ICCJ. Decizia nr. 3039/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3039/2013

Dosar nr.418/116/2013

Şedinţa publică din 8 octombrie 2013

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii P.D.I. şi B.V.D. împotriva deciziei penale nr. 148 din 04 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 53 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Călăraşi:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b) şi art. 74 şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a art. 320¹ alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.I. la 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b) şi art. 74 şi 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 320 alin. (1)-(4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.D.I. să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., şi a art. 320 alin. (1) - (4) şi alin. (7) C. proc. pen. au fost condamnaţi inculpaţii B.V.D. şi. D.V. la câte 1 an şi 10 luni închisoare fiecare, cu aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei, pentru toţi inculpaţii.

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi potrivit art. 88 C. pen. s-a computat prevenţia acestora, de la 17 ianuarie 2013 la zi, pentru fiecare dintre aceştia.

În baza art. 17 alin. (1) şi (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distingerii a cantităţilor de droguri rămase în urma efectuării analizelor de laborator, aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., conform dovezilor de predare din 24 ianuarie 2013, din 7 ianuarie 2013, 10 decembrie 2012, precum şi a sumei de 520 RON, cu privire la care s-a dispus a se confisca de la inculpaţi. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călăraşi din 11 februarie 2013, înregistrat la instanţă la aceeaşi dată sub nr. 418/116/2013 au fost trimişi în judecată inculpaţii P.D.I., P.P.S., B.V.D. şi D.V., pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi introducere în ţară a drogurilor de risc (doar inc. P.D.I.), fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - inculpatul P.D.I.

În cuprinsul actului de inculpare s-a reţinut că la data de 6 noiembrie 2012, D.I.I.C.O.T. - BT Călăraşi a primit un denunţ privind pe numitul D.V., suspectat că ar avea preocupări pe linia traficului de droguri. În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-au evidenţiat următoarele:

Inculpaţii P.D.I. şi P.P.S. sunt principalii traficanţi de droguri din oraşul Amara, judeţul Ialomiţa, ocupându-se de procurarea de droguri (cannabis şi rezină de cannabis) în cantităţi mari. Aceştia distribuiau drogurile unor persoane apropiate. Cei doi inculpaţi sunt prieteni şi vecini cu inculpatul B.V.D., zis L., acesta fiind principalul pion în distribuirea drogurilor. De identificarea clienţilor se ocupau atât fraţii P., cât şi inculpatul B.V.D. În momentul în care un client îl contacta pe acest inculpat acesta, la rândul său, lua legătura cu unul dintre fraţii P., cărora le cerea marfa. Legăturile dintre aceşti inculpaţi erau facile, dat fiind că toţi locuiesc în acelaşi bloc.

Pentru dovedirea infracţiunii de trafic de droguri, în cauză s-a autorizat folosirea unui investigator sub acoperire (D.A.) şi a unui colaborator sub acoperire (T.M.) care, la datele de 12 noiembrie 2012, 22 noiembrie 2012 şi 6 decembrie 2012, au procurat droguri de la inculpatul D.V., droguri care s-au dovedit că provin de la fraţii P. şi de la B.V.D. (cannabis şi rezină de cannabis). Probele administrate la urmărirea penală au pus în evidenţă împrejurarea că la data de 12 noiembrie 2012, colaboratorul sub acoperire T.M. şi investigatorul sub acoperire D.A. s-au deplasat în municipiul Slobozia, la barul T.O., unde T.M. s-a întâlnit cu inculpatul D.V., întâlnire supravegheată de către organele de anchetă. Cu această ocazie, inculpatul D.V. i-a înmânat colaboratorului sub acoperire T.M., 2 doze de droguri ca mostre, respectiv o doză de haşiş (rezină de cannabis) şi una de cannabis. Despre activităţile desfăşurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 12 noiembrie 2012.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 noiembrie 2012 al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, rezultă că proba nr. 1 conţine 0,84 gr. rezină de cannabis, iar proba nr. 2 conţine 0,93 gr. Cannabis, în ambele probe fiind pusă în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis; cannabis-ul şi rezină de cannabis fac parte din Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul sub acoperire T.M. s-au deplasat în oraşul Amara, judeţul Ialomiţa unde, în apropierea blocului unde locuieşte inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu acesta, i-a înmânat inculpatului menţionat suma de 400 RON, obţinând în schimb o pungă în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se găseşte cantitatea de 10 gr. de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă prin intermediul tehnicii audio-video, cu care a fost echipat anterior colaboratorul sub acoperire. Despre activităţile desfăşurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 22 noiembrie 2012 şi, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2160520 din 4 ianuarie 2013 al IGPR - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, rezultă că proba înaintată conţine 8,95 gr. cannabis, fiind pusă în evidenţă substanţa Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

La data de 6 decembrie 2012 investigatorul sub acoperire D.A., împreună cu colaboratorul sub acoperire T.M. s-au deplasat în oraşul Amara, judeţul Ialomiţa unde, tot în apropierea blocului unde locuieşte inculpatul D.V., colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu acesta, i-a înmânat inculpatului menţionat suma de 120 RON, obţinând în schimb 3 punguţe în care se găseau fragmente vegetale, inculpatul afirmând că acolo se găsesc 3 doze de cannabis. Întâlnirea dintre aceste două persoane a fost surprinsă prin intermediul tehnicii audio-video, cu care a fost echipat anterior colaboratorul sub acoperire.

Despre activităţile desfăşurate cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din data de 6 decembrie 2012 şi, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 ianuarie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, rezultă că proba înaintată conţine 4,16 gr. cannabis, fiind pusă în evidenţă substanţa Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În urma investigaţiilor efectuate în cauză s-a stabilit că drogurile traficate de către inculpatul D.V. provin de la fraţii P. şi inc. B.V.D., iar la data de 21 noiembrie 2012 inc. P.D.I. a fost plecat din ţară şi a călătorit pe ruta Slobozia - Malaga.

În cauză au fost audiaţi martorii C.D., M.A. şi D.I.C., consumatori de droguri, care au circumstanţiat situaţia de fapt menţionată în cuprinsul actului de inculpare şi care au arătat că inculpatul B.V.D. se aproviziona cu droguri de la fraţii P. şi, cum aceştia din urmă au rămas fără droguri la sfârşitul lunii ianuarie 2013, inculpatul P.D.I. s-a deplasat în Spania, pentru a procura astfel de substanţe aflate sub control naţional, timp în care s-a aflat în contact permanent cu fratele său şi inculpatul B.V.D. Călătoria acestuia a fost monitorizată de către organele de anchetă, acesta revenind din Spania la 17 ianuarie 2013 cu un autocar al companiei S.T. A coborât în staţia X. Călăraşi şi, după ce s-a îndepărtat de autocar, a fost oprit şi imobilizat de către organele de poliţie. Inculpatul P.D.I. avea asupra sa 6 pachete conţinând substanţe vegetale, cinci dintre pachete fiind ascunse în două cutii metalice, iar a şasea pungă fiind învelită într-o folie de aluminiu. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 ianuarie 2013 al IGPR - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, rezultă că proba înaintată conţine 257,91 gr. cannabis, fiind pusă în evidenţă substanţa Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis; cannabis-ul face parte din Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 11 februarie 2013 şi, în şedinţa publică din 4 aprilie 2013 inculpaţii P.D.I., B.V.D. şi D.V. au recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, arătând că doresc să fie judecaţi în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Faţă de poziţia procesuală diferită a inculpatului P.P.S. în raport de cea a inculpaţilor menţionaţi anterior, tribunalul a dispus disjungerea cauzei privind pe acest inculpat, în vederea constituirii unui alt dosar, în care să se procedeze la administrarea de probe, potrivit dispoziţiilor de drept comun în materie procesual penală.

Tribunalul, analizând ansamblul probator administrat în faza procesuală a urmăririi penale, a constatat că fapta inc. P.D.I. care, în data de 17 ianuarie 2013 a introdus în ţară cantitatea de 257,91 gr. cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară a drogurilor de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 12 noiembrie - 6 decembrie 2012, a oferit şi a vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat.

Fapta inculpatului B.V.D. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 12 noiembrie - 16 ianuarie 2013, a oferit şi a vândut către diferite persoane droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia prima instanţă l-a condamnat pe inculpat.

Fapta inculpatului D.V. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 12 noiembrie - 6 decembrie 2012, a oferit şi a vândut colaboratorului sub acoperire T.M. cantitatea totală de 14,88 gr. droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat de juecătorul fondului.

La individualizarea pedepselor tribunalul a reţinut, pe lângă gravitatea infracţiunilor cercetate şi a implicaţiilor activităţii infracţionale a inculpaţilor, sinceritatea acestora, cantitatea redusă a drogurilor traficate, situaţiile lor familiale deosebite, precum şi sumele de bani neînsemnate obţinute din vânzarea de droguri de risc.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a apreciat oportună aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepselor, detenţia, pentru inculpaţii P.D.I., B.V.D. şi D.V., traficul de droguri având o gravitate în raport de care scopul pedepselor şi reeducarea inculpaţilor nu se pot realiza prin pedepse neprivative de libertate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Călăraşi şi inculpaţi P.D.I., B.V.D. şi D.V.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Călăraşi a solicitat admiterea apelului, arătând că înţelege să critice sentinţa apelată sub două aspecte, respectiv, greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi greşita reţinere în favoarea acestora a dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen.

Apelanţii-inculpaţi P.D.I., B.V.D. şi D.V. au învederat aceleaşi critici, vizând redozarea pedepselor aplicate de prima instanţă, in lumina circumstanţelor personale ale acestora, în sensul de a se da o mai mare valoare art. 74 coroborat cu art. 76 C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale pentru doi dintre ei, B.V.D. şi D.V., atitudinea de recunoaştere a faptelor, cantitatea de droguri traficată, împrejurarea că au fost judecaţi în stare de arest preventiv.

O altă critică a vizat modalitatea de executare a pedepselor, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.V.D. şi D.V., care au solicitat suspendarea sub supraveghere sau suspendarea condiţionată a executării.

Prin decizia nr. 148 din 04 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Călăraşi şi de inculpaţii P.D.I., B.V.D. şi D.V. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 08 aprilie 2013 a Tribunalului Călăraşi.

A dedus din pedepsele aplicate prin sentinţa apelată perioada detenţiei preventive, pentru fiecare apelant-inculpat, de la 17 ianuarie 2013, la zi. A menţinut arestarea preventivă a celor trei apelanţi-inculpaţi. În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a obligat apelanţii-inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând sentinţa atacata, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că toate cele patru apeluri declarate în cauză vizează aceleaşi critici privind sentinţei apelate, respectiv individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi modalitatea de executare a acestora, astfel că a procedat la o analiză comună a apelurilor.

Referitor la cele susţinute în apelul declarat de Parchet, Curtea a constatat că în aparenţă, criticile învederate, referitoare la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74-76 C. pen. în favoarea inculpaţilor, ar putea fi considerate ca întemeiate, pornind de la cele stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia nr. 2253 din 26 aprilie 2007: „În cazul in care instanţa reţine în favoarea inculpatului circumstaţte atenuante, indicarea in hotărâre a împrejurării care constituie circumstanţa atenuantă, motivarea reţinerii acesteia prin referire la probe şi încadrarea împrejurării care constituie circumstanţa atenuantă în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2 C. pen. sunt obligatorii, potrivit art. 79 din acelaşi cod. Prin urmare, este nelegală hotărârea prin care instanţa nu motivează sau motivează prin exprimări generale împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante şi le încadrează generic în prevederile art. 74 C. pen."

Curtea a observat, însă, că în cauza de faţă, chiar dacă prima instanţă nu a indicat pentru fiecare circumstanţă atenuantă reţinută în favoarea inculpaţilor textul de lege în care aceasta se încadrează, a menţionat care anume sunt aceste circumstanţe, respectiv, sinceritatea acestora, cantitatea redusă a drogurilor traficate, situaţiile lor familiale deosebite, precum şi sumele de bani neînsemnate obţinute din vânzarea de droguri de risc.

Toate aceste menţiuni, au permis încadrarea în dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c), ori ale art. 74 alin. (2) C. pen., fără a fi încălcate dispoziţiile art. 79 C. pen., astfel încât nu se poate concluziona că hotărârea pronunţată de judecătorul fondului este nelegală.

S-a apreciat că obligaţia instituita prin art. 79 C. pen. îşi are raţiunea in caracterul de excepţie al unor astfel de împrejurări ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei.

Astfel, Curtea a considerat că a arăta în hotărâre împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante impune instanţei indicarea expresă a acestora, cerinţă respectată de prima instanţă, însă indicarea textului legal care prevede respectiva circumstanţă atenuantă, după caz, respectiv art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. ori art. 74 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care prin enumerarea respectivelor împrejurări se observă că în favoarea inculpaţilor au fost reţinute toate circumstanţele atenuante legale reglementate de legiuitor, excede scopului dispoziţiilor art. 79 C. pen., atâta timp cât respectiva încadrare este evidentă. Reţinut aceleaşi aspecte criticate de Parchet în privinţa celeilalte infracţiuni.

Nu în ultimul rând, s-a precizat referitor la inculpatul P.D.I., având în vedere cele susţinute de Parchet că deşi acesta este recidivist în modalitatea post executorie, iar în sarcina sa au fost reţinute două infracţiuni în formă continuată, în concurs real, aceste trei cauze de agravare facultativă a pedepsei nu sunt de natură să înlăture posibilitatea reţinerii în favoarea inculpatului a prevederilor art. 74 - 76 C. pen., având în vedere textul art. 80 C. pen., respectat de prima instanţă.

S-a constatat că susţinerea Parchetului referitoare la împrejurarea că atât timp cât inculpaţii au beneficiat de dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., aceştia nu mai pot beneficia de circumstanţa atenuantă legală prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu poate fi reţinută ca pertinentă, cele două texte de lege având finalităţi diferite, reprezentând instituţii juridice diferite, şi avându-se în vedere practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu exclude reţinerea concomitentă a celor două cauze de reducere a pedepsei.

În consecinţă, apreciind ca şi judecătorul fondului, că în cauză pot fi reţinute circumstanţe atenuante legale, în favoarea celor trei inculpaţi, Curtea va cenzura apelul Parchetului ca nefondat.

Datele care circumstanţiază persoana fiecărui inculpat, astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond, respectiv faptul că B.V.D. şi D.V. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, că toţi trei au recunoscut şi regretat faptele comise, că au familii organizate, că anterior arestării preventive îşi câştigau existenţa în mod cinstit, cantitatea mică de droguri traficată, suma modică obţinută în urma săvârşirii infracţiunilor, sunt de natura a justifica reţinerea lor ca circumstanţe atenuante.

De altfel, se poate observa că, în condiţiile în care limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt de la 3 ani la 15 ani închisoare, iar limitele reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. sunt de la 2 ani la 10 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prima instanţă a operat o reducere simbolică, cu numai 2 luni a cuantumului pedepselor aplicate, sub limita minimă rezultată din incidenţa dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., reducere al cărei efect este practic anhilat de modalitatea de executare a acestor pedepse, stabilită de judecătorul fondului.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, motivele de apel ale Parchetului au fost considerate nefondate de către Curte.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi, Curtea a observat că motivul de apel vizând acordarea unei mai mari eficiente dispoziţiilor art. 76 C. pen., ca urmare a reţinerii incidenţei art. 74 C. pen. a fost analizat în cele de mai sus, răspunzându-se acestor critici cu prilejul analizării motivelor de apel ale Pachetului, când s-a concluzionat că prima instanţă a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor. Cel de-al doilea motiv de apel, vizând modalitatea de executare, poate fi raportat numai la inculpaţii B.V.D. şi D.V. care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, în privinţa inculpatului P.D.I. incidenţa disp. art. 37 lit. b) C. pen. excluzând, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) sau art. 86 alin. (1) lit. b) C. pen., orice altă modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată acestuia.

Referitor la primul motiv de apel susţinut de inculpaţii B.V.D. şi P.D.I. vizând cuantumul pedepselor aplicate acestora Curtea a constatat că la individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate celor doi inculpaţi au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., anume dispoziţiile generale a C. pen. cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, dispoziţiile părţii speciale a C. pen. care stabilesc limitele speciale pentru infracţiunea dedusă judecăţii, împrejurările concrete în care faptele s-au derulat, maniera elaborată şi organizată a activităţii infracţionale, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, în privinţa inculpatului B.V.D., situaţiile familiale ale acestora sens în care s-au reţinut circumstanţele atenuante judiciare reglementate de dispoziţiile art. 74 C. pen., dându-se eficienţă principiului obligatoriu al coborârii pedepselor sub minimul special în condiţiile art. 76 C. pen., stabilindu-se un cuantum prin care să se atingă scopul educativ - coercitiv - exemplificativ al pedepsei.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, motiv de apel învederat de toţi cei trei apelanţi inculpaţi (pentru inculpatul D.V., acesta constituind de altfel, singurul motiv de apel) Tribunalul a constatat, în mod temeinic şi legal, că dată fiind natura infracţiunii de trafic de droguri ce are o gravitate deosebită, având în vedere scopul pedepselor constând în reeducarea inculpaţilor, acest scop nu se poate realiza decât prin pedepse privative de libertate, sens în care, în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Sub acest aspect, Curtea a susţinut opinia judecătorului fondului, în sensul că, deşi inculpaţii B.V.D. şi D.V., îndeplinesc condiţiile legale prev. de art. 81 C. pen. sau de art. 86 C. pen., atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, dar şi prin prisma faptului că nu au antecedente penale şi au recunoscut faptele, în cauză nu se impune suspendarea executării pedepselor aplicate acestora, având în vedere condiţia prevăzută de dispoziţile legale amintite, care lasă la aprecierea judecătorului posibilitatea aplicării acestor texte de lege, întrucât, întrunirea celor trei condiţii menţionate trebuie să fie cumulativă şi nu alternativă, iar îndeplinirea primelor două condiţii nu determină aplicarea obligatorie a suspendării, atâta timp cât legiuitorul a înţeles să acorde aprecierii judecătorului că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea executării, rolul hotărâtor.

Aşadar, având în vedere prevederile art. 52 alin. (2) C. pen., Curtea a considerat că singura modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.V.D. şi D.V., aptă să asigure atingerea scopului prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. este executarea în regim de detenţie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii P.D.I. şi B.V.D., solicitând admiterea recursului şi reindividualizarea de către instanţa de recurs a pedepselor aplicate de către instanţa de fond, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 11², C. proc. pen.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată în cauză de către instanţa de apel este legală şi temeinică şi constată recursurile declarate de către recurenţii inculpaţi P.D.I. şi B.V.D. ca fiind nefondate.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se observă că recurentul P.D.I. nu şi-a motivat recursul declarat, iar recurentul B.V.D. şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, ambii încălcându-şi obligaţiile ce le reveneau, potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea prevederilor art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. şi ale art. 385 alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor recurenţilor.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul anterior arătat, se constată că recurenţii inculpaţi P.D.I. şi B.V.D. au invocat critici care, în realitate, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., atât timp cât ceea ce se învederează instanţei reprezintă solicitări de reindividualizare a pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţii, în sensul aplicării fie a unei pedepse mai blânde, fie a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în considerarea acordării unor efecte sporite circumstanţelor atenuante ce caracterizează persoana recurenţilor.

Aşa fiind, se constată că aspectele invocate de recurenţii P.D.I. şi B.V.D. privind greşita individualizare a pedepsei de către instanţa de fond nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17² C. proc. pen., nefiind legate de încălcarea unor dispoziţii legale.

Se apreciază că aspectele invocate de către recurenţii inculpaţi ar fi putut fi examinate de către instanţa de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de forma anterioară a textului art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit cu care hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Avartd în vedere natura criticilor invocate de către inculpaţi, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţe, rezultă cu evidenţă că acestea nu se mai circumscriu nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. modificate prin Legea nr. 2/2013. De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în raport de aspectele anterior menţionate, se constată că susţinerile inculpaţilor privind greşita individualizare a pedepselor nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nici celui prevăzut de art 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D.I. şi B.V.D. împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 383 alin. (2) raportat la art. 385 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.D.I. şi B.V.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2013 la 08 octombrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi suportate de către recurenţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.D.I. şi B.V.D. împotriva deciziei penale nr. 148 din 04 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.D.I. şi B.V.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2013 la 08 octombrie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată in şedinţă publică, azi 08 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3037/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3045/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3025/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3027/2013. Penal. Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art.266 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3037/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3043/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3045/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3046/2013. Penal