ICCJ. Decizia nr. 3399/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3399/2013

Dosar nr. 598/2/2013

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 722 din 20 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de disjungere a cauzei în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă defunctă M.T.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului C.M. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a faptelor inculpatului Z.M. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a faptelor inculpatei R.L. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a faptelor inculpatului A.A. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului G.D. din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.M. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menţionate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a luat act că persoana vătămată G.I. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă M.T. ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate de folosinţă.

În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998; 999 C. civ., au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile C.F., C.F.L., Ş.A., I.C., L.G., G.A.M. şi G.F.D.

În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă I.L.N. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.M., Z.M., G.D., R.L. şi A.A. la plata sumei de 2.000 euro, în echivalent lei în funcţie de cursul BNR al zilei plăţii, cu titlu de daune morale către aceasta.

Instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Bucureşti, la data de 21 februarie 2011, în Dosarul nr. 1051D/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., şi trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului Z.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului G.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatei R.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului A.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare a instanţei că în perioada septembrie - noiembrie 2008, inculpatul Z.M. a aderat şi sprijinit gruparea constituită de inculpaţii C.M. şi G.D., a transportat, transferat şi cazat prin inducere în eroare, violenţă şi ameninţare un număr de nouă persoane, şi anume C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ş.A. şi I.C., după care le-a exploatat prin muncă.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate Ş.A., I.C., C.F.L., G.F.D., M.T., L.G., C.F., G.A.M. şi I.L.N., declaraţiile martorilor G.M., M.I. şi G.I., declaraţiile inculpatului C.M., înscrisuri, procesele-verbale de recunoaştere a inculpaţilor de pe planşele fotografice de către părţile vătămate şi planşele fotografice aferente, procesele-verbale de verificare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 22 februarie 2011 sub nr. 12904/3/2011.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior constatării, în baza art. 300 C. proc. pen., a regularităţii actului de sesizare, instanţa l-a întrebat pe inculpatul C.M. dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, iar în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat, în baza art. 320¹alin. (3) C. proc. pen., la audierea sa, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Avându-se în vedere faptul că aspectele relevate de inculpat cu ocazia audierii sale nu concordau cu cele reţinute în sarcina sa în cuprinsul actului de sesizare, instanţa, în baza art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen., a respins cererea inculpatului C.M. de soluţionare a cauzei potrivit procedurii simplificate, apreciind că poziţia procesuală a inculpatului nu a fost una de recunoaştere a săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, astfel că s-a dispus continuarea judecăţii în baza procedurii de drept comun.

În cursul judecăţii, după citirea actului de sesizare, conform art. 322 C. proc. pen., a fost audiat inculpatul C.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen., părţile vătămate C.F., Ş.A., I.L.N., L.G., C.F.L., G.F.D., M.T. şi G.A.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 326 C. proc. pen. şi martorii G.I., M.I., G.M., declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei. Totodată, la data de 4 august 2011, a fost primit la dosarul cauzei extrasul pentru uz oficial din registrul de deces privind pe partea civilă M.T., decedată la data de 15 iulie 2011. La solicitarea instanţei, faţă de dispoziţiile art. 21 C. proc. pen., a fost ataşată la dosarul cauzei Adresa din 3 august 2011 emisă de Camera Notarilor Publici, potrivit căreia, în urma verificărilor efectuate în evidenţele aferente perioadei 1995 - la zi, nu a fost înregistrată pe rolul vreunui birou notarial public procedura succesorală de pe urma defunctei M.T.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii septembrie 2008, la solicitarea coinculpatului G.D., inculpaţii C.M. şi R.L. s-au preocupat de recrutarea mai multor persoane interesate de prestarea unor activităţi lucrative în Spania, motiv pentru care, în data de 4 septembrie 2008, inculpatul C.M. s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate L.G., pe care o cunoştea anterior, situat pe strada S., unde a prezentat oferta de lucru mai multor persoane, spunându-le că se va pleca pentru a culege măsline, transportul şi cazarea aferentă primei luni fiind asigurate de către el, urmând ca această datorie să fie acoperită din contravaloarea serviciilor prestate de persoanele interesate în primele două săptămâni de lucru. De asemenea, a precizat acestora că fiecare coş cules va fi plătit cu 5 euro şi că plecarea va avea loc pe data de 5 septembrie 2008, din Gara de Nord, cerând celor interesaţi actele de identitate în vederea achiziţionării biletelor de transport. În data de 5 septembrie 2008, inculpaţii C.M. şi R.L., împreună cu părţile vătămate C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ş.A. şi I.C. au plecat cu un autocar în direcţia Arad, pe drum inculpata R.L. întărind convingerea părţilor vătămate că vor primi banii cuveniţi pentru munca depusă, că vor avea masa şi cazarea asigurată, având astfel un rol în formarea convingerii că totul va fi bine când vor ajunge în Spania. În Vama Nădlac, cei doi inculpaţi şi părţile vătămate au fost coborâţi din autocar întrucât biletele nu au fost achitate, motiv pentru care, după o noapte petrecută în gara Arad, în urma primirii de către inculpatul C.M. a unei sume de bani trimise de inculpatul G.D. din Spania, au plecat spre locul de destinaţie cu un microbuz. În localitatea Almonte, au fost aşteptaţi de inculpatul G.D. care, împreună cu alte două persoane de sex bărbătesc, au ameninţat şoferii microbuzului, folosind cuţite, şi nu au mai achitat diferenţa de 600 euro reprezentând contravaloarea transportului, cele 13 persoane fiind transportate cu două vehicule şi cazate într-un apartament aparţinând inculpatului G.D., iar a doua zi au început să muncească, fără a se încheia vreun contract în acest sens, fără a li se restitui actele de identitate, care au rămas în posesia inculpatului C.M. Programul de muncă era între orele 08:00 - 18:00, inclusiv sâmbăta, şi uneori chiar duminica, promiţându-li-se că vor fi plătiţi la fiecare sfârşit de săptămână, lucru care însă nu s-a întâmplat. După terminarea programului de lucru, inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M. închideau persoanele în cauză în casă, în două camere locuind 12 - 13 persoane, ce erau supravegheate de către inculpaţii C.M., R.L. şi Z.M. Inculpaţii A.A., G.D. şi C.M. asigurau transportul la şi de la plantaţie, iar inculpatul G.D. relaţiona prin intermediul persoanei rămase neidentificate "K." cu angajatorul spaniol. Din această ultimă locaţie, după aproximativ 10 zile, cele nouă persoane au fost mutate la o vilă situată pe un câmp, locaţie din care, după două zile, părţile vătămate C.F.L., Ş.A., I.L.N. şi A.C. au sărit gardul, în timpul nopţii, şi au fugit în Sevilla, reclamând faptele la Consulatul României, situaţie ce l-a determinat pe inculpatul C.M. să le aducă actele de identitate, iar peste o lună să le aducă şi pe celelalte persoane şi să le abandoneze în Sevilla.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv:

- declaraţiile martorului G.I., potrivit cărora, în cursul lunii septembrie 2008, cumnatul său, G.A.M., l-a întrebat dacă nu doreşte să meargă la muncă în Spania la cules de măsline întrucât un individ pe nume C.M. oferă astfel de locuri de muncă şi, întrucât era interesat, l-a însoţit pe cumnatul său pe strada Lipscani-Smârdan unde inculpatul C.M. le-a spus că transportul şi cazarea le vor fi asigurate şi că vor fi plătiţi în funcţie de numărul de coşuri de măsline strânse; în consecinţă, fiind de acord cu condiţiile prezentate de inculpatul C.M., martorul s-a deplasat a doua zi la Gara de Nord de unde, împreună cu mai multe persoane care acceptaseră oferta de muncă, a luat un autocar şi au plecat în direcţia Arad, fiind coborâţi din autovehicul în acea locaţie întrucât inculpatul C.M. nu achitase contravaloarea transportului; după o noapte petrecută în gară, inculpatul C.M. a primit o sumă de bani de la cumnatul său "D." şi au continuat deplasarea cu un microbuz până în localitatea Almonte, Spania, unde au fost aşteptaţi de "D." şi de "A.", fiind urcaţi în două autoturisme şi cazaţi iniţial într-un apartament al lui "D." şi, ulterior, într-o casă, pe un câmp; totodată, martorul a precizat faptul că, începând cu a doua zi, au fost duşi la muncă în intervalul orar 08:00 - 18:00, fără a primi niciun ban, motiv care l-a determinat să profite de un moment de neatenţie al inculpaţilor şi să fugă împreună cu "nea I." în Sevilla;

- declaraţiile părţii vătămate C.F., potrivit cărora, la începutul lunii septembrie 2008, a fost întrebat de inculpatul C.M. dacă nu doreşte să meargă să muncească în Spania unde urma să fie plătit cu suma de 50 euro pe zi, cazarea şi transportul urmând a fi asigurate de către inculpat, iar în urma acceptării ofertei, s-a deplasat în data de 4 septembrie 2008 la domiciliul părţii vătămate L.G., situat pe strada Smârdan unde, împreună cu alte persoane interesate de oferta inculpatului, s-a întâlnit cu inculpatul C.M., care le-a spus că plecarea va fi pe data de 5 septembrie 2008, din Gara de Nord, şi le-a cerut actele pentru a achiziţiona bilete de autocar; partea vătămată a precizat faptul că, în data de 5 septembrie 2008, au plecat cu autocarul, pe drum inculpata R.L. întărindu-le convingerea că vor primi banii cuveniţi pentru munca depusă, că vor avea masa şi cazarea asigurată, având astfel un rol în formarea convingerii că totul va fi bine când vor ajunge în Spania, însă în Vama Nădlac au fost coborâţi din autocar întrucât biletele nu au fost achitate; de aici, a arătat partea vătămată că au fost duşi la Sibiu, de unde au luat un microbuz şi au plecat în Spania unde, începând cu data de 8 septembrie 2008, au fost cazaţi iniţial într-un apartament aparţinând lui "D." în localitatea Almonte; în ceea ce priveşte condiţiile în care a prestat munca, a precizat că programul începea la ora 6 dimineaţa şi se sfârşea la ora 18, personal culegând aproximativ 10 coşuri de măsline, un coş fiind plătit cu suma de 5 euro, fără a primi însă nicio sumă de bani; după o perioadă, cele treisprezece persoane aduse la muncă au fost mutate într-o vilă pe un câmp, unde au fost cazate până la sfârşitul lunii octombrie 2008, continuând să muncească în fiecare zi aproximativ 12 ore, la sfârşitul programului fiind încuiate şi păzite de inculpatul C.M., fiul acestuia, Z.M., şi de inculpatul G.D.; partea vătămată a mai arătat că inculpatul C.M. a început să-i ameninţe, pe unii dintre ei chiar lovindu-i, motiv pentru care, într-o noapte, o parte dintre persoanele aduse au reuşit să fugă din vila respectivă, sărind gardul; partea vătămată a mai precizat faptul că a fost contactată de inculpatul C.M. prin intermediul numitei S.G., solicitându-i să vină la florăria de la B.A. - Sucursala Unirii, unde urma să i se acorde o sumă de bani în vederea schimbării depoziţiei; totodată, aceeaşi parte vătămată a precizat faptul că, în momentul în care au ajuns în Almonte, au fost aşteptaţi de inculpaţii A.A. şi G.D., unul din aceştia ameninţând cu un cuţit şoferii microbuzului, care solicitau achitarea diferenţei de bani pentru cursa efectuată şi că erau transportaţi la locul de muncă cu două autoturisme, unul condus de inculpatul G.D. şi de partea vătămată L.G., iar celălalt condus de inculpatul C.M., acesta din urmă împreună cu coinculpaţii R.L. şi Z.M. lucrând alături de ei; s-a precizat, totodată, că pe durata nopţii, cheile de la casă şi de la curte erau puse într-un loc stabilit de toţi, prin urmare oricine avea acces la acestea şi putea pleca;

- declaraţiile părţii vătămate G.A.M., potrivit cărora, în cursul lunii septembrie 2008, socrii săi, C.F. şi M.T., i-au spus că inculpatul C.M. oferă locuri de muncă în Spania la cules de măsline, motiv pentru care, fiind interesat de ofertă, s-a deplasat pe strada Lipscani-Smârdan, unde inculpatul le-a spus persoanelor prezente că el va asigura transportul, cazarea, iar pentru munca depusă vor fi plătiţi în funcţie de numărul de coşuri de măsline culese; în aceste condiţii, a doua zi de dimineaţă, partea vătămată, împreună cu alte douăsprezece persoane, i-au înmânat inculpatului C.M. actele de identitate în vederea procurării biletelor de autocar, iar în data de 5 septembrie 2008, în jurul orelor 06:00, au plecat din Gara de Nord cu un autocar, fiind însă coborâţi în Arad întrucât nu fuseseră plătite biletele de transport; partea vătămată a mai precizat faptul că a doua zi, în urma primirii de către inculpatul C.M. a unei sume de bani trimise de inculpatul G.D. din Spania, au plecat spre locul de destinaţie cu un microbuz, iar în localitatea Almonte au fost aşteptaţi de inculpatul G.D. care, împreună cu alte două persoane de sex bărbătesc, au ameninţat şoferii microbuzului folosind cuţite şi nu au mai achitat diferenţa de 600 euro reprezentând contravaloarea transportului; partea vătămată a relevat în continuare faptul că cele 13 persoane au fost cazate într-un apartament aparţinând inculpatului G.D., iar a doua zi au început să muncească, fără a se încheia vreun contract în acest sens; a mai precizat partea vătămată că toate documentele de identitate au fost păstrate de inculpatul C.M., care a precizat că, astfel, nimeni nu va pleca fără acordul său; potrivit aceloraşi declaraţii, programul de muncă era între orele 08:00 - 18:00, urmând să fie plătiţi la fiecare sfârşit de săptămână, lucru care însă nu s-a mai întâmplat; din această locaţie, după aproximativ 10 zile, au fost mutaţi cu toţii la o vilă situată pe un câmp, locaţie din care, după două zile, partea vătămată, împreună cu alte două persoane, a sărit gardul şi a fugit în Sevilla, reclamând faptele şi la Consulatul României, ceea ce l-a determinat pe inculpatul C.M. să le aducă actele de identitate, iar peste o lună, să le aducă şi pe celelalte persoane şi să le abandoneze în Sevilla; în finalul declaraţiei, partea vătămată a mai arătat că au fost exploataţi prin muncă, sechestraţi, atât în apartament, cât şi în vilă, şi ameninţaţi atunci când au solicitat remunerarea pentru munca prestată, de către inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M., una dintre persoanele exploatate, "A.A.", fiind ameninţată cu o sabie de către inculpaţii C.M. şi G.D. întrucât nu muncea suficient;

- procesul-verbal de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată G.A.M. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile părţii vătămate I.L.N., potrivit cărora, în data de 3 septembrie 2008, a plecat împreună cu alte 12 persoane cu un autocar din Gara de Nord spre Spania, fiind coborâţi din mijlocul de transport în Oradea întrucât nu fuseseră achitate biletele de transport; ulterior, inculpatul C.M., care se ocupa de organizarea transportului, a găsit un microbuz în Arad, de unde au plecat spre Spania, acesta spunându-le că primele două săptămâni vor munci pentru a-şi acoperi cheltuielile de transport şi că, începând cu următoarele săptămâni, vor fi plătiţi pentru munca depusă; ajunşi în Spania, în localitatea Almonte, şoferii microbuzului au fost ameninţaţi cu arme albe de către inculpaţii G.D. şi A.A. şi, în consecinţă, nu a mai fost achitată diferenţa de bani; partea vătămată a relevat, de asemenea, că actele de identitate le-au fost oprite de inculpatul G.D. pentru a avea garanţia că nu vor fugi, iar după aproximativ o lună de muncă, fără a fi remunerat, a cerut informaţii inculpaţilor G.D. şi C.M., aceştia spunând că nu au primit nici ei de la angajatorul spaniol, motiv pentru care, împreună cu alte trei persoane, a fugit, ajungând în Sevilla, reuşind să se întoarcă înapoi în ţară cu sprijinul Consulatului României, care i-a achitat jumătate din biletul de transport; de asemenea, în perioada petrecută în Spania, au fost ţinuţi sub pază, iar pe durata nopţii au fost închişi în casă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată I.L.N. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile părţii vătămate L.G., potrivit cărora, la începutul lunii septembrie 2008, s-a întâlnit cu inculpatul C.M., care i-a propus să meargă la muncă în Spania la cules de struguri, asigurându-i-se cazarea şi transportul, iar în primele trei săptămâni va lucra în contul acestor cheltuieli, ulterior urmând a primi bani pentru munca depusă; în data de 8 septembrie 2008, s-a deplasat împreună cu mai multe persoane din Gara de Nord până la Oradea, unde au fost coborâţi din mijlocul de transport întrucât nu se plătise contravaloarea biletelor de transport, iar după o noapte petrecută în gară au mers în Arad, unde inculpatul C.M. a făcut rost de un microbuz reluându-şi drumul către Spania; odată ajunşi, a doua zi, au fost duşi la muncă, la cules de măsline, un coş fiind plătit, potrivit informaţiilor furnizate de inculpaţi, cu 5 euro, programul de muncă fiind între orele 6 şi 18; partea vătămată a mai relevat faptul că, în timpul nopţii, erau păziţi să nu fugă, fiind încuiate atât porţile de la curte, cât şi uşile de la camere de către inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M.; totodată, partea vătămată a precizat faptul că în momentul în care au început să solicite explicaţii pentru neplată, inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M. au început să-i ameninţe şi chiar să-i lovească, ceea ce i-a determinat pe o parte dintre cei aduşi la muncă să fugă; partea vătămată a mai precizat că inculpata R.L. a întărit convingerea persoanelor exploatate că promisiunile sunt reale, că cel care ţinea legătura cu patronul spaniol şi încasa banii pentru munca lor era inculpatul G.D., inculpaţii C.M., A.A. şi G.D. îi transportau la muncă şi, ulterior, înapoi la vilă, iar pe timpul lucrului erau supravegheaţi atent de inculpaţii Z.M. şi R.L., aceştia îndemnându-i să muncească mai mult şi atrăgându-le atenţia să nu fugă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată L.G. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile martorei G.M., potrivit cărora, la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie 2008, la reşedinţa sa din Bucureşti, sector 3, a venit fratele său, martorul M.I., însoţit de inculpatul C.M. şi de mai multe persoane, care a spus că are nevoie de forţă de muncă în Spania, la cules de măsline; inculpatul le-a spus că vor fi plătiţi cu 5 euro pentru fiecare coş de măsline cules, că transportul şi cazarea vor fi suportate de el, urmând ca aceşti bani să fie recuperaţi după primele săptămâni de muncă; întrucât nu poseda carte de identitate, a fost de acord ca fiica sa F.D. să plece la muncă, fapt ce s-a şi realizat, însă după două săptămâni, fiica sa a sunat-o şi i-a spus că nu a primit niciun ban pentru munca prestată şi că inculpatul C.M. a vrut să o vândă pentru 5.000 euro, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul C.M., spunându-i să o trimită pe fiica sa acasă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către martora G.M., a inculpaţilor R.L. şi C.M.;

- declaraţiile martorului M.I., potrivit cărora, la sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie 2008, la reşedinţa unde locuia împreună cu sora sa, G.M. şi nepoata G.F.D., a venit inculpatul C.M., care i-a făcut o ofertă de a merge la muncă în Spania, la cules de măsline, spunându-i în acelaşi timp să mai caute şi alte persoane în acelaşi scop; întrucât el şi sora sa nu aveau documente de identitate, a fost de acord ca nepoata sa să plece cu el, motiv pentru care, la data stabilită, a condus-o pe nepoata sa la Gara de Nord, de unde a plecat în Spania cu un autocar; după aproximativ două săptămâni, a fost sunat de nepoata sa care i-a spus că a muncit şi că nu a primit niciun ban, că au vrut să o vândă cu suma de 5.000 euro şi că a fost agresată, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul C.M., ameninţându-l că va merge la poliţie şi va denunţa fapta;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către martorul M.I., a inculpaţilor R.L. şi C.M.;

- declaraţiile părţii vătămate I.C., potrivit cărora, în cursul lunii septembrie 2008, a acceptat propunerea inculpatului C.M. de a se deplasa la muncă în Spania, la cules de măsline, relevând totodată faptul că pe durata unei zile de muncă erau supravegheaţi de către inculpaţii G.D. şi A.A. şi numitul "K.", care le numărau coşurile şi îi forţau să muncească mai mult, în caz contrar fiind bătuţi; partea vătămată a mai precizat faptul că, în timpul nopţii, erau închişi în camere şi supravegheaţi îndeaproape de către inculpaţii C.M., Z.M. şi R.L. şi că munceau fără încetare de luni până duminică, ziua de lucru începând la 05:30 dimineaţa şi terminându-se la ora 17:00;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată I.C., a persoanele care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile părţii vătămate Ş.A., potrivit cărora a acceptat propunerea inculpatului C.M. de a merge în Spania la muncă, în cursul lunii septembrie 2008, începând să culeagă măsline, programul de lucru fiind între 5 - 6 dimineaţa şi 18:00, perioadă în care erau supravegheaţi şi ameninţaţi să muncească mai mult de către inculpaţii C.M. şi R.L.; a mai arătat partea vătămată că, în repetate rânduri, le-a cerut inculpaţilor C.M. şi G.D. banii cuveniţi pentru munca prestată, însă aceştia l-au ameninţat că-l omoară dacă nu termină cu solicitările, motiv pentru care, împreună cu I.L.N., C.F.L. şi A.C., au fugit de la vila de pe câmp şi au ajuns în Sevilla, unde au dormit pe bănci în parcuri;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată Ş.A., a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile părţii vătămate M.T., potrivit cărora, în luna septembrie 2008, s-a deplasat în Spania împreună cu soţul său, C.F., la muncă, la cules măsline, lucrând aproximativ 2 luni şi jumătate, în fiecare zi, între orele 08:00 - 18.00, după programul de muncă fiind închişi în apartamentul inculpatului G.D. şi păziţi de către acesta şi de către inculpatul Z.M.; după aproximativ 2 săptămâni, au fost mutaţi într-o casă pe un câmp din localitatea Almonte, programul de muncă rămânând acelaşi; potrivit aceloraşi depoziţii, şi în noua locaţie erau închişi şi păziţi după terminarea programului, după fuga a patru persoane, celelalte fiind ameninţate cu cuţitul, spunându-li-se că vor avea probleme dacă vor fugi; partea vătămată a mai arătat că, la momentul în care inculpatul C.M., i-a propus să meargă în Spania, soţia acestuia, inculpata R.L. i-a întărit convingerea că va primi bani pentru munca depusă, că va avea asigurată cazarea şi masa, fiind practic indusă în eroare atât de către aceasta, cât şi de soţul ei;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată M.T. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile părţii vătămate C.F.L., conform cărora inculpatul C.M. i-a prezentat lui şi altor persoane interesate o ofertă de muncă în Spania, precizându-se că li se va asigura transportul şi primele două săptămâni de cazare şi masă, urmând ca aceste cheltuieli să fie restituite din salariu, concubina acestuia, inculpata R.L., susţinând cele prezentate şi precizând că totul este real, că vor fi plătiţi întrucât soţul ei a mai dus şi alţi oameni, care au fost mulţumiţi; partea vătămată a mai relevat că a acceptat oferta şi, în consecinţă, s-a deplasat în Spania, la cules de măsline, programul fiind între 06:00 şi 18:00; a mai arătat partea vătămată că, după ce se termina programul de lucru, inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M. îi închideau în casă, în două camere locuind 12 - 13 persoane; în aceste condiţii, partea vătămată a arătat că a lucrat aproximativ trei săptămâni, inclusiv sâmbăta şi uneori chiar duminica, banii încasaţi pentru munca depusă fiind însuşiţi de către inculpaţii G.D. şi C.M.; partea vătămată a relevat că împreună cu numiţii Ş.A., I.L.N. şi A.C., pe la 12 noaptea, au fugit şi, după 4 - 5 ore de mers pe jos, au ajuns în Sevilla;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată C.F.L. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania, în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile părţii vătămate G.F.D., potrivit cărora, la începutul lunii septembrie 2008, la propunerea inculpaţilor C.M. şi R.L., s-a deplasat cu aceştia la muncă în Spania, unde a cules măsline pentru aproximativ trei luni, fără a primi nicio sumă de bani, inculpatul C.M. ţinându-i cartea de identitate şi ţinând-o închisă în casă pe parcursul nopţii pentru ca aceasta să nu fugă;

- procesele-verbale de constatare a efectuării unor recunoaşteri de pe planşa fotografică de către partea vătămată G.F.D. a persoanelor care, în cursul anului 2008, au indus-o în eroare, recrutat, exploatat prin muncă şi lipsit de libertate în Spania în persoana inculpaţilor R.L., Z.M., G.D., C.M. şi A.A.;

- declaraţiile inculpatului C.M., potrivit cărora deplasarea în Spania s-a făcut cu acordul tuturor persoanelor implicate, muncind toţi, inclusiv concubina sa, inculpata R.L. şi fiul său, inculpatul Z.M., însă numai o săptămână întrucât, în următoarele două săptămâni, a început să plouă, fiind remuneraţi de către angajatorul spaniol "A.B."; a mai precizat inculpatul că pe inculpaţii G.D. şi A.A. nu îi cunoaşte şi nu i-a văzut niciodată; ulterior, a revenit asupra depoziţiilor iniţiale, precizând că îi cunoaşte pe inculpaţii G.D. şi A.A. de 6 ani şi că cei doi au transportat persoanele la lucru dimineaţa şi înapoi acasă, seara; ulterior, inculpatul şi-a schimbat din nou depoziţia, precizând că, în cursul lunii septembrie 2008, inculpaţii G.D., A.A. şi Z.M. l-au sunat şi i-au spus să aducă în Spania oameni interesaţi să culeagă măsline, ce vor fi plătiţi cu 5 euro pe coş, asigurându-le cazarea şi masa; în consecinţă, a precizat inculpatul că a luat legătura cu partea vătămată L.G., pe care o cunoştea dinainte, fiind găsite aproximativ 12 - 13 persoane cărora atât el, cât şi soţia sa, coinculpata R.L., le-a spus că vor fi plătite conform înţelegerii; inculpatul a precizat faptul că au plecat cu autocarul din Gara de Nord, la începutul lunii septembrie 2008, ajungând într-un final la Arad unde, neavând bani pentru transport în continuare, au schimbat microbuzul; în acest scop, inculpaţii A.A., G.D. şi Z.M. i-au trimis suma de 2.300 euro, cu care şi-au continuat deplasarea în Spania, în localitatea Almonte, unde au fost aşteptaţi de inculpaţii A.A., G.D. şi Z.M.; în continuare, a arătat inculpatul că au început munca, programul fiind de la 06:00 la 17:00, cu o pauză de o oră la amiază, el muncind alături de restul oamenilor; a mai arătat inculpatul că G.D. interacţiona cu patronul spaniol prin intermediul unei persoane de etnie romă "K."; ulterior, inculpatul G.D. a găsit o casă pe un câmp, în apropierea plantaţiei de măslini, unde au fost cazaţi cu toţii, mai puţin inculpaţii G.D. şi A.A., care asigurau transportul oamenilor pe şi de la plantaţie; într-o noapte, trei inşi au plecat, iar după două săptămâni, inculpatul a dus restul persoanelor la gara din Sevilla întrucât ploua şi nu se mai putea munci.

Instanţa de fond a înlăturat ca nesincere declaraţiile părţilor vătămate date în cursul cercetării judecătoreşti potrivit cărora nu au fost supuse niciunei presiuni din partea coinculpaţilor, avându-se în vedere faptul că, fiind reaudiate în cursul urmăririi penale, la data de 7 ianuarie 2011, părţile vătămate L.G., M.T., I.C., C.F., G.A.M., Ş.A. şi I.L.N. au arătat că, în cursul lunii decembrie, au fost contactate telefonic de o persoană necunoscută venită din Spania din partea inculpaţilor C.M. şi G.D., li s-au promis sume de bani pentru a-şi modifica declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală şi a-şi retrage plângerile, după care s-au întâlnit cu persoana respectivă şi cu apărătorul ales al inculpatului C.M., care le-a dictat câte o declaraţie prin care îşi retrăgeau plângerile penale formulate şi îşi modificau substanţial declaraţiile date, unele dintre acestea, respectiv numiţii L.G., M.T., I.C., C.F., G.A.M. şi I.L.N. primind câte 500 euro.

Aceleaşi aspecte au fost relevate şi de către martorii M.I. şi G.M., care au confirmat că şi asupra lor s-au exercitat presiuni de către o persoană necunoscută venită din Spania pentru a-şi modifica declaraţiile date în faţa organelor judiciare, în schimbul unor sume de bani, însă aceştia au refuzat.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului Z.M. care, în perioada septembrie - noiembrie 2008, a aderat şi sprijinit gruparea constituită de inculpaţii C.M. şi G.D., a transportat, transferat şi cazat prin înşelăciune, violenţă şi ameninţare un număr de nouă persoane, şi anume: C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ş.A. şi I.C., după care le-a exploatat prin muncă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, iar potrivit alin. (2), traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. S-a mai reţinut că, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege-cadru, prin exploatarea unei persoane se înţelege şi executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen. Totodată, s-a reţinut că art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, aceste dispoziţii legale preluând conţinutul textului art. 2 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002, în care se menţionează că, în sensul prezentei convenţii, expresia "grup infracţional organizat" desemnează un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia ori mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material, iar expresia "grup structurat" desemnează un grup care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi.

În consecinţă, în vederea unei corecte calificări juridice a naturii grupului constituit din coinculpaţii în cauză, s-a apreciat că trebuie să se stabilească în ce măsură structura infracţională, a cărei existenţă şi activitate este cercetată şi judecată, constituie un grup infracţional organizat ori este vorba despre o asociaţie sau grupare care nu are caracterul unui grup infracţional organizat sau este vorba despre o participaţie penală. Pentru a realiza cuvenitele diferenţieri, au fost avute în vedere următoarele aspecte: numărul participanţilor şi relaţiile funcţionale dintre aceştia; rolul asumat de către fiecare participant (dacă este conjunctural, dacă ţine de o anumită specializare, de calităţi, aptitudini sau alte aspecte individuale, dacă se poate încadra într-o strategie coerentă ce vizează obţinerea de profituri, ş.a.); vechimea relaţiilor dintre participanţi (dacă relaţiile dintre aceştia vizează doar executarea anumitor activităţi infracţionale sau este vorba despre o structură dezvoltată în timp, cu relaţii personalizate şi asimilarea locului şi rolului în cadrul acesteia); dacă există o conducere, un management funcţional care să aibă atât posibilitatea de a da dispoziţii, cât şi mijloacele prin care să impună ducerea lor la îndeplinire şi, la nevoie, măsuri de coerciţie; dacă activitatea ori activităţile desfăşurate asigură realizarea unui profit, direct sau indirect, modul cum este acesta colectat, împărţit şi distribuit membrilor grupului, dacă există măsuri de siguranţă luate pentru evitarea de neînţelegeri ori pentru apariţia de acţiuni destabilizatoare.

Astfel, a fost avută în vedere structura existentă în cauză, faptul că aceasta este formată ocazional în scopul comiterii imediate a infracţiunii de trafic de persoane, nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri clar definite ale membrilor, coinculpaţii implicându-se în săvârşirea tuturor acţiunilor, elemente materiale ale laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, inculpaţii G.D., A.A. şi C.M. ocupându-se de transportul persoanelor traficate, inculpaţii R.L. şi C.M. de inducerea în eroare a acestora în vederea recrutării şi transportului lor în Spania, coinculpaţii G.D., R.L., Z.M. şi C.M. de cazarea şi supravegherea persoanelor în cauză, iar inculpatul G.D. de relaţionarea cu angajatorul spaniol.

Într-adevăr, s-a reţinut că inculpatul C.M., pe baza unei înţelegeri prestabilite cu inculpatul G.D., a procedat la recrutarea mai multor persoane prin inducerea în eroare cu privire la condiţiile de muncă oferite, acestea din urmă acceptând să plece la muncă în Spania. La rândul său, inculpatul G.D. a finanţat transportul persoanelor racolate din România către Spania şi a asigurat cazarea şi stabilirea contactelor necesare cu angajatorul spaniol direct sau prin intermediar. Totodată, inculpata R.L. a aderat şi sprijinit gruparea constituită de inculpaţii C.M. şi G.D., întărind convingerea victimelor că oferta de muncă în Spania este reală, participând activ la inducerea în eroare a victimelor cu privire la condiţiile de muncă.

S-a mai reţinut că inculpaţii Z.M. şi A.A. au aderat şi sprijinit grupul constituit de către inculpaţii C.M. şi G.D., inculpatul Z.M. asigurând totodată supravegherea victimelor. Inculpatul A.A. a exercitat un rol similar, fiind menţionat de părţile vătămate ca fiind cel care le transporta la muncă şi le supraveghea.

În cauză, s-a constatat că victimele au fost recrutate, transportate, transferate şi cazate prin înşelăciune, ameninţare sau violenţă, în scopul exploatării prin muncă. Înşelăciunea a rezultat cu certitudine din actele de inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă oferite (salariu, cazare, transport). Ameninţarea a constituit în permanenţă un mijloc de constrângere psihică prin care victimele au fost ţinute captive şi determinate să muncească. Ameninţările dovedit adresate de către inculpaţii C.M., G.D., A.A. şi Z.M. au fost, fără îndoială, de natură să le provoace o temere victimelor, cu atât mai mult cu cât acestea au asistat la agresarea şoferilor cu arme albe (săbii). Cu privire la actele de violenţă fizică, deşi izolate, întrucât frecvente erau cele de violenţă psihică, acestea au fost confirmate de către unele dintre părţile vătămate (declaraţia părţii vătămate C.F. care-l indica drept agresor pe inculpatul C.M., declaraţia părţii vătămate G.A.M. potrivit căreia partea vătămată Ş.A. a fost ameninţată cu o sabie de către inculpaţii C.M. şi G.D. întrucât nu muncea suficient, declaraţia părţii vătămate L.G., potrivit căreia, agasaţi de insistenţele persoanelor vizând remuneraţiile promise, inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M. au început să-i ameninţe şi chiar să-i lovească). S-a reţinut că libertatea de mişcare le-a fost, de asemenea, îngrădită, victimele neavând voie să părăsească imobilul în care erau cazate, această restrângere a libertăţii rezultând în mod direct şi din faptul că toate actele de identitate (paşaport, cărţi de identitate) le-au fost reţinute de către inculpatul C.M.

În ceea ce priveşte exploatarea victimelor, din probele administrate a rezultat că acestea au prestat muncă cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate. Concret, pentru niciuna din victime nu a existat un contract de muncă legal încheiat, salariul promis, respectiv suma de 5 euro pentru fiecare coş de măsline cules, nu a fost plătit nicio clipă, programul de muncă a fost de 10 - 12 ore, cu mult peste cel admis, iar victimele nu au beneficiat de asistenţă medicală (partea vătămată Ş.A. nu a putut beneficia de repaos şi tratament, deşi suferea de afecţiuni medicale cu manifestări fiziologice constatate şi de către inculpaţi).

În consecinţă, avându-se în vedere faptul că activitatea ilicită a fiecărui inculpat a îmbrăcat forma mai multor variante ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, precum şi faptul că acţiunile acestora vizau o pluralitate de subiecţi pasivi, ţinând cont şi de Decizia nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, instanţa de fond a reţinut faptul că infracţiunea de trafic de persoane a cărei săvârşire se impută inculpaţilor îmbracă forma infracţiunii continuate, motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului Z.M. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Z.M., instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere gradul de implicare al acestuia în activitatea infracţională dedusă judecăţii, numărul de persoane traficate, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 20 de ani, necăsătorit, fiind cunoscut cu antecedente penale, respectiv având aplicată în data de 9 decembrie 2009 o amendă cu caracter administrativ pentru săvârşirea unei fapte de furt calificat. Instanţa a avut în vedere şi faptul că acesta s-a sustras procesului penal derulat în cauză, fiind trimis în judecată, iar ulterior, judecat în lipsă.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Z.M. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat faptul că partea vătămată C.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată G.A.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.000 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată I.L.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 euro, din care suma de 3.000 euro, reprezentând daune materiale, iar suma de 47.000 euro reprezentând daune morale; partea vătămată L.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.000 RON, reprezentând daune materiale; partea vătămată M.T. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată G.F.D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.300 euro reprezentând daune materiale; partea vătămată C.F.L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.500 euro, reprezentând daune materiale; partea vătămată Ş.A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.570 euro reprezentând daune materiale, iar partea vătămată I.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 euro reprezentând daune materiale.

În ceea ce priveşte componenta materială a prejudiciului reclamat de către părţile civile C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ş.A. şi I.C., instanţa de fond a constatat faptul că aceasta nu are un caracter cert sub aspectul existenţei şi nici al întinderii, neputându-se stabili numărul de zile lucrate, având în vedere faptul că toate părţile în dosar recunosc faptul că acestea au fost determinate de condiţiile meteo şi nici numărul de coşuri realizate sau primirea banilor de la angajatorul spaniol. De asemenea, avându-se în vedere faptul că înţelegerea recunoscută de părţile implicate a fost în sensul că, în cursul primelor săptămâni, contravaloarea prestaţiilor părţilor vătămate urma să fie compensată cu contravaloarea cazării şi a transportului în Spania, plătită de către inculpaţii C.M. şi G.D., instanţa de fond nu a putut stabili cu gradul de certitudine impus de norma penală, existenţa sau cuantumul sumelor datorate părţilor vătămate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 C. civ., s-au respins, ca neîntemeiate, acţiunile civile formulate de părţile civile C.F., C.F.L., Ş.A., I.C., L.G., G.A.M. şi G.F.D.

În cauză, instanţa de fond a apreciat, având în vedere circumstanţele reale, că a fost cauzat părţii civile I.L.N. un prejudiciu moral, acesta fiind forţat să presteze activităţi lucrative împotriva voinţei sale, fiind agresat fizic şi verbal şi fiind nevoit să fugă din locaţia în care era ţinut împreună cu celelalte persoane traficate, motiv pentru care, în baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă I.L.N. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.M., Z.M., G.D., R.L. şi A.A. la plata sumei de 2.000 euro, în echivalent lei, în funcţie de cursul BNR al zilei plăţii, cu titlu de daune morale către aceasta, cuantum apreciat de instanţă ca fiind de natură a asigura o reparaţie echitabilă în cauză.

S-a luat act că persoana vătămată G.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.T., instanţa de fond a constatat faptul că a intervenit decesul acesteia, la data de 15 iulie 2011, potrivit extrasului pentru uz oficial din registrul de deces. La solicitarea instanţei, faţă de dispoziţiile art. 21 C. proc. pen., a fost ataşată la dosarul cauzei Adresa din 3 august 2011 emisă de Camera Notarilor Publici, potrivit căreia, în urma verificărilor efectuate în evidenţele aferente perioadei 1995 - la zi, nu a fost înregistrată pe rolul vreunui birou notarial public procedura succesorală de pe urma defunctei M.T. La termenul de judecată din data de 8 august 2011, s-a prezentat în şedinţă publică numita M.C.G., care a pretins că este descendenta defunctei, instanţa punându-i în vedere ca la termenul de judecată ulterior să prezinte certificatul de naştere pentru a verifica realitatea celor susţinute în şedinţă publică. Numita M.C.G. a rămas însă în pasivitate, nemaiprezentându-se la termenele de judecată acordate în cauză. În consecinţă, instanţa a constatat faptul că, în cauză, nu s-a stabilit cu certitudine vreo legătură de rudenie între defunctă şi numita M.C.G., pentru a permite acesteia preluarea poziţiei procesuale a defunctei. De asemenea, s-a constatat faptul că, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii, respectiv data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba. Având în vedere faptul că decesul părţii civile M.T. s-a produs la data de 15 iulie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. civ., instanţa de fond a constatat aplicabile dispoziţiile art. 700 C. civ., potrivit cărora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, neputându-se stabili în cursul acestui termen identitatea succesorilor defunctei pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă M.T. ca fiind introdusă de o persoană rămasă fără capacitate de folosinţă şi, faţă de considerentele expuse anterior, a respins, ca neîntemeiată, cererea de disjungere a cauzei în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea civilă defunctă M.T.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii C.M., A.A. şi G.D., arătând că nu poate fi reţinută în sarcina lor infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale ale infracţiunii de grup, solicitând achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind recrutarea, transportarea şi cazarea persoanelor în vederea efectuării unei munci în agricultură, s-a arătat că aceste modalităţi ale elementului material al infracţiunii trebuie să îndeplinească cerinţa esenţială, şi anume că trebuie realizate prin violenţă, înşelăciune şi fraudă. În acest sens, s-a apreciat că nu este dovedit niciunul dintre aceste elemente care să conducă la ideea a fost săvârşită infracţiunea de trafic de persoane, inculpaţii solicitând achitarea pentru cele două infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane şi rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

În subsidiar, aceştia au solicitat redozarea pedepselor şi aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.

Instanţa de apel a acordat mai multe termene de judecată, inculpaţii A. şi G. au fost citaţi la toate adresele reieşite din lucrări şi prin afişare la consiliul local, apărarea acestora fiind asigurată de apărător din oficiu, judecarea făcându-se în lipsa lor.

Prin Decizia penală nr. 72 din 8 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 12904/3/2011, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii C.M., A.A. şi G.D. (fost A.) împotriva Sentinţei penale nr. 722 din 20 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 12904/3/2011.

În baza art. 383 alin. (1¹) şi alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., a fost menţinută starea de arest a apelantului-inculpat C.M. şi s-a dedus din durata executării pedepsei perioada de la 26 noiembrie 2010 la zi.

Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi A.A. şi G.D. la plata sumelor de câte 800 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Inculpaţii C.M., A.A. şi G. (fost A.) D. au declarat recurs împotriva deciziei penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că nu s-au administrat probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, declaraţiile aşa-ziselor părţi vătămate fiind mincinoase.

Prin Decizia nr. 2138 din 19 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 12904/3/2011, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 72 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 19 iunie 2012.

Au fost obligaţi recurenţii-inculpaţi la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 722/2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, peste termen, a declarat apel inculpatul Z.M., solicitând admiterea căii de atac şi achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârşite de acesta.

Apelantul-inculpat a arătat că atât urmărirea penală, cât şi judecata s-au făcut în lipsa sa, neavând astfel posibilitatea de a se apăra, fiind stabilit în Spania încă din anul 2007 şi a arătat că a fost reţinută în mod greşit situaţia de fapt, alta decât cea învederată, de întregul ansamblu probator.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, precizând că la data săvârşirii faptei avea 18 ani şi că are un copil minor, iar ca modalitate de executare a pedepsei, a apreciat că s-ar impune suspendarea sub supraveghere.

În faţa instanţei de apel a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere pentru apelantul-inculpat, la termenul din data de 16 aprilie 2013 au fost audiaţi inculpatul Z.M. şi părţile vătămate/civile G.F.D., C.F., L.G. şi I.C., la termenul din data de 14 mai 2013 a fost audiat C.M., condamnat în aceeaşi cauză. S-a constatat imposibilitatea de audiere a intimaţilor părţi civile/vătămate I.L.N. şi Ş.A. şi s-a luat act de renunţarea inculpatului de a fi audiat intimatul parte civilă C.F.L.

La termenul din data de 19 martie 2013, s-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele apelului peste termen prevăzute de art. 365 alin. (1) C. proc. pen. întrucât inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată şi la pronunţare şi a promovat calea de atac în termen de 10 zile de la punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Prin Decizia penală nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul peste termen declarat de inculpatul Z.M. faţă de Sentinţa penală nr. 722 din 20 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, în rejudecare:

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.M., de la 4 ani închisoare, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.M., de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi s-a aplicat inculpatului Z.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale aplicate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că este întemeiată calea de atac promovată.

S-a constatat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti rezultând că, în cursul lunii septembrie 2008, inculpaţii C.M. şi R.L., împreună cu părţile vătămate C.F., G.A.M., I.L.N., L.G., M.T., G.F.D., C.F.L., Ş.A. şi I.C., cărora le promisese locuri de muncă plătite în Spania, au plecat cu un autocar în direcţia Arad, pe drum inculpata R.L. întărind convingerea părţilor vătămate că vor primi banii cuveniţi pentru munca depusă, că vor avea masa şi cazarea asigurate, având astfel un rol în formarea convingerii că totul va fi bine când vor ajunge în Spania. În Vama Nădlac, cei doi inculpaţi şi părţile vătămate au fost coborâţi din autocar întrucât biletele nu au fost achitate, motiv pentru care, după o noapte petrecută în gara Arad, în urma primirii de către inculpatul C.M. a unei sume de bani trimise de inculpatul G.D. din Spania, au plecat spre locul de destinaţie cu un microbuz. În localitatea Almonte, au fost aşteptaţi de inculpatul G.D. care, împreună cu alte două persoane de sex bărbătesc, au ameninţat şoferii microbuzului folosind cuţite şi nu au mai achitat diferenţa de 600 euro reprezentând contravaloarea transportului, cele 13 persoane fiind transportate cu două vehicule şi cazate într-un apartament aparţinând inculpatului G.D., iar a doua zi, au început să muncească, fără a se încheia vreun contract în acest sens, fără a li se restitui actele de identitate care au rămas în posesia inculpatului C.M. Programul de muncă era între orele 08:00 - 18:00, inclusiv sâmbăta şi uneori chiar duminica, promiţându-li-se că vor fi plătiţi la fiecare sfârşit de săptămână, lucru care însă nu s-a întâmplat. După terminarea programului de lucru, inculpaţii C.M., G.D. şi Z.M. închideau persoanele în cauză în casă, în două camere locuind 12 - 13 persoane, ce erau supravegheate de către inculpaţii C.M., R.L. şi Z.M. Din această ultimă locaţie, după aproximativ 10 zile, cele nouă persoane au fost mutate la o vilă situată pe un câmp, locaţie din care, după două zile, părţile vătămate C.F.L., Ş.A., I.L.N. şi A.C. au sărit gardul, în timpul nopţii, şi au fugit în Sevilla, reclamând faptele la Consulatul României, situaţie ce l-a determinat pe inculpatul C.M. să le aducă actele de identitate, iar peste o lună să le aducă şi pe celelalte persoane şi să le abandoneze în Sevilla.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.M., s-a constatat că instanţa de fond a reţinut, în concret, că a aderat şi sprijinit grupul constituit de către inculpaţii C.M. şi G.D., inculpatul Z.M. asigurând totodată supravegherea victimelor.

S-a avut în vedere împrejurarea că, fiind audiat în faţa instanţei de apel, acesta nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că, deşi a fost prezent aproximativ o săptămână în aceeaşi casă, împreună cu mama sa R.L. şi concubinul acesteia, C.M., în care mai erau şi alte persoane, printre care şi părţile vătămate, nu a exercitat asupra acestora acte de presiune, nu i-a supravegheat, ci a muncit alături de aceştia la cules de măsline.

De asemenea, s-a constatat că părţile vătămate C.F., L.G. şi I.C., în faţa instanţei de apel, nu au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că, odată ajunşi în Spania, nu au fost supravegheaţi ori lipsiţi de libertate de inculpatul Z.M., fiind avut în vedere, de altfel, că părţile vătămate C.F. şi L.G. şi în faţa instanţei de fond au declarat în acelaşi sens, arătând însă că au primit, după începerea cercetărilor în prezenta cauză, sume de bani de la C.M.

Nu au fost reţinute declaraţiile acestor părţi date în faţa instanţei de apel întrucât, din analiza conţinutului, s-a apreciat că prezintă serioase dubii privind sinceritatea. Astfel, s-a observat că părţile vătămate au relatat aspecte contradictorii atât între declaraţiile acestora şi ale celorlalte părţi vătămate/civile, cât şi între propriile declaraţii, în ceea ce priveşte perioada de timp cât apelantul-inculpat Z.M. s-a aflat în aceeaşi casă cu ele (o săptămână, o lună, două săptămâni), cu privire la amplasarea locuinţei şi la asigurarea uşilor de acces (locuinţă cu două uşi de acces, asigurate cu cheia şi cu zăvor, cu o singură ieşire, cu poartă, însă fără a fi împrejmuită de gard), exercitarea de violenţe de către membrii grupării (care adresau cuvinte pe un ton ameninţător, însă nu s-au proferat ameninţări). S-a mai reţinut că declaraţiile acestora prezintă chiar antagonisme, arătându-se că, deşi nu erau sechestrate de către inculpaţi, totuşi părţile vătămate C.F.L., Ş.A., I.L.N. şi A.C. au sărit gardul, în timpul nopţii, şi au fugit în Sevilla, reclamând faptele la Consulatul României.

Cu privire la declaraţiile intimatei-părţi civile G.F.D., s-a constatat, însă, că acestea au fost constante pe toată durata procesului penal, în cuprinsul lor fiind relevată activitatea apelantului-inculpat Z.M., care ameninţa cu violenţe persoanele aduse la muncă în Spania, în cazul în care nu munceau sau luau legătura cu celelalte persoane aflate la muncă, dar şi faptul că persoanele vătămate au fost supravegheate pe toată perioada de către Z.M., împreună cu membrii familiei sale.

S-a mai reţinut că, în cauză, în faţa instanţei de fond, la termenul din data de 22 martie 2011, coinculpatul C.M. a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. şi a relatat că a primit un telefon din partea inculpatului Z.M., care i-a spus că are nevoie de 10 persoane care să muncească în Spania, însă a arătat că, odată ajunse în Spania, acestea nu au fost sechestrate, ci inculpaţii, printre care şi Z.M., au muncit împreună cu părţile vătămate.

A fost avut în vedere şi faptul că, prin Încheierea din data de 22 martie 2011, Tribunalul Bucureşti a respins cererea de soluţionare a cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. întrucât poziţia procesuală a inculpatului nu a fost una de recunoaştere a săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, instanţa continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, însă, cu toate acestea, cu ocazia judecării recursului formulat de inculpatul C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 722/2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acesta a dat o nouă declaraţie, potrivit căreia a recunoscut faptele, aşa cum au fost descrise în actul de sesizare, însuşindu-şi probele de la urmărirea penală.

S-a constatat că, fiind audiat în prezenta cauză, C.M. nu a mai menţinut declaraţiile date în faţa instanţei de fond, susţinând că nu inculpatul Z.M. a fost cel care i-a solicitata aducerea în Spania a celor 10 persoane, ci G.D., iar Z.M. nu a avut nicio activitate în legătură cu persoanele vătămate. Acesta a justificat recunoaşterea faptelor în faţa instanţelor prin aceea că a fost bătut în arest de organele de poliţie şi că, în plus, a semnat declaraţia aşa cum i-a fost prezentată de instanţă întrucât nu ştie să scrie şi să citească şi nu a adus această împrejurare la cunoştinţa instanţei.

Instanţa de apel nu a putut reţine această din urmă declaraţie a lui C.M., apreciindu-se că a fost dată, în mod evident, pro causa, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în ceea ce îl priveşte şi după ce, în cele trei grade de jurisdicţie, acesta a susţinut implicarea inculpatului Z.M. în aducerea părţilor vătămate la muncă în Spania şi a recunoscut faptele, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, solicitând aplicarea prevederilor art. 320¹C. proc. pen.

Dată fiind legătura existentă între inculpatul Z.M. şi ceilalţi inculpaţi - R.L. - mamă şi C.M. - concubinul mamei, instanţa de apel a considerat a fi lipsite de veridicitate afirmaţiile acestuia în sensul că doar a muncit la cules de măsline, împreună cu părţile vătămate, din probele administrate rezultând că acesta a constituit împreună cu coinculpaţii o grupare infracţională, în scopul de a induce şi menţine în eroare părţile vătămate cu privire la condiţiile de muncă, dar şi de a le lipsi de libertate şi a le obliga să muncească în condiţiile impuse.

De asemenea, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că, existând dovada existenţei laturii obiective, a legăturii de cauzalitate şi a urmărilor imediate, precum şi a laturii subiective a infracţiunii, inculpatul acţionând cu vinovăţia cerută de lege, sub forma intenţiei directe, în drept, faptele inculpatului Z.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de aderare şi sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen. şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat, aşadar, că apelul inculpatului Z.M., care a susţinut că faptele nu au fost săvârşite de acesta şi a solicitat achitarea, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de apel a constatat că circumstanţele sale personale, respectiv că nu a fost condamnat anterior, are loc de muncă, familie organizată, vârsta sa, influenţa exercitată de membrii familiei asupra sa în momentul săvârşirii faptelor, aşadar aspecte care ţin de aprecierea judiciară, ulterioară săvârşirii faptelor, asupra comportamentului general al inculpatului, impun o reapreciere asupra gradului de pericol pe care îl reprezintă faptele inculpatului, reflectat în cuantumul pedepselor aplicate.

Astfel, s-a apreciat că este necesar a se da eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, reţinându-se circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. şi stabilindu-se cuantumul pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., respectiv 2 ani închisoare, în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi un cuantum de 3 ani închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.M.

Motivele scrise de recurs, fundamentate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., au fost depuse la dosar la data de 29 octombrie 2013, ulterior primului termen de judecată, stabilit la data de 7 octombrie 2013 (ca urmare a preschimbării termenului din 20 ianuarie 2014, în temeiul art. 291 alin. (3¹) C. proc. pen.), termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu recurentul-inculpat şi despre care apărătorul ales al acestuia a avut cunoştinţă, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar recurs.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul recurentului-inculpat a invocat acelaşi caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., criticile formulate vizând împrejurarea că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a putea susţine acuzaţiile aduse inculpatului, solicitându-se pronunţarea unei soluţii de achitare a acestuia pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Într-o teză subsidiară, s-a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare la circumstanţele personale ale acestuia.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 15 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17²al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurentul-inculpat şi-a motivat recursul în scris la data de 29 octombrie 2013 - aşadar, după primul termen de judecată din data de 7 octombrie 2013, când procedura de citare a fost legal îndeplinită cu acesta - şi oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul-inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul-inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi, respectiv, pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea erau reglementate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

În acest sens, se reţine, însă, că unul dintre cazurile de casare abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situaţie în care criticile recurentului-inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt invocată de recurentul-inculpat.

Totodată, în realizarea aceluiaşi scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul-inculpat a formulat critici sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M.

Totodată, faţă de împrejurarea că, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, în prezenta cauză, inculpatul Z.M. a fost arestat în baza MEPI nr. 1789 din 3 ianuarie 2012, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza Sentinţei penale nr. 722 din 20 octombrie 2011 a aceleiaşi instanţe (Dosar nr. 12904/3/2011), care a rămas definitivă faţă de acest inculpat prin neexercitarea căilor de atac, însă, ulterior, împotriva sentinţei menţionate, inculpatul a declarat apel, peste termen, care a fost admis prin Decizia penală nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul fiind încarcerat la data de 11 ianuarie 2013, va fi anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii în baza căruia inculpatul a fost arestat şi se va emite un nou asemenea mandat, conform ultimei decizii penale menţionate, urmând a se deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată de la 11 ianuarie 2013 la 4 noiembrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, până la prezentarea apărătorului ales, şi, respectiv, apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele-părţi vătămate şi intimatele-părţi civile, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva Deciziei penale nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Anulează MEPI nr. 1789 din 3 ianuarie 2012, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza Sentinţei penale nr. 722 din 20 octombrie 2011 a aceleiaşi instanţe (Dosar nr. 12904/3/2011) şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform Deciziei penale nr. 203/A din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată de la 11 ianuarie 2013 la 4 noiembrie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 1.050 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, şi suma de 800 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele-părţi vătămate L.G., G.F.D., Ş.A. şi I.C. şi intimatele-părţi civile C.F., G.A.M., I.L.N. şi C.F.L., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 3398/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 3439/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3399/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3399/2013. Penal