ICCJ. Decizia nr. 3391/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3391/2013
Dosar nr. 197/122/2013
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 391 din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 197/122/2013 al Tribunalului Giurgiu s-au dispus următoarele:
În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., fără antecedente penale, la 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri (parte vătămată A.C.D.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri (parte vătămată G.A.I.V.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri (parte vătămată G.A.M.G.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 06 octombrie 2012 la zi.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. şi art. 1357 din Noul C. civ., au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile A.R. şi A.C.D., în nume propriu şi în numele minorilor G.A.M.G. şi G.A.I.V.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.R. suma de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale şi echivalentul în RON al sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.C.D. suma de 10.000 RON cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale şi suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.A.M.G., reprezentat de mama sa, A.C.D., echivalentul în RON al sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.A.I.V., reprezentată de mama sa, A.C.D., echivalentul în RON al sumei de 20.000 euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 150 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. T.I.) până la prezentarea apărătorului ales.
În baza art. 38 C. proc. pen., s-a disjuns judecarea cauzei cu privire la inculpaţii I.C. fostă A.C., I.M. şi R.D. fost A. şi s-a dispus formarea unui nou dosar, pentru care s-a fixat termen de judecată la 12 iunie 2013.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 453/P/2012 din 31 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 197/122/2013 din 31 ianuarie 2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, violare de domiciliu în forma agravantă, rele tratamente aplicate minorului şi loviri sau alte violenţe (3 fapte), prev. de art. 183 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 306 C. pen. şi art. 180 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.C. fosta A., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu în forma agravantă, tâlhărie în forma agravantă şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. , art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu în forma agravantă şi lovire sau alte violenţe (2 fapte), prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 180 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., toate cu art. 33 lit. a) C. pen. şi R.D. fost A., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu forma agravantă şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 06 octombrie 2012, organele de urmărire penală au fost sesizate prin serviciul naţional de urgenţă 112 de către numita A.C.D. cu privire la faptul că în locuinţa sa din comuna D., sat P., a pătruns prin violenţă şi fără drept numitul A.M., împreună cu mai multe persoane, printre care şi sora acestuia.
În urma actelor de violenţă exercitate de inculpatul A.M. a rezultat decesul numitului A.G., tatăl părţii vătămate A.C.D.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 10 aprilie 2013, inculpatul A.M. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost descrise prin rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care şi le-a însuşit şi doreşte să beneficieze de prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Analizând probele administrate în cauză, cu privire la inculpatul A.M., instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul anterior menţionat s-a aflat într-o relaţie de concubinaj cu partea vătămată A.C.D., aceştia având un copil împreună, respectiv minora A.Ş.G., în vârstă de patru luni.
În urma violenţelor conjugale, numita A.C.D. nu a mai dorit să locuiască cu inculpatul, iar la data de 06 octombrie 2012, aceasta se afla la domiciliul tatălui său A.G., din sat P., comuna D., împreună cu copilul minor A.Ş.G. În imobilul din satul P., la data săvârşirii faptelor, locuiau A.C.D., împreună cu copiii minori G.A.I., G.A.M.G., A.Ş.G., părinţii săi A.G. şi A.R., precum şi minora T.V.A.
Aflând că numita A.C.D. nu se mai întoarce la domiciliu, inculpatul A.M. a decis să ia copilul de la aceasta.
La data de 06 octombrie 2012, în jurul orei 11:30, martorul B.M.L. a fost contactat telefonic de către inculpatul I.M., care l-a rugat să vină cu autoturismul său pentru a merge în comuna D., sat P., deoarece inculpatul A.M. doreşte să îşi ia copilul.
În jurul orei 12:30, martorul B.M.L. s-a deplasat cu autoturismul personal marca D.C. la stâna de oi de pe şos. B. din municipiul Giurgiu, de unde i-a luat pe I.M., I.C. şi A.M. Cei patru au plecat spre satul P., iar la intersecţia cu str. P.G. l-au luat şi pe inculpatul R.D.
Când au ajuns în dreptul imobilului unde locuia numitul A.G., inculpatul A.M. i-a cerut martorului B.M.L. să oprească autoturismul.
În jurul orei 13:00, după ce a ajuns la domiciliul numitului A.G., inculpatul A.M. a pătruns prin efracţie (escaladarea gardului) în curtea celui dintâi. După ce a pătruns în curte, a descuiat poarta. Inculpatul A.M. a pătruns în imobil unde l-a întâlnit pe numitul A.G., tatăl concubinei sale. Acesta i-a cerut să plece, dar a fost lovit cu un pumn în zona feţei de către numitul A.M.
A.G. a ripostat lovindu-l, la rândul său, pe A.M., care l-a prins cu mâinile de gât, sugrumându-l până ce A.G. a căzut pe pat. Inculpatul A.M., în timpul agresiunii îndreptate împotriva numitului A.G., i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă şi părţii vătămate, minora G.A.I.V. şi a trântit-o la podea.
Inculpatul A.M. a ieşit din cameră a urmărit-o pe concubina sa, numita A.C.D., care se refugiase într-o altă camera a imobilului, încuind uşa. Inculpatul A.M. a spart geamurile de la uşă şi a scos uşa din balamale, intrând în cameră, a agresat-o pe A.C.D.
În acest moment, fiul părţii vătămate, în vârstă de 12 ani, G.A.M.G., a încercat să îl oprească pe inculpatul A.M., dar acesta i-a aplicat un pumn în zona feţei şi o lovitură de picior în spate (cauzându-i leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale).
Între timp, numitul A.G. şi-a revenit şi, venind în camera unde se afla fiica sa, a încercat să o apere, dar a fost prins de gât şi sugrumat de către A.M., moment în care a căzut la pământ şi s-a lovit cu capul de un aparat de sudură, pierzându-şi cunoştinţa. Numitul A.G. a rămas inconştient, urmare a aspirării conţinutului gastric a decedat prin asfixie mecanică.
În timp ce numitul A.G. se afla inconştient şi în agonie, numitul A.M. a reuşit să o ia cu forţa pe fiica sa de trei luni A.Ş.G. Acesta a smuls copilul din braţele concubinei sale, trăgându-l de o mână. Numitul A.G. a decedat în timpul conflictului.
După ce şi-a luat copilul, inculpatul A.M. şi toţi ceilalţi inculpaţi şi au fugit la maşină şi au plecat.
În cauză s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului numitului A.G. pentru a se stabili cauza decesului.
Conform raportului medico-legal de necropsie din 08 octombrie 2012, s-a reţinut că „moartea numitului A.G., de 60 de ani, a survenit la data de 06 octombrie 2012 şi a fost violentă; ea s-a datorat asfixiei mecanice cu aspirat gastric pe fondul pierderii stării de conştientă consecutiv unui traumatism cranio-cerebral obiectivat prin mărci traumatice temporo-parietal stâng, minimă hemoragie meningee şi edem cerebral posttraumatic. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu şi de corp / plan dur şi zgâriere şi au legătură de cauzalitate directă necondiţională cu decesul."
Împotriva hotărârii, a declarat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de atitudinea sa sinceră.
Prin decizia penală nr. 188 A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 391 din 22 mai 2013 a Tribunalului Giurgiu. A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.M. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.M., fără antecedente penale, la 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fot condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri (parte vătămată A.C.D.).
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri (parte vătămată G.A.I.V.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri (parte vătămată G.A.M.G.).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 06 octombrie 2012 la zi.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.M.
Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus că onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile apelantului şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul este fondat.
A fost avut în vedere că instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului în raport de acuzaţia care i se aduce prin actul de inculpare.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, s-a constatat că instanţa de fond a evaluat şi valorificat suficient în procesul individualizării sancţiunii elementele obiective şi specifice cazului (modalitatea de săvârşire a faptei, atitudinea inculpatului de desconsiderare a normelor morale şi, implicit, datele sale personale, situaţia familială), aplicând în speţă sancţiuni legale şi temeinice în raport cu criteriile legale pentru săvârşirea infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 306 C. pen. şi loviri şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că este adevărat că în faţa instanţei inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, dar s-a apreciat că această împrejurare nu are caracter de excelenţă, ci se încadrează în standardele normalităţii. Mai mult, s-a considerat că nu poate căpăta semnificaţie în aplicarea tratamentului sancţionator, câtă vreme această împrejurare trebuia avută în vedere în contextul celorlalte circumstanţe reale ale faptei şi personale ale inculpatului.
Cu toate acestea, s-a constatat că hotărârea instanţei de fond este criticabilă, câtă vreme pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de loviri, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. asupra părţii vătămate A.C.D., de 8 luni închisoare, nu se încadrează între limitele legale, respectiv între o lună şi 3 luni închisoare.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Criticile expuse în cuprinsul motivelor scrise de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut de lege şi susţinute cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, au vizat împrejurarea că nu s-a dat eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, în raport de circumstanţele personale ale recurentului inculpat.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 20 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, faţă de împrejurarea că nu s-a dat eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., de natură a conduce la reducerea pedepsei, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 octombrie 2012 la 4 noiembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 188 A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 octombrie 2012 la 4 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3394/2013. Penal → |
|---|
