ICCJ. Decizia nr. 3543/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3543/2013
Dosar nr. 2220/100/2011
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 336 din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 2220/100/2011 s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului P.P. din tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. în tentativă la infr. de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A fost condamnat inculpatul P.P., fiul lui G. şi I., zidar, dulgher, stagiul militar satisfăcut, gr. caporal, nu are antecedente penale, domiciliat în Vişeu de Sus, jud. Maramureş, cu reşedinţa în Piteşti:
- 3 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru tentativă la infr. de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. şi a art. 76 lit. b) C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a, b) C. pen.
În temeiul art. 86 şi urm. C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.
S-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
1. se va prezenta la datele fixate la serviciul de probaţiune menţionat
2. să anunţe la acelaşi serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea
3. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă (la acelaşi serviciu)
4. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă (la serviciul menţionat)
I s-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsă, perioada reţinerii de 24 de ore (2 iulie 2010 - 3 iulie 2010).
A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Orăşenesc Vişeu de Sus suma de 997,67 RON cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului - cheltuielile de spitalizare ale părţii civile R.I.
A fost obligat inculpatul să achite părţii civile R.I., domiciliat în Vişeu de Sus, jud. Maramureş suma de 5.000 RON - despăgubiri pentru daune morale şi suma de 3.430 RON - despăgubiri pentru daune materiale.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile R.I. suma de 1.600 RON - cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 976 RON - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 28 februarie 2011 în dosarul nr. 202/P/2010 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.P. pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului faptul că în data de 24/25 iunie 2010 inculpatul P.P. i-a aplicat părţii vătămate R.I. mai multe lovituri cu cuţitul în regiunea superioară a corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus în pericol viata.
Spitalul Orăşenesc Vişeu de Sus s-a constituit parte civilă cu suma de 997,67 RON cu dobânda legală aferentă cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate R.I.
Partea vătămată R.I. s-a constituit parte civilă cu sumele de 10.000 RON despăgubiri pentru daune materiale şi de 10.000 RON despăgubiri pentru daune morale.
Din probele de la dosar au rezultat următoarele:
În cursul lunii iunie 2010 partea civilă R.I. i-a împrumutat martorului M.I.C. (nepotul inculpatului P.P.) suma de 500 euro, fiindu-i lăsat ca şi garanţie un ATV.
În data de 24 iunie 2010 partea civilă R.I. s-a deplasat cu ATV-ul împreună cu martorul R.F. la un local unde s-a întâlnit cu martorul M.I.C. Partea civilă a încercat să pornească ATV-ul, nu a reuşit, apoi acest din urmă martor l-a pornit şi a plecat eu el fără a se mai întoarce.
În continuare partea civilă R.I. împreună cu martorii R.F. şi H.V. s-au deplasat la locuinţa martorului M.I.C., iar pe traseu au intrat şi la martorul T.M.O. unde partea civilă R.I. şi martorul M.I.C. s-au lovit cu pumnii şi palmele şi au căzut.
La locuinţa martorului M.I.C. s-au purtat discuţii între acesta şi partea civilă R.I. cu privire la acel împrumut şi la ATV, fiind aşteptat să vină acasă şi inculpatul (care locuieşte în acelaşi imobil cu martorul), apoi în condiţiile în care aceste discuţii contradictorii au continuat inculpatul i-a aplicat părţii civile mai multe lovituri cu un cuţit în regiunea paraombilicală stângă, a hemitoracelui stâng, a umărului stâng, a antebraţului drept şi a coapsei stângi şi s-au rostogolit.
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 1.043/2010 din 17 ianuarie 2011 întocmit de S.M.L. Baia Mare, partea civilă R.I. a prezentat o plagă înjunghiată în regiunea paraombilicală stângă, plagă înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng cu înţeparea pleurei pulmonare, emfizem subcutanat, plagă tăiată la nivelul umărului stâng, plagă tăiată în zona antebraţului drept faţă anterioară, plagă tăiată la nivelul coapsei stângi şi o echimoză în zona braţului stâng. Aceste leziuni s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur şi corp tăietor înţepător, au necesitat pentru vindecare 17 - 18 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Conform Completării nr. 1.190 din 13 decembrie 2011 din 18 ianuarie 2012 la acest raport, leziunile părţii civile s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor înţepător şi nu se puteau produce prin rostogolire cu corp tăietor înţepător.
Suplimentul nr. 99 din 14 februarie 2012 la acelaşi raport a evidenţiat faptul că leziunile s-au putut produce în poziţie ortostatică şi nu există elemente obiective pentru a se putea preciza direcţia de aplicare a loviturilor.
Potrivit suplimentului nr. 322 din 10 aprilie 2012 la acelaşi raport de expertiză, leziunile părţii civile nu s-au putut produce prin înţepare într-un "pocireş" (cioate de arbori mai subţiri).
Niciun martor nu a fost prezent la incident cu excepţia martorei P.I. (mama inculpatului care, de altfel, nici nu a fost audiată imediat după incident, ci doar după aproape 3 luni) care a arătat că a văzut la partea civilă un cuţit, atenţionându-l astfel pe inculpat fără a vedea ce se întâmplă între părţi, ci doar că s-au rostogolit (primul aspect este confirmat şi de martora M.M. - soţia martorului M.I.C., audiată şi ea după o perioadă de circa 4 luni şi jumătate). Partea civilă nu şi-a dat seama ce anume i s-a întâmplat şi că este posibil să se fi rănit într-un "pocireş".
Susţinerile inculpatului potrivit cărora partea civilă s-a înţepat în cuţitul pe care îl avea în mână în timp ce s-au rostogolit sunt infirmate de completarea la raportul de expertiză nr. 1190/13 decembrie 2011 din 18 ianuarie 2012 potrivit căruia leziunile acesteia nu s-au putut produce prin rostogolire cu corp tăietor înţepător. Chiar dacă partea civilă imediat după agresiune a arătat că este posibil să se fi rănit într-un "pocireş", susţinerile sale sunt infirmate de suplimentul nr. 322/2012 la raportul de expertiză care exclude un asemenea mecanism de producere a leziunilor. Raportul de expertiză mai sus menţionat indică însă ca şi mecanism de producere a lor lovirile repetate cu corp tăietor înţepător şi că acestea s-au putut produce în poziţie ortostatică.
Cererea inculpatului de a i se aplica prev. art. 44 C. pen. s-a respins, nefiind probat în mod cert faptul că partea civilă l-ar fi atacat cu vreun cuţit pe inculpat.
Fapta inculpatului P.P. constituie tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din această infracţiune în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. întrucât incidentul a avut loc pe terenul inculpatului, deci nu în public în sensul dispoziţiilor art. 152 C. pen. (în acest sens este declaraţia dată de partea civilă la data de 30 noiembrie 2011).
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea în care a fost săvârşită - aplicarea de multiple lovituri cu un obiect tăietor înţepător, de urmarea produsă - leziuni corporale vindecabile în 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, dar care i-au pus viaţa în pericol părţii civile) şi al inculpatului (nu şi-a recunoscut fapta, nu are antecedente penale). Acest ultim element a fost avut în vedere la aplicarea faţă de acesta a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpatului i s-au interzis pe o perioadă de 1 an drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât încălcând o valoare fundamentală existentă în societate (viaţa şi integritatea fizică a unei persoane), acesta nu poate să facă aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot, iar ocuparea funcţiei la care se referă art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. este incompatibilă cu fapta comisă de acesta. Întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie, activitate pentru a comite fapta-obiect al acestei cauze, nu i se pot interzice şi drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
Acestuia i s-au interzis şi drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. pentru aceleaşi motive pentru care i s-au aplicat şi prevederile art. 64 lit. a), b) C. pen. Nu i s-au interzis şi drepturile prev. de art. 71, 64 lit. c) C. pen. pentru aceleaşi considerente pentru care nu i s-au aplicat nici prevederile art. 64 lit. c) C. pen.
Având în vedere fapta comisă şi persoana inculpatului tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei efectivă, dar sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş şi văzând şi faptul că sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe prev. de art. 861 C. pen., s-a dat eficienţă acestui text legal.
Pe perioada termenului de încercare inculpatul va respecta măsurile de supraveghere indicate în dispozitivul sentinţei.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Întrucât inculpatul a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore (2 iulie 2010 - 3 iulie 2010), s-a constatat că acesta a executat din pedeapsă această perioadă.
Inculpatul a fost obligat la plata către Spitalul Orăşenesc Vişeu de Sus a sumei de 997,67 RON cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei până la plata în totalitate a debitului reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii civile R.I. (spitalul s-a constituit parte civilă cu această sumă).
Raportat la suferinţele fizice şi psihice la care a fost supusă partea civilă R.I. urmare a faptei comise de inculpat, acesteia i se cuvin despăgubiri pentru daune morale în sumă de 5.000 RON - sumă la plata căreia inculpatul a fost obligat. Cu privire la despăgubirile pentru daune materiale solicitate de aceasta tribunalul a reţinut faptul că a pretins cu acest titlu suma de 10.000 RON. Raportat la declaraţiile martorilor R.V., A.T. şi M.G. (care au arătat că i-au plătit părţii civile anterior incidentului pentru munca prestată sume diferite şi că se pot câştiga pe zi diverse sume în funcţie de muncile agricole prestate, tribunalul a avut în vedere o medie a sumelor indicate de la 100 RON/zi - 400 - 500 RON/zi sau 320 RON/jumătate de zi, respectiv o medie de 250 RON/zi pentru o perioadă de 18 zile (250 RON X 3 zile = 750 RON/săptămână, 750 RON X circa 3 săptămâni = 2.250 RON). Întrucât partea civilă a efectuat două drumuri la S.M.L. Baia Mare pentru întocmirea constatărilor preliminarii şi a raportului de expertiză medico-legală, i se cuvine suma de 340 RON (70 RON/zi contravaloarea combustibilului şi 100 RON/zi venitul nerealizat al şoferului; 170 RON X 2 = 340 RON). Potrivit declaraţiei martorului R.V., partea civilă a fost vizitată la spital de soţia sa care a venit din Italia astfel că pentru contravaloarea transportului acesteia din străinătate i s-a acordat o sumă rezonabilă de circa 100 euro în echivalent în RON/drum (420 RON X 2 = 840 RON). Celelalte despăgubiri civile pretinse nu au fost probate, iar, pe de altă parte, nici nu i se pot acorda eventualele sume achitate medicilor, acestea având un caracter ilicit. Prin urmare, însumând sumele mai sus menţionate (2.250 RON + 340 RON + 840 RON), inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă R.I. a sumei de 3.430 RON - despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., majorarea pedepsei faţă de inculpatul P.P. şi înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării acesteia.
În motivare s-a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a reţinut în mod greşit circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată fiind prea mică, iar suspendarea executării sub supraveghere a acesteia nu este proporţională cu gravitatea faptei şi cu poziţia de nerecunoaştere din partea inculpatului.
Inculpatul a susţinut două versiuni în care părţii vătămate i-ar fi fost cauzate acele leziuni, respectiv prin autorănire cu propriul cuţit sau prin înţepare de acele cioate numite "pocireş".
Având în vedere particularităţile cauzei şi poziţia inculpatului, menţionate mai sus, hotărârea primei instanţe, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apare cu atât mai netemeinică şi nelegală.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpatul P.P. solicitând admiterea apelului, casarea Sentinţei penale nr. 336 din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş şi rejudecând cauza să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 C. pen.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatului şi a condamnării acestuia.
În opinia inculpatului apelant din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 24/25 iunie 2010 partea vătămată R.I., în jurul orelor 01:00 s-a deplasat împreună cu numiţii R.F. (nepot) şi H.V. (concubina lui R.F.) la locuinţa numitului M.I.C., zis "C.", pentru a clarifica problema unui împrumut pe care partea vătămată R.I. l-a acordat numitului M.I.C. De precizat că partea vătămată R.I. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Întrucât M.I.C. nu a avut suma de bani împrumutată, partea vătămată i-a sugerat acestuia să-i ceară unchiului său, respectiv inculpatul P.P., suma de bani pentru a-şi achita datoria.
Pentru aceste motive, partea vătămată R.I., împreună cu R.F., H.V. şi M.I.C. au intrat în casa inculpatului P.P., în jurul orelor 01:00, în timp ce acesta se uita la televizor.
Cu acea ocazie s-au purtat discuţii între toţi cei prezenţi referitor la împrumut, inculpatul spunându-le în repetate rânduri că el nu are de ce să-i achite datoriile nepotului său şi astfel să-şi rezolve singuri problemele. În acest context, partea vătămată R.I. a precizat că va lua vaca din grajd pentru a garanta datoria, iar inculpatul P.P. i-a comunicat că vaca este a mamei sale nu a lui M.I.C.
Inculpatul P.P., văzând că discuţiile degenerează, toţi discutau pe un ton mai ridicat şi în camera alăturată dormeau copiii săi în vârsta de 8 şi 13 ani, le-a solicitat în mod expres acestora să plece din locuinţa sa şi să rezolve problemele afară.
La un moment dat, datorită gălăgiei din casă, a scandalului iscat, copiii inculpatului s-au trezit, fiind foarte speriaţi şi au fugit la casa bunicii lor, aflată în aceeaşi curte căreia i-au relatat că în casă este scandal.
În acest context, inculpatul P.P. a insistat ca acesta să părăsească locuinţa sa şi l-a scos afară forţat. Imediat ce partea vătămată a fost scoasă afară din locuinţă, s-a întors din nou la uşa de la intrare, unde inculpatul se găsea, fiind supărat că a fost scos cu forţa din casă şi l-a prins pe inculpat de haine, l-a tras pe scări până în faţa casei, moment în care a scos din buzunar un obiect "strălucitor" (aşa l-a perceput inculpatul) cu care l-a lovit pe inculpat în zona feţei, (există CML care confirmă agresiunea). În acel moment, mama inculpatului, martora P.I., care se afla la o distantă de cca 2 - 3 metri de cei doi a văzut momentul în care partea vătămată R.I. a scos din buzunar un cuţit şi l-a avertizat pe inculpatul P.P. să aibă grijă că partea vătămată este înarmat cu un cuţit.
După lovitură şi fiind avertizat de martora P.I. că partea vătămată R.I. are cuţit, temându-se pentru viaţa sa, inculpatul a încercat să-l imobilizeze pe partea vătămată, întorcându-l cu spatele spre el şi cu mâinile în faţă, moment în care s-au dezechilibrat şi s-au rostogolit împreună în livadă, pe o distanţă de cca. 20 m, oprindu-se într-un pom. Imediat după aceasta inculpatul s-a ridicat, a fugit spre locuinţa sa, a închis uşa şi a stins lumina pentru a nu mai fi urmărit de către partea vătămată.
Acest lucru a fost văzut de martorii M.I.C., P.I. şi P.S., M.M., care au confirmat acest aspect cu ocazia audierii în faţa instanţei.
Partea vătămată s-a ridicat din locul în care era căzut şi a pornit spre intrarea în casa inculpatului, întâlnindu-se cu martorii M.I.C., R.F. şi H.V., care au revenit în curtea inculpatului. Partea vătămată profera ameninţări, în sensul că spunea "vă omor eu pe toţi, vă dau foc", (a se vedea declaraţia martorului M.I.C. în cursul cercetării judecătoreşti). Toţi au pornit de la casa inculpatului, iar la un moment dat partea vătămată a afirmat că, "crede că s-a lovit în ceva pocireş (cioate)". În acest context martorii s-au uitat ce leziuni are partea vătămată şi au observat că are o tăietură la nivelul abdomenului.
Ulterior, partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Orăşenesc Vişeu de Sus unde i s-au constatat leziunile. Totodată, aşa cum a rezultat din probatoriu administrat, partea vătămată, anterior incidentului cu inculpatul, a avut un incident cu martorul M.I.C., la locuinţa martorului T.M.. Astfel din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că partea vătămată a încercat să-l lovească pe martor printr-un gard, lovindu-se la mână, apoi s-au lovit reciproc, au căzut pe pavimentul curţii din beton, partea vătămată sângerând, astfel că nu toate leziunile constatate pe corpul părţii vătămate se datorează incidentului dintre acesta şi inculpat.
Având în vedere cele de mai sus şi întreg probatoriu administrat în cauză s-a apreciat că soluţia pronunţată de Tribunalul Maramureş este netemeinică şi nelegală raportat la faptul că nu a reţinut prevederile art. 44 C. pen. şi astfel în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 44 alin. (3) C. pen., să dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
Inculpatul-apelant a susţinut că aşa cum a rezultat din probele administrate partea vătămată R.I. a fost cel care a intrat în locuinţa sa în jurul orei 01:00, însoţit fiind şi de alte persoane (R.F. şi H.V.) pentru a-i solicita acestuia să-i restituie un împrumut contractat de către nepotul său, martorul M.I.C., împrumut cu care inculpatul nu avea nicio legătură.
Având în vedere toate aceste în opinia inculpatului apelant în cauză erau incidente prevederile art. 44 alin. (3) C. pen. întrucât inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, fiindu-i creată o stare de temere pentru viaţa sa, a copiilor şi chiar a mamei sale, martora P.I., astfel că acţiunile inculpatului au fost pentru a se apăra şi pentru a-şi salva viaţa.
De asemenea, inculpatul nu avea niciun motiv să-l atace pe partea vătămată, partea vătămată fiind cel care a provocat întreg scandalul, încă de la sosirea la locuinţa inculpatului.
Mai mult, în cauză nu a fost identificat corpul tăietor, cu care se presupune că s-ar fi produs lezarea părţii vătămate. Acest lucru nu s-a putut face deoarece nimeni nu a întrebat-o pe parte vătămată, la acel moment, daca are sau nu cuţit asupra sa şi nu a fost ridicat. De asemenea, partea vătămată ar fi avut posibilitatea ca atunci când au ajuns organele de poliţie să le relateze că a fost înjunghiat de către inculpat, dar nu a făcut acest lucru.
În cursul judecării cauzei în apel la termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012 Curtea a pus în discuţia părţilor, din oficiu, oportunitatea efectuării unui nou raport de expertiză medico-legală având în vedere că acelaşi medic legist a întocmit în cauză în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată atât certificatul medico-legal cât şi respectiv suplimentul de expertiză medico-legală, existând un caz de incompatibilitate. Prin urmare au fost fixate obiectivele noile expertize medico-legale, aceasta fiind efectuată de către o comisie formată din trei medici primari legişti de către I.M.L. Cluj-Napoca.
Prin Decizia penală nr. 53/A din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva Sentinţei penale nr. 336 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş pe care a desfiinţat-o în parte, doar sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.P.
Pronunţând o nouă hotărâre, a înlăturat dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în regim de detenţie.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligat inculpatul la plata în favoarea părţii civile R.I. a sumei de 1.520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a stabilit în favoarea BCAJ Cluj suma de 75 RON cu titlu de onorariu parţial cuvenit apărătorului din oficiu, av. C.A.M.
A fost obligat inculpatul P.P. la plata sumei de 700 de RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă în care se include costul expertizei medico-legale şi onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii din care a reieşit fără îndoială vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua în detaliu argumentele care au condus la condamnarea inculpatului, argumente pe care Curtea şi le-a însuşit în întregime, prin raportare strict la motivele de apel invocate de către inculpat s-a reţinut că într-adevăr partea vătămată a fost cea care s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a clarifica problema acelui împrumut dintre el şi numitul M.I.C. şi că acesta într-adevăr se afla sub influenta băuturilor alcoolice.
De asemenea, s-a arătat ca fiind reală împrejurarea că între părţile prezente la faţa locului au avut loc discuţii contradictorii, însă în mod cert nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul că ar fi acţionat sub imperiul unei puternice tulburări sau temeri, deoarece altercaţiile iniţiale între el şi partea vătămată au fost doar verbale. Totodată, chiar dacă se reţine împrejurarea că cei doi copii minori ai inculpatului s-au speriat din cauza scandalului, trebuie subliniată împrejurarea că inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată la el în casă, ci agresiunea a avut loc după ce acesta ieşise din locuinţă, în curte, inculpatul folosind în această agresiune un instrument tăietor înţepător, cel mai probabil cuţit. Agresiunea s-a consumat de asemenea în condiţiile în care nu este cert că partea vătămată era înarmată sau cel puţin că a apelat la folosirea unui instrument similar în conflictul cu inculpatul.
S-a arătat că susţinerile inculpatului în sensul că leziunile suferite de partea vătămată s-ar fi putut produce prin autorănire cu propriul cuţit sau prin înţepare de acele cioate numite "pocireş" au fost infirmate nu doar prin suplimentul de expertiză efectuat în primă instanţă cât mai ales prin raportul de noua expertiză medico-legală efectuat în cursul judecării cauzei în apel şi avizat prin adresa cu nr. 1644/IX/26 din 04 martie 2013 a I.M.L. Cluj.
Potrivit acestui raport s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată R.I. s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp dur şi tăietor înţepător, au necesitat pentru vindecare 17 - 18 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viaţa părţii vătămate.
Acelaşi raport concluzionează faptul că leziunile traumatice suferite nu au dus la instalarea unei infirmităţi fizice permanente nici la scăderea capacităţii de muncă încadrabilă în grade de invaliditate, însă este exclusă producerea lor prin rostogolire şi înţepare în pocireş (cioată de la arbori mai subţiri).
În acest condiţii devine limpede faptul că inculpatul P.P. a aplicat lovituri repetate părţii vătămate cu un instrument înţepător tăietor (cuţit sau briceag, acestea vizând practic aproape întreg corpul victimei, care a prezentat "plagă înjunghiată paraombilicală stângă, plagă înjunghiată hemitorace stâng, cu înţeparea pleurei pulmonare şi emfizem subcutanat, plagă tăiată umăr stâng, plagă tăiată antebraţ drept faţa anterioară, plagă tăiată coapsă stângă şi echimoză braţ stâng". Două dintre aceste plăgi au avut o gravitate deosebită aşa cum rezultă din constatările medico-legale, plaga de la nivelul hemitoracelui stâng producând înţeparea pleurei pulmonare.
S-a arătat că probele ştiinţifice, respectiv raportul de expertiză medico-legală, se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, precum şi cu declaraţiile martorilor prezenţi la incident, cu menţiunea că acesta s-a derulat foarte repede în timp şi că afară era întuneric, astfel încât martorii nu au putut observa exact mecanismul de producere al leziunilor şi loviturile aplicate şi cu precizarea că toate declaraţiile persoanelor prezente sunt afectate de o oarecare doză de subiectivitate, fiind vorba de rudele şi aparţinătorii inculpatului şi ai victimei.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând cont de modul de derulare al evenimentelor, de poziţia procesuală a inculpatului P.P., de persoana acestuia şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, examinând motivele de apel ale Parchetului, Curtea a apreciat că acestea sunt doar în parte fondate, respectiv doar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
S-a arătat că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală şi a comis infracţiunea în condiţiile în care este de necontestat că partea vătămată s-a prezentat la domiciliul său la ora 01:00 noaptea, făcând scandal şi aflându-se în stare de ebrietate. Toate aceste împrejurări îndreptăţesc reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., neimpunându-se ca atare înlăturarea acestora.
Având în vedere însă modalitatea concretă de săvârşire a faptei, multitudinea loviturilor aplicate de către inculpat cu un instrument apt să conducă la suprimarea vieţii victimei, poziţia de nerecunoaştere a inculpatului şi faptul că acesta a încercat în permanenţă să îşi minimalizeze până la dispariţie contribuţia şi vina în producerea incidentului, Curtea a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către prima instanţă nu este de natură a asigura funcţiile procesului penal şi scopul pedepsei aşa cum acesta este prevăzut de art. 52 C. pen. Gravitatea deosebită a faptei comise impune cu necesitate, în vederea reeducării inculpatului, aplicarea unei pedepse în aceleaşi limite stabilite de către instanţa de fond însă a cărei executare să fie efectivă, respectiv în regim de penitenciar.
Din considerentele anterior expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva Sentinţei penale nr. 336 din 22 iunie 2012 a Tribunalului Maramureş pe care a desfiinţat-o în parte, doar sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului P.P.
Pronunţând o nouă hotărâre, a dispus înlăturarea dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în regim de detenţie.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii comise.
Curtea a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate, inclusiv a dispoziţiei pedepselor complementare constând în interzicerea pe o perioadă de un an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
Din aceleaşi considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În temeiul art. 193 C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părţii civile R.I. a sumei de 1.520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a făcut aplicarea art. 189 şi art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.P., criticând-o cu privire la aplicarea greşită a legii în sensul că în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea sa legitima apărare, cu consecinţa achitării în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.
A arătat inculpatul că a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări determinată de o stare de temere, fiind astfel îndeplinite condiţiile legitimei apărări, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de instanţa de apel la data de 8 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013.
Prin această lege s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înţeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situaţiile în care s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare, aşa încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., a fost abrogat, iar în ce priveşte pct. 14 al aceluiaşi articol a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte imite decât cele prevăzute de lege.
În cauza de faţă, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen., care vizează situaţii în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, însă motivele invocate pun în discuţie starea de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, precum şi modalitatea de executare a pedepsei.
Or, aceste motive nu pun în discuţie aspecte de nelegalitate şi nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., astfel că recursul declarat este nefondat, iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 21 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3629/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
