ICCJ. Decizia nr. 3247/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3247/2013

Dosar nr. 2107/100/2009

Şedinţa publică din 24 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 443 din 2 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureş în Dosarul nr. 2107/100/2009, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. M.V.M., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 septembrie 2009-21 octombrie 2010.

A fost menţinută faţă de inculpatul M.V.M. măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

2. I.C.M., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută în continuare arestarea preventivă a inculpatei I.C.M. şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 4 decembrie 2010 la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească despăgubiri civile, cu titlu de daune morale, în cuantum de câte 7.000 de euro sau echivalentul în RON la data plăţii către fiecare parte civilă, respectiv părţilor civile: L.A.A., W.A., G.A.M., R.M.L., G.G., S.A.L., şi în cuantum de câte 2.000 de euro sau echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile C.S.I. şi I.M.E.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile R.M.L. suma de 184 euro cu titlu de despăgubiri materiale.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 8 aprilie 2009 din Dosarul nr. 157-D/P/2009.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 10.000 Ron, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 900 Ron, onorariul domnului avocat R.V., 900 RON, onorariul doamnei avocat B.R., 900 RON onorariul doamnei avocat M.A., 600 RON doamnei avocat F.M., 600 RON doamnei avocat B.A., sumele reprezentând onorariile se vor vira în avans din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Maramureş.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul M.V.M. avea o relaţie de concubinaj cu inculpata I.C.M. şi în cursul anului 2007 au cumpărat împreună societatea comercială cipriotă D.M. LTD cu sediul în Limasol. I.C.M. a devenit administrator al acestei societăţi, având o cotă de participaţie de 99%, iar inculpatul, asociat cu o cotă de 1%. Obiectul de activitate al acestei societăţi l-a reprezentat activitatea comercială desfăşurată în localul de noapte H.B., care avea program de lucru între orele 19:00-2:00. Pornind de la pretextul că aveau nevoie de personal care să lucreze în acest bar în calitate de animatoare sau ajutori de barmani-ospătari, inculpaţii au iniţiat şi desfăşurat o adevărată activitate de recrutare a unor tinere aduse din România, cărora li se promitea că vor fi angajate în meseriile menţionate, dar care în realitate erau obligate să desfăşoare activităţi de prostituţie cu clienţii barului respectiv în beneficiul inculpaţilor, după orele de program.

Astfel, inculpaţii au recurs, ca şi modalitate de racolare a părţilor vătămate, ademenirea tinerelor cu promisiuni false privind angajarea în Cipru, la barul lor, în locuri de muncă onorabile, în meserii decente precum cea de barman-ospătari şi ajutor în aceste meserii, afirmând totodată că vor fi bine remunerate. În realitate însă, deşi în discuţiile cu părţile vătămate inculpaţii specificau expres că activitatea pe care o vor desfăşura persoanele ce urmează să le angajeze nu va avea nicio legătură cu practicarea prostituţiei, fetele recrutate, odată ajunse în Cipru, erau obligate să se prostitueze. Pentru a crea aparenţa de legalitate şi veridicitate, inculpaţii au publicat anunţuri cu privire la ofertele de muncă în presa locală, furnizând ca şi număr de contact cel aparţinând telefonului mobil al inculpatului. Fiind contactaţi de către persoanele care doreau să fie angajate pe locurile de muncă anunţate de către inculpaţi, aceştia se întâlneau personal cu victimele, cărora le prezentau albume foto şi alte documente ale localului respectiv, pentru a li se întări convingerea despre seriozitatea ofertei. Şi mai mult chiar, le prezentau înscrisuri intitulate „Contract individual de muncă” în care inculpaţii menţionaseră expres, în scris, că practicarea prostituţiei este interzisă. Evident, această manieră de recrutare crea victimelor convingerea că activităţile pe care urmau să le desfăşoare erau decente, înlăturându-le astfel orice suspiciune în legătură cu activităţile ce urmau să le desfăşoare. În aceeaşi direcţie de inducere în eroare a părţilor vătămate, inculpaţii au recurs şi la postarea pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a unor anunţuri privind oferta lor de muncă la barul din Cipru, inculpaţii mizând pe faptul că autorităţile române din cadrul ministerului de profil nu au posibilitatea să verifice la destinaţie realitatea susţinerilor lor. Totodată, în scopul recrutării tinerelor, inculpaţii au desfăşurat insistent şi o activitate de convingere a părinţilor victimelor, profitând de situaţia dificilă în care se găseau familiile acestora şi descriind părinţilor perspectiva unui loc de muncă sigur şi profitabil material.

În realitate, persoanele recrutate pentru locul de muncă din Cipru erau obligate să practice prostituţia, strategia exploatării sexuale materializate de inculpaţi presupunând aservirea victimelor prin aducerea acestora în stare de dependenţă financiară faţă de ei, întrucât ele nu aveau nicio sursă de venit, inculpaţii spunându-le în mod direct că dacă refuză să practice prostituţia nu vor putea supravieţui. De asemenea, inculpaţii au stabilit un sistem de sancţionare a părţilor vătămate, aşa numitele „penalty-uri”, menite să sporească în permanenţă dependenţa financiară a victimelor faţă de ei. Inculpaţii exercitau astfel un control constant şi ferm asupra victimelor, folosindu-se atât de violenţe verbale cât şi fizice. Astfel, inculpaţii le obligau pe victime să practice prostituţia cu clienţii barului, înafara localului însă, pentru a nu atrage atenţia autorităţilor. Clienţii erau instruiţi şi respectau un sistem elaborat, menit să confere discreţie, mai exact alegeau câte o fată din bar, iar după orele de program plecau înafara localului în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, tarifele pentru prestaţiile sexuale fiind achitate inculpatei I.C.M.

În concret, activitatea infracţională a celor doi inculpaţi s-a desfăşurat în următoarele împrejurări:

1. În cursul lunii iulie 2008, inculpatul M.V.M. împreună cu concubina sa, inculpata I.C.M., au venit în România şi au locuit în apartamentul situat în Baia Mare. În vederea recrutării de tinere pentru activităţile din Cipru, inculpatul M.V.M. a luat legătura cu martorul R.S.T., o persoană pe care o cunoştea de mai mulţi ani şi căreia i-a propus să lucreze personal în Cipru ca şi barman şi de asemenea l-a întrebat dacă nu are posibilitatea să-i găsească fete dispuse să lucreze în Cipru la barul său, în meseria de barman-ospătar. Inculpatul a explicat totodată că el şi concubina sa vor suporta costurile transportului fetelor până în Cipru precum şi alte cheltuieli, promiţând martorului un comision în cazul în care îl va ajuta să găsească tinere. În contextul aceloraşi discuţii inculpatul i-a cerut martorului R.S.T. să dea anunţuri în presa locală cu privire la ofertele de muncă din Cipru. În cursul aceleiaşi luni, inculpatul M.V.M. l-a contactat din nou pe martorul R.S.T. şi chiar l-a vizitat la domiciliu împreună cu coinculpata. Cei doi au povestit martorului despre afacerea lor din Cipru, prezentându-i un album cu fotografii din localul deschis în Limasol, încercând să-l convingă astfel pe acesta despre seriozitatea afacerii lor şi despre oportunitatea pe care ar avea-o martorului angajându-se în Cipru. În zilele următoare, inculpaţii l-au rugat pe martor să-i ajute să dea din nou anunţuri despre locurile de muncă din Cipru în Moldova şi Baia Mare, martorul ajutându-i doar la amplasarea în diverse locuri publice din Baia Mare a unor afişe aduse de cei doi inculpaţi, prin care ofereau locuri de muncă în Cipru în calitate de ospătar, ajutor ospătar, bar-woman, ajutor bar-woman, cu contracte de muncă, salariu „deosebit” şi cazare. În cuprinsul aceloraşi anunţuri era indicat şi un număr de telefon mobil, de fapt numărul inculpatului. În discuţiile purtate cu martorul, inculpatul i-a explicat acestuia că salariul urma să fie de 600 euro lunar, că va încheia cu tinerele pe care le va recruta contracte de muncă, că acestea nu vor fi obligate să practice prostituţia, asigurându-le totodată fetelor cazarea. În urma discuţiilor avute cu inculpatul, martorul R.S.T. a luat legătura cu sora sa şi i-a expus acesteia oportunitatea pe care ar fi avut-o nepoata sa W.A. de a lucra la barul inculpatului în Cipru. Trebuie menţionat că în perioada respectivă W.A. şi soţul ei lucrau în Cehia, nefiind însă mulţumiţi de condiţiile de muncă şi salarizarea de acolo. Astfel, în cursul anului 2008, prin intermediul mamei sale C.V. şi a unchiului său R.S.T., partea vătămată W.A. i-a cunoscut pe cei doi inculpaţi, întorcându-se de la locul de muncă din Cehia tocmai pentru a avea o discuţie cu aceştia pentru oferta de lucru din Cipru. Astfel, întâlnindu-se cu cei doi inculpaţi, aceştia i-au prezentat părţii vătămate posibilitatea angajării ca şi ospătar în barul pe care aceştia îl deţineau, având un salariu de 600 euro şi precizând că se exclude total practicarea prostituţiei. Totodată inculpaţii au spus victimei că ei vor suporta costul cazării în Cipru şi al transportului. Fiind convinsă de ofertă, partea vătămată a semnat aşa-zisul contract de muncă. W.A. a plecat în Cipru împreună cu o prietenă a sa, pe nume A.M., care a fost abordată exact în aceeaşi manieră de către inculpaţi. Ajunsă în Cipru, partea vătămată a fost aşteptată de un cetăţean cipriot, prieten al inculpaţilor, care a dus-o a doua zi la casa ce aparţinea inculpatei I.C.M. În cursul serii, partea vătămată fiind dusă la locul de muncă, în barul respectiv, a fost anunţată de una din fetele care lucrau acolo că de fapt va trebui să practice prostituţia, aceasta fiind singura modalitate prin care va putea obţine bani pentru a supravieţui, tot atunci, partea vătămată aflând şi despre faptul că va trebui să plătească biletul de avion, lucru pe care nu l-a cunoscut în momentul plecării din ţară. Aşa cum a rezultat din declaraţiile părţii vătămate, date atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, coroborate cu celelalte probe administrate, victima W.A. a fost obligată să practice prostituţia, neavând nicio altă sursă de venit pentru trai. Totodată, în perioada respectivă, inculpaţii au impus o serie de sancţiuni părţii vătămate, datoriile acesteia crescând considerabil, singura modalitate în care aceasta putea obţine bani rămânând practicarea prostituţiei. În situaţia în care partea vătămată refuza practicarea prostituţiei, ambii inculpaţi i-au adresat o serie de jigniri, culminând chiar cu sechestrarea şi ameninţarea acesteia. În perioada cât a locuit în casa inculpaţilor şi a desfăşurat activităţi pentru aceştia, partea vătămată W.A. nu a primit salariul promis de inculpaţi, singurii bani pe care-i obţinea fiind cei daţi de către clienţi pentru întreţinerea unor relaţii intime, dar şi aceia trebuiau predaţi inculpaţilor, pentru că aceştia stabileau în mod constant datorii în sarcina fetelor. Aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu restul probaţiunii administrate în cauză, inculpaţii au exercitat o constrângere directă asupra acesteia şi a celorlalte victime, în acest sens fiind deosebit de relevant episodul în care victimele au fost duse într-o parcare de către o cunoştinţă a inculpatei, în vederea alegerii acestora de către clienţi pentru a practica prostituţia. Presiunea psihică exercitată de inculpaţi asupra victimelor era sporită de faptul că acestea nu erau vorbitoare de limbă greacă, pe de o parte, iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, mulţi din clienţii barului erau poliţişti iar acest lucru le-a descurajat pe fete să se adreseze autorităţilor cipriote. Trebuie arătat de asemenea că actul de identitate al victimei W.A. i-a fost restituit de către cei doi inculpaţi doar în luna noiembrie 2008, când W.A. a invocat pretextul că ar putea avea nevoie de acest act în faţa autorităţilor, pe perioada cât inculpaţii urmau să revină în România.

2. În cursul anului 2008, partea vătămată R.M.L. a primit din partea inculpaţilor, în mod repetat, mai multe oferte de a se angaja în calitate de manager la localul lor din Cipru, urmând să i se dea un salariu în procent de 60% din profitul barului. Partea vătămată R.M.L. îl cunoştea pe inculpatul M.V.M. de aproximativ 10 ani, acesta fiind o cunoştinţă a soţului părţii vătămate. Fiind convinsă de oferta făcută de inculpaţi, partea vătămată a acceptat să lucreze în Cipru şi pentru că avea nevoie de bani. Odată ajunsă în Cipru, partea vătămată a constatat însă că nu a fost angajată ca şi manager ci a fost dusă în barul pe care îl deţineau inculpaţii, fiind obligată să stea cu clienţii pentru a-i determina să facă consumaţie, iar ulterior pentru a întreţine relaţii sexuale cu ei, exact aşa cum erau obligate şi celelalte fete. Înţelegerea iniţială cu inculpaţii a fost de asemenea ca imediat ce partea vătămată ajunge în Cipru, să îl ajute şi pe soţul acesteia să îşi găsească loc de muncă în acea ţară. Din probaţiunea administrată a rezultat că partea vătămată a plecat în Cipru, fiind însoţită de numitele G.A.M. şi G.E.E., ambele recrutate de inculpaţi prin intermediul anunţurilor la mica publicitate. Aşa cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate, aceasta împreună cu celelalte fete care lucrau în bar erau obligate să practice prostituţia, iar banii pe care uneori îi primeau direct de la clienţi nu erau păstraţi de către victime pentru că, sub diverse pretexte, aceştia se întorceau la inculpaţi, care le impuneau tot felul de obligaţii. Deşi iniţial partea vătămată R.M.L. a refuzat să se prostitueze; în cele din ură, datorită circumstanţelor concrete aceasta a fost silită să cedeze condiţiilor impuse de cei doi inculpaţi şi să se prostitueze. Din acest motiv inculpaţii au şantajat-o şi ameninţat-o că-i vor povesti soţului ei varianta pe care o vor dori ei, creându-i astfel şi probleme în căsnicie. Potrivit declaraţiei părţii vătămate R.M.L., în întreaga perioadă în care s-a aflat în Cipru a fost constrânsă de inculpaţi să întreţină relaţii sexuale cu aproximativ 50 de bărbaţi, unii dintre ei supunând-o inclusiv unor acte de violenţă şi perversiuni sexuale. În cursul lunii decembrie 2008, datorită faptului că nu aveau bani şi nici altă posibilitate de a se întoarce în ţară, R.M.L. a apelat la ajutorul unui client care i-a facilitat ei şi soţului ei cazarea la un hotel. Cu ajutorul aceluiaşi client, soţii R.S.T. au reuşit să ajungă în ţară la 31 decembrie 2008, cetăţeanul cipriot cumpărându-le şi biletul de avion. Soţii R.S.T. au formulat denunţ la poliţia din Limasol, inculpaţii fiind chemaţi în faţa autorităţilor cipriote pentru a da declaraţii.

3. În cursul lunii iulie 2008, partea vătămată S.A.L., căutându-şi un loc de muncă, a găsit un anunţ într-un ziar local din Baia Mare, în legătură cu o ofertă de lucru în Cipru. Contactând persoana al cărui număr de telefon era indicat în anunţ, partea vătămată a constatat că era vorba despre inculpatul M.V.M., cu care s-a şi întâlnit, de altfel, la o terasă din Baia Mare. La întâlnirea respectivă inculpatul a venit însoţit de coinculpata I.C.M., ambii prezentându-i părţii vătămate oferta de lucru în Cipru la un bar, ca şi ospătar. Inculpaţii au convins-o pe partea vătămată de seriozitatea ofertei lor şi au determinat-o să semneze un contract de muncă în care se menţiona expres că este exclusă practicarea prostituţiei. Partea vătămată a acceptat oferta şi a plecat imediat în Cipru, şi datorită unor neînţelegeri avute în perioada respectivă cu părinţii. Ajunsă în Cipru, S.A.L. a fost aşteptată de un cetăţean cipriot, care a cazat-o două zile la un hotel, după aceea ducând-o la casa pe care o deţineau inculpaţii. De la acelaşi cetăţean cipriot partea vătămată a aflat că cerinţele inculpaţilor erau ca ea să presteze activităţi de damă de companie, respectiv după orele de program să întreţină relaţii sexuale cu clienţii barului, contra cost, în locaţii alese de către aceştia. Acelaşi lucru partea vătămată l-a aflat şi de la o altă tânără, care lucra în barul respectiv. Iniţial partea vătămată a refuzat însă după revenirea din ţară a inculpaţilor aceştia au constrâns-o să se prostitueze, inculpata I.C.M., spunându-i că este singura modalitate prin care îşi va putea achita datoriile pe care le are faţă de ei. Partea vătămată a fost nevoită în cele din urmă să cedeze presiunilor inculpaţilor şi a declarat că s-a prostituat cu un număr de peste 10 bărbaţi. Din declaraţia părţii vătămate a rezultat cu precizie modalităţile umilitoare prin care părţile vătămate erau constrânse să practice prostituţia, aceasta relatând, asemenea celorlalte, cum au fost duse într-o parcare unde mai mulţi clienţi îşi alegeau fetele cu care doreau ulterior să întreţină relaţii sexuale. În cursul lunii noiembrie 2008 partea vătămată S.A.L., împreună cu G.A.M., au fugit de la barul inculpaţilor, profitând că aceştia se aflau în România în perioada respectivă, însă persoana care s-a oferit că le ajută s-a dovedit a fi un proxenet care intenţiona să le vândă altui traficant de persoane, astfel încât părţile vătămate au fost nevoite să se întoarcă la locaţia inculpaţilor deoarece nu aveau altă posibilitate. Din probaţiunea administrată a reieşit că inculpaţii exercitau, în mod continuu, presiuni psihice asupra părţilor vătămate, adresându-se cu un limbaj plin cu expresii vulgare. De altfel, tatăl părţii vătămate, martorul S.A., a declarat că a observat de fiecare dată atunci când vorbea cu fiica sa la telefon că aceasta nu se exprima liber deoarece era supravegheată sau atunci când conversa cu ea prin internet, folosind camera web, a observat de asemenea că partea vătămată era supravegheată de un bărbat mai brunet care stătea în spatele ei şi îi privea. S.A.L., în cursul lunii februarie 2009 a fugit din nou de la inculpaţi împreună cu L.A.A., G.A.M. şi C.S.I., însă a fost ademenită de inculpată să se întoarcă din nou promiţându-i că o ajută să facă un avort, ceea ce nu s-a întâmplat. Inculpata a profitat de faptul că S.A.L. era mai naivă decât celelalte fete, încercând astfel să o manipuleze. În cele din urmă, partea vătămată a reuşit să se întoarcă în România în cursul lunii martie 2009.

4. În cursul lunii august 2008, numita G.A.M. i-a contactat şi ea telefonic pe inculpaţi, în urma unui anunţ în legătură cu o ofertă de lucru. Vorbind cu persoana al cărei număr de telefon figura în anunţul respectiv, a aflat că aceasta are prenumele M. şi şi-au fixat o întâlnire la o terasă din Baia Mare. La întâlnirea respectivă au sosit cei doi inculpaţi, care i-au prezentat oferta de lucru, respectiv un post de ospătar la un bar în Cipru. Inculpaţii au încercat să devină foarte convingători, prezentându-i posibilităţile de câştig şi precizând în mod expres că nu va fi vorba despre practicarea prostituţiei, arătându-i chiar un contract de muncă în care era prevăzută o clauză privind interdicţia practicării prostituţiei. Peste câteva zile, partea vătămată a luat hotărârea de a pleca la muncă în Cipru, inculpatul cumpărându-i biletul de avion, al cărui preţ victima urma să-l restituie după prima lună de muncă în Cipru. Ajunsă acolo, după ce a fost dusă la casa unde urma să locuiască împreună cu celelalte fete, partea vătămată a aflat chiar de la inculpata I.C.M. că urma să practice prostituţia. Inculpata a îndemnat-o direct să se prostitueze conform regulilor impuse de aceasta, respectiv după orele de program, în oraş, în locaţiile alese de clienţi, spunându-i că nu are altă posibilitate să-şi achite datoria faţă de ea şi inculpatul M.V.M. Iniţial partea vătămată nu a vrut să cedeze presiunilor, însă neavând bani şi cumulând o datorie de 600 euro faţă de inculpaţi, a fost constrânsă practic să întreţină relaţii sexuale contra cost. Acest fapt a determinat-o pe inculpata I.C.M. să-i ia victimei cartea de identitate pentru a o împiedica să fugă şi astfel să-şi recupereze sumele de bani pe care considera că i le datorează numita G.A.M. Din declaraţia părţii vătămate a reieşit maniera în care inculpaţii le exploatau pe părţile vătămate, aplicându-le sancţiuni pecuniare stabilite la modul arbitrar de către inculpatul M.V.M. De altfel, acesta a adresat în mod repetat jigniri victimelor, fiind şi situaţii în care părţile vătămate erau bruscate fizic. Victima a declarat de asemenea că au existat zile la rând în care nu a mâncat nimic, deoarece inculpaţii urmăreau intenţionat să nu aibă nicio sursă de venit, refuzând să-i dea de mâncare pentru a o sili astfel să cedeze şi să se prostitueze în favoarea lor, aceasta fiind privită ca singura cale de a face bani. Întrucât actul de identitate al părţii vătămate fusese reţinut de către inculpata I.C.M., G.A.M. a fost constrânsă să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi, în beneficiul inculpaţilor, declarând că a cedat din cauza disperării şi cu speranţa că o va face doar atât cât să-şi economisească bani măcar pentru a-şi achiziţiona un bilet de avion ca să se întoarcă acasă. Partea vătămată G.A.M., la fel ca şi victimele L.A.A. şi C.S.I. a fost repatriată doar în urma eforturilor autorităţilor naţionale române, care au procurat biletele necesare întoarcerii în România a acestor părţi vătămate, la data de 5 martie 2009. Partea vătămată a confirmat şi depoziţiile celorlalte victime, arătând că erau disperate şi că nu întrezăreau nicio salvare, confirmând de asemenea faptul că au fost trimise de inculpaţi cu clienţi, fiind efectiv vândute acestora, sentimentul creat fiind acela „de vite duse la târg”.

5. În cursul lunii noiembrie 2008, partea vătămată G.G., a găsit în ziarul local G.M. din Baia Mare, un anunţ dintre cele publicate de inculpaţi privind oferta de muncă în Cipru. Sunând la numărul din anunţul respectiv, a răspuns inculpata I.C.M., cu care de altfel s-a şi întâlnit, în aceeaşi zi. La întâlnirea respectivă inculpata I.C.M. a venit însoţită de inculpatul M.V.M., iar din discuţiile purtate cu aceştia partea vătămată G.G. a aflat că deţin un bar în localitatea L. din Cipru şi că intenţionează să o angajeze în calitate de ospătar, cu un salariu lunar de 600 de euro, asigurându-i transportul la destinaţie şi cazarea. Pentru că nu a dat un răspuns pe loc, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu cei doi inculpaţi, fiind sunată de către inculpata I.C.M., care i-a solicitat să ia o decizie mai repede şi să aibă în vedere că va pleca încă o fată împreună cu ea. Acest amănunt prezentat de către inculpată a fost hotărâtor, partea vătămată fiind de acord să plece la lucru în Cipru. Ajungând acolo, victima a fost aşteptată de un cetăţean cipriot, care în perioada aceea lucra la barul inculpaţilor şi care a şi condus-o la localul respectiv din Limasol. Ajunsă acolo, numita B.M.F. a fost cea care s-a ocupat de cazarea părţii vătămate şi care a forţat-o să meargă la cumpărături şi la coafor pentru a putea lucra în barul respectiv. Trebuie precizat că toţi banii pe care partea vătămată îi cheltuia pentru îmbrăcăminte trebuiau restituiţi inculpaţilor. Chiar în aceeaşi zi partea vătămată a aflat de la R.M.L. că în realitate inculpaţii au adus-o în Cipru pentru a practica prostituţia şi dacă va refuza să se prostitueze nu va avea bani pentru supravieţuire. În aceeaşi seară partea vătămată a aflat că în barul respectiv trebuia să meargă la masa clientului, să-i ţină companie, după care trebuia să meargă cu acesta direct la un hotel pentru a întreţine relaţii sexuale. Din declaraţia părţii vătămate rezultă că toate fetele care lucrau în bar au confirmat cele spuse de R.M.L. Partea vătămată a refuzat iniţial să iasă cu clienţii şi să întreţină cu aceştia relaţii intime, moment în care numita B.M.F. a ameninţat-o, dându-i de înţeles că inculpaţii se vor supăra pentru atitudinea ei. În cele din urmă, B.M.F. i-a spus expres că dacă refuză să se prostitueze nu va avea ce mânca. Partea vătămată a refuzat în continuare să se prostitueze, mai precis o săptămână, până la sosirea în Cipru a inculpaţilor. În tot acest interval de timp, aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, au fost chiar şi 3 zile în care nu a avut banii necesari pentru a-şi procura mâncarea, fiind silită să mănânce doar un sandviş. Întorşi în Cipru, inculpaţii au aflat de la numita B.M.F. că partea vătămată G.G. refuză să se prostitueze, moment în care inculpatul M.V.M. a agresat-o pe aceasta, încercând să-i ia buletinul, adresându-i totodată cuvinte jignitoare, sechestrând-o în casă şi supraveghind-o îndeaproape în momentul în care reuşea să iasă în oraş. În acest sens este relevantă declaraţia dată în faţa instanţei de către partea vătămată G.G., care confirmă umilinţa la care a fost supusă prin comportamentul inculpaţilor, partea vătămată arătând „m-am pus în genunchi în faţa acelui client în bar pentru a-i cere milă şi să-mi plătească biletul de avion; am prestat servicii sexuale pentru faptul că mi-a cumpărat acest bilet de avion”. În cele din urmă, victima a reuşit să fugă după 3 săptămâni, rămânând pe străzi în Limasol, cerşind efectiv ajutorul cetăţenilor precum şi al unui client cunoscut în local care a acceptat să o ajute şi în final a convins-o să sesizeze organele de poliţie. În aceleaşi împrejurări s-a întâlnit şi cu soţii R., toţi trei formulând denunţuri la poliţie.

6. În luna noiembrie 2008, au luat cunoştinţă de anunţurile postate de inculpaţi în presa locală din Baia Mare şi părţile vătămate L.A.A. şi S.A.G. Partea vătămată L.A.A. era studentă la Facultatea V.G. şi îşi căuta un loc de muncă având nevoie de bani pentru a-şi putea achita taxele de şcolarizare. Sunând la numărul de telefon din anunţ, partea vătămată L.A.A. a vorbit cu o persoană de sex feminin, care s-a recomandat M. şi care i-a adus la cunoştinţă faptul că era vorba despre un post de ospătar la un bar din Cipru. În urma discuţiei partea vătămată a stabilit o întâlnire cu inculpaţii la terasa de la magazinul M1 din Baia Mare, unde a mers împreună cu prietena sa S.A.G. Cei doi inculpaţi au prezentat celor două tinere mape cu poze din localul respectiv şi le-au dat detalii despre oferta de muncă, care părea foarte tentantă, un salariu de 600 euro într-un loc exotic. La acea întâlnire S.A.G. a adresat întrebări celor doi inculpaţi în legătură cu activitatea ce urmau să o desfăşoare, întrebând în mod expres dacă nu vor fi obligate să practice prostituţia, chestiune la care inculpatul a devenit extrem de iritat şi, pentru a le convinge pe cele două fete de intenţiile sale „oneste”, le-a prezentat un contract individual de muncă în care se menţiona expres că este exclusă practicarea prostituţiei. Cele două tinere au semnat câte un exemplar al contractului iar cei doi inculpaţi au iniţiat imediat demersuri pentru a le cumpăra biletul de avion. În zilele următoare, partea vătămată L.A.A. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpaţii, inculpata I.C.M., solicitându-i să-i prezinte şi alte fete care ar fi dornice să lucreze în aceleaşi condiţii ca şi ea. Pentru că inculpaţii au afirmat că au nevoie şi de o menajeră, partea vătămată L.A.A. a convins-o şi pe mama sa, C.S.I., să lucreze în Cipru, fiindu-i promis un salariu de 900 de euro. Aşa cum a rezultat din declaraţia dată de partea vătămată în cursul judecăţii a văzut acest lucru ca „pe o oportunitate de a câştiga bani şi de a ieşi din datorii”. La scurt timp însă, S.A.G., care era studentă la Universitatea B.B. din Cluj Napoca, având unele suspiciuni în legătură cu oferta făcută de inculpaţi, s-a răzgândit, refuzând să mei plece în Cipru. Aflând acest lucru, inculpatul M.V.M. s-a enervat foarte tare, şi iniţial a refuzat să restituie numitei S.A.G. actul de identitate pe care i-l dăduse pentru procurarea biletului de avion. La data de 3 decembrie 2008, inculpaţii, însoţiţi de părţile vătămate L.A.A. şi C.S.I. au plecat spre Cipru. Odată ajunşi acolo, partea vătămată L.A.A. a aflat că la barul din Limasol nu era vorba de a desfăşura o muncă de ospătar, aşa cum i se promisese, întrucât inculpata i-a explicat că în realitate trebuie să stea cu clienţii şi să se ducă cu aceştia după orele de program pentru a întreţine relaţii intime. Din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile celorlalte victime a rezultat că inculpatul M.V.M. nu era mulţumit de faptul că partea vătămată L.A.A. petrecea prea mult timp cu mama sa, C.S.I., situaţie în care aceasta din urmă a fost dusă într-o altă locaţie, respectiv în apartamentul numitei B.M.F., pentru a-l îngriji pe copilul minor al acesteia. La un moment dat, L.A.A. a cunoscut, printre clienţii barului, un cetăţean român care s-a recomandat A. şi care a avertizat-o că munca respectivă nu este pentru ea şi că cel mai bun lucru ar fi să fugă de acolo, pentru că se practică prostituţia şi acesta este scopul pentru care a fost adusă ea în Cipru, adăugând că el ştie foarte bine ce înseamnă Cipru. Partea vătămată L.A.A. a început să aibă încredere în acel bărbat, care la data de 8 decembrie 2008 i-a plătit inculpatei suma de 100 de euro pentru a obţine permisiunea de a ieşi în oraş cu victima, însă în realitate acei bani au fost plătiţi pentru a întreţine relaţii sexuale cu partea vătămată, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat, într-un hotel din Limasol. Profitând de naivitatea victimei, acea persoană pe nume A. a dus-o în hotelul V. din Limasol, unde a bătut-o şi a forţat-o să întreţină relaţii intime cu el. Fiind în stare de şoc, victima a ascuns iniţial mamei sale ceea ce i se întâmplase, iar inculpata a insistat ca partea vătămată să nu depună plângere la poliţie. În data de 9 decembrie 2008, partea vătămată Lungu a trimis un SMS prietenei sale, S.A.G., cu următorul conţinut: „dacă ţi-ai putea imagina prin cel mai teribil coşmar al tău calvarul, iadul şi infernul în care sunt, ai alege, ca şi mine, ori să fii omorâtă ori să te omori; sper să înveţi lecţia de la mine”. În perioada următoare inculpaţii au încercat din nou să o determine pe partea vătămată L.A.A. să accepte să iasă cu clienţii însă aceasta a refuzat în mod categoric, iar în cele din urmă partea vătămată a povestit mamei sale ceea ce păţise, precum şi tratamentul la care inculpaţii o supuneau în mod constant, adresându-i injurii şi ameninţări. În cursul lunii februarie 2009, partea vătămată L.A.A. împreună cu mama sa au fugit de la inculpaţi, în urma unui scandal petrecut în bar. Aşa cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate, pe perioada în care s-a aflat în Cipru a fost nevoită de multe ori să fure mâncare din bar întrucât inculpaţii refuzau să-i dea, încercând să o determine să se prostitueze. În martie 2009, cu ajutorul fundaţiei umanitare R., organele de urmărire penală şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, Centrul Regional Cluj, părţile vătămate L.A.A., C.S.I. şi G.A.M. au reuşit să se întoarcă în ţară, achiziţionându-li-se biletele de avion.

7. La data de 30 noiembrie 2008, partea vătămată M.D., l-a contactat pe inculpatul M.V.M., în urma unui anunţ postat în ziarul G.M., privind oferte de lucru. În urma discuţiei telefonice, partea vătămată a stabilit o întâlnire cu inculpatul la terasa restaurantului din incinta magazinului M1 din Baia Mare, întâlnire care a avut loc şi la care a participat şi inculpata I.C.M. În cadrul discuţiilor purtate, inculpaţii au încercat să o convingă pe partea vătămată că oferta de lucru din Cipru este deosebit de serioasă, arătându-i planşe foto cu imagini din barul respectiv şi documente ale firmei, prezentându-i în mod mincinos faptul că ar fi înfiinţat în Cipru o asociaţie care avea ca obiect de activitate ajutorarea oamenilor fără adăpost şi că deţin acolo mai multe imobile. Părţii vătămate i s-a făcut propunerea de a fi angajată ca şi baby-sitter pentru copilul numitei B.M.F., promiţându-i-se un salariu de 900 euro, completând chiar unul din contractele pe care inculpaţii le aveau asupra lor. Partea vătămată a avut însă unele suspiciuni cu privire la corectitudinea inculpaţilor şi seriozitatea ofertei făcute de aceştia, iar în urma discuţiilor purtate cu soţul său, a luat hotărârea de a nu mai pleca în Cipru. La începutul lunii februarie 2009, partea vătămată a primit un SMS de la partea vătămată C.S.I., care i-a creat din nou bănuieli, iar ulterior victima C.S.I. i-a confirmat că atunci când a expediat SMS-ul a făcut-o sub supravegherea inculpatului M.V.M. La data de 24 februarie 2009, M.D. a mai primit un SMS de la aceeaşi parte vătămată, în care aceasta îi mărturisea că îşi doreşte cu disperare să se întoarcă în România.

8. În cursul lunii noiembrie 2008, inculpaţii i-au recrutat pe numiţii R.A.L. (căsătorită C.A.L.) şi C.M.C., în urma unui anunţ postat în ziarul G.M. Celor doi, inculpaţii le-au solicitat să caute pentru ei tinere dispuse să lucreze în meseriile de ospătar, barman şi ajutor în aceste meserii la barul lor din Cipru. Cu ocazia discuţiilor avute, inculpatul le-a spus celor doi că a înfiinţat Asociaţia Românilor din Cipru; totodată inculpatul a spus pe loc numitei R.A.L. că este angajată în calitate de manager şi i-a lăsat o mapă cu formulare de contracte pe care trebuia să le completeze în situaţia în care recruta persoane potrivite pentru locurile de muncă respective. Tot în acele discuţii inculpatul M.V.M. i-a spus martorei că intenţionează să angajeze şi persoane de sex masculin pe posturi de zidari, zugravi sau electricieni. Această variantă prezentată de inculpat martorei era însă o pistă falsă, lucru dovedit ulterior, pentru că de fiecare dată când martora găsea persoanele potrivite, inculpatul refuza angajarea sub diverse pretexte. Aşa cum rezultă din declaraţia martorei R.A.L., actualmente C.A.L. în desfăşurarea activităţii de recrutare a forţei de muncă pentru Cipru aceasta s-a întâlnit cu mai multe fete şi chiar a recrutat două dintre ele, care au plecat în Cipru; ulterior, martora a aflat de la una dintre rudele unei fete plecate (O.A.) că aceasta ar fi fost sechestrată de inculpaţi şi obligată să practice prostituţia. Contactându-i pe inculpaţi în Cipru pentru a vedea ce se întâmplă acolo, aceştia au spus martorei că respectiva persoană „e nebună şi că nu vrea să lucreze”. La scurt timp însă, R.A.L. şi C.M.C. au început să aibă suspiciuni cu privire la buna credinţă a celor doi inculpaţi, cu atât mai mult cu cât aceştia au început să folosească un limbaj trivial la adresa fetelor care erau trimise în Cipru. De altfel, inculpaţii înşişi au devenit nemulţumiţi de activitatea celor doi martori, care au refuzat să posteze pe Internet fotografii cu imagini din localul respectiv, fotografii care li se păreau indecente, astfel că până la urmă inculpaţii au decis, în ianuarie 2009, să-i concedieze pe R.A.L. şi pe C.M.C. Din declaraţiile acestora a rezultat însă că în perioada cât au lucrat pentru inculpaţi au fost recrutate mai multe fete, unele dintre părţile vătămate. Astfel, în luna ianuarie 2009, în urma anunţurilor postate pe Internet, partea vătămată O.A. din A. judeţul Bihor, a contactat-o pe martora R.A.L., în legătură cu oferta de muncă la care se făcea referire în anunţ. Din discuţiile purtate între martora R.A.L. şi partea vătămată aceasta din urmă a aflat că era vorba despre meseria de ajutor de ospătar, într-un bar din Cipru, al cărei patroană era româncă. Martora i-a expediat părţii vătămate un set de fotografii ale barului, prin Internet, aşa cum îi ceruseră inculpaţii să procedeze. În seara aceleiaşi zile, partea vătămată a fost contactată telefonic chiar de inculpata I.C.M., care i-a dat mai multe detalii despre locul de muncă din Cipru, încercând să-i ofere garanţii că va fi angajată ca şi ospătar şi de asemenea că-i vor fi plătite cazarea şi masa. În cadrul aceloraşi discuţii inculpata i-a spus părţii vătămate că în localul unde urmează să fie angajată este interzisă practicarea prostituţiei. După câteva zile partea vătămată s-a întâlnit în oraşul A. judeţul Bihor cu martorii R.A.L. şi pe C.M.C. pentru a semna contractul de muncă, ceea ce s-a şi întâmplat dealtfel. Tot în cursul lunii ianuarie 2009, părţii vătămate i s-a rezervat bilet de avion până la Larnaca şi la data convenită a plecat, întâlnindu-se pe aeroportul din Bucureşti cu o altă fată, recrutată în condiţii similare, R.G. din Iaşi, cu care a plecat înspre Cipru. Ajunse acolo, tinerele au fost aşteptate de inculpatul M.V.M. şi de numita B.M.F., care le-au condus la localul H.B. din Limasol, unde li s-a spus că vor lucra. Partea vătămată O.A. a declarat că a fost surprinsă de faptul că în barul respectiv atmosfera era cu totul alta decât au descris-o inculpaţii, văzând o angajată care făcea strip-tease în faţa clienţilor. Tot din declaraţia părţii vătămate rezultă că în chiar noaptea în care au fost găzduite în casa în care locuiau toate fetele, inculpata I.C.M. i-a adus la cunoştinţă victimei că are posibilitatea să câştige mult mai mulţi bani dacă în fiecare seară, după terminarea orelor de program ale barului, va ieşi în oraş cu clienţi şi va întreţine cu aceştia relaţii sexuale contra cost. Victima a refuzat categoric, aspect adus la cunoştinţă şi celorlalte fete, partea vătămată O.A. declarând chiar că o să anunţe ambasada României din Cipru. La auzul acestui refuz categoric al părţii vătămate inculpatul M.V.M. a reacţionat extrem de violent verbal, adresându-i acesteia injurii şi ameninţări. După aceste discuţii purtate cu inculpaţii, partea vătămată O.A., realizând ce se întâmplă, a contactat telefonic, în aceeaşi noapte, o cunoştinţă mai veche, stabilită în Grecia, care conducea o agenţie de recrutare şi plasare a forţei de muncă şi căreia i-a solicitat ajutorul. În dimineaţa zilei următoare, acea persoană i-a contactat telefonic pe inculpaţi, după ce anterior o contactase pe R.A.L. şi aflase de la aceasta numărul de telefon din Cipru al inculpaţilor; aceştia s-au enervat foarte tare pe partea vătămată, inculpatul M.V.M. devenind agresiv fizic şi verbal, a bruscat-o pe partea vătămată, izbind-o de pereţi, a înjurat-o şi a jignit-o şi de asemenea i-a luat cartea de identitate. Inculpaţii au hotărât să nu-i permită părţii vătămate să plece de la ei fără a-şi recupera de la aceasta cheltuielile ocazionate cu transportul şi au decis să o plaseze pe O.A. la un alt local din Limasol, pentru a-şi putea recupera banii. Cu toate că victima O.A. s-a opus şi nu a fost de acord, în ziua următoare inculpaţii au luat-o cu bagaje cu tot şi au dus-o la un local cu profil similar, aparţinând unui prieten al lor, cetăţean cipriot, numit C.D. Acesta a cazat-o pe partea vătămată într-un apartament împreună cu o tânără din Chişinău, inculpaţii aducându-i însă înainte la cunoştinţă părţii vătămate că au făcut o înţelegere cu C.D. ca acesta să le achite suma de 470 euro reprezentând contravaloarea biletului de călătorie cu avionul din România în Cipru iar cetăţeanul cipriot urma să-şi recupereze această sumă din exploatarea părţii vătămate. Partea vătămată a aflat şi de la fata cu care locuia că în barul respectiv urma să întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu diverşi clienţi, lucru care care partea vătămată nu a fost de acord. În ziua următoare, O.A. s-a deplasat la Poliţia din Limasol şi a reclamat cele întâmplate, plângerea vizându-i pe M.V.M. şi I.C.M., atât cu privire la obligarea ei de a practica prostituţia cât şi la faptul că inculpaţii îi reţinuseră fără drept actul de identitate. În urma reclamaţiei făcute, partea vătămată, ajunsă în apartamentul unde fusese cazată de C.D., a fost atacată şi bătută cu pumnii şi picioarele de doi bărbaţi necunoscuţi care au încercat să o violeze şi care, în timpul agresiunii, i-au spus în limba engleză „asta este pentru ca să nu-ţi mai baţi joc de oameni ca M.V.M. şi I.C.M.”. A doua zi dimineaţa victima şi-a făcut bagajele şi a fugit din apartamentul respectiv deoarece ştia că în jurul orelor 10:00 urma să fie căutată de cei doi inculpaţi care o avertizaseră că o vor duce la un alt local unde o vor vinde ca să-şi poată recupera datoria. În timp ce partea vătămată se deplasa pe stradă plângând, un cetăţean despre care constatase ulterior că era român, a abordat-o şi a sfătuit-o să se adreseze Serviciului de emigrări, ducând-o personal la acea instituţie. Acolo niciunul dintre funcţionari nu a dorit să stea de vorbă cu ea, astfel că partea vătămată a căutat disperată o agenţie de voiaj, pentru a-şi procura un bilet de călătorie cu avionul, spre ţară. A găsit în cele din urmă o agenţie de voiaj, unde o persoană i-a explicat că un astfel de bilet costă 165 de euro şi, făcându-i-se milă de partea vătămată, a ajutat-o cu bani pentru a-şi procura biletul de întoarcere în România. Tot acea persoană a îndrumat-o să reclame situaţia prin care trecuse la Ambasada României din Cipru. Partea vătămată a declarat de asemenea că în toată perioada în care s-a aflat în Cipru nimeni nu a ajutat-o să-şi cumpere de mâncare, arătând că nu a mâncat nimic zile la rând.

9. În cursul lunii februarie 2009, organele de urmărire penală au stabilit, pe baza unor date şi informaţii furnizate de unele părţi vătămate, că inculpatul M.V.M. urmează să vină în România, începând cu data de 16 sau 17 februarie 2009, pentru a face noi recrutări de tinere. La data de 18 februarie 2009, procurorul a dispus, în baza art. 22 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 224¹, 224⁴ C. proc. pen. şi art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004, autorizarea folosirii în cauză a unui investigator sub acoperire sub numele de cod „L.R.D.”. Investigatorul sub acoperire a pornit în activitatea sa de la anunţurile publicate în presa locală din Baia Mare în toamna anului 2008 şi, folosind numărul de telefon indicat de inculpat în acele anunţuri, l-a contactat pe acesta în perioada următoare, aflând că acesta se află în Bucureşti. Din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire în perioada 20 februarie-22 februarie 2009, a rezultat că inculpatul, folosind tactica cunoscută, dăduse mai multe anunţuri la rubricile de mică publicitate, inclusiv în ziare de tiraj naţional, care se publicau la Bucureşti, în care oferea locuri de muncă în meseriile de barman-ospătar. Aflând că investigatorul sub acoperire este o fată care doreşte să se angajeze la barul său, inculpatul i-a solicitat să se deplaseze la Bucureşti, pentru a o vedea şi pentru a discuta, oferindu-se ca foarte repede, la data de 23 februarie 2009 mai exact, să plece împreună în Cipru. În convorbirile telefonice purtate în perioada respectivă, inculpatul i-a prezentat investigatorului şi pe numita F.A. din Bucureşti, pe care a pus-o să se recomande „A.” şi să poarte discuţii cu „L.R.D.”, menite să o atragă pe aceasta şi să o determine să plece la Bucureşti. Astfel, inculpatul a stabilit cu investigatorul sub acoperire o întâlnire la Bucureşti la 22 februarie 2009, într-un local public, în Piaţa C. Inculpatul a venit la întâlnirea respectivă însoţit de numita F.A. În incinta patiseriei din Bucureşti, inculpatul a prezentat investigatorului detalii cu privire la oferta sa de muncă, promiţându-i că îi va arăta şi o mapă cu fotografii, după ce va ajunge la apartamentul în care locuia el în Bucureşti şi care s-a dovedit ulterior că aparţinea numitei F.A. Tot atunci, inculpatul a mai arătat că urmează să se întoarcă în Cipru a doua zi, împreună cu alte două fete, propunându-i lui L.R.D. să vină cu el deoarece soţia lui din Cipru îi poate rezerva bilet de avion. În acel moment însă inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Cluj, Serviciul Maramureş în colaborare cu D.C.C.O. Bucureşti.

De asemenea, potrivit declaraţiilor martorilor R.A.L. şi C.M.C. coroborate cu mijloacele de probă rezultate ca urmare interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, a rezultat că aceştia au mai recrutat anterior şi pe părţile vătămate F.A. şi I.M.E. Mai exact la începutul lunii ianuarie 2009, F.A. şi-a postat pe internet un CV, arătând că doreşte să se angajeze ca informatician la nivel mediu, ospătar sau baby-sitter. În urma acestui anunţ a fost contactată de numita R.A.L. care i-a prezentat oferta de muncă din Cipru a inculpaţilor, părţile convenind să se întâlnească în Bucureşti, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior. În urma discuţiilor purtate, M.V.M. a făcut rezervări părţii vătămate la avion, pentru data de 20 ianuarie 2009, când aceasta a plecat singură în Cipru. Ajunsă în Cipru, F.A. a fost aşteptată de numita B.M.F., care a condus-o la localul H.B. din Limasol, unde i-a cunoscut pe inculpaţi. La destinaţie, partea vătămată a aflat că salariul nu era cel convenit iniţial cu inculpaţii şi că de fapt, după orele de program, fetele, inclusiv ea, trebuiau să iasă cu clienţii în oraş pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost. F.A. a rămas în Cipru 3 săptămâni iar în acest interval inculpaţii i-au sugerat că ei nu se opun dacă ea doreşte să iasă cu clienţii în oraş şi să întreţină cu aceştia relaţii intime contra cost. Partea vătămată a declarat că nu o interesează şi, potrivit depoziţiei sale, în perioada următoare a fost lăsată în pace. De asemenea, din declaraţia părţii vătămate a rezultat că victimele L.A.A. şi G.A.M., precum şi părţile vătămate S.A.L. şi C.S.I. au fugit din localul respectiv, situaţie în care inculpaţii ar fi rămas fără fete care să le aducă profit din prostituţie. Astfel, M.V.M. a hotărât să vină personal în România şi să facă recrutări pentru că era nemulţumit de activitatea martorilor R.A.L. şi C.M.C. În aceste condiţii, inculpaţii au folosit-o pe F.A. drept „ghid”, aceasta venind în România împreună cu M.V.M. Prin intermediul numitei F.A. inculpatul i-a cunoscut şi pe martorii B.I., M.D.A. şi I.C., pe care a încercat să-i convingă să recruteze tinere pentru el şi pentru inculpată, lucru care nu s-a şi concretizat, pentru că tatăl martorului M.D.A. a bănuit activităţile ilegale desfăşurate de inculpat şi le-a interzis martorilor să continue discuţiile cu M.V.M. Totuşi, M.V.M. a reuşit să o racoleze pe numita I.M.E., chiriaşa care locuia în apartamentul numitei F.A., convingând-o pe partea vătămată I.M.E. să renunţe la locul său de muncă şi să accepte să lucreze în Cipru. Aceasta a fost de acord cu oferta făcută şi urma să plece în Cipru împreună cu inculpatul la data de 23 februarie 2009, însă datorită intervenţiei organelor de urmărire penală acest lucru nu s-a mai întâmplat. I.M.E. a declarat că şi în cazul ei i s-a promis un salariu de 600 euro lunar plus comisioane, cazare şi masă, fiind convinsă că este vorba despre meseria de barman-ospătar. Mai mult chiar, în contractul individual de muncă pe care inculpatul a pus-o să-l semneze, partea vătămată a constatat că era inserată clauza privind interzicerea practicării prostituţiei.

În drept, fapta inculpaţilor M.V.M. şi I.C.M., care, în baza unor rezoluţii infracţionale unice, în perioada iulie 2008-februarie 2009, împreună, au recrutat prin înşelăciune, un număr de 14 persoane de sex feminin, majore, în special tinere, în realitate urmărind traficarea în scopul practicării prostituţiei sau exploatarea prin muncă (C.S.I. şi M.D.) rezultate produse efectiv (în cazul numitelor W.A., A.M., R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., G.E.E.) sau materializate în forma recrutării prin înşelăciune (cazul numitelor S.A.G., M.D., F.A. şi I.M.E.), promiţându-le locuri de muncă decente ca barman, ospătar sau ajutor în aceste meserii ori menajere în barul H.B. aparţinând inculpaţilor în oraşul L. din Cipru, folosindu-se de imagini şi înscrisuri menite să creeze aparenţa legalităţii propunerilor făcute, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru care tribunalul i-a condamnat pe fiecare dintre inculpaţi la pedeapsa de câte 10 ani închisoare în regim de detenţie.

În drept, fapta fiecăruia dintre inculpaţi, care, în aceeaşi perioadă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună, au redactat, au semnat şi s-au folosit în faţa părţilor vătămate şi a martorilor, dar şi a autorităţilor judiciare române de înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Contracte individuale de muncă”, neînregistrate însă la autorităţile de profil şi în care s-au inserat în mod deliberat menţiuni necorespunzătoare adevărului, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru care tribunalul i-a condamnat pe fiecare dintre inculpaţi la pedeapsa de câte 1 an şi 6 luni închisoare.

Constatând că infracţiunile comise de fiecare dintre inculpaţi au fost săvârşite în forma concursului real, tribunalul, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune, urmând ca aceştia să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în regim de detenţie.

La reţinerea vinovăţiei celor doi inculpaţi, tribunalul a avut în vedere întreaga probaţiune administrată în cursul urmăririi penale precum şi probaţiunea administrată în cursul cercetării judecătoreşti; astfel, teza de nevinovăţie susţinută de către ambii inculpaţi a fost înlăturată de restul probaţiunii administrate, mai exact declaraţiile părţilor vătămate, care au prezentat elemente concrete cu privire la activitatea desfăşurată de inculpaţi, toate declaraţiile coroborându-se între ele; de asemenea, tribunalul a avut în vedere declaraţiile martorilor audiaţi, inclusiv a investigatorului sub acoperire, audiat în condiţii de contradictorialitate, respectarea însă a identităţii protejate.

De asemenea, elementele care au rezultat în urma interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, dar şi a convorbirilor şi imaginilor în mediu ambiental, autorizate în condiţiile legii, au confirmat pe deplin activitatea infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi şi au format convingerea instanţei cu privire la vinovăţia acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi a modului de executare instanţa a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de sporit al fiecăreia dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia, modalităţile concrete de săvârşire, prin inducerea în eroare a părţilor vătămate şi exploatarea într-un mod josnic a acestora, fiind obligate la practicarea prostituţiei precum şi numărul mare de victime.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât inculpaţii M.V.M. şi I.C.M., cât şi părţile civile W.A., G.A.M. şi O.A.

Prin decizia penală nr. 177/A din 18 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpaţii M.V.M. şi I.C.M. şi partea civilă O.A. împotriva sentinţei penale nr. 443 din 2 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureş, pe care a desfiinţat-o sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, a deducerii arestului preventiv din pedeapsa aplicată inculpatei I.C.M. şi a cuantumului despăgubirilor civile acordate părţii civile O.A. şi judecând cauza în aceste limite:

A redus pedepsele aplicate inculpatului M.V.M., de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. şi de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

A redus pedepsele aplicate inculpatei I.C.M., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. şi de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpată cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei I.C.M. perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 12 noiembrie 2010 până la 30 martie 2012 .

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii în solidar să plătească despăgubiri civile cu titlu de daune morale, în cuantum de 5.000 de euro sau echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă O.A.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile W.A. şi G.A.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A stabilit onorariu avocaţial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 750 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat părţile civile W.A. şi G.A.M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de câte 500 RON din care, câte 150 reprezintă onorariu avocaţial, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că inculpatei I.C.M. nu i s-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, deoarece aceasta s-a sustras urmăririi penale fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare.

S-a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei cuprinse în art. 263 C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi trafic de persoane.

Cu privire la faptul că nu a fost respectată publicitatea şedinţei de judecată la termenul din 4 ianuarie 2011 şi nu a fost prezentă la judecată a rezultat că în şedinţa publică din 4 august 2009 instanţa a pus în discuţia părţilor incidenţa dispoziţiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., apoi a declarat şedinţă secretă pe tot parcursul procesului. În şedinţa nepublică din 4 ianuarie 2011 instanţa a pus în discuţie reunirea cauzelor, iar acest fapt s-a apreciat că nu atrage nulitatea absolută a hotărârii.

S-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este motivată, judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit.

Cu privire la infracţiunea de trafic de persoane din conţinutul acesteia au fost înlăturate actele materiale săvârşite de părţile vătămate A.M. şi G.E.E., iar în ceea ce priveşte actele materiale comise faţă de părţile vătămate W.A., R.M.L., G.G. acestea au fost pe deplin dovedite.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată W.A., declaraţia acesteia a fost apreciată a fi susţinută şi de depoziţia martorei C.V., mama acesteia, considerându-se că a reţinut instanţa de fond în mod corect, că partea vătămată a fost nevoită să practice prostituţia, neavând nici o altă sursă de venit. Susţinerile formulate în apărare, potrivit cărora partea vătămată avea posibilitatea să se adreseze poliţiei cipriote, că avea actul de identitate asupra sa şi dispunea şi de resurse financiare, încercând să se acrediteze ideea că practicarea prostituţiei a fost opţiunea părţii vătămate au fost contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, materialul probator administrat în cauză, inclusiv notele de redare a convorbirilor telefonice, a confirmat că inculpaţii au reuşit să-i creeze părţii vătămate o dependenţă financiară menită să o silească să accepte condiţiile. Această stare de fapt este confirmată şi de declaraţiile celorlalte părţi vătămate respectiv R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., S.A.G., M.D., F.A. precum şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond a fost apreciată ca şi corectă şi sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpaţilor faţă de părţile vătămate R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., S.A.G., M.D., F.A. şi I.M.E., starea de fapt fiind reţinută atât pe baza depoziţiilor părţilor vătămate cât şi pe baza declaraţiilor martorilor M.V.M., S.A., R.S.T., G.I., H.H., B.M.F., G.V.L., R.A.L., C.M.C., S.M., M.D.A., B.I., M.C., I.C., L.R.D.

În consecinţă, vinovăţia inculpaţilor sub aspectul reţinerii celor două infracţiuni reţinute în sarcina lor a fost apreciată ca fiind corect reţinută, iar pronunţarea unei soluţii de achitare a acestora nu s-a justificat.

Cu privire la actul material reţinut faţă de partea vătămată R.G., s-a reţinut că inculpatul M.V.M. nu a fost trimis în judecată pentru acest act material, iar din cuprinsul hotărârii instanţei de fond a rezultat că nu a fost reţinută vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de persoane faţă de această parte vătămată. Astfel, prin hotărârea instanţei de fond s-a reţinut vinovăţia celor doi inculpaţi pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane faţă de 14 părţi vătămate, fără a se face referire la partea vătămată R.G. Apărările formulate de inculpată în sensul că, în lipsa unei căi de atac promovate de parchet acest act material nu mai poate fi reţinut au fost apreciate fondate astfel că, instanţa a înlăturat şi actul material reţinut faţă de partea vătămată R.G.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de sporit al fiecăreia dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia, modalităţile concrete de săvârşire, prin inducerea în eroare a părţilor vătămate şi exploatarea într-un mod josnic a acestora, fiind obligate la practicarea prostituţiei precum şi numărul mare de victime. Curtea a reţinut că întrucât, anterior, inculpaţii au avut o atitudine corespunzătoare, din fişa de cazier judiciar a acestora rezultând că nu au antecedente penale, iar pe parcursul derulării procesului în faţa instanţei de apel au avut o conduită conformă, prezentându-se la toate termenele de judecată, motiv pentru care a redus pedeapsa aplicată inculpaţilor prin reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora, astfel: de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. şi de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. şi 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.V.M. şi de la de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. şi de la 1 an şi 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata I.C.M.

Apelul declarat de inculpata I.C.M. a fost considerat fondat şi sub aspectul deducerii perioadei arestului preventiv.

Astfel, p rin încheierea penală nr. 162 din 26 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1375/100/2009 al Tribunalului Maramureş s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I.C.M. pe timp de 30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare ce s-a emis în baza acestei încheieri, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 29 noiembrie 2010 Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul naţional Interpol a transmis prin fax instanţei o adresă prin care se aduce la cunoştinţă faptul că inculpata I.C.M. va fi extrădată din Cipru şi că urmează să ajungă în România pe data de 4 decembrie 2010.

Având în vedere că inculpata I.C.M. a fost prezentată în instanţă la data de 4 decembrie 2010, prin încheierea penală din data de 4 decembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 8580/100/2010, tribunalul a dispus punerea în executare a mandatului de arestare din 26 martie 2009, emis în lipsă, în Dosarul nr. 1375/100/2009 pe numele inculpatei, măsura arestării preventive a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 4 decembrie 2010 până la data de 2 ianuarie 2011 inclusiv.

În cauză s-a solicitat atât Ministerului Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară cât şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol să comunice data la care inculpata I.C.M. a fost reţinută în Cipru în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă întrucât prin hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-a dedus doar perioada, începând cu data de 4 decembrie 2010. Nici una dintre instituţiile cărora li s-au solicitat aceste relaţii nu au fost în măsură să comunice informaţiile respective, din acte rezultând doar că Interpol Nicosia Cipru a comunicat că la data de 16 noiembrie 2010 a fost aprobată extrădarea către autorităţile române. Curtea a apreciat ca fiind veridice afirmaţiile inculpatei conform cărora a fost reţinută de autorităţile cipriote în data de 12 noiembrie 2012 raportat la faptul că a fost aprobată extrădarea în data de 16 noiembrie 2012 şi este evident că, derularea procedurii de punere în executare a mandatului de arestare, presupunea reţinerea inculpatei cel puţin cu câteva zile înainte de a fi prezentată autorităţilor cipriote în vederea executării mandatului.

În consecinţă, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei I.C.M. durata perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 12 noiembrie 2010 până la 30 martie 2012.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de părţile civile W.A. şi G.A.M., împotriva aceleiaşi sentinţe penale, s-a reţinut că instanţa de fond a dispus în mod corect obligarea în solidar a celor doi inculpaţi la plata despăgubirilor civile în favoarea părţilor civile în sumă de câte 7.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii efective.

Cele două părţi vătămate s-au constituit părţi civile în cauză în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond solicitând obligarea celor doi inculpaţi la plata despăgubirilor civile reprezentând daune materiale şi morale. Raportat la probele existente la dosarul cauzei, soluţia instanţei de fond de obligare a celor doi inculpaţi la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale acordate părţilor civile a fost considerată legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă O.A., aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro, constituire ce a fost menţinută de partea civilă şi cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, instanţa apreciind justificate pretenţiile civile formulate în cauză de această parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii I.C.M. şi M.V.M.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., apreciind că, în mod nejustificat, s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, aceştia având o atitudine nesinceră, inculpata I.C.M. sustrăgându-se urmăririi penale, precum şi gravitatea faptelor săvârşite, motiv pentru care solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi majorarea cuantumului pedepsei.

Inculpaţii M.V.M. şi I.C.M. şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 4, 5, 9, 10, 17, 18, 14 C. proc. pen., solicitând:

- în principal, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării la prima instanţă pentru următoarele considerente: ambele instanţe nu au dat curs solicitărilor inculpaţilor de a se dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât au fost încălcate grav dispoziţiile privind desfăşurarea urmăririi penale, inclusiv dispoziţii privind prezentarea materialului de urmărire penală şi dreptul la apărare.

Privind pe inculpatul M.V.M. aproape toate depoziţiile părţilor vătămate/civile au fost consemnate anterior organizării flagrantului, probele fiind preconstituite fără ca inculpatul să-şi poată face apărări în cauză; cererile privind reaudierea părţilor vătămate, audierea unor martori, efectuarea de confruntări au fost nelegal respinse deşi erau contraziceri, flagrante în declaraţii, iar inculpatul avea dreptul să formuleze întrebări, să explice anumite situaţii. Astfel s-au încălcat principiile care guvernează procesul penal, art. 202 C. proc. pen. şi principiul echităţii şi al egalităţii armelor.

Se arată că a fost încălcat şi dreptul la apărare al inculpatului M.V.M., inclusiv la momentul prezentării materialului de urmărire penală, când la dispoziţia acestuia şi a apărării au fost puse două volume în care se aflau legate şi numerotate actele de urmărire penală, când de fapt au existat trei volume, lucru arătat şi dovedit, dar de care instanţele nu au ţinut cont. Practic inculpatul şi apărătorii lui nu au luat cunoştinţă despre întreg materialul de urmărire penală încălcându-se dispoziţiile art. 250 C. proc. pen. care duc la aplicarea dispoziţiilor art. 197 C. proc. pen.

Nu s-au pus la dispoziţie, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nici CD-urile privind prinderea în flagrant a inculpatului, nici materialele găsite la el, nici suporţii magnetici pe care erau înregistrate convorbirile ambientale etc.

Inculpata I.C.M. arată că i-au fost încălcate toate drepturile, inclusiv dreptul la apărare, acesteia nici măcar nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală invocându-se prevederile art. 254 alin. (1) C. proc. pen., deşi erau incidente dispoziţiile art. 261 alin. (2) C. proc. pen. (procurorul procedează la prezentarea materialului dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus).

Parchetul cunoştea foarte bine faptul că inculpata a fost arestată în Cipru şi urma sa fie predată autorităţilor române, mai mult, în rechizitoriu se arată că aceasta urmează a fi citată la Penitenciarul Gherla.

Inculpata I.C.M. a arătat că practic, oficial, nici nu a cunoscut că s-a demarat faţă de ea o procedură penală.

Nu a fost niciodată citată legal nici măcar în faţa instanţelor de judecată în legătură cu mandatul de arestare, încălcându-se astfel drepturile acesteia, în special dreptul la apărare. Există la dosar procesul-verbal prin care Tribunalul Maramureş a constatat că nu se poate realiza telefonic procedura de citare a inculpatei.

În privinţa sentinţei penale nr. 443 din 2 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş, inculpaţii au arătat că există două cazuri de nulitate absolută, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 290 C. proc. pen. cu privire la publicitatea şedinţei şi dispoziţiile art. 314 C. proc. pen. cu privire la prezenţa inculpatului arestat, cazuri ce atrag conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nulitatea absolută, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, art. 385⁹ pct. 4 şi 5 C. proc. pen.

Astfel, inculpata I.C.M. a fost trimisă în judecată în Dosarul nr. 8580/100/2010, iar la termenul din 4 ianuarie 2011 s-a pus în discuţie din oficiu conexarea acestui dosar cu dosarul inculpatului M.V.M., Dosar nr. 2107/100/2009 cu toate că acest aspect nu era atributul acestei instanţe, iar la apelul nominal a fost prezentă doar inculpata, nefiind prezent inculpatul.

La termenul din 4 ianuarie 2011, de această dată în Dosarul nr. 2107/100/2011, Tribunalul Maramureş a dispus de asemenea conexarea dosarelor, la apel fiind prezent doar inculpatul M.V.M., şedinţa fiind nepublică.

Conform art. 35 şi 36 C. proc. pen. competentă să dispună conexarea şi să judece cauzele reunite este instanţa mai întâi sesizată, în cazul de faţă instanţa sesizată cu judecarea dosarului inculpatului M.V.M.

Datorită faptului că ambele dosare au avut acelaşi judecător, acesta a omis să mai respecte procedura şi a hotărât reunirea cauzelor de două ori, situaţia nelegală, iar la fiecare cerere de conexare a fost lipsă de procedură cu unul din inculpaţi, iar în ceea ce priveşte pe inculpata I.C.M. care era arestată preventiv, acest viciu nu poate fi acoperit prezenţa ei fiind obligatorie conform art. 314 C. proc. pen.

În dosarul inculpatului M.V.M. a fost discutată conexarea dosarelor în şedinţă secretă când, şedinţa trebuia să fie publică.

În cazul dosarului inculpatei I.C.M., în opinia acesteia, instanţa trebuia să trimită dosarul la dosarul inculpatului M.V.M., unde urma să se discute conexarea, reunirea cauzelor în prezenţa tuturor părţilor şi a apărătorilor, respectându-se astfel prevederile legii.

Inculpaţii şi-au întemeiat recursul şi pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., considerând că hotărârea instanţei de fond este practic nemotivată, cât şi pe pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale făcute de inculpaţi de natură să le garanteze drepturile lor.

Astfel, instanţa de fond nu a ţinut cont de nici unul din argumentele şi probele invocate de inculpaţi în apărarea lor, respectiv declaraţiile lor, ale persoanelor audiate în Cipru, ale martorilor care au dat declaraţii în favoarea lor etc., instanţa nefăcând nici o referire şi a luat de bun numai declaraţiile părţilor vătămate pline de contradicţii.

Instanţa, în opinia recurenţilor, era obligată să examineze efectiv argumentele invocate de inculpaţi şi problemele esenţiale care i-au fost supuse judecăţii şi să cuprindă toate aceste analize în motivarea hotărârii, în mod detailat.

De asemenea, instanţa la fel, cum au procedat şi organele de urmărire penală, a respins cele mai importante cereri în probaţiune formulate de inculpaţi. Astfel, solicitarea de audiere prin comisie rogatorie a unor persoane din Cipru a fost respinsă ca nefiind utilă, încheiere din 23 august 2011.

Această probă nu a fost considerată utilă când pretinsele infracţiuni au fost săvârşite în Cipru, iar audierea unor persoane care cunosc relaţiile dintre inculpaţi şi părţile vătămate ar putea duce la aflarea adevărului.

A fost mai uşor pentru ambele instanţe să considere adevărate declaraţiile confuze şi făcute procauza de aşa zise părţi vătămate şi, caz foarte grav, să facă mereu referire la faptul că autorităţile cipriote sunt corupte.

Inculpaţii au considerat că sunt argumente îndestulătoare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanţa de fond, art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) cu referire la art. 385⁹ pct. 4, 5, 9, 10 C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea celor doi inculpaţi în baza art. 385⁹ pct. 18 cu aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni care se reţin în sarcina lor.

A mai solicitat inculpata achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru actul material al infracţiunii de fals, 290 C. pen., privind partea vătămată M.D. deoarece contractul nu există, astfel încât nici fapta nu există, şi în baza aceloraşi prevederi, a solicitat achitarea pentru contractele încheiate cu părţile vătămate R.G., O.A., F.A. şi I.M.E. pentru că aceste contracte nu au fost semnate de inculpată.

În privinţa infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. d) C. pen. s-a învederat faptul că niciunul dintre inculpaţi nu a săvârşit această infracţiune, lipsind latura obiectivă şi subiectivă.

Incriminarea se bazează numai pe declaraţiile contradictorii şi vădit interesate ale părţilor vătămate şi pe declaraţiile lipsite de concludentă ale unor martori.

S-a arătat că în toate fazele procesului penal ambii inculpaţi au negat săvârşirea faptelor, în sensul că părţile vătămate nu au fost recrutate în scopul explorării lor, nu au fost înşelate în nici un fel cu privire la activitatea pe care o vor desfăşura în Cipru, au fost remunerate pentru munca depusă în baza unor contracte legal încheiate şi pentru care s-au plătit toate taxele la organele fiscale cipriote care efectuau dese controale pentru a vedea în ce condiţii se desfăşoară activitatea localului.

Ceea ce făceau părţile vătămate după ce terminau programul de lucru era treaba lor, acest aspect nu îi privea pe cei doi inculpaţi.

Cu privire la partea vătămată M.D., aceasta a luat legătura cu inculpaţii pentru a pleca în Cipru, dar s-a răzgândit pentru că soţul ei nu a fost de acord cu acest lucru.

La fel partea vătămată S.A.G., s-a întâlnit cu inculpaţii care i-au prezentat oferta de muncă, i-au cumpărat şi biletul de avion, dar ea s-a răzgândit şi nu a mai plecat în Cipru. Aceasta a fost audiată numai în faza de urmărire penală.

Faţă de aceste două părţi vătămate se reţine săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în forma racolării prin înşelăciune, dar în opinia recurenţilor această infracţiune nu subzistă şi se impune achitarea inculpaţilor.

Inculpaţii arată că declaraţiile celorlalte părţi vătămate sunt pline de contradicţii, conţin o mulţime de neadevăruri şi sunt făcute procauza, sunt declaraţii tip, organele de cercetare penală nici măcar nu au încercat să facă o diversificare a acestor relatări: au cunoscut pe inculpaţi şi au crezut în ceea ce aceştia relatau despre condiţiile de muncă, în Cipru au fost nevoite să se prostitueze pentru că nu aveau bani, inculpaţii nu au exercitat violenţe asupra lor, dar le ameninţau şi le terorizau psihic, nu au sesizat organele de poliţie locală pentru că erau corupte, în contract era prevăzută o clauză că prostituţia este interzisă (clauză interpretată de organele de cercetare penală în defavoarea inculpaţilor).

Pentru a nu fi ele inculpate pentru practicarea prostituţiei, părţile vătămate s-au prevalat de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 care le asigură impunitatea şi incriminează pe inculpaţi de fapte ce nu pot fi dovedite concret şi cu probe obiective.

Astfel, în rechizitoriu în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de 10 părţi vătămate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de prostituţie.

Inculpaţii arată că în aceste condiţii este evident faptul că aşa zisele părţi vătămate au tot interesul să declare împotriva inculpaţilor pentru a se apăra şi pentru a obţine şi sume de bani drept „daune morale”.

Acuzele aduse inculpaţilor şi preluate de organele de cercetare penală fără o analiză specifică şi neţinând cont de apărările inculpaţilor în opinia acestora nu se confirmă pentru următoarele considerente:

- părţile vătămate puteau oricând să anunţe organele de poliţie sau rudele, prietenii din ţară că sunt exploatate; toate aveau telefoane mobile pe care le puteau folosi nestingherite ceea ce au şi făcut, aveau acces Ia internet, secţia de poliţie era lângă apartamentul unde locuiau, casa era amplasată pe o arteră foarte circulată, iar uşa era totdeauna deschisă, au avut în posesie cărţile de identitate pe care le-au şi prezentat la Serviciul de imigrări, relevante fiind declaraţia părţii vătămate G.A.M., „telefonul nu mi-a fost luat, am avut acces şi la un internet-cafe”, cât şi declaraţia părţii vătămate F.A., „nu mi s-a luat buletinul, eram liberă să ies din casă oricând doream, aveam cheia de la casă”.

- părţile vătămate nu au fost obligate să practice prostituţia, nu au fost ameninţate nu erau obligate să iasă cu clienţii, ieşeau în oraş nesupravegheate, fiecare făcea ce dorea în timpul liber.

Ele aveau posibilitatea să-şi găsească în Cipru alt loc de muncă, erau multe oferte, iar în apropierea locuinţei erau un oficiu pentru forţele de muncă; exista chiar un ziar care conţinea oferte de lucru în limba română.

Nu au existat ameninţări din partea inculpaţilor, iar în declaraţiile din instanţă părţile vătămate nu au putut să arate în ce constau acestea, nuanţând în sensul că li se adresau cuvinte jignitoare.

Inculpaţii arată că acuzarea, vrând neapărat condamnarea inculpaţilor, nu a putut invoca violenţa fizică, privarea de libertate, s-a pretins că acţiunea de „constrângere” s-a realizat pe plan psihic şi prin lipsirea de bani, înfometarea părţilor vătămate.

Această variantă, în opinia inculpaţilor, este infirmată categoric de probele dosarului, chiar de declaraţiile părţilor vătămate care şi-au permis să-şi cumpere haine, cosmetice, să trimită bani în ţară, să plătească nenumăratele convorbiri telefonice pe care le efectuau.

Există la dosar şi poze făcute în Cipru în perioada în discuţie în care părţile vătămate numai înfometate nu apar.

Totul a pornit de la partea vătămată R.S.T. Loredana care era invidioasă pe inculpaţi şi căuta să se erijeze în liderul acestor tinere pe care le-a instigat împotriva lor.

Dacă aceasta a practicat prostituţia în Cipru este pentru că asta a fost alegerea ei nu pentru faptul că inculpaţii ar fi ameninţat-o că îi vor spune acest lucru soţului ei.

De fapt, soţul ei a venit şi el în Cipru unde nu a lucrat deloc, complăcându-se să trăiască din banii câştigaţi de soţia chiar şi prin aceste mijloace pe care le cunoştea.

Inculpaţii nu au mai dorit să colaboreze cu soţii R.S.T. şi le-au solicitat să plece, iar drept răzbunare partea vătămată R.M.L. a făcut o plângere la poliţie care s-a dovedit a fi neîntemeiată.

Unele părţi vătămate s-au plâns de faptul că au trebuit să-şi plătească biletul de avion, cazarea şi masa, hainele şi cosmeticele.

În primul rând de la început au ştiut că trebuie să returneze banii pentru biletul de avion şi să-şi plătească cazarea, iar celelalte lucruri era normal să şi le achite, în timp ce ele trimiteau bani acasă, declaraţie parte vătămată W.A.: „am trimis în România circa 200-300 euro”.

Majoritatea părţilor vătămate au susţinut că nu au reclamat această stare de lucruri organelor de poliţie cipriote pentru că acestea ar fi corupte, acuzaţii vădit nefondate făcute de nişte persoane interesate numai să câştige cât mai mulţi bani indiferent de mijloace.

S-a solicitat achitarea celor doi inculpaţi şi în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Se reţine că inculpaţii au redactat, semnat înscrisuri intitulate „Contracte individuale de muncă”, neînregistrate însă la autorităţile de profil şi în care au înserat deliberat menţiuni necorespunzătoare adevărului.

Ambele afirmaţii, în opinia inculpaţilor, sunt eronate. În ceea ce priveşte neînregistrarea contractelor la autorităţile din România încă din faza de urmărire penală şi chiar în cuprinsul rechizitoriului rezultă faptul că există posibilitatea încheierii contractului individual de muncă între cele două părţi direct cu angajatorul în Cipru, contractele de muncă fiind supuse legislaţiei din această ţară.

Cipru nu a restricţionat accesul pe piaţa forţei de muncă a cetăţenilor români după data de 1 ianuarie 2007, când România a aderată la Uniunea Europeană, iar contractele de muncă au fost încheiate între cele două părţi direct cu angajatorul, firma din Cipru D.M. LTD.

Deci nu s-a încălcat nicio prevedere privind legislaţia muncii după cum toate clauzele înserate în contracte au fost reale nu au existat clauze, necorespunzătoare adevărului cum a susţinut acuzarea.

Datele contractelor erau corecte, de asemenea datele angajatelor erau corecte, salariul era real părţile vătămate au şi plătit contribuţii sociale în Cipru, funcţia era de ajutor ospătar, barman şi prostituţia era interzisă.

Toate prevederile din contracte au fost reale, deci nu subzistă infracţiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen. pentru care s-a solicitat achitarea celor doi inculpaţi.

Inculpaţii au solicitat respingerea cererilor de despăgubiri civile formulate de părţile vătămate, întrucât acestea nu şi-au dovedit pretenţiile (încercări de probaţiune numai cu declaraţii ale rudelor), după cum nu au dovedit nici că au suferit, „daune morale”.

În terţiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1), lit. d) C. pen., menţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (reţinute de instanţa de apel), reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special şi suspendarea executării sub supraveghere, art. 86 C. pen.

Date fiind caracteristicile acestei cauze, date fiind multitudinea de elemente incerte s-a considerat că pot fi aplicate prevederile art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei poate fi realizat şi fără privarea de libertate a inculpaţilor, care de altfel au fost şi în regim de detenţie o bună perioadă de timp.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate, prioritar pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen.

Aşa cum rezultă din conţinutul motivelor de apel depuse în scris la Curtea de Apel Cluj de către inculpata I.C.M. susţinute oral şi de către apărătorul ales al acesteia şi consemnate în practicaua încheierii de şedinţă din 27 septembrie 2012, cât şi din concluziile scrise depuse la dosar, inculpata a formulat critici la adresa hotărârii instanţei de fond, solicitând achitarea pentru infracţiunea de trafic de persoane, cât şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe lângă alte motive care vizau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond sau restituirea cauzei la Parchet, cât şi critici privind soluţionarea laturii civile.

Din analiza conţinutului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a răspuns criticilor vizând restituirea cauzei la parchet, trimiterii spre rejudecare, însă cu privire la solicitările inculpatei privind achitarea pentru infracţiunea de trafic de persoane, instanţa s-a rezumat la a constata că, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă sub aspectul vinovăţiei inculpatei faţă de părţile vătămate R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., S.A.G., M.D., F.A. şi I.M.E. şi făcând trimitere la depoziţiile părţilor vătămate şi ale martorilor.

Or o asemenea motivare încalcă dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă o descriere a faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei (nu o simplă înşiruire de probe), cât şi a celor care au fost înlăturate (nu s-a explicat de ce nu au mai fost supuse analizei şi declaraţiile martorilor care au dat depoziţii favorabile inculpaţilor).

Motivarea reprezintă temeiul propriu-zis al hotărârii, întrucât se arată raţionamentul judecătorului, prezentându-se adoptarea sau respingerea anumitor dispoziţii de drept pozitiv, se expune felul cum au fost încadrate faptele presupus a fi săvârşite în limite strict prevăzute de lege, se expun faptele deduse judecăţii cu argumentarea deductivă sau inductivă a judecătorului, cu silogismele sau temeiurile utilizate după cum indică normele legale.

Înalta Curte constată că, în afara acestor aprecieri generice [ce s-ar fi justificat într-o motivare în care inculpaţii s-ar fi prelevat de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.], nu există nicio descriere cu privire la faptele imputate inculpaţilor, nu rezultă în ce constă latura obiectivă a infracţiunii, care este elementul material concret săvârşit de către aceştia, astfel încât el să corespundă elementului stabilit în abstract de norma de incriminare, cu atât mai mult cu cât inculpaţii învederaseră ca şi critică neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.

De asemenea, instanţa de apel nu a arătat care sunt considerentele pentru care apărarea inculpaţilor, în sensul că nu au comis faptele nu poate fi primită, fără să aducă argumente care să justifice respingerea apărării acestora.

Totodată, instanţa de apel nu face o analiză a probelor care ar dovedi vinovăţia, prin raportare la conţinutul constitutiv al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, face doar o enumerare a martorilor care au dat declaraţii, fără să prezinte elemente relevante din declaraţiile acestora, nearătând de ce nu a luat în considerare probele propuse şi administrate de inculpaţi în susţinerea nevinovăţiei.

Astfel, fără a fi descrisă situaţia de fapt, instanţa omite să prezinte raţionamentul său logico-juridic care să demonstreze suprapunerea, coincidenţa dintre o normă de incriminare şi o stare de fapt dovedită.

Fără prezentarea unui asemenea raţionament logico-juridic instanţa ajunge la concluzia vinovăţiei inculpaţilor prin referire la unele probe administrate care nu au fost analizate.

O asemenea motivare vine în contradicţie cu principiile de drept aplicabile, cu dreptul la un proces echitabil al inculpaţilor.

Instanţele au obligaţia de a-şi motiva hotărârea în vederea garantării bunei administrări a justiţiei, dar şi a drepturilor părţilor la un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel ca justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care aceste apărări i s-au respins (cauza Burg şi alţii c.Franţei, cauza Suominen c.Finlandei).

Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţei de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Este adevărat, aşa cum se arată şi în jurisprudenţa C.E.D.O. că nu trebuie să existe un răspuns la fiecare argument avansat de părţi, însă, din conţinutul hotărârii recurate reiese că instanţa de apel, deşi a constatat existenţa faptei nu a prezentat împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scop în care s-a săvârşit fapta, nu a făcut o analiză a probelor din care să rezulte vinovăţia inculpaţilor, motivele pentru care au fost reţinute unele probe şi de ce au fost înlăturate altele, nu a analizat apărările acestora cu privire la nevinovăţia lor, nu a verificat dacă împrejurările reţinute de instanţa de fond reprezintă adevărul material, complet şi cert (Boldea vs. România), astfel încât instanţa de recurs practic este în imposibilitate de a controla hotărârea instanţei de apel.

Pentru a putea efectua un control al hotărârii în recurs e necesar a se cunoaşte care a fost starea de fapt reţinută de instanţa a cărei hotărâre este atacată şi pe baza căror probe s-a ajuns la această situaţie. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza unei motivări complete a hotărârii recurate.

Instanţa europeană pentru drepturile omului s-a pronunţat constant că argumentele atât ale apărării, cât şi ale acuzării trebuie să fie analizate în hotărâre, pentru ca cei care sunt trimişi în judecată pentru diferite fapte să fie convinşi că judecătorul le-a analizat apărările şi în acest sens să aprecieze şi şansele de reuşită ale unui recurs (cauza Hadjianastassiou c.Greciei).

De altfel şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în acest sens, pentru raţiuni identice în deciziile nr. 1328 din 4 aprilie 2011, nr. 4007 din 5 decembrie 2012, nr. 2721 din 14 iulie 2011, nr. 3018/2004, nr. 2664 din 5 septembrie 2012, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere cele expuse în legătură cu viciile hotărârii atacate, precum şi identitatea între acestea şi cele reţinute în deciziile instanţei supreme, acestea conduc la un raţionament identic „Ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet”=Unde se aplică acelaşi raţionament, se aplică aceeaşi soluţie.

Mai mult, instanţa de prim control judiciar a omis să analizeze şi critica inculpatei cu privire la nevinovăţia în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., aceasta solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru actele materiale cu privire la contractele semnate de martora R.A.L. cu părţile vătămate R.G., O.A., F.A. şi de către I.C. cu I.M.E. şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru actele materiale ale infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la restul contractelor, întrucât lipseşte latura subiectivă.

Or, din considerentele deciziei atacate nu rezultă nicio analiză a criticii recurentei inculpate cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, instanţa de apel a omis să se pronunţe pe apărările inculpatei, respectiv pe declaraţiile acesteia şi ale coinculpatului M.V.M., ale persoanelor audiate în Cipru, ale martorilor B.M.F., A.S., F.A., ale colaboratorului, care în opinia inculpatei demonstrau nevinovăţia.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţe, acestea având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă (cauza Albina c. României).

Astfel, instanţa a omis să analizeze şi să se pronunţe pe o serie de cereri esenţiale în aflarea adevărului, aşa cum impun prevederile art. 3 C. proc. pen.

Nefăcând o analiză a tuturor infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi, neîndreptându-se atenţia, în considerarea prezumţiei de nevinovăţie şi în scopul aflării adevărului spre analizarea probelor din care ar putea reieşi nevinovăţia inculpaţilor, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 287 C. proc. pen.

Faţă de cele reţinute, nemotivarea laturii penale (latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii) a cauzei, motivarea în termeni generali, fără referire la particularităţile cauzei, nepronunţarea asupra unor cereri/probe esenţiale pentru inculpaţi pune părţile în imposibilitate de a critica hotărârea în faţa instanţei de judecată. Astfel, hotărârea este lovită de nulitate, chiar dacă este relativă, produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, motiv pentru care, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile inculpaţilor şi al parchetului şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de apel. Aceasta, prin conformare la efectul devolutiv total, în fapt şi în drept, prevăzut de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., va proceda la prezentarea şi analiza riguroasă din punct de vedere juridic şi logico-formal a probelor ce poartă asupra existenţei faptelor imputate şi din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpaţilor, va răspunde la totalitatea cererilor şi criticilor ridicate de aceştia (inclusiv la criticile dezvoltate prin recursurile promovate de către Parchet şi inculpaţi), iar în esenţă, va administra sau doar va analiza şi interpreta orice alte probe prin care să se atingă scopul procesului penal pornit împotriva inculpaţilor recurenţi, aşa cum este definit prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) C. proc. pen. şi pentru aflarea deplinului adevăr judiciar în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpaţii M.V.M. şi I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 177/A/2012 din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Cluj.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi M.V.M. şi I.C.M., în sumă de suma de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3241/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 3296/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3247/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3247/2013. Penal