotriva Sentinţei penale nr. 161 din 9 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul cu nr. 10750/95/2010*.

Întrucât în timpul judecării cauzei în apel, apelantul inculpat U.T. a învederat faptul că înţelege să-şi retragă calea de atac promovată în cauză, în cauză devenind incidente prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul L.D.

Motivele de recurs invocate de către inculpatul L.D. prin apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.N., sunt cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.

În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18, apărătorul inculpatului a arătat că recurentul-inculpat a săvârşit doar acte infracţionale ocazionale, fără a avea cunoştinţă despre conţinutul activităţilor desfăşurate de ceilalţi membri ai grupului infracţional, astfel că activităţile recurentului nu pot intra în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care acesta a fost condamnat.

Cazul de casare întemeiat pe art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. a avut în vedere că în mod greşit a fost reţinută în sarcina recurentului activitatea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune.

Cu privire la motivul de recurs reprezentat de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. s-a solicitat instanţei să aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, dar şi pe cele reale ale cauzei şi să micşoreze pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată de către instanţa de apel.

În temeiul art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., din oficiu, Înalta Curte a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. privind greşita reţinere a alin. (5) al art. 215 C. pen. la încadrarea juridică a faptei de înşelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul, în raport de cuantumul prejudiciului la care acesta este obligat, precum şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., în raport de împrejurarea că suma cheltuielilor judiciare a fost majorată de către instanţa de apel printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale.

Analizând hotărârile recurate, instanţa urmează să admită recursul formulat de inculpatul L.D. pentru motivele de casare invocate din oficiu, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

Cazul de casare a fost invocat de către inculpatul L.D. prin apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.N. cu privire la săvârşirea de către recurentul-inculpat doar a unor acte infracţionale ocazionale, fără a avea cunoştinţă despre conţinutul activităţilor desfăşurate de ceilalţi membri ai grupului infracţional, astfel că activităţile recurentului nu pot intra în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care acesta a fost condamnat. Nu au fost indicate însă diferenţe între probele reţinute de instanţă şi probele administrate în cauză, ceea ce ar fi justificat invocarea gravei erori de fapt.

Recurentul a invocat grava eroare de fapt în legătură cu reţinerea grupului infracţional organizat. Situaţia de fapt privindu-l pe inculpat a fost, în mod constant, corect reţinută, atât de actul de sesizare, cât şi cu ocazia judecării cauzei de către instanţele de fond şi apel. Critica recurentului este nefondată, având în vedere că ceea ce se contestă este interpretarea situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond şi de către cea de apel. De altfel, din modul de formulare a criticilor din recursul inculpatului, rezultă că s-a invocat greşita condamnare pentru grup infracţional organizat în raport de situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, pe care inculpatul însuşi o invocă în susţinerea criticii sale. Situaţia de fapt din rechizitoriu este avută în vedere de inculpat atunci când solicită achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat invocându-se o contribuţie sporadică la activitatea grupului şi lipsa unui beneficiu material propriu.

Cazul de casare invocat nu se referă la interpretarea probelor cu privire la consecinţele juridice date faptelor reţinute. Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, şi nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile sau din interpretarea unor probe.

Instanţa de recurs nu consideră fondată critica decurgând din cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., având în vedere şi faptul că la termenul de la 16 ianuarie 2013, audiat în apel, inculpatul a arătat că nu este de acord cu soluţionarea laturii penale, apărarea susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, fără a prezenta alte aspecte ce ţin de probele pe care se întemeiază condamnarea. În lipsa indicării unor aspecte concrete cu privire la neconcordanţa între probele reţinute şi probele administrate nu poate fi reţinută grava eroare de fapt.

Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe. Instanţele de apel şi de fond au analizat infracţiunile pentru care este acuzat inculpatul conform rechizitoriului, dar şi apărarea acestuia referitoare la inexistenţa infracţiunilor.

Modul de formulare a criticilor din recursul inculpatului conduce la concluzia că s-a invocat greşita reţinere a consecinţelor juridice (încadrare juridică, conţinut constitutiv, latură subiectivă, vinovăţie) decurgând din faptele reţinute (pct. 12) şi nu existenţa unei grave erori de fapt.

Instanţa, având în vedere argumentele formulate de apărătorul din oficiu în susţinerea acestui caz de casare, în sensul că actele realizate de inculpatul L.D. nu se încadrează în elementul material astfel cum este descris de norma de incriminare (art. 7 coroborat cu art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003), având caracter ocazional, urmează a analiza hotărârile atacate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. Conform acestui articol, printre motivele de recurs este inclusă şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni

Apărarea a criticat reţinerea vinovăţiei recurentului L.D. cu privire la reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Critica este nefondată. L.D. a fost acuzat şi condamnat pentru aderare la un grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, şi nu pentru constituirea unui grup infracţional organizat.

Conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni grave, prin care se urmăreşte obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau a altui beneficiu material prin săvârşirea unei infracţiuni grave. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie calificată prin scop.

În accepţiunea dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum este înşelăciunea (menţionată la art. 2 ca infracţiune ce face parte din scopul grupului infracţional organizat). În definirea grupului infracţional organizat legiuitorul are în vedere elemente strict definite şi infracţiuni indicate expres în chiar conţinutul legii.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate există un grup infracţional organizat dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii de infracţiuni grave, pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu material, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Grupul infracţional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave şi scopul obţinerii unui beneficiu financiar ori alt beneficiu material. Cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ. În ceea ce priveşte scopul grupării, acesta nu poate fi disociat de infracţiunile efectiv comise, decât atunci când există probe cu privire la planificarea săvârşirii altor fapte.

Inculpatul s-a apărat afirmând că a acţionat sporadic şi nu a cunoscut scopul grupării. Criticile sunt nefondate.

Aderarea la un grup infracţional organizat constă în acte prin care se urmăreşte susţinerea structurii infracţionale. Existenţa infracţiunii de grup infracţional organizat nu este condiţionată de obţinerea efectivă a foloaselor materiale, care poate depinde de evenimente exterioare conţinutului infracţiunii. Modul în care s-au împărţit sumele de bani între inculpaţi şi cuantumul banilor care a revenit fiecăruia nu pot conduce la reţinerea sau excluderea vinovăţiei inculpaţilor pentru grup infracţional organizat, fiind un element care caracterizează forma calificată a infracţiunii de înşelăciune şi un element de individualizare a sancţiunii.

Lipsa vinovăţiei inculpatului L. pentru considerentul lipsei unui beneficiu material propriu nu poate fi acceptată date fiind numeroasele acţiuni la care acesta a participat. Grupul infracţional a fost organizat în ultimele zile ale lunii august 2006, de către inculpaţii U.T., B.C. şi M.Z.Ş.A. (condamnaţi prin Sentinţa penală nr. 126 din 6 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010).

Inculpatul nu a oferit o explicaţie pentru eroarea în care s-ar fi aflat. Actele sale, de participare la achiziţionarea mai multor societăţi comerciale de către aceleaşi persoane, de participare în calitate de delegat al unor societăţi comerciale diferite la ridicarea bunurilor achiziţionate de aceste societăţi, cazierul inculpatului care a mai fost condamnat pentru infracţiuni contra patrimoniului, infirmă ipoteza erorii de fapt. Inculpatul L.D. a aderat la grup, participând în mod direct la inducerea în eroare a unora dintre părţile civile. Aderarea a rezultat din stabilirea de contacte permanente cu membrii cei mai importanţi ai grupului, din acceptarea de a-i însoţi pe aceştia în Bucureşti în deplasările impuse de efectuarea diferitelor demersuri la biroul de avocatură şi la băncile comerciale, din acceptarea efectuării a diferite activităţi pentru aceşti inculpaţi, unele dintre activităţi constituind acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.

Din ansamblul probator, Înalta Curte reţine că în anul 2006, la solicitarea inculpaţilor M.Z.Ş.A. şi U.T., inculpatul L.D. a asigurat: ridicarea şi transportul de la Gara de Nord la apartamentul deţinut de grupul infracţional, a inculpaţilor I.G. şi D.I.T., transportul inculpaţilor B.C. şi U.T., precum şi a unui alt bărbat la cabinetului avocatului B.M.N. la momentul cumpărării SC S.T. SRL, transportul inculpaţilor B.C., U.T., M.Z.Ş.A. şi D.I.T. în municipiul Urziceni la sediul C., unde inculpatul D.I.T. a depus o cerere de deschidere de cont şi de eliberare carnete CEC şi bilete la ordin în calitate de administrator la SC M.G. SRL.

De asemenea, L.D. s-a prezentat, în luna noiembrie 2006, în calitate de delegat al SC S.T. SRL, la sediul SC B.C.S. SRL pentru ridicarea mărfurilor achiziţionate (componente de calculatoare), încărcarea acestora în camionul închiriat de U.T. şi predarea filei CEC, completată de M.Z.Ş.A.

În luna decembrie a anului 2006, în calitate de angajat şi delegat al SC M.G. SRL, L.D. s-a prezentat la punctul de lucru din Bucureşti al SC D.P.I. SRL, pentru observarea echipamentelor de protecţie oferite spre vânzare, iar ulterior pentru ridicarea mărfurilor, semnarea facturilor fiscale şi predarea în schimbul mărfurilor a biletului la ordin semnat şi ştampilat de către inculpatul D.I.T.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise, au fost dovedite prin declaraţiile inculpaţilor M.Z.Ş.A., D.I.T., U.T., I.G., B.C. coroborate cu declaraţiile inculpatului L.D., a martorilor A.C.M., N.N., D.F., B.M.N. şi O.I.A. Probele enumerate anterior au fost cunoscute de către inculpat care a avut posibilitatea să le conteste.

Examinarea probatoriului evidenţiază în mod cert că inculpatul a ajuns să aibă pe perioada infracţională legături coordonate de inculpatul M.Z.Ş.A. şi cu ceilalţi membri ai grupului organizat, fapt care a presupus asumarea şi îndeplinirea de către acesta a unor sarcini precise. El a avut o poziţie de execuţie în cadrul grupului infracţional şi chiar de expunere directă în cazul în care ar fi intervenit ceva neprevăzut şi activitatea infracţională ar fi fost descoperită chiar în momentul comiterii ei la sediul societăţilor comerciale înşelate.

Prezenţa sa pe parcursul desfăşurării activităţilor grupului infracţional în momentele decisive ale încheierii acesteia exclude o implicare ocazională, spontană şi în necunoştinţă de cauză, aşa cum susţine apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent. Caracterul repetat al acţiunilor întreprinse de inculpat, împrejurarea că de fiecare dată a acţionat la solicitarea inculpatului M.Z.Ş.A., unul dintre coordonatorii grupului infracţional organizat, sunt elemente care permit instanţei să ajungă la concluzia că inculpatul L.D. a sprijinit prin faptele sale grupul infracţional organizat. Inculpatul însuşi a recunoscut, în declaraţia dată în faţa instanţei de rejudecare, că a fost prezent la toate momentele marcante din punct de vedere al strategiei infracţionale a grupului, respectiv prin deplasarea la avocat pentru preluarea societăţii comerciale paravan, la unitatea bancară pentru ridicarea formularelor CEC şi biletelor la ordin, prin deplasarea efectivă la societăţile comerciale, în cazul SC D.P.I. SRL inclusiv pentru observarea anterioară a echipamentelor de protecţie oferite spre vânzare, pentru a crea astfel aparenţa unor cumpărători serioşi.

În ceea ce priveşte argumentul apărătorului din oficiu conform căruia inculpatul a acţionat fără a avea cunoştinţă de activitatea desfăşurată de ceilalţi membri ai grupului infracţional, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. De esenţa unui asemenea grup este tocmai organizarea structurată, ierarhică, pe paliere, fapt pentru care cantitatea de informaţie, influenţa şi importanţa scad către palierele inferioare. Împrejurarea că inculpatul L.D. nu a avut acces la toate acţiunile şi informaţiile grupului nu este de natură să conducă la concluzia că acest inculpat nu a aderat la grupul infracţional organizat. Chiar din declaraţia inculpatului L.D. a reieşit că toţi inculpaţii menţionaţi anterior au funcţionat într-un grup de cunoscuţi care a presupus asumarea şi îndeplinirea de către membrii săi a unor sarcini precise, în realizarea scopului propus.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte reţine că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, astfel cum a fost expusă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică

Cazul de casare a fost invocat de către inculpatul L.D. prin apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.N. cu privire la greşita reţinere în sarcina recurentului a activităţii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune. Instanţa a invocat din oficiu reţinerea greşită a consecinţelor deosebit de grave în raport de cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul.

Cu privire la cea de-a doua acuzaţie formulată împotriva inculpatului L., instanţa reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii sub forma autoratului.

Potrivit art. 215 C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Există, de asemenea, înşelăciune prin inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, precum şi emiterea unui CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului.

Principala apărarea a inculpatului L. este faptul că nu a primit nicio sumă de bani din prejudiciul produs părţii civile. Din conţinutul infracţiunii rezultă că elementele conţinutului constitutiv sunt realizate atunci când s-a produs prejudiciul chiar dacă persoana acuzată nu a obţinut folosul material urmărit. Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în mod corect că elementul material al laturii obiective al infracţiunii de înşelăciune în convenţii constă în acţiuni de inducere în eroare, fie la momentul încheierii convenţiei, fie la momentul executării, prin amăgire sau folosire de mijloace frauduloase, în acest fel determinându-se partea potrivnică să încheie sau să execute convenţia.

Acţiunile recurentului L.D. se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în convenţii. Inducerea în eroare s-a realizat prin prezentarea de către L.D. a instrumentelor de plată, semnate şi ştampilate, de către inculpaţii M.Z.Ş.A. şi D.I.T., cei care anterior purtaseră negocierile telefonice cu reprezentanţii societăţilor comerciale, în scopul de a nu trezi suspiciuni părţilor vătămate cu privire la bonitatea firmei. Inculpatul a participat efectiv la activitatea infracţională, având calitatea de autor, şi nu de complice, la infracţiunea de înşelăciune.

Celelalte acte materiale reţinute în sarcina lui L.D., prin care a fost susţinută activitatea grupului infracţional de inducere în eroare a părţilor vătămate, şi anume asigurarea transportului la unitatea bancară pentru ridicarea filelor CEC şi a biletelor la ordin, deplasarea la biroul avocaţial pentru preluarea unei societăţi comerciale, nu pot conduce la calificarea activităţii infracţionale a inculpatului ca fiind doar complicitate. Apărarea inculpatului va fi înlăturată deoarece formele de participaţie principală, cum este în cazul de faţă autoratul, absorb formele de participaţie cu caracter secundar, respectiv complicitatea sau instigarea.

În consecinţă critica inculpatului este nefondată.

Cazul de casare a fost invocat de instanţa de recurs, din oficiu, cu privire la greşita reţinere a alin. (5) al art. 215 C. pen. la încadrarea juridică a faptei de înşelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul.

Conform alin. (5) al art. 215 C. pen., înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Codul penal defineşte consecinţele deosebit de grave ca fiind paguba materială mai mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice.

Deşi inculpatul a aderat la grupul infracţional organizat, format din inculpaţii M.Z.Ş.A., U.T., B.C. ş.a., care a existat în perioada august 2006 - iunie 2007, pe raza municipiului Bucureşti, grup care a acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii de infracţiuni de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, încadrarea juridică dată faptei lui L.D. nu poate face abstracţie de cuantumul prejudiciului reţinut de către instanţa de apel în sarcina inculpatului (doar suma de 22.139,78 RON către SC D.P.I. SRL) şi este condiţionată de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Cadrul procesual actual este iniţiat de căile de atac declarate de către inculpatul L.D. împotriva Sentinţei penale nr. 126 din 6 iulie 2011, a fost admis apelul declarat de inculpatul L.D. şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Gorj; împotriva Sentinţei penale nr. 161 din 9 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 10750/95/2010* (rejudecare), a declarat apel inculpatul L.D.; împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul L.D.:

În consecinţă recursul de faţă este caracterizat, faţă de L.D., de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, iar încadrarea juridică dată faptei de înşelăciune trebuie dispusă în concordanţă cu ceea ce instanţa de apel a apreciat ca fiind prejudiciul cauzat de către recurent.

Astfel, pentru a aprecia dacă este justificată reţinerea consecinţelor deosebit de grave, instanţa de recurs reţine că în primul ciclu procesual referitor la inculpatul L.D., tribunalul a considerat că faptele acestuia de a adera şi sprijini grupul infracţional organizat care în perioada sfârşitul lunii august 2006 - iunie 2007 împreună cu inculpaţii M.Z.Ş.A. şi D.I.T. au indus şi menţinut în eroare un număr de 10 societăţi comerciale de la care au cumpărat mai multe produse în numele SC S.T. SRL şi SC M.G. SRL, lăsând ca documente de plată file CEC şi bilete la ordin cauzând un prejudiciu total în sumă de 276.818,56 RON (din care s-au recuperat 36.781,39 RON), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În cel de-al doilea ciclu procesual, finalizat prin recursul de faţă, soluţionarea laturii civile a fost modificată în apel. La reluarea judecării cauzei ca urmare a admiterii căii de atac declarate de către L.D. s-a admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată SC D.P.I. SRL şi au fost obligaţi inculpaţii M.Z.Ş.A., D.I.T. şi L.D. la plata, în solidar, a sumei de 22.139,78 RON către partea civilă.

Astfel, actele de înşelăciune comise de către L.D. se raportează doar la societăţile SC D.P.I. SRL şi SC B.C.S. SRL şi nu au fost luate în considerare în încadrarea juridică a faptei de înşelăciune şi celelalte acte de sprijin al grupului infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune. Toate celelalte acte materiale menţionate de acuzare au fost reţinute în sarcina inculpatului doar în conţinutul constitutiv al grupului infracţional organizat.

În consecinţă, în prezentul ciclu procesual instanţele au apreciat că există două acte materiale de înşelăciune din care doar unul a produs prejudiciu. Prin prezentarea la sediul SC D.P.I. SRL unde a lăsat un bilet la ordin semnat şi ştampilat de către inculpatul D.I.T. şi refuzat ulterior la plată, cu scopul de a plăti cu acesta mărfurile achiziţionate de la această societate, inculpatul a produs un prejudiciu de 22.139,78 RON. În raport cu SC B.C.S. SRL, fapta nu s-a consumat şi a rămas în forma tentativei, absorbită de infracţiunea continuată, având în vedere că administratorul părţii vătămate în momentul în care s-a prezentat inculpatul L.D., nefiind convins că se află în prezenţa reprezentantului societăţii SC S.T. SRL, a anunţat organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului. Pentru aceasta, nu se poate reţine producerea, în concret, a unui prejudiciu.

Luând în considerare cele ce preced, prejudiciul total produs de către inculpatul L.D., prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, este de 22.139,78 RON, cuantum care nu se încadrează în noţiunea de consecinţe deosebit de grave. Având în vedere neagravarea situaţiei în propria cale de atac nu permite analiza acestei constatări.

Pentru aceste considerente, ce ţin de cuantumul prejudiciului reţinut în sarcina lui L.D., Înalta Curte va casa, în parte, decizia recurată şi Sentinţa penală nr. 161 din 9 iulie 2012 a Tribunalului Gorj şi, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii de 5.000 RON şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Cazul de casare a fost invocat de instanţa de recurs, din oficiu, cu privire la împrejurarea că suma cheltuielilor judiciare a fost majorată de către instanţa de apel printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale.

Prin Decizia penală nr. 7 din 16 ianuarie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 10750/95/2010*, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a obligat pe apelantul-inculpat L.D. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce urma a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi pe apelantul-inculpat U.T. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, ce urma a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 15 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 10750/95/2010*, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, Dosar nr. 10750/95/2010*, în sensul că se va menţiona corect că: "Obligă pe apelantul-inculpat L.D. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei. Obligă pe apelantul-inculpat U.T. la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei".

Conform dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. Eroarea materială este greşeala evidentă strecurată cu ocazia redactării unui act procedural, eroare ce rezultă în mod vădit din actele dosarului, cum sunt greşelile din neatenţie sau tehnoredactare, asupra numelui, calităţii părţilor, asupra unor acte sau cifre.

Apelând la procedura îndreptării erorilor materiale, Curte de Apel Craiova a majorat onorariile apărătorilor din oficiu, şi pe cale de consecinţă, cheltuielile judiciare la care au fost obligaţi cei doi inculpaţi. Modificarea astfel realizată prin încheierea de şedinţa indicată anterior nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată o îndreptare de eroare materială având în vedere că în dispozitivul Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova au fost indicate cheltuielile judiciare în cuantumul în care au fost calculate prin considerentele aceleiaşi decizii.

Producerea unei eventuale greşeli de calcul a cheltuielilor judiciare, la momentul stabilirii acestora de către instanţa de apel, nu poate fi înlăturată prin procedura prevăzută de art. 195 C. proc. pen, în acest caz, calea procedurală admisibilă fiind cea a recursului promovat de apărător cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestuia (art. 362 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.).

În considerentele încheierii de îndreptare a erorii materiale, instanţa de apel face referire şi la art. 196 C. proc. pen. Conform acestui text legal, dispoziţiile art 195 C. proc. pen. se aplică şi atunci când instanţa de judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de apărători conform dispoziţiilor art. 189 sau art. 190 C. proc. pen.

În cazul de faţă, acest text legal nu este incident, având în vedere că instanţa de apel nu a omis să se pronunţe asupra onorariului apărătorilor şi a cheltuielilor judiciare, ci s-a pronunţat, stabilind însă în mod greşit cuantumul acestor cheltuieli.

Pentru considerentele reţinute, Înalta Curte va casa în totalitate Încheierea din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege:

Cazul de casare a fost invocat de către inculpatul L.D. prin apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.N., cu privire la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată de către instanţa de apel.

În urma constatării caracterului întemeiat al motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen, invocat de către instanţă din oficiu, Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului şi, ca urmare a acestui fapt, a procedat la reindividualizarea pedeapsei aplicate acestuia. În acest context, nu mai prezintă interes aprecierea corectitudinii modului în care a fost individualizată pedeapsa de către instanţa de fond.

Instanţa de fond a aplicat inculpatului L.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu reţinerea inclusiv a alin. (5) al art. 215, pedeapsa principală de 10 ani închisoare. Înlăturarea cauzei speciale de agravare a pedepsei prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., a determinat o modificare a limitelor de pedeapsă de la 10 - 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, la 3 - 15 ani, fapt care implică o reindividualizare a pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

La individualizarea pedepsei ce urmează să fie aplicată inculpatului L.D., instanţa va avea în vedere neagravarea situaţiei în propria cale de atac în sensul că nu va putea aplica o pedeapsă orientată spre maximum cât timp anterior sancţiunea a fost egală cu minimul prevăzut de lege.

Raportat la aceste criterii, Înalta Curte reţine că deşi inculpatul se afla într-o stare de multiplă recidivă omogenă, dovedind perseverenţă infracţională în comiterea aceluiaşi tip de infracţiuni, respectiv înşelăciuni, în concurs cu infracţiuni mijloc, respectiv falsuri şi uz de fals, sancţiunea egală cu minimul stabilită anterior pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave determină o sancţiune egală cu minimul în raport de noile limite ale pedepsei pentru înşelăciune. Instanţa trebuie să respecte principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, deşi faptele comise prezintă un pericol social ridicat, rezultat din caracterul organizat al activităţii ilicite, numărul mare de persoane vătămate şi nivelul ridicat al prejudiciului, din care inculpatul L.D. nu a recuperat nimic prin eforturi personale.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, ce se va aplica pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanţa reţine că sancţiunile stabilite anterior trebuie menţinute. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei principale, ele implicând o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care, prin comiterea infracţiunii, inculpatul a dovedit că nu o are.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei, de exercitarea autorităţii părinteşti sau de dreptul de a fi tutore sau curator, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c), d) şi e) C. pen.

Din actele dosarului a rezultat şi că infracţiunile de faţă sunt concurente cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 pentru care a fost condamnat la 5.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi cu infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru care a fost condamnat la 4.000 RON amendă prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În baza art. 33, art. 34, art. 35, art. 36 C. pen., Înalta Curte va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu pedepsele de 5.000 RON amendă penală, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, şi de 4.000 RON amendă penală, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 5.000 RON amendă penală. Pe durata executării pedepsei principale, inculpatului îi va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Înalta Curte va constata executată pedeapsa de 5.000 RON amendă penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute de către instanţa de recurs.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu al recurentului-inculpat, în sumă de 200 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul L.D. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia recurată şi Sentinţa penală nr. 161 din 9 iulie 2012 a Tribunalului Gorj şi, în totalitate, Încheierea din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii de 5.000 RON şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul L.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33, art. 34, art. 35, art. 36 C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu pedepsele de 5.000 RON amendă penală, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 596 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, şi de 4.000 RON, amendă penală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, prin Sentinţa penală nr. 734 din 17 aprilie 2008 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1565 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 5.000 lei amendă penală.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Constată executată pedeapsa de 5.000 RON amendă penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului-inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3014/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3054/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3042/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3042/2013. Penal