ICCJ. Decizia nr. 3467/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Dare de mită (art. 255 C.p.), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 3467/2013

Dosar nr. 1712/30/2012

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 427 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1712/30/2012, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.Z., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.Z. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) , (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului V.Z., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.Z., durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu 09 august 2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului D.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu 10 august 2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul H.D.F., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul H.D.F. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H.D.F., pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 83-85 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului H.D.F., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.D., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul Ş.D. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Ş.D., pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 83-85 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului Ş.D., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.C.A. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului M.C.A. pe durata termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni, conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen.. inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.C.A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G.C., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.G.C. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.G.C., durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu 10 august 2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului N.G.C. pe durata termenului de încercare de 6 ani şi 6 luni, conform art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Timiş, căruia i se încredinţează supravegherea; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.G.C., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.D. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.D., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) ,3 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.M., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14, 346 C.p.pen., art. 998, art. 1003 C. civ., art. 236 din Legea nr. 86/2009, au fost obligaţi inculpaţii V.Z., D.M., H.D.F., Ş.D., M.C.A., N.G.C., P.D. şi P.M., în solidar la plata sumei de 574.069 lei cu majorări legale aferente către D.R.A.O.V. Timişoara.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat cantitatea de 56.000 lei pachete de ţigări netimbrate, ridicate de la inculpaţi.

În baza art. 255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C. proc. pen., art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500 euro depusă la bancă prin ordinul de încasare din 30 iulie 2010 şi a sumei de 650 euro depusă la bancă prin ordinul de încasare din 09 august 2010.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.M. a sumei de 600 euro ridicată de la acesta, depusă la bancă prin ordin de încasare din 10 august 2010. S-a dispus restituirea către inculpatul N.G.C. a sumelor de 8.664 lei şi 140 euro ridicate de la inculpat şi depuse la B.C.R. în baza ordinului de încasare.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că în cursul anului 2010 inculpaţii P.M., V.Z., D.M., Ş.D., H.D.F., P.D., s-au constituit într-un grup infracţional organizat, care a introdus în ţară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, bunuri plasate sub regim vamal, grup din care ulterior au făcut parte şi inculpaţii M.C.A. şi N.G.C., care au cumpărat, preluat, transportat şi depozitat ţigări, cunoscând că au fost introduse peste frontieră, pe care apoi le-au comercializat.

În fapt, sa- reţinut că inculpaţii au desfăşurat o activitate infracţională care a durat în timp, pe parcursul lunilor iulie şi august 2010 când de trei ori(la datele de 13 iulie 2010, 05 august 2010, 09 august 2010), au fost introduse ţigări în ţară, care apoi au fost transportate şi valorificate pe piaţa neagră. In timpul activităţilor infracţionale, inculpaţii au acţionat în mod coordonat, începând cu planificarea activităţilor infracţionale (discuţiile despre zona de frontieră în care urma să se acţioneze, atragerea de partea infractorilor a agenţilor de poliţie de frontieră) şi continuând cu introducerea în ţară a ţigărilor din Serbia (când sub îndrumarea celor doi lideri şi organizatori, P.M. şi V.Z., echipele de infractori sârbi şi români, s-au întâlnit la frontieră pentru predarea respectiv preluarea şi transportul la depozit al ţigărilor de contrabandă).

De asemenea, în faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpaţii V.Z., D.M., Ş.D., H.D.F., P.D., M.C.A. şi N.G.C. s-au prevalat de dispoz. art. 320 C. proc. pen., arătând fiecare dintre ei în declaraţiile date la instanţă că recunosc faptele în totalitate în modalitatea reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza declaraţiilor inculpaţilor de recunoaştere a faptelor. Instanţa a procedat la audierea inculpaţilor în acest sens şi având în vedere poziţia procesuală a acestora - de recunoaştere în totalitate a faptelor, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prev. art. 320¹ C. proc. pen., faţă de aceşti inculpaţi, astfel că s-a dispus ca în privinţa acestor inculpaţi judecata să se facă după procedura simplificată pe baza declaraţiei de recunoaştere a vinovăţiei şi a probelor administrate în faza de urmărire penală, considerându-se că din aceste probe rezultă că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de aceşti inculpaţi.

Instanţa a mai reţinut că inculpaţii V.Z., D.M., H.D.F., Ş.D., M.C.A., N.G.C. şi P.D. au recunoscut parţial faptele în declaraţiile date la urmărirea penală, însă în faza de cercetare judecătorească fiecare dintre aceşti inculpaţi au recunoscut în totalitate faptele, declarându-se vinovaţi pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Totodată, în raport de starea de fapt reţinută în dosar, instanţa a apreciat că fapta inculpatului V.Z., care în cursul anului 2010, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu cetăţeanul sârb P.M., a organizat, finanţat şi sprijinit introducerea în ţară de ţigări, prin alte locuri decât cele pentru control vamal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la contrabandă în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea pedepselor principale aplicate inculpatului V.Z., pe lângă criteriile de individualizare mai sus menţionate, s-a avut în vedere şi contribuţia însemnată a inculpatului la comiterea infracţiunilor, precum şi împrejurarea că inculpatul a comis un număr de mai multe fapte concurente grave.

De asemenea, la stabilire modalităţii de executare în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului V.Z., instanţa a avut în vedere că doar această modalitate de executare, de privare de libertate este de natură a asigura reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială. Totodată, instanţa a apreciat că în cazul acestui inculpat, în raport de criteriile mai sus menţionate, scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, nu şi prin suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse care nu poate fi aplicată nefiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind în speţă peste limita prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.M., pe lângă criteriile de individualizare descrise de instanţă, s-a avut în vedere faptul că aceste pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă, reflectă o proporţie adecvată între gravitatea concretă a faptelor inculpatului, atitudinea inculpatului faţă de aceste fapte şi antecedenţa penală. Ori, în raport de toate aceste criterii nu se justifică stabilirea unei pedepse sub minimul special întrucât astfel de pedepse ar fi nejustificat de reduse faţă de gravitatea concretă a faptelor, astfel că nu poate fi reţinută cererea formulată în apărarea inculpatului în sensul aplicării unor pedepse sub minimul special.

S-a mai constatat în ceea ce îl priveşte pe inculpatului H.D.F., că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei, apreciindu-se că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul care chiar şi fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului H.D.F.

Totodată, referitor la inculpatul Ş.D., s-a reţinut că acesta se află la prima încălcare a legii penale, pronunţarea condamnării constituind un avertisment că inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 81 C. pen.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului M.C.A., de atitudinea faţă de faptele comise şi urmările lor, precum şi de lipsa antecedentelor penale, gradul de implicare în comiterea faptelor şi circumstanţele personale ale inculpatului, scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului pot fi asigurate şi fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile art. 86 C. pen., dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate acestuia.

În ceea ce priveşte susţinerea în apărarea acestui inculpat de aplicare a dispoz. art. 74 lit. a), c C. pen., instanţa a apreciat că nu se justifică a se reţine aceste circumstanţe atenuante în raport de faptul că la individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere inclusiv conduita bună anterioară a inculpatului, iar reţinerea acestei împrejurări ca şi circumstanţă atenuantă judiciară ar duce la stabilirea unei pedepse sub minimul special, pedeapsă care ar fi prea mică, disproporţionată în raport cu gradul de pericol social al faptelor. Cu privire la aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen., instanţa a apreciat că în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinerea conduitei sincere a inculpatului pe parcursul procesului penal, nu mai poate fi valorificată ca şi o circumstanţă atenuată judiciară, deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică.

Totodată, s-a mai reţinut că ţinând cont de scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului N.G.C., care a fost implicat în comiterea a două fapte concurente, precum şi de atitudinea manifestată pe întreg parcursul procesului penal, şi de aspectul că inculpatul a săvârşit anterior fapte penale pentru care a suferit condamnări, pot fi realizate şi fără privarea de libertate, pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat de a nu mai săvârşi fapte penale, instanţa a considerat ca o modalitate de executare a pedepsei neprivative de libertate este în măsură a asigura conştientizarea de către inculpat a faptelor comise, astfel că a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

La stabilirea modalităţii de executare cu privare de libertate a pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.D., tribunalul a apreciat că faţă de perseverenţa infracţională a acestui inculpat relevată de condamnările anterioare suferite de inculpat, doar stabilirea unei pedepse cu executare în regim de detenţie este de natură a asigura reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului P.M. şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, instanţa a avut în vedere stabilirea unor pedepse proporţionale cu gravitatea faptelor şi circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că a prezentat relevanţă şi contribuţia însemnată a inculpatului la comiterea infracţiunilor alături de ceilalţi inculpaţi, apreciindu-se ca fiind adecvată executarea pedepsei în regim de detenţie, întmcât doar o asemenea modalitate este în măsură să asigure conştientizarea de către inculpat a faptelor comise.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a reţinut că partea civilă D.R.A.O.V. Timişoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 574.069 lei cu dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente începând cu data săvârşirii infracţiunii şi până la data plăţii integrale a acestora(fila 28 dosar), precizându-se că această sumă reprezintă taxele vamale, accize şi T.V.A., cu care a fost prejudiciată.

Astfel, potrivit art. 224 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 86/2006, datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar conform art. 234 din Legea nr. 86/2006 datoria vamală ia naştere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiţie sau restricţie la import, indiferent de natura acestora.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 86/2006, în cazul mărfurilor introduse ilegal în România, datoria vamală se naşte în momentul în care acestea au fost introduse în ţară, debitori fiind atât persoana care a introdus ilegal mărfurile în cauză, cât şi orice altă persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală, precum şi orice persoană care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

În situaţia în care există mai mulţi debitori pentru aceeaşi datorie vamală, aceştia sunt obligaţi să plătească în solidar, conform art. 236 din Legea nr. 86/2006.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri în termen legal, inculpaţii P.M., V.Z., D.M. şi P.D.

Prin Decizia nr. 89/A din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 472/PI din 12 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1712/30/2012.

În temeiul art. 379 pct. lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii V.Z., D.M. şi P.D. împotriva aceleiaşi hotărâri şi a fot desfiinţată sentinţa penală nr. 472/PI din 12 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.Z. şi D.M. şi rejudecând:

A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V.Z. şi au fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. i)¹ C. proc. pen. şi art. 255 alin. (3) C. pen.. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.Z. pentru infracţiunea de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului V.Z. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului V.Z., în temeiul art. 86² C. pen. şi a stabilit termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dipus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice loc de muncă;

c) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui deexistenţă.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D.M., în temeiul art. 86² C. pen. stabileşte termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, Ia datele fixate, Ia judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau Ia Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existenţă.

A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi a fost înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. reţinute inculpatului P.D. în raport cu infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat Ia art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. şi de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului P.D. în temeiul art. 86² C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani pe seama inculpatului.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, Ia datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea Iui sau Ia Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile inculpaţilor, dintre care inculpaţii V.Z., D.M. şi P.D. au recunoscut faptele în faţa Tribunalului Timiş şi au uzat de procedura reglementată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.; declaraţiile martorilor cu identitate protejată V.I. şi D.P., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 09 august 2010 şi planşele fotografice anexe.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor V.Z., D.M., P.D. şi P.M., s-a constatat că a fost corect individualizate din punct de vedere al naturii şi cuantumului acestora. La analiza temeiniciei acestora instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Pentru fiecare inculpat s-a avut în vedere gradul de participare la comiterea faptelor, rolul jucat în cadrul grupului, importanţa contribuţiei fiecăruia în organizarea activităţii infracţionale, dar şi conduita procesuală, sinceritatea sau nesinceritatea, prezentarea în faţa organelor judiciare.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de apel a reţinut că este adevărat că specifică pedepselor privative de libertate este funcţia de înlăturare temporară a condamnatului din societate şi izolarea lui la locul de detenţie în condiţiile prevăzute de lege pentru executarea pedepselor. Eliminarea condamnaţilor din societate se impune însă, mai ales, în cazul celor periculoşi şi care au săvârşit infracţiuni foarte grave, aceasta neputând fi privită decât ca o „ultima ratio", evitându-se raţional trimiterea în detenţie a unor persoane mai puţin periculoase şi fără antecedenţă penală. In speţă, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.Z., D.M. şi P.D., instanţa de apel constată că există elemente în sensul că se pot reeduca şi reintegra în societate fără executarea pedepsei în regim de deţinere, dată fiind natura faptelor reţinute în sarcina acestora, care nu sunt infracţiuni caracterizate prin violenţă, conduita procesuală, perioada în care s-au aflat în stare de arest preventiv, care constituie un avertisment suficient pentru a preîntâmpina alte activităţi ilicite.

Astfel, instanţa de apel a apreciat că perioada petrecută în arest preventiv, dublată de posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei, poate constitui un avertisment suficient pentru ca inculpaţii V.Z., P.D. şi D.M. pentru a depune eforturi de reintegrare socială şi să a se abţine de la comiterea altor infracţiuni. In ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.M., nici cuantumul pedepsei rezultante şi nici conduita sa procesuală nu conduc la posibilitatea aplicării unei alte modalităţi de executare a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare decât cea în regim de deţinere.

Împotriva Deciziei nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs inculpatul V.Z. care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul V.Z. prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 26 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, deoarece solicitarea aplicării circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special prin menţinerea dispoziţiilor art. 86 C. pen. nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii."

Înalta Curte constată că modificarea art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului nu poate fi examinată date fiind limitele recursului.

Ca urmare, având în vedere considerentele anterior expuse şi împrejurarea că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z.

Împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3465/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3472/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3467/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Dare de mită (art. 255 C.p.), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006