ICCJ. Decizia nr. 3443/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3443 /2013
Dosar nr. 10944/121/2011
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 460 din 26 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 10944/121/2011, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul S.G. la o pedeapsă principală de 18 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul S.G. să execute pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare sporită la 18 ani şi 4 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului S.G. şi conform art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa principală rezultantă, durată executată de la 10 iunie 2011 la zi.
A condamnat pe inculpatul I.C. la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen.
A condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33-art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul I.C. să execute pedeapsa mai grea de 15 ani închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
A aplicat inculpatului I.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare durata executată de inculpatul I.C. de la 10 iunie 2011 şi până la data punerii în libertate a acestuia, respectiv data de 23 iunie 2011.
A menţinut obligarea de a nu părăsi localitatea faţă de inculpat instituită prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2011 a Tribunalului Galaţi.
A condamnat pe inculpatul S.V. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. pen.
A aplicat inculpatului S.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul M.A.G. la o pedeapsă principală de 7 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
A aplicat inculpatului M.A.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi conform art. 81-art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 7 luni.
A atras atenţia inculpatului M.A.G. asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii I.C. şi S.G., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A confiscat în vederea distrugerii a unui cuţit cu lungimea totală de 25 cm.
A constatat că numita M.F. nu a solicitat despăgubiri civile în cauză.
A obligat în solidar pe inculpaţii S.G. şi I.C. la plata sumei de 20.000 RON, daune morale către partea civilă M.L.
A obligat pe inculpatul S.V. la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă-inculpat M.A.G.
A respins ca nefondate pretenţiile civile solicitate de inculpatul-parte vătămată S.V. şi celorlalte despăgubiri solicitate de părţi în cauză.
Conform art. 193 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii I.C. şi S.G. la plata a câte 250 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.L.
A constatat că Spitalul Judeţean Galaţi nu a solicitat despăgubiri civile în cauză.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii S.G. şi I.C. la plata a câte 1.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii S.V. şi M.A.G. la plata a câte 500 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 RON, onorariu apărător din oficiu C.O. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 618/P din 04 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatului S.G., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunile de lovire prevăzute de art. 180 alin. (1) şi art. 180 alin. (2) C. pen.
Au fost trimişi în judecată şi inculpaţii I.C., pentru complicitate la infracţiunea de omor clarificat, prevăzută de art. 26 C. pen., în referire la art. 174-175 lit. i) C. pen.; lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.; inculpaţii S.V. şi M.A.G., pentru comiterea infracţiunilor de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:
La data de 23 mai 2011, fraţii M.L., M.A.G. şi M.M., după ce au efectuat o lucrare de reparaţii la autoturismul martorului N.A. au mers la barul SC J. SRL din Galaţi, pentru a consuma băuturi alcoolice.
Pe seară, în jurul orelor 20.00, în bar a intrat şi inculpatul-parte vătămată S.V., care era sub influenţa băuturilor alcoolice, şi la un moment dat acesta a mers spre masa unde se afla victima M.M. şi a început o discuţie contradictorie cu acesta, motivat de faptul că victima nu ar fi reparat un frigider al inculpatului S.V.
La un moment dat, inculpatul S.V. a devenit foarte agresiv fizic şi verbal la adresa victimei M.M., ameninţând-o pe aceasta că o va bate „îi va da tocană” şi că va chema băieţii săi pentru aplicarea unei corecţii victimei M.M.
La un moment dat, inculpatul S.V. a fost sunat telefonic întâmplător de fiul său S.G. şi profitând de această ocazie inculpatul l-a chemat în „ajutor” pe fiul său, inculpatul S.G., iar cu aceasta din urmă a sosit după scurt timp şi coinculpatul I.C.
Pentru a evita escaladarea conflictului victima M.M. şi fraţii săi M.L. şi M.A.G. au ieşit din bar cu intenţia de a merge spre casele lor, dar chiar la ieşirea din bar au fost atacaţi şi loviţi de inculpaţii I.C., S.G. şi S.V.
Inculpatul S.V. a blocat plecarea părţii vătămate M.L., timp în care inculpatul S.G., fiul inculpatului S.V. a lovit-o pe aceasta cu pumnii în zona feţei.
În continuarea altercaţiei fizice, partea vătămată M.L. a fost lovit cu pumnii şi de către inculpatul I.C., iar partea vătămată M.A.G. a fost lovită cu cuţitul în picior de către inculpatul S.V., dar şi de fiul acestuia inculpatul S.G.
În timpul altercaţiei partea vătămată-inculpat M.A.G. a lovit cu pumnii şi picioarele pe inculpatul-parte vătămată S.V. cauzându-i leziuni traumatice uşoare.
Datorită agresiunilor fizice, victima M.M. s-a retras din zona barului SC J. SRL către un gard metalic din apropiere, dar a fost urmărită de inculpaţii S.G. şi I.C., care au continuat să o lovească, inculpatul S.G. aplicând victimei mai multe lovituri de cuţit în zone vitale ale corpului, timp în care coinculpatul I.C. se află în imediata apropiere.
Victima M.M. a fost găsită după orele 01.00, decedată lângă gardul metalic şi murdar de sânge pe tot corpul.
După agresiunile grave aplicate victimei M.M., inculpaţii S.G. şi I.C. au părăsit în grabă locul faptei, au mers la martora T.D., pe care o cunoşteau, unde s-au spălat, iar a doua zi, pentru a nu fi identificaţi şi prinşi, au părăsit ţara cu destinaţia Italia.
Examinările medico-legale au constatat leziunile pe corpul părţii vătămate M.L., leziuni care nu au necesitat îngrijiri medicale, iar pe corpul inculpaţilor părţi-vătămate S.V. şi M.A.G. s-au descoperit unele leziuni mai grave, care au necesitat 5-7 zile de îngrijiri medicale şi respectiv 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Raportul medico-legal în privinţa victimei M.M. a constatat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat multiplelor leziuni toracice produse prin lovire cu corpuri înţepător-tăietoare.
Loviturile cele mai grave s-au constat în zona toracică (inimă) şi s-au concretizat în plagă penetrantă toraco-abdominală cu plagă cardiacă ventriculul stâng şi plagă gastrică, produse prin lovire cu corp înţepător-tăietor (cuţit).
Între leziunile constatate şi decesul victimei M.M. există un raport direct de cauzalitate, leziunile sunt datate din 23 mai 2011, iar în sângele victimei s-a descoperit o concentraţie alcoolică de 1,50 gr. ‰.
După câteva zile la solicitarea telefonică a rudelor, inculpaţii S.G. şi I.C. au revenit în ţară din Italia, pe numele lor fiind emise mandate de arestare preventivă de către Tribunalul Galaţi.
Inculpaţii principali S.G. şi I.C. au avut în faza de urmărire penală o atitudine procesuală parţial sinceră.
Pe rolul Tribunalului Galaţi cauza a fost înregistrată la nr. 10944 din 05 octombrie 2011.
Pentru inculpatul I.C., Curtea de Apel Galaţi a dispus judecarea acestuia în stare de libertate, iar Tribunalul Galaţi, prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2011, a instituit faţă de inculpatul I.C., măsura restrictivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Galaţi.
Prima instanţă a reţinut că probele admise în faza de judecată în mod nemijlocit confirmă situaţia de fapt şi vinovăţia fiecărui inculpat.
Martora M.F., soţia supravieţuitoare a victimei M.M., a precizat că a fost căsătorită legal o perioadă de 5 ani cu victima, nu a avut copii, nu doreşte despăgubiri civile şi a mai precizat că cei care au provocat scandalul ar fi inculpaţii S.G. şi tatăl acestuia inculpatul S.V.
Din declaraţia dată de partea vătămată M.L., rezultă că aceasta a fost lovită cu pumnii de către inculpaţii S.G. şi I.C. şi că tot scandalul de la bar a fost început de inculpatul S.V.
Aceiaşi parte vătămată a mai arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor şi că a văzut când lângă fratele său, victima M.M., se aflau inculpaţii I.C. şi S.G. şi ştie că unul dintre aceştia a lovit pe victimă cu cuţitul.
Inculpatul-parte vătămată M.A.G. a precizat că a fost lovit cu cuţitul în picior de către inculpatul S.V., dar că şi el a lovit pe inculpatul S.V. cu pumnii.
Aceeaşi parte vătămată-inculpat a mai arătat că inculpatul I.C. şi S.G. se aflau împreună în zona barului şi au participat la altercaţie şi mai ştie că cel care a lovit pe victima M.M. este chiar inculpatul S.G., deoarece acesta a luat cuţitul din mâna tatălui său S.V.
Audiat în faţa instanţei de judecată inculpatul S.G. a avut o poziţie procesuală relativ nesinceră, dar a arătat că a fost prezent în seara zilei de 23 mai 2011, cu inculpatul S.G. la barul SC J. SRL din Galaţi, unde a avut loc o altercaţie.
Inculpatul I.C. a recunoscut faptul că imediat după altercaţie a fost fugit în Italia aproximativ 8-9 zile şi a revenit în România deoarece era căutat de organele de poliţie.
În faţa instanţei de judecată inculpatul S.G. a recunoscut că la barul SC J. SRL din Galaţi a fost o altercaţie la data de 23 mai 2011, unde a participat şi el, dar nu a recunoscut că a lovit pe victima M.M. cu cuţitul, deşi în faţa judecătorului la soluţionarea propunerii de arestare preventivă a recunoscut că a lovit victima de mai multe ori cu cuţitul.
Inculpatul S.G. a recunoscut, în schimb, că a lovit pe părţile vătămate M.L. şi M.A.G. şi ştie că acesta din urmă a fost lovită şi de către tatăl său inculpatul S.V.
Din declaraţia martorului V.C. a rezultat că a văzut conflictul din zona barului în seara zilei de 23 mai 2011, în conflict erau antrenate circa 5-6 persoane şi mai ştie că după finalizarea conflictului unii tineri au fugit din zona de conflict.
Din declaraţiile date de martorii I.C. şi T.S. a rezultat că la bar a existat o altercaţie fizică între mai mulţi tineri, iar după orele 23.00 lângă un gard metalic din apropierea barului s-a descoperit cadavrul victimei M.M.
Martora T.D. a arătat că, în seara zilei de 23 mai 2011, a sosit la domiciliu său prietenul său, inculpatul S.G., care era însoţit de coinculpatul I.C., ambii păreau speriaţi, inculpatul S.G. i-a relatat că s-a bătut cu mai mulţi tineri, iar a doua zi acesta şi inculpatul I.C. au fugit în Italia unde au stat circa 8-9 zile.
Aceeaşi martoră a arătat că ambii inculpaţi s-au spălat întrucât prezentau urme de sânge şi lovituri, iar după ce au plecat în Italia i-a convins telefonic să revină în ţară deoarece sunt căutaţi de către poliţie şi procuratură.
Martorul J.D., patronul barului, a arătat că în seara incidentului a fost chemat la bar de către angajata sa (barmaniţa), iar la sosire nu mai erau inculpaţii S.G., S.V. şi I.C., ci doar victimele M.A.G. şi M.L.
Acelaşi martor a mai relatat că în zona barului s-a găsit un cuţit, iar lângă un gard din apropiere cadavrul victimei M.M., care nu putea fi văzut din faţa barului, deoarece zona unde era căzut nu este luminată şi pe de altă parte zona avea vegetaţie care „ascundea” practic cadavrul victimei.
Din declaraţia martorului C.C. a rezultat că victima M.M. a fost căutată mai mult timp şi în cele din urmă a fost descoperită fără suflare lângă un gard din apropierea barului fiind murdar de sânge şi prezentând evidente urme de violenţă fizică.
Martora C.V. a arătat că după conflict inculpaţii I.C. şi S.G. au fugit din zona barului, în grupul acestora aflându-se doar inculpatul S.V. şi nicidecum alte persoane, iar în grupul victimei M.M., doar cei doi fraţi ai acestuia.
Martorul M.O.V., lucrător de poliţie, a arătat că în seara conflictului s-a întâlnit cu inculpaţii I.C., S.G. şi S.V., în apropierea barului SC J. SRL, inculpatul S.V. era în stare de ebrietate şi l-a avertizat pe S.G. să aibă grijă de tatăl său întrucât acesta se află în evidentă stare de ebrietate şi este posibil să provoace scandal.
Din declaraţia dată de martorul D.C. a rezultat că inculpaţii principali I.C. şi S.G. erau în general nişte tineri liniştiţi, ştie că între aceştia şi fraţii M. a avut loc o altercaţie în seara zilei de 23 mai 2011şi că victima a fost înjunghiată cu un cuţit, după care a decedat.
Martorul M.A.M. a relatat în faţa instanţei că în timpul conflictului violent partea vătămată M.A.G. a fost lovită cu un cuţit în picior, iar după orele 22.00 a fost descoperit lângă un gard din apropierea barului cadavrul victimei M.M., zona unde a fost găsit cadavrul fiind lipsită de vizibilitate clară pe timp de noapte.
În faţa judecătorului, care a dispus arestarea preventivă, inculpatul S.G. a recunoscut că a lovit pe victima M.M. cu cuţitul de mai multe ori când acesta era lângă un gard metalic, iar inculpatul I.C. a precizat printre altele că a fost antrenat şi el în activitatea conflictuală şi era în apropiere când inculpatul S.G. se lovea cu victima M.M. lângă gardul metalic.
Prima instanţă a reţinut că, analizând şi coroborând probele de mai sus cu cele administrate în faza de urmărire penală, se confirmă în mod cert activitatea infracţională a inculpaţilor S.G. şi I.C., dar şi activitatea infracţională a inculpaţilor S.V. şi M.A.G.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului S.G., care la data de 23 mai 2011, în urma unui conflict violent, în loc public a aplicat mai multe lovituri de cuţit victimei M.M. în zone vitale ale corpului (inimă) cauzând decesul acesteia în scurt timp, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, care în aceleaşi împrejurări a lovit pe victima M.L. cu pumnii şi picioarele fără să cauzeze leziuni grave, tratabile medical şi totodată a lovit pe victima M.A.G., cu un cuţit cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor distincte de lovire prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., respectiv art. 180 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului I.C., care la data de 23 mai 2011, a ajutat moral şi material pe coinculpatul S.G. să o ucidă cu cuţitul pe victima M.M., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen., în referire la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
Fapta inculpatului I.C., de a lovi în aceleaşi împrejurări pe partea vătămată M.L. cu pumnii şi picioarele, cauzându-i suferinţe fizice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului S.V. de a lovi cu cuţitul pe partea vătămată-inculpat M.A.G., în zona piciorului, cauzându-i leziuni traumatice tratabile în 11-12 zile întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului-parte vătămată M.A.G. care în aceleaşi împrejurări a lovit-o pe partea vătămată-inculpat S.V. cu pumnii în zona feţei, cauzându-i leziuni traumatice uşoare pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Prima instanţă a dispus ca pentru infracţiunile comise fiecare dintre cei patru inculpaţi să fie pedepsiţi penal în limita legii.
La dozarea şi individualizarea pedepselor au fost luate în considerare criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptelor, condiţiile în care s-au produs, gravitatea şi consecinţele acestora, dar şi persoana şi conduita fiecărui inculpat în parte.
În privinţa inculpaţilor S.V. şi M.A.G. au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. deoarece aceştia s-au prevalat de acest text de lege şi au solicitat soluţionarea cauzei, în ceea ce îi priveşte, pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscând şi regretând totodată infracţiunile reţinute în sarcina lor.
În faza dezbaterilor judiciare, inculpaţii I.C. şi S.G., prin apărător, au solicitat achitarea lor întrucât nu se fac vinovaţi de uciderea victimei M.M. sau schimbarea încadrării juridice în privinţa infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 C. pen. şi aplicarea unei pedepse reduse.
Tribunalul a apreciat ca fiind vădit nefondate cererile şi apărările formulate de inculpaţii S.G. şi I.C., deoarece materialul probator administrat în cauză confirmă faptul că aceştia au fost inculpaţii principali în timpul conflictului din data de 23 mai 2011, primul a lovit victima cu cuţitul de mai multe ori iar la comiterea faptei inculpatul S.G. a avut ajutorul deplin al coinculpatului I.C..
Inculpatul S.G. a recunoscut fapta comisă la momentul arestării sale preventive arătând că a lovit pe victima M.M. de mai multe ori cu cuţitul lângă un gard metalic, după care victima a decedat, iar în apropiere se afla şi complicele I.C.
Prima instanţă a constatat că, din probele aflate la dosar, rezultă că, iniţial, a avut loc un conflict lângă uşa barului SC J. SRL din Galați, în care au fost antrenate 5-6 persoane şi la un moment dat victima M.M. a fugit din zona conflictului în ideea de a se apăra, dar după ea au fugit inculpaţii S.G. şi I.C. victima fiind prinsă lângă un gard metalic aflat la circa 40-50 de metri de bar şi ucisă cu lovituri de cuţit.
Majoritatea martorilor audiaţi în cauză precum şi partea vătămată M.A.G. au precizat că autorii uciderii victimei sunt inculpaţii S.G. şi I.C. în calitate de complice, iar în zonă nu s-au aflat alte persoane străine.
Instanţa de fond a constatat complicitatea inculpatului I.C. la uciderea victimei, aceasta a fost atât materială, cât şi morală şi s-a concretizat în existenţa unei înţelegeri clare cu coinculpatul S.G. de agresare fizică a victimei M.M., inculpatul I.C. ştiind că prietenul său a luat un cuţit de jos şi intenţionează să o lovească pe victima M.M.
Victima a fost alergată (fugărită) de ambii inculpaţii S.G. şi I.C., după care a fost prinsă lângă un gard metalic şi lovită cu cuţitul de inculpatul S.G., coinculpatul-complice, I.C. ajutând în acest fel la prindere victimei, la slăbirea puterii de rezistenţă şi reacţie a acesteia.
Prezenţa complicelui I.C. în zona de conflict, prietenia acestuia cu inculpatul S.G., faptul că ambii în înţelegere clară au alergat victima şi au prins-o în vederea lovirii sunt forme clare ale unei complicităţi penale.
Ambii inculpaţi arătaţi mai sus, după ce au contribuit la uciderea victimei, au mers în grabă la prietena inculpatului S.G., s-au spălat pentru a înlătura urmele de sânge de pe corp, iar a doua zi au fugit în Italia, tocmai pentru a nu fi prinşi.
Revenirea inculpaţilor I.C. şi S.G. în ţară s-a datorat numai insistenţelor telefonice ale persoanelor apropiate care i-au informat că în privinţa lor se efectuează cercetări penale şi este bine să revină în România, ceea ce s-a şi întâmplat după o perioadă de 8-9 zile de la plecarea în Italia.
În declaraţia sa, inculpatul I.C. recunoaşte că se afla în apropierea inculpatului S.G., când acesta o lovea pe victima M.M. cu cuţitul, în zona gardului metalic unde ulterior victima a fost găsită decedată.
Unii martori audiaţi au precizat că de la uşa barului şi până în zona unde a fost găsită victima decedată vizibilitatea era foarte slabă aproape inexistentă, iar, pe de altă parte, o persoană căzută jos nu putea fi observată şi datorită faptului că în zona gardului era vegetaţie (ierburi mai înalte).
Prima instanţă a reţinut că încadrarea juridică a infracţiunii de omor calificat este corect reţinută pentru cei doi inculpaţi sub forma autoratului şi, respectiv a complicităţii, deoarece şi probele administrate în faza de judecată confirmă situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu cu încadrările juridice corespunzătoare.
Tribunalul a apreciat, totodată, că sunt dovedite în cauză şi infracţiunile de lovire reţinute pentru inculpaţii S.G. şi I.C. aceste fapte fiind clar probate cu plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate M.L. şi M.A.G., declaraţii de martori, rapoarte de examinare medico-legale coroborate cu declaraţiile date de cei doi inculpaţi şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Având în vedere gravitatea infracţiunilor comise de inculpaţii S.G. şi I.C., dar şi a celor săvârşite de inculpaţii S.V. şi M.A.G., instanţa de fond a apreciat că nu pot fi reţinute în sarcina acestora circumstanţe atenuante judiciare din cele prevăzute de art. 74 C. pen.
Pentru infracţiunile mai grave reţinute în sarcina inculpaţilor S.G. şi I.C. instanţa de fond a dispus şi aplicarea pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi din cele prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepselor principale.
A dispus ca pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor S.G. şi I.C. să fie executate numai în regim de detenţie având în vedere cuantumul acestora dar şi gravitatea extremă a infracţiunilor de omor calificat reţinute (complicitate pentru inculpatul I.C.).
A fost menţinută starea de arest a inculpatului S.G. deoarece nu s-au modificat condiţiile şi motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen., a dedus pedeapsa executată de inculpatul S.G. până la zi, iar în privinţa inculpatului I.C., care a fost judecat în stare de libertate, durata redusă executată de la 10 iunie 2011 până la 23 iunie 2011, şi, totodată, în privinţa acestui inculpat a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime a procesului penal în căile de atac şi evitarea sustragerii în continuare de la judecată a inculpatului I.C.
Pentru inculpaţii S.V. şi M.A.G., acuzaţi doar de infracţiuni de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., au fost reţinute dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., aşa cum au solicitat ambii inculpaţi, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu câte 1/3.
Tribunalul Galați a apreciat că şi inculpatul S.V. trebuie să execute pedeapsa principală de 1 an închisoare în regim de detenţie deoarece tot conflictul din data de 23 mai 2011 a fost provocat de acest inculpat, care era în stare de ebrietate, a devenit violent şi, în dorinţa de a le aplica o corecţie fraţilor M., a chemat telefonic la bar pe fiul său, S.G., şi pe prietenul acestuia, inculpatul I.C.
Pedeapsa aplicată inculpatului M.A.G., cu reţinerea art. 3201 C. proc. pen. a fost suspendată condiţionat, conform art. 81-82 C. pen., deoarece acesta nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, este foarte tânăr şi în cazul său sunt îndeplinite toate cerinţele legale pentru suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a atras atenţia inculpatului M.A.G. asupra consecinţelor prevăzută de art. 83 C. pen. şi, potrivit art. 118 C. pen., a dispus confiscarea, în vederea distrugerii cuţitul folosit la comiterea faptelor şi descoperit ulterior la faţa locului.
Pentru inculpaţii S.G. şi I.C., care au comis infracţiunea cea mai gravă prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., prima instanţă a dispus prelevarea de probe biologice după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că în cauză martora M.F., soţia supravieţuitoare a victimei M.M., nu a solicitat despăgubiri civile şi acelaşi aspect a fost constatat de instanţă şi în privinţa Spitalului Judeţean Galaţi.
A apreciat că nu se impune despăgubirea civilă cu daune morale a părţii vătămate-inculpat S.V., deoarece acesta a provocat scandalul, antrenând în activitatea infracţională mai mulţi tineri printre care şi pe fiul său inculpatul S.G.
Pretenţiile civile ale părţii vătămate M.L. au fost satisfăcute în parte în limita sumei de 20.000 RON daune morale, întrucât prima instanţă a apreciat ca fiind evident că aceasta a fost lovită de către inculpaţii I.C. şi S.G. şi, mai grav decât atât, cei doi inculpaţi în calitate de complice şi autor i-au ucis fratele la data de 23 mai 2011.
Tribunalul a considerat că şi partea vătămată M.A.G. a suferit clar o vătămare fizică şi psihică prin agresarea cu cuţitul de către inculpatul S.V. şi, prin urmare, acesta din urmă, în baza art. 1349 C. civ., l-a obligat la un prejudiciu moral de 10.000 RON.
În baza art. 189 şi 191 C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, întrucât sunt în culpă infracţională.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, au declarat apel inculpaţii S.G., I.C. şi S.V., precum şi partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Inculpatul S.G. a criticat soluţia primei instanţe considerând că s-a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, solicitând, din acest motiv, trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, inculpatul S.G. a solicitat reţinerea în favoarea sa a infracţiunii prevăzute art. 322 alin. (1) şi (3) teza a II-a C. pen., în sensul că fapta de omor ar fi săvârşită de mai multe persoane, prin încăierare, fără să se stabilească care dintre aceste persoane se face vinovată de infracţiunea de omor.
În subsidiar, acelaşi inculpat, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. a), b) C. pen. în sensul că acesta ar fi fost provocat de victima infracţiunii de omor.
Inculpatul apelant I.C. a criticat soluţia primei instanţe ca fiind nelegală sub aspectul reţinerii infracţiunii de complicitate la omor calificat, deoarece consideră că el nu a participat la săvârşirea acestei infracţiunii în nici un fel, fiind nevinovat.
Inculpatul S.V. a considerat sentinţa penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Apelanta parte civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi a criticat soluţia primei instanţe ca fiind nelegală sub aspectul nesoluţionării laturii civile constând în obligarea inculpaţilor la plata sumei de 369,95 RON cu titlu de cheltuieli spitalizare.
Prin decizia penală nr. 91/A din 20 martie 2013, Curtea de Apel Galați, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de inculpaţii S.G. şi I.C. împotriva sentinţei penale nr. 460 din 26 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 10944/121/2011.
A desființat, în parte, sentinţa penală nr. 460 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor S.G. şi I.C. în pedepsele componente.
A redus de la 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani la 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reţinând şi dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
A redus de la 2 luni închisoare la 300 RON amendă penală pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., reţinând şi dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen.
A redus de la 7 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., reţinând şi dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), e C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.G., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 (paisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 383 alin. (11) şi alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatul S.G. şi a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 10 iunie 2011 la zi - 20 martie 2013.
A redus de la 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsa aplicată inculpatului I.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reţinând şi dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.
A redus de la 2 luni închisoare la 300 RON amendă penală pedeapsa aplicată inculpatului I.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., reţinând şi dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.C., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
A menținut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.V. şi de către partea civilă Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 460 din 26 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 10944/121/2011.
A obligat inculpatul S.V. şi partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi la plata a câte 100 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat Ţ.S.), se va vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat corect situația de fapt reținută de către instanța de fond, cât şi vinovăția inculpaților, precum și încadrarea în drept dată faptelor săvârșite.
Relevante în dovedirea vinovăției inculpaților au fost considerate examinările medico-legale ale părților vătămate M.L., S.V. și M.A.G., raportul medico-legal efectuat victimei, declarațiile martorilor M.F., V.C., I.C., T.S., T.D., J.D., C.C., C.V., M.O.V., D.C., M.A.M., toate coroborându-se cu declarațiile inculpaților S.V. și M.A.G.
Solicitarea inculpatului S.G. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de încăierare a fost considerată neîntemeiată raportat la materialul probator administrat în cauză.
Întrucât nu s-a făcut dovada că fapta a fost săvârșită de inculpatul S.G. pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa sau a altora, a fost respinsă solicitarea inculpatului de a se reține dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. a) sau b) C. pen.
Raportat la circumstanțele personale favorabile ale inculpaților S.G. și I.C., s-a reținut în favoarea acestora dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.
Instanța reținând contribuția infracțională a inculpatului S.V. a apreciat că pedeapsa aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei sale, motiv pentru care a respins apelul acestuia.
A fost respins apelul formulat de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi, deoarece la dosarul cauzei s-a constatat că nu se află dovada constituirii ca parte civilă cu suma solicitată în faza de apel, apreciindu-se că s-au ignorat dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.G., I.C. şi S.V., doar inculpatul S.G. a depus la dosar, conform dispozițiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, respectiv la 21 septembrie 2013; inculpatul I.C., transmițându-le prin fax la 07 noiembrie 2013, ulterior primului termen de judecată.
Inculpatul S.G. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și 172 C. proc. pen., arătând că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, ci ale infracţiunii de ucidere din culpă, motiv pentru care a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de omor, iar în subsidiar reţinerea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen.
Inculpatul I.C. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, singura infracțiune care i se poate reține, fiind cea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Inculpatul S.V. a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. le consideră nefondate pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la critica recurenților inculpați I.C. și S.V., întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., instanţa o consideră nefondată. Deși ambii inculpați au invocat această critică, întrucât numai inculpatul S.G. a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, stabilit de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., instanța o va analiza numai cu privire la acest inculpat, urmând ca pentru inculpatul I.C. să fie supuse analizei numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu.
Inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pe lângă alte infracţiuni şi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., fapta sa constând în aceea că, la data de 23 mai 2011, în urma unui conflict violent, în loc public a aplicat mai multe lovituri de cuțit victimei M.M. în zone vitale ale corpului (inimă), cauzând decesul acesteia în scurt timp. Ceea ce critică inculpatul vizează faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.
În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective.
Obiectul juridic special al infracțiunii de omor îl constituie relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală implică respectul acelei valori sociale, care este viața omului.
Obiectul material constă în corpul unui om în viață.
Latura obiectivă, respectiv elementul material se realizează prin uciderea unei persoane, respectiv printr-o acțiune, în cazul de față, cu ajutorul unui mijloc fizic (corp contondent - cuțit).
Urmarea imediată constă în moartea victimei.
Între activitatea desfășurată de inculpat și moartea victimei există un raport de cauzalitate.
Intenția cu care a acționat inculpatul a fost cea a intenției indirecte, acesta prevăzând rezultatul acțiunii sale și fără a-l urmări a acceptat posibilitatea survenirii acestuia.
Diferența dintre infracțiunea de omor calificat și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este dată de poziția subiectivă a făptuitorului.
Astfel, în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte rezultatul letal se produce din culpă, din punct de vedere subiectiv, infracțiunea de omor poate fi cu intenție directă sau indirectă.
Intenția autorului de a ucide victima rezultă din activitatea materială, obiectivă desfășurată de acesta sau dacă activitatea materială nu este atât de revelatorie, intenția de a ucide se poate stabili pe baza altor fapte sau împrejurări rezultate din probele administrate.
În cauză, loviturile aplicate victimei M.M. au fost repetate, au vizat o zonă vitală a corpului (inima), au fost aplicate cu un obiect apt să provoace moartea (cuțit), astfel încât este evident că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, acționând cu intenție indirectă.
Pentru aceste considerente, în mod corect, instanțele au apreciat că fapta inculpatului S.G., care la data de 23 mai 2011, în urma unui conflict violent, în loc public, a aplicat mai multe lovituri de cuțit victimei M.M., în zone vitale ale corpului, cauzând decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
2. Cu privire la critica recurentului inculpat S.G., referitoare la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen., Înalta Curte o consideră neîntemeiată. Depăşirea limitelor legitimei apărări invocată de către recurentul inculpat S.G. apare atunci când aceasta nu se datorează tulburării sau temerii, nefiind asimilată cu legitima apărare, constând în riposta exagerată care este determinată de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate.
Probele dosarului au indicat faptul că victima, împreună cu fratele său ar fi agresat într-o primă fază pe tatăl inculpatului S.G., respectiv inculpatul S.V., însă fapta de omor, precum și celelalte infracțiuni s-au săvârșit ulterior, după ce conflictul încetase, iar victima, împreună cu fratele său părăseau locația.
Infracțiunea de omor calificat s-a săvârșit după ce victima se îndepărtase de bar, încercând să scape, iar inculpații S. și I. au pornit în urmărirea sa.
În speță nu a fost vorba de o violență nejustificată a victimei, atâta timp cât nu a existat un atac din partea acesteia îndreptat împotriva inculpatului S.G. Mai mult, victima și fratele său, în ideea de a evita escaladarea conflictului cu S.V., au ieșit din bar cu intenția de a merge spre casele lor, dar la ieșirea din bar au fost atacați și loviți de către inculpați.
Astfel, în cauză instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen.
Cu privire la recurentul inculpat I.C., instanţa va supune analizei numai cazurile de casare care se iau în discuție din oficiu, conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., constatând că au fost respectate în cursul judecății dispozițiile privind competența (art. 3859 pct. 1 C. proc. pen.), nu au fost încălcate prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., nu a existat nici un caz de incompatibilitate, iar instanța a fost compusă potrivit legii (art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.), ședința de judecată a fost publică (art. 3859 pct. 4 C. proc. pen.), judecata a avut loc în prezența procurorului și a inculpaților (art. 3859 pct. 5 C. proc. pen.), cât și a apărătorilor acestora (art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.), a fost condamnat pentru fapte prevăzute de legea penală (art. 3859 pct. 13 C. proc. pen.), iar pedepsele au fost aplicate în limitele prevăzute de lege (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Cu privire la criticile recurentului inculpat S.V., cât și ale celorlalți inculpați, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte le consideră nefondate, pedepsele aplicate fiind stabilite în limitele prevăzute de dispozițiile legale, nefiind vorba de o pedeapsă nelegală.
Netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților S.G., S.V. și I.C., nu mai poate fi analizată prin prisma acestui caz de casare, ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr. 2/2013.
La dosarul cauzei, deși inculpatul S.G. a solicitat reducerea pedepselor, ca urmare a unui denunț formulat, există din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, adresa în care se comunică faptul că nu s-a formulat nici un denunț de către inculpatul S.G.
Față de cele susținute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii S.G., I.C. şi S.V. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 20 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 07 noiembrie 2013.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.G., I.C. şi S.V. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 20 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2011 la 07 noiembrie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi S.G. şi I.C. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat S.V. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3435/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3483/2013. Penal. Infracţiuni la regimul... → |
|---|
