ICCJ. Decizia nr. 3389/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3389/2013
Dosar nr. 148/1372/2013
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/S din 19 aprilie 2013 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., inculpatul A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective de stat, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa şi integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul A.D. urmând să execute 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective de stat, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului A.D. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată mai sus perioada reţinerii din data de 08 februarie 2013 şi perioada arestului preventiv din data de 09 februarie 2013 până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical prin reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor de referinţă tip ADN, în scopul prelucrării acestora şi determinării profilului genetic pentru a fi introdus în baza de date a Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 1357 şi urm. C. civ. coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.Ş. prin reprezentanţi legali M.G. şi M.Ş.G. suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 1411 RON cu titlu de despăgubiri civile, fiind respinse celelalte pretenţii.
În baza art. 1357 şi urm. C. civ. coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de Copii Braşov suma de 3822,36 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pentru partea civilă M.Ş.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă M.Ş. a obiectelor de vestimentaţie ridicate la data de 08 februarie 2013, conform procesului verbal de ridicare, respectiv o bluză de culoare crem cu glugă cu emblema „P.J." şi fular de culoare gri.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D. a unui briceag corp delict.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 08 februarie 2013, partea civilă M.Ş., în vârstă de 16 ani, se afla în Gara Braşov, la linia nr. 1, dorind să ia trenul personal spre localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Zărneşti. Partea civilă a arătat în declaraţia sa că l-a observat la un moment dat pe inculpat, pe care nu îl cunoştea dinainte, arătând că acesta o fixa cu privirea. în continuare, partea civilă a arătat că nu i-a spus nimic inculpatului şi s-a deplasat în zona în care stăteau şi restul oamenilor care aşteptau trenul. Nu după mult timp, inculpatul a atacat-o pe partea civilă cu un cuţit, din spate. Astfel, partea civilă a declarat „Nu după mult timp, acel cioban din spatele meu m-a prins cu mâna stângă de gât, iar cu mâna dreaptă în care avea un cuţit, briceag, nu reţin exact, mi l-a pus la gât fără a-mi spune nimic".
Partea civilă purta în jurul gâtului un şal gros, astfel că a fost protejată, în mare măsură, de agresiunea la care a fost supusă de inculpat, însă, când acesta a mişcat briceagul, i-a produs părţii civile o tăietură superficială la gât. În acest moment, partea civilă s-a întors şi a încercat să se apere împotriva agresiunii inculpatului cu mâinile şi a fost tăiată de acesta la ambele mâini, fîindu-i tăiate tendoanele.
În final, inculpatul i-a aplicat o lovitură părţii civile cu cuţitul pe care îl avea în mână în zona facială temporală dreaptă. În ajutorul părţii civile au intervenit oamenii aflaţi pe peron şi un poliţist de la poliţia feroviară, inculpatul fiind în cele din urmă imobilizat.
Astfel, din declaraţia martorului C.D.E., a rezultat că, fiind de serviciu în data de 08 februarie 2013, ca impiegat de mişcare în Gara Braşov, a auzit în mulţimea de oameni care aşteptau trenul care mergea la Zărneşti un ţipăt şi a observat o persoană care trăgea din mulţimea de oameni care aşteptau trenul o altă persoană spre linia 1. Martorul a arătat că a luat măsurile necesare pentru a opri trenul care se apropia către peron şi l-a observat pe agentul de la postul de poliţie care se îndrepta spre inculpat. Inculpatul a fost culcat la pământ şi încătuşat şi a observat că victima era plină de sânge, iar când a fost dusă ulterior în birou pentru acordarea primului ajutor de către echipajul SMURD, a observat leziunile ce i-au fost produse victimei la nivelul ambelor mâini şi la nivelul urechii drepte.
Agresiunea săvârşită de inculpatul A.D. asupra părţii civile M.Ş. a fost văzută şi de celelalte persoane care aşteptau trenul pe peron, respectiv de martorii N.A.C., V.A.F., L.G. Astfel, din declaraţiile acestor martori a rezultat că inculpatul a dat dovadă de un comportament suspect întrucât, până în momentul agresiunii, s-a plimbat pe peron ca şi cum încerca să-şi aleagă victima. Inculpatul a sărit în spatele victimei având un cuţit în mână sau briceag şi a înjunghiat-o în zona dreaptă a feţei, sub ureche şi a târât-o spre şina de cale ferată, martorul N. declarând că inculpatul a avut intenţia de a-şi pune capăt zilelor atât lui, cât şi victimei. Martorul a declarat că i-a aplicat o lovitură inculpatului cu piciorul şi a reuşit să o tragă pe partea civilă care sângera abundent. În acel moment, mai mulţi bărbaţi de pe peron şi poliţistul de la poliţia feroviară au intervenit în încercarea de a-l imobiliza pe inculpat, dar acesta s-a dovedit recalcitrant, răspunzând cu o lovitură de cuţit asupra poliţistului.
Declaraţiile martorilor arătaţi mai sus s-au coroborat şi cu declaraţiile martorilor B.V.F. şi H.D.G., care erau mecanicul de locomotivă, respectiv şeful de tren de pe ruta Braşov - Zărneşti, care se apropia de peronul 1, unde s-a produs agresiunea. Din declaraţiile acestor martori a rezultat că, la data incidentului, pe peron s-a creat o busculadă creată de oameni şi l-au văzut pe poliţist, pe care l-au recunoscut după vesta reflectorizantă, care încerca să imobilizeze un cetăţean. Martorul H.D.G. a observat pe peron o fată tânără ce avea urme de sânge pe obrazul drept şi pe mâini. Văzând cele întâmplate, martorul a arătat că a apelat serviciul de urgenţă 112.
Partea civilă a primit îngrijiri medicale şi a fost transportată ulterior la spital. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 12 februarie 2013 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Braşov, partea civilă a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 08 februarie 2013 prin lovirea cu corp tăietor înţepător (cuţit sau briceag).
Prima leziune traumatică produsă a fost cea preauriculară dreaptă cu poziţia victimei lateral dreaptă faţă de agresor, intensitatea lovirii fiind mare raportat la profunzimea plăgii, cu interesare de multiple formaţiuni anatomice.
Restul leziunilor traumatice, respectiv cele de la nivelul mâinilor, s-a arătat că sunt leziuni de apărare, cu poziţie victimă-agresor faţă în faţă, victima din instinct de apărare punând mâna pe lama obiectului tăietor înţepător, existând un minim de două lovituri din partea agresorului, având în vedere interesarea ambelor mâini. Intensitatea lovirilor a fost mare raportat la gravitatea leziunilor mâinilor, cu secţiuni complete de tendoane ale mâinilor. S-a arătat în raport că între leziunile traumatice suferite şi agresiunea produsă la data de 08 februarie 2013 există legătură de cauzalitate directă, iar leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viaţa victimei. S-a apreciat că numărul zilelor de îngrijiri medicale este estimat la 70-80, având în vedere gravitatea leziunilor suferite, cu secţiune parţială de nerv facial drept şi secţiuni de tendoane la nivelul degetelor mâinilor şi s-a apreciat că o eventuală infirmitate fizică permanentă se va putea stabili după circa 6 luni de la producerea leziunilor traumatice, prin reexaminare.
Potrivit datelor furnizate de Spitalul Clinic de Copii Braşov, partea civilă M.Ş. a fost spitalizată în mai multe etape astfel, în perioada 08 februarie 2013 - 14 februarie 2013, în cadrul compartimentului de chirurgie plastică cu diagnosticul plagă prin tăiere, regiuni temporozigomatică dreaptă, mâna dreaptă cu secţiune flexor profund, plagă prin tăiere faţă palmară, deget III, IV, mâna stângă cu secţiune de flexor profund deget IV, pareză hemifacială dreapta, apoi în perioada 20 februarie 2013 - 04 martie 2013, la secţia de psihiatrie pediatrică cu diagnosticul de „pareză facială periferică dreaptă posttraumatică după agresiune fizică, plăgi tăiate la ambele braţe" şi în perioada 26 martie 2013 - 04 aprilie 2013 la aceeaşi secţie, cu acelaşi diagnostic.
Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedepsele arătate mai sus, ţinând cont de dispoziţiile art. 72 C. pen., de dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., precum şi de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei şi soluţionării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 000 euro daune morale şi suma de 10.000 euro daune materiale. Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că partea civilă a fost supusă urmare a faptelor inculpatului unor suferinţe fizice şi psihice deosebite, aceasta fiind spitalizată în mai multe etape, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale şi unor tratamente prelungite. Numărul de zile de îngrijiri medicale s-a modificat în mod substanţial crescând de la 40-45 zile la 70-80 zile îngrijiri medicale, iar în concluziile expertizei întocmite se menţionează că o eventuală infirmitate fizică permanentă se va putea stabili după circa 6 luni de la producerea leziunilor traumatice, prin reexaminare. Pentru toate acestea, s-a apreciat că inculpatul trebuie să fie obligat la o reparaţie echitabilă care nu este de natură să înlăture aceste suferinţe, ci doar să le atenueze, pe cale de consecinţă s-a apreciat că cererea părţii civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată în parte, inculpatul urmând a fi obligat în baza art. 1357 şi urm. C. civ. coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen. să plătească părţii civile suma de 10.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la data plăţii cu titlu de daune morale şi s-au respins restul pretenţiilor formulate cu titlu de daune morale.
În ceea ce priveşte despăgubirile materiale, solicitate de partea civilă prin reprezentanţi legali, instanţa a reţinut faptul că acestea au fost justificate prin chitanţele privind contravaloarea carburantului consumat cu ocazia drumurilor efectuate între localitatea de domiciliu Zărneşti şi localitatea Braşov, unde partea civilă a fost spitalizată, precum şi chitanţele privind unele proceduri medicale, dar şi cheltuieli privind achiziţionarea unor bunuri de consum, în special alimente.
În ceea ce priveşte contravaloarea procedurilor medicale, medicamente şi contravaloare spitalizare pentru M.G., inculpatul a fost obligat în totalitate la plata acestora.
În ceea ce priveşte contravaloarea carburantului, instanţa a avut în vedere chitanţele depuse, fiind înlăturate cele care se repetă în aceeaşi zi (la calcul au fost au fost avute în vedere chitanţele de 150 RON pentru 31 martie 2013, 100 RON pentru 30 martie 2013, 100 pentru 17 februarie 2013, 200 pentru 26 februarie 2013, 112 RON pentru 14 martie 2013, 50 RON pentru 04 aprilie 2013, 100 RON pentru 13 martie 2013, 100 RON pentru 04 martie 2013, 100 RON pentru 28 februarie 2013, 199 RON pentru 17 martie 2013, 100 RON pentru 25 martie 2013, 100 RON pentru 29 martie 2013).
În ceea ce priveşte cheltuielile legate de achiziţionarea unor bunuri de consum, în special alimente, instanţa nu le-a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale, apreciind că acestea nu pot avea o astfel de natură.
Pentru aceste considerente, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.411 RON cu titlu de despăgubiri civile şi s-au respins restul pretenţiilor.
În baza art. 1357 şi urm. C. civ. coroborat cu art. 14 şi urm. C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de Copii Braşov suma de 3.822,36 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pentru partea civilă M.Ş., conform fişei detaliate depuse la dosar de Spitalul Clinic de Copii şi anexelor la aceasta.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov - solicitând desfiinţarea sentinţei apelate şi, rejudecând cauza, să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, faţă de gravitatea faptei săvârşite de către acesta, într-un loc public, respectiv pe peronul gării din mun. Braşov, atacând fără nici un motiv cu cuţitul o adolescentă, punând în pericol viaţa şi integritatea corporală a acesteia, precum şi faţă de persoana inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu - şi, respectiv, inculpatul - solicitând desfiinţarea sentinţei apelate şi, rejudecând cauza, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut fapta săvârşită, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 68/AP din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov împotriva sentinţei penale nr. 28/S din 19 aprilie 2013 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, care a fost desfiinţată, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi, rejudecându-se cauza, în aceste limite:
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a), b), d) şi e) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a), b), d) şi e) C. pen.
Au fost menţinute dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II – a), b), d) şi e) C. pen., constând în „dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice", „dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice", „drepturile părinteşti" şi „dreptul de a fi tutore sau curator".
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 19 aprilie 2013 până la 14 iunie 2013 şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.D.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea de Apel Braşov, verificând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., dar în limitele prevăzute de art. 371 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că apelul declarat de parchet este fondat, cel declarat de inculpat fiind neîntemeiat.
Astfel, s-a constatat că instanţa de fond, în baza probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală, faţă de recunoaşterea vinovăţiei, acestuia fiindu-i aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În raport de gravitatea faptelor, de modalitatea şi împrejurările în care acestea au fost comise, de persoana inculpatului, care are antecedente penale, instanţa de apel a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului de a încerca să suprime viaţa unei adolescente, în vârstă de 16 ani, aflată pe peronul gării din mun. Braşov, aşteptând trenul pentru a se întoarce în localitatea de domiciliu, este foarte gravă, fiind avut în vedere că, deşi inculpatul nu o cunoştea pe victimă, acesta, fără niciun motiv, a atacat-o cu cuţitul din spate, numai faptul că minora avea la gât un şal gros făcând ca agresiunea la care a fost supusă de inculpat să nu aibă consecinţe mai grave, respectiv suprimarea vieţii, acesta aplicându-i victimei numai o tăietură superficială la gât, reţinându-se, însă, că din punct de vedere al locului unde s-a produs lovitura, aceasta putea determina moartea victimei, fiind o zonă vitală corpului. S-a reţinut, de asemenea, că partea civilă, cu mult curaj, s-a întors şi a încercat să se apere de agresiunea inculpatului cu mâinile, dar a fost tăiată de acesta cu cuţitul, la ambele mâini, fiindu-i tăiate tendoanele şi, chiar dacă partea civilă a încercat să se apere, totuşi inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cuţitul pe care-l avea în mână în zona facială temporală dreaptă, numai intervenţia oamenilor aflaţi pe peronul gării şi a unui poliţist, care l-au imobilizat pe inculpat, făcând ca urmările faptei inculpatului să nu fie mai grave.
Prin urmare, s-a apreciat că fapta inculpatului este de o gravitate deosebită, având în vedere momentul şi locul desfăşurării activităţii infracţionale, în timpul zilei, într-un loc public, intens circulat, pe peronul gării din mun. Braşov şi asupra unei persoane necunoscute, tinere, aflată în perioada de formare pentru viaţă. S-a reţinut că impactul agresiunii inculpatului asupra minorei în vârstă de 16 ani este major, având repercusiuni asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, pe o perioadă îndelungată de timp aceasta având sentimentul de nesiguranţă în raport cu persoanele din jurul său, fără a minimaliza şi urmările fizice, posibil ireversibile, pe care aceasta le va avea după contactul violent cu inculpatul.
A fost avută în vedere şi activitatea infracţională anterioară a inculpatului, care este recidivist postexecutoriu, în trecut fiind condamnat pentru mai multe infracţiuni de furt, iar ultima, care de fapt atrage starea de recidivă, este cea de vătămare corporală gravă, punând în pericol sănătatea şi integritatea corporală a persoanei, culminând cu fapta reprobabilă şi abominabilă care face obiectul prezentului dosar şi prin care s-a pus în pericol viaţa şi integritatea corporală a persoanei, motive pentru care apelul inculpatului a fost apreciat ca fiind nefundat, nefiind justificată reducerea cuantumului pedepsei rezultante, ci, din contră, pedeapsa aplicată de prima instanţă a fost apreciată ca fiind neîndestulătoare.
Astfel, s-a reţinut că, deşi inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b), d) şi e) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d) şi i) C. pen., este neîndestulătoare şi se impune a fi majorată la maximul special prevăzut de legea penală. Având în vedere starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., potrivit art. 39 alin. (4) C. pen., s-a majorat pedeapsa inculpatului la 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b), d) şi e) C. pen. Pedeapsa principală de 10 ani s-a aplicat de la început, având în vedere starea de recidivă, adăugându-se la maximul special al pedepsei un spor, fără ca aplicarea pedepsei să fie realizată în două etape.
Menţinându-se dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a, b), d) şi e) C. pen.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.D. Pe calea motivelor scrise de recurs, transmise la dosar la data de 1 noiembrie 2013, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticile formulate vizând reducerea pedepsei aplicate de instanţa de apel, care a fost apreciată ca fiind prea aspră sub aspectul cuantumului.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a susţinut motivele scrise de recurs, astfel cum au fost formulate.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov - secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 14 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul în scris la data de 1 noiembrie 2013 şi oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul inculpat a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu circumstanţele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 februarie 2013 la 4 noiembrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 68/AP din 14 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 8 februarie 2013 la 4 noiembrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3390/2013. Penal → |
|---|
