ICCJ. Decizia nr. 3448/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3448/2013
Dosar nr. 9545/2/2012
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:
Prin rezoluţia din data de 14 decembrie 2012 dată în Dosarul nr. 3296/II/5/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost sesizată, în conformitate cu disp. art. 158 din Legea nr. 302/2004 republicată, această instanţă cu privire la cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria cu privire la transferul persoanei condamnate T.P..
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţie privind consimţământul persoanei condamnate de a fi transferată în România.
Examinând materialul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004 republicată şi ale Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate.
Astfel, din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate rezultă că numitul T.P. a fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 13 Hv 81/12 y a Tribunalului Landului Leoben, la o pedeapsă de 30 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de furt grav prin efracţie în cadrul unei grupări constituite în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 127, 128 alin. (2), art. 129 cifra 1 şi art. 130 prima teză, cazul doi şi a doua teză C. pen. austriac.
Hotărârea a rămas definitivă la data de 13 iulie 2010, astfel că este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.
Din relaţiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant rezultă că durata executării pedepsei de 30 de luni se va împlini la data de 21 noiembrie 2014.
În consecinţă, este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată, în asociere cu alte persoane şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras, prin efracţie, în perioada august - octombrie 2010 mai multe materiale de construcţie din incinta unor societăţi comerciale.
Faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate T.P. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 323 C. pen., aşa încât este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 3 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În urma verificărilor efectuate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Evidenţa persoanelor, şi, Administrarea Bazelor de Date. S-a constatat că numitul T.P. este fiul lui V. şi E., născut la data de 25 iunie 1983 în municipiul Galaţi, cu domiciliul în municipiul Galaţi.
Din Adresa nr. 1876391/10 din 19 noiembrie 2012 a Direcţiei Generale a Paşapoartelor a rezultat că T.P. este cetăţean român şi este titularul paşaportului simplu, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Galaţi, la data de 22 martie 2005.
Prin urmare este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2003, republicată.
Persoana condamnată, T.P., a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România la data de 7 august 2012, în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile austriece. Astfel, este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În prezent, persoana condamnată se află încarcerată în Penitenciarul Leoben din Republica Austria.
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 25 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în raport de cele ce preced, a admis sesizarea formulată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la solicitarea autorităţilor judiciare din Republica Austria.
A recunoscut Sentinţa penală nr. 1Hv 81/12y a tribunalului Landului Leoben, prin care persoana condamnată T.P., cetăţean român, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 30 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt grav prin efracţie în cadrul unei grupări constituite în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 cifra 1 şi art. 130 prima teză, cazul doi şi a doua teză C. pen. austriac, definitivă la data de 13 iulie 2012.
A dispus transferarea persoanei condamnate T.P. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
A dedus prevenţia acestuia de la 22 mai 2012 la zi.
Împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs persoana transferabilă T.P. a solicitat ca executarea pedepsei să fie efectuată în penitenciarul în care este încarcerat, respectiv în Austria.
Înalta Curte analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român a prevăzut expres în conţinutul dispoziţiilor art. 143 lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată în 31 mai 2011, condiţiile transferării persoanelor condamnate, condiţii care au fost îndeplinite în prezenta cauză.
Condamnatul T.P. este cetăţean român, conform adresei din 26 noiembrie 2012 eliberată de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (dosar Parchet) şi din adresa 19 noiembrie 2012 eliberată de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte (dosar Parchet) din care rezultă că recurentul este cetăţean român.
Potrivit rezumatului hotărârii, executorii (tradusă de Ministerul Justiţie, dosar parchet) rezultă că Sentinţa nr. 13 Hv 81/12y din data de 13 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Leoben, a rămas definitivă la 13 iulie 2012, menţionându-se totodată că cetăţeanul român T.P. a fost găsit vinovat de săvârşirea infracţiunii de furt grav prin efracţie, fapta fiind săvârşită parţial în formă consumată, parţial sub formă de tentativă, în cadrul unei grupări constituite în vederea săvârşiri de infracţiuni, şi a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 30 de luni.
La data emiterii cererii rezumatului mai sus arătat la data de 2 octombrie 2012 (dosar parchet) înaintată de Ministerul Justiţiei Republica Austria când a solicitat autorităţilor române transferul deţinutului T.P. în vederea executării restului de pedeapsă a condamnatului, acesta mai avea de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei privative de libertate de 30 de luni, pedeapsa urmând a fi finalizată la data de 21 noiembrie 2014.
În contextul cauzei există consimţământul de transfer al condamnatului de a reprezenta manifestarea unilaterală de voinţă prin care să-şi dea acordul de a fi transferat din Republica Austria în România pentru a executa restul pedepsei, consimţământ dat la data de 7 august 2012 conform procesului-verbal (dosar parchet).
Faptele care au atras condamnarea recurentului T.P., T.N. au realizat conţinutul constitutiv al infracţiuni corespondente în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 323 C. pen.
Există un acord asupra transferării condamnatului T.P. între România şi statal de condamnare fiind aplicabile dispoziţiile Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996.
Criticile invocate de apărătorul recurentului în sensul că acesta nu-şi mai dă consimţământul cu privire la transferul acestuia în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România nu pot fi apreciate ca fiind relevante la acest moment procesual, întrucât la data de 7 august 2012, persoana transferabilă T.P. şi-a dat consimţământul de a fi transferat într-un penitenciar din România (proces-verbal dosar Parchet).
Cum, în legislaţia actuală nu există norme care să prevadă că persoana transferabilă poate reveni asupra consimţământului dat în sensul acceptării executării pedepsei într-un penitenciar în ţara al cărei cetăţean este, nu se poate primi această critică invocată.
Pentru toate aceste considerente în mod corect s-a dispus de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală prin Sentinţa penală nr. 74 din 25 februarie 2013, transferarea condamnatului T.P. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 30 de luni închisoare, şi prin urmare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă, ca nefondat.
Va obliga recurentul persoana transferabilă la cheltuieli de judecată conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta condamnată persoană transferabilă T.P. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta condamnată persoană transferabilă T.P. la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3450/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
