ICCJ. Decizia nr. 3236/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3236/2013

Dosar nr. 4159/101/2012

Şedinţa publică din 23 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 139 din 9 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 4159/101/2012, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul B.C.C., prin apărătorul său, iar inculpatul B.C.C. (fără ocupaţie, 12 clase, necăsătorit, fără antecedente penale) a fost condamnat la:

- 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi alin. (3), teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.- parte vătămată fiind D.Ş.;

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. - împotriva părţii vătămate Ţ.E.C.

Conform art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen. - împotriva părţii vătămate Ţ.E.C.;

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., în sensul că s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., împotriva părţii vătămate P.D.A.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, astfel că, în final, va executa pedeapsa principală de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen.

În baza art. art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii din data de 30 martie 2012, ora 17:48 şi până în data de 31 martie 2012, ora 16:48, precum şi a arestării preventive, începând cu 9 aprilie 2012, la zi.

În baza art. 350 alin. (1), rap. la art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului B.C.C.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul B.C.C. să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Conform art. 14 şi 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului B.C.C. să plătească părţii civile R.D.Ş., prin reprezentant legal R.G., suma de 5.000 euro, în echivalentul în RON la momentul plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost admisă acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului B.C.C. să plătească părţii civile P.D.A. suma de 1.200 RON, cu titlu de daune materiale.

S-a luat act de faptul că partea vătămată Ţ.E.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.C.C. la plata sumei de 1.156,84 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către Statul Român, din care 806,84 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar suma de 350 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în faza de judecată.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.C.C. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă R.D.Ş., prin reprezentant legal R.G., reprezentând onorariul apărătorului angajat de aceasta.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în perioada ianuarie - martie 2012, inculpatul B.C. a întreţinut în trei rânduri reiaţii intime cu partea vătămată R.D.Ş., în vârstă de 12 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a exprima un consimţământ valabil.

Astfel, la 21 ianuarie 2012, partea vătămată minoră R.D.Ş. a mers împreună cu prietena ei, martora T.L., în apartamentul lui Ş.I.C., din Vânju Mare, iar acolo i-au întâlnit pe martorul D.A., prietenul martorei T.L., şi pe inculpatul B.C.C., care era în relaţii de prietenie cu partea vătămată minoră din data de 1 decembrie 2011.

Întrucât cei doi băieţi consumau vin, inculpatul a invitat-o pe partea vătămată minoră să deguste şi ea din alcool, după care, i-a solicitat să meargă în camera alăturată, unde au întreţinut relaţii sexuale, martorii rămânând, în tot acest timp, în holul apartamentului.

La 31 ianuarie 2012, în timp ce se deplasa spre şcoală, partea vătămată minoră R.D.Ş. a fost sunată pe telefonul mobil de inculpat şi i-a solicitat să se întâlnească în acelaşi apartament, motivându-i că are să-i spună ceva.

Partea vătămată minoră i-a găsit în apartament pe inculpat şi pe martorul E.A., care consumau vin, iar inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-l însoţească în încăperea alăturată. Întrucât minora a refuzat, inculpatul B.C.C. a luat-o pe aceasta de mână şi a forţat-o să intre în cameră, după care, în această încăpere, inculpatul a tras hainele de pe partea vătămată, i-a rupt acesteia chiloţii, a lovit-o cu palma şi a tras-o de păr, în ciuda opoziţiei acesteia, care a ţipat, cerându-i inculpatului să o lase în pace. În cele din urmă, prin constrângere, inculpatul a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată, fără să folosească prezervativ.

Auzind gălăgie, martorul E.A. a intrat în încăpere, însă raportul sexual se consumase deja, găsind-o pe partea vătămată pe pat, dezbrăcată. Inculpatul i-a propus martorului să întreţină şi el raport sexual cu partea vătămată, însă acesta a refuzat, reproşându-i, totodată, inculpatului că nu aşa trebuie să se poarte cu fetele.

În momentul în care inculpatul a mers la baie, partea vătămată minoră a profitat de împrejurare şi a părăsit apartamentul.

S-a mai reţinut că, în data de 21 martie 2012, după ce partea vătămată a ieşit de la cursurile şcolare, la propunerea inculpatului, aceasta a mers cu inculpatul în apartamentul numitului M.M., unde au întreţinut un raport sexual normal.

În noaptea de 27/28 august 2011, în jurul orei 02:30, inculpatul B.C.C., aflându-se în centul oraşului Vânju Mare, în urma unui conflict spontan cu partea vătămată Ţ.E.C., a lovit-o pe aceasta cu pumnul în faţă, iar cu o sticlă de bere a aruncat şi a spart unul din geamurile autoturismului părţii vătămate, marca F.E., cu nr. de înmatriculare MH-AA-AAA.

La 2 ianuarie 2012, între orele 17:00 - 18:30, partea vătămată P.D.A. se afla în incinta sălii de sport din oraşul Vânju Mare, participând la un meci de fotbal, fapt pentru care a lăsat geaca şi telefonul mobil pe o bancă de lângă teren, la încheierea meciului constatând că telefonul mobil nu se mai afla în locul în care îl lăsase.

În urma cercetărilor penale efectuate de organele de poliţie a rezultat că autorul sustragerii telefonului mobil este inculpatul B.C.C., care s-a aflat pentru o perioadă de timp în sala de sport, plecând înainte de încheierea meciului de fotbal.

În urma verificărilor listingurilor convorbirilor telefonice efectuate după comiterea furtului de pe telefonul respectiv, chiar dacă în acesta se introdusese o altă cartelă, a rezultat că telefonul a fost folosit de inculpatul B.C.C. în nenumărate rânduri, în cursul lunii ianuarie 2012, folosind o cartelă telefonică cu numărul său de telefon, pe care îl avea de mai mult timp şi se afla în memoria telefoanelor mobile ale prietenilor săi.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului B.C.C. (de a întreţine în trei rânduri, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, raporturi sexuale normale cu victima D.A.M. (care avea la acel moment vârsta de 13 ani), profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu ale infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., iar faptele inculpatului B.C.C. (care în noaptea de 27/28 august 2011 l-a lovit cu pumnul în faţă pe Ţ.E.C., iar apoi i-a distrus geamul lateral stânga spate de la autoturismul F.E., cu numărul de înmatriculare 69-AA-AAA) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. şi de art. 217 alin. (1) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat (care în data de 2 ianuarie 2012 i-a sustras părţii vătămate P.D.A. un telefon mobil marca N.E., din incinta sălii de sport din localitatea Vânju Mare) s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., iar nu cea a infracţiunii de însuşirea bunului găsit prevăzută de art. 216 C. pen., întrucât, din declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorului P.V.D. şi din procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală, a rezultat că inculpatul a intrat în posesia acelui telefon mobil prin sustragerea acestuia.

La individualizarea pedepselor (principală, accesorie şi complementară, după caz) instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele patru infracţiuni comise de inculpatul B.C.C., natura infracţiunilor, împrejurările în care au fost comise, urmările produse (de pildă, urmare a comiterii infracţiunii de viol, victima R.D.Ş. are o serie de probleme de natură psihologică, după cum reiese din înscrisul de la dosarul cauzei), persoana şi conduita inculpatului (care anterior a creat în localitatea Vânju Mare o serie de probleme, datorită comportamentului său, constant antisocial, după cum rezultă, de pildă, din ancheta socială de la dosar; pe parcursul cercetărilor a dat declaraţii cu conţinut contradictoriu, iar în final a recunoscut doar unele aspecte, ce reieşeau în mod evident şi din ansamblul probelor ce au fost administrate).

Instanţa de fond a avut în vedere şi menţiunile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, potrivit cărora inculpatul B.C.C. are o capacitate scăzută de apreciere critică a comportamentului său, o capacitate scăzută de conştientizare a consecinţelor unor situaţii potenţial-riscante şi nu prezintă empatie pentru partea vătămată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul B.C.C. şi partea vătămată R.D.Ş.

Partea vătămată R.D.Ş. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, susţinând că în mod nejustificat instanţa de fond a acordat despăgubiri pentru daunele morale într-un cuantum deosebit de mic faţă de suma pretinsă de apelantă, solicitând obligarea inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de 30.000 euro.

Inculpatul B.C.C. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor.

A apreciat că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă împrejurarea că ar fi exercitat acte de violenţă psihică sau fizică asupra părţii vătămate, pentru a o determina pe aceasta să întreţină raporturi sexuale. Dimpotrivă, a învederat că, din declaraţia dată de partea vătămată nemijlocit în faţa instanţei de control judiciar, ca şi din depoziţiile martorilor audiaţi de instanţa de apel, rezultă că aceasta a acceptat să întreţină relaţii intime cu el, nu ar fi avut o atitudine agresivă faţă de minoră, care, cu excepţia situaţiei din luna ianuarie 2012, când ar fi constrâns-o să întreţină relaţii intime, a acceptat această situaţie de fapt.

A solicitat schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracţiunea de viol în varianta prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

A apreciat, de asemenea, că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special, invocând circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, dar şi circumstanţele sale personale, constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea manifestată în faza de urmărire penală şi de cercetare judecătorească, precum şi vârsta sa.

În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa, a susţinut că s-a făcut dovada săvârşirii acestora, dar a solicitat instanţei reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare pentru considerentele expuse anterior.

Prin Decizia penală nr. 163 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul inculpatului B.C.C., a fost desfiinţată sentinţa în parte, sub aspectul laturii penale, şi, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, înlăturându-se sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I cu aplic. art. 41 C. pen. în două infracţiuni prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen.

În baza art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.C. la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 180 alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 200 RON amendă.

În baza art. 217 alin. (1) cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 300 RON amendă.

În baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. e), art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele în cea mai grea, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare - pedeapsă principală şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. - pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale - pedeapsă accesorie.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpat şi dedus arestul preventiv în continuare, la zi.

A fost respins apelul părţii civile R.D.Ş., ca nefondat.

Apelanta-parte civilă a fost obligată la 400 RON, cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa de control judiciar a reţinut că la 22 aprilie 2013, partea vătămată a declarat în faţa instanţei de apel că l-a cunoscut pe inculpat la 31 decembrie 2011 şi că a întreţinut relaţii intime cu acesta, de bună voie, în două rânduri, la 21 ianuarie 2012 şi, respectiv, la 21 martie 2012, iniţial în apartamentul lui Ş.I.C., iar ulterior în apartamentul numitului M.M.

De fiecare dată, partea vătămată a declarat că nu a fost constrânsă în niciun mod de inculpat şi că, implicit, a întreţinut relaţii intime cu acesta de bună voie.

În ceea ce priveşte faptele petrecute la 31 ianuarie 2012, victima a declarat că a fost sunată de inculpat dimineaţa, la orele 07:00, acesta propunându-i să se întâlnească pentru a discuta diverse probleme, inculpatul aflându-se în apartamentul martorului E.A., cu care consuma băuturi alcoolice. Victima a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul, acesta i-a propus să consume băuturi alcoolice, dar minora a refuzat, situaţie în care apelantul a exercitat acte de violenţă împotriva sa, dezbrăcând-o cu forţa şi aplicându-i mai multe lovituri cu palma, peste faţă.

Partea vătămată a opus rezistenţă şi i-a cerut inculpatului să o elibereze, dar acesta a refuzat, situaţie în care a intervenit martorul E.A., care se afla în camera învecinată şi care i-a spus inculpatului "că nu aşa trebuie să se poarte cu fetele".

Inculpatul, care se afla într-o stare evidentă de ebrietate, i-a propus martorului să întreţină şi el relaţii sexuale cu victima, dar acesta a refuzat. După ce i-a aplicat mai multe palme peste faţă şi a tras-o de păr, inculpatului i s-a făcut rău şi s-a deplasat la baie, astfel că victima a putut să părăsească incinta şi să meargă la şcoală.

Prin urmare, pentru fapta din 31 ianuarie 2012 se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol, conform art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.

Pentru această infracţiune instanţa a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice, constatându-se că primele două fapte constituie de fapt infracţiunile de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Având în vedere circumstanţele reale în care s-au comis infracţiunile, constând în acordul manifestat de partea vătămată de a se întâlni de fiecare dată cu inculpatul, dar şi circumstanţele personale ale acestuia, Curtea a apreciat că se impune reţinerea de circumstanţe legale atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa prev. de art. 76 C. pen.

Referitor la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, s-a constatat că acestea au fost comise.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată, faţă de circumstanţele expuse anterior şi de conduita manifestată de aceasta, constând în disponibilitatea de a se întâlni şi de a întreţine relaţii intime cu inculpatul, Curtea a apreciat că în mod just a fost cuantificată suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, urmând să se dispună respingerea apelului declarat, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi pct. 17² C. proc. pen. şi solicitând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume vinovăţia, sau, cel puţin, să fie dată o eficienţă sporită circumstanţelor atenuate şi să-i fie redusă pedeapsa rezultantă, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.

Examinând recursul declarat de inculpatul B.C.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

- deşi a fost declarat în termen, recursul de faţă nu a fost motivat decât oral, cu prilejul dezbaterilor ce au urmat în şedinţa publică de judecată din 23 octombrie 2013, contrar prevederilor 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.;

- în această situaţie, potrivit art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare (întotdeauna) din oficiu;

- decizia atacată a fost pronunţată la 30 aprilie 2013, adică după intrarea în vigoare - la 15 februarie 2013 - a Legii nr. 2/2013;

- în aceste circumstanţe, motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. - având ca finalitate achitarea inculpatului - nu poate fi examinat deoarece, pe de o parte, nu a fost formulat în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată (art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.), iar pe de altă parte, după modificarea adusă prin Legea nr. 2/2013 alineatului (3) al art. 385⁹ C. proc. pen., acest caz de casare nu mai este unul dintre acelea care se iau în considerare întotdeauna din oficiu;

- nici motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. - având ca finalitate reducerea pedepsei - nu poate fi examinat (nici dacă recursul ar fi fost motivat în termen!), deoarece, după modificarea operată prin aceeaşi lege (nr. 2/2013), sus-menţionatul text de lege reglementează un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 163 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 163 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 30 martie 2012 şi arestării preventive de la 9 aprilie 2012 la 23 octombrie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3235/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3240/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 3236/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3236/2013. Penal