ICCJ. Decizia nr. 3553/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3553/2013

Dosar nr.3663/97/2012

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 11 din 10 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală a fost condamnat inculpatul F.T., născut în loc. A. - Grecia, cetăţean grec, cu domiciliul în Grecia, cu reşedinţa în România, mun. Bucureşti, str. D. şi mun. Hunedoara, str. M. jud.Hunedoara citat şi prin afişare la Consiliul Local Deva şi prin afişare la uşa instanţei, cu antecedente penale la:

4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev.şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 566/F/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.

S-au descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 566/F/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală în pedepsele componente de:

7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 4 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. ;

2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1), (2) rap. la art. 34 şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 566/F/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală cu pedeapsa aplicată pe fond în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul F.T. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

A fost privat inculpat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev.de art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa stabilită perioadele de timp executate de inculpat de la 15 septembrie 2010 la 21 octombrie 2010, respectiv de la 01 noiembrie 2010 la 08 noiembrie 2010.

A fost menţinută măsura de siguranţă luată în baza art. 117 C. pen. de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa penală nr. 566/F/2011, constând în expulzarea inculpatului după executarea pedepsei în condiţiile art. 438 C. proc. pen.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1135/2012 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Statul Român -reprezentat de A.N.A.F. - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara suma de 4.905.617 RON daune materiale, la care s-au adăugat majorări de întârziere, începând cu data de scadenţă a datoriei şi până la stingerea acesteia.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat prin ordonanţa nr. 354/P/2011 din data de 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, măsura fiind fără obiect în lipsa bunurilor mobile sau imobile în patrimoniul inculpatului.

S-a dispus comunicarea unei copii după dispozitivul prezentei hotărâri judecătoreşti Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la rămânerea definitivă a acesteia.

S-a dispus comunicarea unei copii după dispozitivul prezentei hotărâri judecătoreşti Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara pentru înscrierea în cazierul fiscal, la rămânerea definitivă a acesteia.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În considerentele acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 354/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanţă sub nr. 3663/97/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.T. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al SC G.F. SRL, a înregistrat în contabilitatea acestei societăţi factura din 1 decembrie 2006 emisă de SC V.C. SRL Bucureşti, având ca obiect „chirie spaţiu" în valoare de 160.650 RON, operaţiune comercială fictivă, în scopul diminuării impozitului pe profit în sumă de 25.704 RON, precum şi a unei T.V.A. în sumă de 25.650 RON şi că a înregistrat în contabilitatea aceleiaşi societăţi facturile din 16 ianuarie 2007 în valoare totală de 503.798,4 RON, respectiv din 25 ianuarie 2007 în valoare totală de 521.519,3 RON, având ca obiect achiziţii de arpagic de la SC V.C. SRL Bucureşti, operaţiuni comerciale care s-au dovedit a fi fictive, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit în sumă de 137.879 RON, precum şi a unei TVA în sumă de 163.731 RON.

Din sesizările Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara şi ale Gărzii Financiare Hunedoara, procesul verbal de control fiscal, facturile înregistrate în contabilitatea SC G.F. SRL, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, precum şi din celelalte acte şi lucrări ale dosarului, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul F.T. (cetăţean grec) a fost asociat unic şi administrator al SC G.F. SRL Deva, de la înfiinţarea societăţii, în anul 2006, şi până în anul 2009 când, prin sentinţa nr. 348/F/2009 a Tribunalului Hunedoara, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea susmenţionată, numindu-se administrator judiciar Cabinetul Individual de insolvenţă G.M.

În anul 2008, la SC G.F. SRL Deva s-a efectuat un control fiscal de către Administraţia Finanţelor Publice Deva, care a concluzionat prin procesul verbal din 07 iulie 2008, că societatea verificată a înregistrat pe cheltuieli factura din 01 decembrie 2006, în valoare de 160.650 RON, emisă de SC V.C. SRL Bucureşti conform contractului din 12 martie 2006, sumă care reprezenta chirie spaţiu.

Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerţului Hunedoara a rezultat că SC G.F. SRL Deva nu avea deschis un punct de lucru în Bucureşti.

Întrucât inculpatul F.T., în calitate de asociat unic şi administrator al societăţii susmenţionate, nu a prezentat contractul menţionat pe factura anterior amintită, la solicitarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara, Garda Financiară - Comisariatul General şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti s-au efectuat verificări încrucişate asupra SC V.C. SRL Bucureşti (societatea de la care inculpatul, în calitate de administrator al SC G.F. SRL Deva, ar fi închiriat spaţiul).

Din verificările efectuate şi declaraţiile martorei T.C.C., asociat şi administrator al SC V.C. SRL Bucureşti, a rezultat că această societate nu a desfăşurat nici o activitate economică de la înfiinţare, că nu a achiziţionat documente cu regim special (facturi), iar în 23.02.2007 a fost dizolvată prin încheierea Tribunalului Bucureşti.

Aceste aspecte au rezultat şi din controlul fiscal efectuat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi finalizat prin procesul verbal din 04 martie 2008.

Prin neînregistrarea în contabilitate a facturii din 01 decembrie 2006, impozitul pe profit datorat bugetului de stat, de către SC G.F. SRL Deva a fost diminuat cu suma de 25.704 RON, iar TVA dedus în mod nelegal de către societate, în urma acestei operaţiuni, a fost în sumă de 25.650 RON, astfel că prejudiciul este în cuantum de 51.354 RON.

Apărarea inculpatului formulată în faza de urmărire penală, în sensul că ar fi închiriat de la un cetăţean libanez pe nume „Jiad", încheind un contract în acest sens, şi că nu a ştiut că respectiv contract trebuie înregistrat în contabilitate, nu poate fi reţinută întrucât este necredibilă.

Continuând activitatea infracţională, inculpatul F.T., a înregistrat în luna ianuarie 2007, în contabilitatea SC G.F. SRL Deva, cantitatea de 128.216 kg arpagic, care ar fi fost achiziţionat de la SC V.C. SRL Bucureşti.

Astfel, în contabilitatea societăţii au fost operate facturile din 16 ianuarie 2007 pentru cantitatea de 63.000 kg arpagic în valoare de 503.798,4 RON şi factura pentru cantitatea de 65.216 kg arpagic în sumă de 521.519,3 RON.

Şi aceste operaţiuni comerciale sunt fictive, ele neavând loc în realitate. Aşa cum s-a arătat anterior, SC V.C. SRL Bucureşti nu a avut relaţii comerciale cu SC G.F. SRL Deva, iar administratorul ceRON dintâi societăţi, numita T.C.C., nu l-a cunoscut pe inculpatul F.T.

Întrucât din facturile susmenţionate a rezultat că marfa a fost expediată cu delegaţii C.S. şi S.A., s^-a încercat identificarea acestora însă, din cercetări, a rezultat că seriile şi numerele de pe cărţile de identitate menţionate pe facturi aparţin altor persoane.

S-a verificat şi susţinerea inculpatului F.T., care a arătat că arpagicul cumpărat de la SC V.C. SRL Bucureşti a fost vândut către SC S. SRL Oradea. Astfel, din declaraţia martorului G.I. (administrator la SC S. SRL Oradea) rezultă că inculpatul i-a transmis o factură privind livrarea unei cantităţi de arpagic, însă această factură a fost stornată întrucât marfa nu a fost livrată.

Prin neînregistrarea în contabilitate a celor două facturi, care au la bază operaţiuni comerciale fictive, impozitul pe profit al SC G.F. SRL Deva a fost diminuat cu suma de 137.879 RON, iar T.V.A. aferent dedus nelegal se ridică la 163.731 RON.

Prejudiciul total este în sumă de 352.964 RON, la care se adaugă majorări de întârziere.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza acestor texte de lege a fost condamnat.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., şi anume:limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă şi persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.

Faţă de cele expuse, s-a aplicat inculpatului F.T. pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă este concurentă în accepţiunea art. 33 lit. a) C. pen., cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 566/F/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

S-au ddescontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 566/F/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente de:

7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. (comisă în luna mai 2010);

2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals prev.de art. 291 C. pen. (comisă în luna mai 2010).

Urmare a constatării că faptele sunt concurente, în baza art. 36 alin. (1), (2) C. pen. rap.la art. 34 şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 566/F/21011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală cu pedeapsa aplicată pe fond în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul F.T. să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen., inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-au dedus din pedeapsa stabilită perioadele de timp executate de inculpat de la 15 septembrie 2010 la 21 octombrie 2010, respectiv de la 01 noiembrie 2010 la 08 noiembrie 2010.

S-a menţinut măsura de siguranţă luată în baza art. 117 C. pen. de Tribunalul Bucureşti prin sentinţa penală nr. 577/F/2011, constând în expulzarea inculpatului după executarea pedepsei în condiţiile art. 483 C. proc. pen.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi se va dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.

Sub aspectul laturii civile s-a impus repararea prejudiciului, astfel că inculpatul, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat să plătească părţii civile Statul Român reprezentat de .NA.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, suma de 352.964 RON, cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat majorări de întârziere începând cu data scadenţei datoriei până la stingerea acesteia.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat prin ordonanţa nr. 354/P/2011 din 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, întrucât măsura este lipsită de obiect lipsa bunurilor mobile sau imobile în patrimoniul inculpatului.

S-au făcut comunicările prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în numele şi pentru Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, apel care nu a fost motivat.

Prin decizia penală nr. 78/A din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de pel Alba Iulia s-a respins apelul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. ll din 10 ianuarie 2013 a Tribunalului Hunedoara pronunţată în Dosarul nr. 3663/97/2012 al Tribunalului Hunedoara.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 400 RON din care suma de 200 RON onorariu avocat din oficiu în recurs au fost suportate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara.

Suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a), b) din O.U.G. nr. 102/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, Inspectoratului General pentru Imigrări -Biroul pentru Imigrări al Judeţului Hunedoara pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare în baza de date privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale U.E. şi S.E.E.

Curtea de Apel examinând sentinţa penală atacată din oficiu, sub toate aspectele, a constatat că apelul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în numele şi pentru Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti este nefondat şi a fost respins, din următoarele considerente:

S-a arătat că instanţa de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, a reţinut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul F.T. a fost asociat unic şi administrator al SC G.F. SRL Deva, de la înfiinţarea societăţii, în anul 2006, şi până în anul 2009 când, prin sentinţa nr. 348/F/2009 a Tribunalului Hunedoara, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea susmenţionată, numindu-se administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă G.M.

În anul 2008, la SC G.F. SRL Deva s-a efectuat un control fiscal de către Administraţia Finanţelor Publice Deva, care a concluzionat prin procesul verbal nr. 43.037 din 07 iulie 2008, că societatea verificată a înregistrat pe cheltuieli factura din 01 decembrie 2006, în valoare de 160.650 RON, emisă de SC V.C. SRL Bucureşti conform contractului din 12 martie 2006, sumă care reprezenta chirie spaţiu.

Din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerţului Hunedoara a rezultat că SC G.F. SRL Deva nu avea deschis un punct de lucru în Bucureşti.

Din verificările efectuate şi declaraţiile martorei T.C.C., asociat şi administrator al SC V.C. SRL Bucureşti, a rezultat că această societate nu a desfăşurat nici o activitate economică de la înfiinţare, că nu a achiziţionat documente cu regim special (facturi), iar în 23 februarie 2007 a fost dizolvată prin încheierea nr. 10585/2007 a Tribunalului Bucureşti.

Aceste aspecte au rezultat şi din controlul fiscal efectuat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi finalizat prin procesul verbal din 04 martie 2008.

S-a arătat că prin neînregistrarea în contabilitate a facturii din 01 decembrie 2006, impozitul pe profit datorat bugetului de stat, de către SC G.F. SRL Deva a fost diminuat cu suma de 25.704 RON, iar T.V.A. dedus în mod nelegal de către societate, în urma acestei operaţiuni, a fost în sumă de 25.650 RON, astfel că prejudiciul este în cuantum de 51.354 RON.

S-a mai arătat că apărarea inculpatului formulată în faza de urmărire penală, în sensul că ar fi închiriat de la un cetăţean libanez pe nume J., încheind un contract în acest sens, şi că nu a ştiut că respectiv contract trebuie înregistrat în contabilitate, nu a fost reţinută întrucât este necredibilă.

Şi aceste operaţiuni comerciale au fost fictive, ele neavând loc în realitate. Aşa cum s-a arătat anterior, SC V.C. SRL Bucureşti nu a avut relaţii comerciale cu SC G.F. SRL Deva, iar administratorul celei dintâi societăţi, numita T.C.C., nu l-a cunoscut pe inculpatul F.T.

Întrucât din facturile susmenţionate a rezultat că marfa a fost expediată cu delegaţii C.S. şi S.A., s-a încercat identificarea acestora însă, din cercetări, a rezultat că seriile şi numerele de pe cărţile de identitate menţionate pe facturi aparţin altor persoane.

S-a arătat că prin neînregistrarea în contabilitate a celor două facturi, care au la bază operaţiuni comerciale fictive, impozitul pe profit al SC G.F. SRL Deva a fost diminuat cu suma de 137.879 RON, iar T.V.A. aferent dedus nelegal s-a ridicat la 163.731 RON.

Prejudiciul total a fost în sumă de 352.964 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere.

S-a reţinut că încadrarea juridică dată faptelor este legală. De asemenea, instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. Având în vedere limitele de pedeapsă pentru fapta săvârşită, gravitatea acestor fapte, modul de săvârşire a acestora precum şi persoana inculpatului şi antecedentele acestuia, pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) C. pen., este temeinică. Având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 566/F/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, în mod corect instanţa de fond a procedat la contopirea acestor pedepse, stabilind ca în final inculpatul F.T. să execute 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Sub aspectul laturii civile Curtea a constatat că prin faptele săvârşite, inculpatul a produs un prejudiciu în cuantum de 352.964 RON. S-a constatat că în dispozitivul hotărârii atacate instanţa de fond a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 4.905.617 RON daune materiale, la care s-au adăugat majorări de întârziere, începând cu data de scadenţă a datoriei şi până la stingerea acesteia.

Cu toate acestea, în considerentele hotărârii s-a menţionat că prejudiciul produs este în cuantum de 352.964 RON sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat majorări de întârziere începând cu data scadenţei datoriei până la stingerea acesteia, sumă corectă în raport de faptele pentru care a fost condamnat acesta.

În lipsa căii de atac a Parchetului sau inculpatului şi în calea de atac a apelului părţii civile Curtea nu poate modifica hotărârea, neputând înrăutăţi situaţia acesteia în propria cale da atac.

S-a constatat că în mod corect instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat prin ordonanţa nr. 354/P/2011 din 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, întrucât măsura este lipsită de obiect, dată fiind lipsa bunurilor mobile sau imobile în patrimoniul inculpatului.

Faţă de cele expuse, Curtea, în baza art. 397 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, în numele şi pentru Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti.

S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, fără a prezenta motivele de casare.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de instanţa de apel la data de 23 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2012.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Instituind o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385 alin. (2) C. proc. pen. prevede că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre acele cazuri, nu a fost motivat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, excepţie făcând cazurile de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) pot fi luate în considerare din oficiu.

În cauza de faţă se constată că partea civilă nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., respectiv cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, iar din examinarea din oficiu a hotărârii atacate, se constată că nu sunt motive care pot fi luate în discuţie din oficiu, dintre cele prevăzute la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică iar recursul declarat de partea civilă este nefondat, urmând ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE HUNEDOARA împotriva deciziei penale nr. 76/A din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.T.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2013.

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 3552/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3564/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3553/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3553/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs