ICCJ. Decizia nr. 3235/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3235/2013
Dosar nr. 1349/118/2013
Şedinţa publică din 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 3 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanta în Dosarul nr. 1349/118/2013 inculpatul C.S.M. a fost condamnat la:
- 9 (nouă) ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) art. 76 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.:
În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 10 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului C.S.M.
S-a lăut act că rudele victimei S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză .
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357 - 1382 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi în consecinţă, a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 1.770,83 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. şi 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul C.S.M., la data rămânerii definitive a hotărârii, a mijloacelor materiale de probă constând în: un pantalon de tip bluegeans de culoare albastră (ambalat în coletul nr. A.), o pereche de pantofi tip adidas, de culoare neagră (ambalaţi în coletul nr. B), un pantalon de tip bluegeans de culoare albastru deschis (ambalat în coletul nr. C.), aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanta.
S-a dispus ataşarea la dosar a mijloacelor de probă constând în probe biologice, sigilate în plicuri şi în coletul nr. D., aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.
S-a dispus distrugerea unei pietre din beton (ciment) aflată în coletul nr. E., a unor fragmente din beton sigilate în plic şi a unui nasture din material plastic de culoare neagră cu aţe, sigilat în plic, fără valoare economică şi cu privire la care nu s-a stabilit cine este proprietarul.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul C.S.M. a fost obligat să plătească statului suma de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul C.S.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., întrucât în noaptea de 8 din 9 decembrie 2012, în jurul orelor 23:00, pe fondul unei stări conflictuale spontane ce a avut loc între două grupuri de tineri, i-a aplicat victimei S.A. o lovitură la nivelul capului, cu o piatră de dimensiuni mari, cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul victimei.
În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul C.S.M. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, declarând că recunoaşte acuzaţiile aduse prin actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 8 din 9 decembrie 2012 inculpatul C.S.M., împreună cu F.F.M. şi V.M., s-a deplasat către barul R.P. din E.N., întrucât martorul C.C. a expediat un mesaj telefonic către F.F.M., V.M. şi G.M., în care indica faptul că se află la barul R.P. şi că are o problemă, în sensul că un băiat îi caută ceartă şi intenţionează să-l bată; înainte de a pleca către bar inculpatul C.S.M. l-a contactat telefonic pe C.C., care i-a confirmat incidentul. După ce inculpatul C.S.M. şi F.F.M., V.M. şi G.M. s-au întâlnit în faţa localului cu C.C., acesta din urmă Ie-a comunicat că starea de conflict s-a liniştit şi nu mai are nevoie de ei, motiv pentru care cei patru au plecat spre domiciliu, dar după câteva minute, C.C. a revenit cu un telefon şi Ie-a comunicat că are din nou probleme cu acel tânăr, astfel că inculpatul şi cei trei martori s-au deplasat din nou către bar.
Când inculpatul C.S.M. şi martorii F.F.M., V.M. şi G.M. au ajuns în faţa barului, deja C.C. şi R.G. se agresau reciproc, astfel că inculpatul C.S.M. şi martorii F.F.M., V.M. şi G.M. s-au apropiat de locul conflictului şi au intervenit în scopul de a-l depărta pe C.C.
Din interiorul barului au ieşit mai multe persoane, printre care S.B., T.G., P.M., B.V., dar şi victima S.A., care făceau parte din grupul de prieteni ai numitului R.G., astfel că a continuat altercaţia între grupul de prietenei ai numitului C.C. şi cel al numitului R.G.
În timpul acestui conflict inculpatul C.S.M. a luat o piatră de dimensiuni mari, pe care a aruncat-o de la distanţă mică către victima S.A., care a fost lovită în zona capului, ceea ce antrenat căderea la sol a victimei, unde a şi rămas până la intervenţiei unui echipaj medical de pe o ambulanţă. Victima S.A. a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, dar a decedat la data de 11 decembrie 2012.
Din raportul de expertiză medico-legală din 20 decembrie 2012 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, moartea victimei S.A. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral închis ce poate data din noaptea de 08/09 decembrie 2012, iar leziunile situate la nivelul capului au legătură directă cu cauzele morţii; s-a constatat existenta unui focar de fracturi la nivelul craniului, în zona parieto-temporală stângă, produse prin lovire cu corp dur, respectiv în zona osului occipital, produse prin lovire de un plan dur; s-au mai constatat leziunile la nivelul toracelui posterior, produce prin lovire de corpuri dure şi leziuni faciale produse prin lovire cu corp dur.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. Astfel, în ce priveşte pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, tribunalul a apreciat că acesta este relativ mediu (în raport cu pericolul social abstract al infracţiunii de omor calificat), având în vedere că inculpatul a acţionat intempestiv-nepremeditat, cu intenţie indirectă, sub presiunea psihologică a momentului, având teama de a nu fi lovit de membrii grupului advers, dar şi „loialitatea" de a participa, alături de prietenii săi, la confruntarea fizică dintre cele două grupuri.
În ce priveşte persoana şi conduita anterioară a inculpatului, tribunalul a reţinut că inculpatul avea 18 ani împliniţi la data faptei, pregătire 11 clase, necăsătorit, fără copii, elev, fără antecedente penale, iar în timpul cercetărilor a avut o comportare parţial sinceră, la începutul urmăririi penale acesta a negat comiterea faptei, dar nu şi participarea sa la starea conflictuală, dar ulterior a recunoscut fapta comisă, dând dovezi că regretă producerea acesteia.
Împotriva sentinţei penale 152 din 03 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 1349/118/2013 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul C.S.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerând că aplicarea unei pedepse sub minimul special nu este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, în raport cu gradul de pericol social al faptei reţinerea circumstanţei atenuante fiind nejustificată.
Inculpatul C.S.M. a solicitat reducerea pedepsei până la un cuantum care să permite suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, invocând conduita sinceră şi datele personale favorabile.
Prin decizia penală nr. 84/P din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Constanţa şi de inculpatul C.S.M., împotriva sentinţei penale nr. 152 din 03 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 1349/118/2013.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi a fost dedusă prevenţia de la 03 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.S.M. a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că, evaluând coroborat toate datele privind contextul în care a fost comisă fapta, dar şi acţiunea efectivă a inculpatului, datele personale favorabile ale acestuia , conduita sa procesuală corectă, s-a constat prima instanţă a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei, de urmarea produsă, constând în decesul unei persoane tinere, dar şi de persoana inculpatul, care a fost implicată în mod accidental în conflict, dat fiind că nu era cunoscut ca o persoană cu potenţial şi înclinaţii agresive.
Pedeapsa de 9 ani închisoare s-a apreciat că asigură un just echilibru al tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, motiv pentru care nu au fost primite nici criticile procurorului, în sensul majorării pedepsei, dar nici cele ale inculpatului, în condiţiile în care s-a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar datele personale favorabile au fost un factor decisiv, alături şi de circumstanţele reale de comitere a faptei, la reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., ceea ce a avut ca efect coborârea pedepsei sub minimul special redus, de 10 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii inculpatul C.S.M. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 combinat cu pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, în principal, o reindividualizare a pedepsei în sensul stabilirii unui cuantum care să permită fi suspendarea executării, potrivit art. 861 C. pen., sau în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei şi executarea acestei în regim privativ de libertate.
Examinând recursul declarat de inculpatul C.S.M. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie 28 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, cu consecinţa schimbării modalităţii de executare a acesteia, în sensul suspendării sub supraveghere potrivit art. 86 C. pen., sau reducerea cuantumului acesteia, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, regfementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 84/P din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit.. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de de 450 RON, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 84/P din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2012 la 23 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3202/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3236/2013. Penal → |
|---|
