ICCJ. Decizia nr. 3390/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3390 /20 13

Dosar nr. 1225/95/2013

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 136 din 7 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1225/95/2013, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.V., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 23 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 314 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., care a fost sporită cu 1 an, inculpatul urmând să execute 24 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 15 noiembrie 2012, la pronunţare.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea înregistrării în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

A fost obligat inculpatul la 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă A.G., reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenire a victimei A.C.I.; la câte 10.000 RON daune morale pentru fiecare dintre minorii I.A.L., I.I.M., A.C.A. şi I.M.D. şi la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 RON reprezentând onorarii apărători din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 843/P/2012 din 29 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji, prevăzute de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen. şi art. 314 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

S-a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului, au rezultat următoarele:

Inculpatul I.V. a trăit în relaţii de concubinaj cu victima A.C.I. de circa 8 ani şi locuiau în comuna S., sat P., judeţul Gorj, la casa părinţilor săi.

În urma acestor relaţii, au rezultat minorii I.A.L. în vârstă de 7 ani, I.I.M. în vârstă de 6 ani, A.C.A. în vârstă de 1 an şi 2 luni şi I.M.D. în vârstă de o lună.

Inculpatul şi victima nu erau încadraţi în muncă, prestau diferite munci ocazionale şi consumau frecvent băuturi alcoolice, ocazie cu care inculpatul o bătea.

În seara zilei de 14 noiembrie 2012, pe motiv că victima consumase băuturi alcoolice şi nu preparase mâncare pentru copii, inculpatul s-a cercetat cu aceasta, a luat-o la bătaie, ocazie cu care i-a aplicat multiple lovituri cu palmele şi pumnii peste faţă, până ce aceasta a căzut pe podea.

A continuat să o lovească cu picioarele peste tot corpul, după care i-a aplicat lovituri şi cu o şină metalică folosită ca vătrai pentru sobă.

Inculpatul a aplicat lovituri cu ferocitate aproximativ o jumătate de oră, după care victima s-a aşezat pe pat şi, după circa două ore de chinuri, a decedat.

Toate aceste acte de violenţă au fost comise în prezenţa celor patru copii, iar după constatarea decesului, inculpatul a părăsit locuinţa, lăsând cei patru minori singuri, fără hrană şi fără ca încăperea să fie încălzită, punându-le astfel în pericol iminent viaţa, sănătatea şi integritatea corporală.

Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a rezultat că moartea victimei A.C.I. a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural extins, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure, cele de la nivelul craniului având legătură de cauzalitate directă cu decesul.

În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,50 gr. % alcool etilic, stabilindu-se că moartea poate data din 14 noiembrie 2012.

Cei patru minori au fost preluaţi de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj şi, prin dispoziţiile din 15 noiembrie 2012, s-a instituit plasamentul acestora în regim de urgenţă la Centrul de primire şi evaluare în regim de urgenţă pentru copilul părăsit şi abandonat în maternitate din cadrul Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Tg. Cărbuneşti.

Conform dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului, s-a stabilit că, pe toată perioada plasamentului în regim de urgenţă, reprezentantul legal al minorilor în cauză este şeful Centrului Tg. Cărbuneşti.

Cheltuielile ocazionate cu înmormântarea şi pomenirea victimei A.C.I. au fost suportate de către fratele acesteia, A.G., care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, pe care a împrumutat-o de la Banca D. Gorj.

Având în vedere dispoziţiile art. 117 C. proc. pen., prin ordonanţa din 20 noiembrie 2012, s-a dispus internarea inculpatului la Secţia psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava şi efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 decembrie 2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală „M.M." Bucureşti, a rezultat că inculpatul I.V. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Abuzuri etilice. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Starea de fapt a fost dovedită cu: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul - verbal de reconstituire, raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de S.M.L. Gorj, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 decembrie 2012, întocmit de I.M.L „M.M." Bucureşti, declaraţiile inculpatului I.V., care a recunoscut faptele săvârşite, declaraţia părţii civile A.G., care s-a constituit parte civilă în procesul penal şi declaraţiile martorilor V.M., G.E., M.M. şi D.I., care sunt vecini cu inculpatul, au constatat decesul victimei, au anunţat organele de poliţie şi cărora inculpatul le-a spus că şi-a ucis concubina, procesele-verbale de ascultare a minorilor I.A.L. şi I.I.M. care, în prezenţa psihologului, au arătat modul în care inculpatul a comis faptele.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului I.V., de a fi aplicat cu ferocitate lovituri cu pumnii, picioarele şi un obiect metalic concubinei sale A.C.I., o perioadă îndelungată de timp, în prezenţa copiilor minori, ceea ce a dus la decesul acesteia în chinuri prelungite, după care a părăsit locuinţa, lăsând cei patru copii cu vârste cuprinse între o lună şi 7 ani, fără hrană şi căldură, punându-le astfel în pericol iminent viaţa, sănătatea şi integritatea corporală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav şi punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji, prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen. şi art. 314 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

Faţă de raportul de constatare medico-legală (autopsie), care a atestat existenţa a peste 30 leziuni traumatice, printre care fracturi costale, hematom parieto-occipital şi temporo-sfenoidal drept şi leziuni distrofice hepatice, s-a reţinut faptul că acţiunea violentă a fost comisă într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare şi groază.

A fost avut în vedere că, prin decizia nr. 47 din 14 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că fapta inculpatului de a aplica multiple lovituri victimei, în prezenţa copiilor minori ai acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, săvârşită prin cruzimi, prev. de art. 176 lit. a) C. pen.

Inculpatul a recunoscut faptele săvârşite, nu este încadrat în muncă şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din fişa de cazier judiciar a rezultat, însă, că acestuia i s-au aplicat două sancţiuni cu caracter administrativ de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg - Cărbuneşti la datele de 19 noiembrie 2010 şi 5 martie 2012, pentru infracţiuni de violare de domiciliu, furt şi furt calificat.

Prin rezoluţia din 15 noiembrie 2012, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., iar inculpatul a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 15 noiembrie 2012, orele 15:00, până la data de 16 noiembrie 2012, orele 15:00.

Prin ordonanţa din 16 noiembrie 2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 176 lit. a) C. pen. şi extinderea urmăririi penale şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 314 C. pen.

Prin ordonanţa nr. 843/P/2012 din 16 noiembrie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul I.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 - 176 lit. a) C. pen. şi art. 314 C. pen. şi s-a întocmit referat cu propunere de arestare preventivă.

Propunerea de arestare preventivă a fost admisă prin încheierea nr. 83 /16 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 17044/95/2012 şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, de la 16 noiembrie 2012 până la 14 decembrie 2012, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 27 din 16 noiembrie 2012.

Arestarea preventivă a fost prelungită prin încheierea nr. 22 din 7 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 18727/95/2012, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 decembrie 2012, până la data de 12 ianuarie 2013, inclusiv.

Prin încheierea nr. 2 din 7 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 221/95/2013, s-a dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 ianuarie 2013 până la data de 11 februarie 2013, inclusiv.

Cauza a fost înregistrată la instanţa de fond sub nr. 1225/95/2013, fiind repartizată aleatoriu la termenul din data de 26 februarie 2013. A fost stabilit termen intermediar la data de 31 ianuarie 2013, pentru verificarea temeiniciei şi legalităţii arestului preventiv al inculpatului, la acest termen de judecată fiind menţinută starea de arest.

Instanţa, din oficiu, a dispus introducerea în cauză, conceptarea şi citarea autorităţii tutelare de pe lângă Primăria S.

În şedinţa publică din data de 12 martie 2013, a fost ascultat inculpatul, care a recunoscut că, în seara zilei de 14 noiembrie 2012, când s-a întors acasă de la muncă, a găsit-o pe concubina sa, A.C.I., în stare de ebrietate şi a avut o discuţie cu aceasta, pe motivul că nu pregătise mâncare pentru cei patru minori, având vârste cuprinse între 5 luni şi 7 ani. Discuţiile au degenerat şi inculpatul a început s-o lovească pe concubina sa cu pumnul şi cu o şină metalică, pe care o folosea ca vătrai la sobă.

Urmare a numărului mare de lovituri aplicate în diverse zone ale corpului, precum şi a intensităţii acestora, victima a decedat în scurt timp.

Inculpatul a precizat că nu era în stare de ebrietate, iar cei patru minori au asistat la conflictul dintre părinţii lor.

După ce a constatat decesul victimei, inculpatul a plecat la naşul său, N.C., căruia i-a relatat cele întâmplate. A revenit la domiciliu, unde a rămas până în jurul orei 07:00, când a sesizat organele de poliţie cu privire la cele întâmplate.

La sosirea organelor de poliţie, inculpatul a relatat cele întâmplate, recunoscând faptele comise.

Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 21 ianuarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a rezultat că moartea victimei A.C.I. a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural extins, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni. S-a reţinut că leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure, cele de la nivelul craniului având legătură de cauzalitate directă cu decesul. În sângele recoltat de la cadavru s-a identificat 1,50 gr. ‰ alcool etilic, moartea putând data din data de 14 noiembrie 2012.

Tribunalul, analizând ansamblul probelor administrate în cauză, a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, s-a apreciat că pretenţiile părţii civile A.G., care a suportat cheltuielile de înmormântare şi pomenire a victimei A.C.I., au fost pe deplin dovedite cu proba cu martori şi înscrisuri.

A rezultat din probele administrate că ceilalţi fraţi ai victimei, precum şi verişorii acesteia, care au contribuit cu alimente la pomenirea victimei, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Inculpatul a menţionat că este de acord să achite părţii civile A.G. despăgubirile solicitate.

Având în vedere că cei patru minori, fiind lipsiţi de orice sprijin din partea familiei, au fost preluaţi de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj şi prin dispoziţiile din 15 noiembrie 2012 s-a instituit plasamentul acestora în regim de urgenţă la Centrul de primire şi evaluare în regim de urgenţă pentru copilul părăsit şi abandonat în maternitate din cadrul Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Tg-Cărbuneşti, inculpatul a fost obligat la daune morale pentru fiecare minor.

Cuantumul daunelor morale stabilite de instanţă a fost unul orientat spre moderat, având în vedere menirea de a compensa într-o anumită măsură suferinţa psihică cauzată prin fapta inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, acesta a arătat că, în cauză, se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., ţinând seama de faptul că, după săvârşirea infracţiunilor, s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală şi a avut un comportament sincer. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că însăşi victima s-a aflat într-o stare avansată de ebrietate, fapt care a constituit o situaţie provocatoare pentru inculpat, în condiţiile în care aceasta în mod repetat consuma alcool, nu se îngrijea de gospodărie şi nici de creşterea şi întreţinerea copiilor şi avea un comportament nefiresc în afara relaţiei de cuplu.

A mai susţinut inculpatul că, în situaţia săvârşirii altui gen de infracţiuni, pentru atitudinea de recunoaştere totală a faptelor comise, ar fi putut beneficia de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi, întrucât în situaţia de faţă nu este posibil acest lucru, se impune reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, ţinând cont de dispoziţiile sus menţionate, apreciind că scopul coercitiv, dar şi educativ al pedepsei poate fi atins, din perspectiva art. 52 C. pen. şi prin aplicarea unei pedepse în cuantum mai mic, fiind conştient de gravitatea faptelor săvârşite şi pe care le-a recunoscut în totalitate.

Prin decizia penală nr. 235 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul I.V. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 7 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1225/95/2013.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat la pedeapsa principală de 23 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a dedus prevenţia inculpatului în continuare, de la 07 mai 2013 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului I.V.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului, în sumă de 260 RON, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul declarat de inculpatul I.V. este fondat.

S-a reţinut că, din materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, care relevă modul de săvârşire a faptelor, rezultă că, în data de 14 noiembrie 2012, pe fondul unui conflict verbal cu victima, inculpatul a luat-o la bătaie, aplicându-i multiple lovituri cu palmele şi pumnii peste faţă, până când aceasta a căzut la podea, iar apoi a continuat să o lovească peste tot corpul, inclusiv cu o şină metalică folosită ca vătrai pentru sobă, timp de o jumătate de oră. După circa 2 ore de chinuri, victima a decedat. Agresiunile deosebit de violente asupra victimei s-a desfăşurat în prezenţa celor patru copii minori ai părţilor, iar după ce a survenit decesul acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei, lăsându-i pe minori singuri, fără supraveghere, hrană şi încălzire, fapt de natură să le pună în pericol viaţa, integritatea corporală şi sănătatea.

S-a reţinut, de asemenea, că potrivit raportului de constatare medico-legală „moartea victimei A.C.I. a fost violentă şi s-a datorat hematomului subdural extins, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral produs în cadrul unei agresiuni", moartea putând data din 14 noiembrie 2012. De asemenea, s-a reţinut că raportul sus menţionat relevă că, în afara hematomului subdural perieto-occopital bilateral şi teporo-sfenoidal drept, vicitima prezenta peste 30 de leziuni traumatice, respectiv fracturi costale stg, leziuni distrofice hepatice, precum şi multiple echimoze, excoriaţii, hematoame şi infiltrate sangvine, demonstrând aplicarea repetată şi cu intensitate a numeroase lovituri, într-un mod sălbatic şi neomenos.

Totodată, s-a reţinut că victima este chiar mama celor patru copii ai inculpatului, concubina acestuia, fapta săvârşită fiind deci o infracţiune de violenţă săvârşită în familie, cu atât mai reprobabilă.

Instanţa de apel a apreciat că atitudinea victimei (aflată în stare avansată de ebrietate) nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului, aşa cum s-a solicitat prin motivele de apel, întrucât a avut un rol total neînsemnat în provocarea acţiunii deosebit de violente a acestuia, iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor (A.G. - fratele victimei, V.M. - vecina inculpatului), inculpatul obişnuia să o agreseze pe victimă, pe fondul consumului de alcool, astfel încât izbucnirea violentă soldată cu decesul acesteia nu este un incident izolat.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că pretinsul comportament provocator al victimei nu justifică nici atitudinea inculpatului de a-şi lăsa singuri în locuinţă cei patru copii minori, noaptea, pe timp de iarnă, fără încălzire şi fără hrană, în aceeaşi încăpere cu cadavrul victimei, această împrejurare relevând lipsa totală de preocupare pentru asigurarea unui climat corespunzător creşterii şi educării minorilor, adică exact ceea ce inculpatul reproşează fostei concubine, victimă a infracţiunii.

Nu au putut fi primite nici criticile inculpatului referitoare la o eventuală omisiune a aplicării în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 74 alin. (2) C. pen.

Astfel, instanţa de apel a avut în vedere atât circumstanţele reale de săvârşire a faptelor (în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav: exercitarea de cruzimi - acte ce au produs suferinţe fizice şi psihice victimei mult peste cele ce rezultă inerent din activitatea de ucidere, aceasta decedând în chinuri ce au durat cca. două ore), oroarea produsă publicului, faptul că uciderea victimei s-a produs în prezenţa a patru copii, că ulterior comiterii infracţiunii, inculpatul a părăsit locuinţa, lăsându-i pe minori (doi dintre aceştia având vârste deosebit de fragede - 1 an şi 2 luni şi, respectiv, o lună) fără hrană şi încălzire, fără vestimentaţie corespunzătoare sezonului rece (aşa cum rezultă din ancheta socială realizată de reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Gorj şi Primăriei S.), punând-le în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, conduita anterioară a acestuia, orientată spre acte de agresiune fizică asupra concubinei, din raportul de expertiză psihiatrică reieşind că acesta a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, cu tendinţe de manifestări agresive neinhibate şi predispoziţie pentru comportamente de tip antisocial.

Contrar celor susţinute de inculpat, s-a apreciat că săvârşirea faptei de extremă violenţă în mediul familial şi în prezenţa minorilor rezultaţi din relaţia de concubinaj cu victima (omor deosebit de grav săvârşit asupra concubinei, mamă a celor 4 copii ai inculpatului), pe fondul consumul de băuturi alcoolice, nu numai că nu este de natură să diminueze pericolul social al faptei, ci, dimpotrivă, relevă lipsa unor repere morale şi sociale care, la rândul lor, conturează ca neîntemeiată susţinerea inculpatului privind realizarea scopului coercitiv şi educativ al pedepsei prin stabilirea unei sancţiuni în cuantum diminuat.

Faţă de aceste considerente, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a vreuneia dintre circumstanţele atenuante facultative prevăzute de art. 74 C. pen., astfel că motivele de apel ale inculpatului cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor (în sensul reducerii cuantumului stabilit de prima instanţă) au apărut ca fiind neîntemeiate.

S-a apreciat, însă, că este întemeiat motivul de apel referitor la înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de către instanţa de fond, având în vedere că, deşi violenţele deosebite exercitate de inculpat asupra victimei, cruzimea de care a dat dovadă, contextul mai sus descris în care au fost săvârşite infracţiunile concurente, justifică aplicarea unei pedepse principale orientate spre maximul special al pedepsei închisorii, cuantumul stabilit pentru pedeapsa cea mai grea - 23 de ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, este îndestulător, neimpunându-se aplicarea unui spor, în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.V., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. Criticile expuse în cuprinsul motivelor scrise de recurs, depuse la dosar în termenul prevăzut de lege şi susţinute cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, au vizat greşita nereţinere a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, în raport de circumstanţele personale ale recurentului inculpat.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 25 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, faţă de împrejurarea că nu au fost reţinute în favoarea sa circumstanţe atenuante de natură a conduce la reducerea pedepsei, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 4 noiembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 235 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 4 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.A. şi suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 21 august 2013, avocat M.C., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3389/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3391/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3376/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3383/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3388/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3389/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3391/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3394/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3395/2013. Penal