ICCJ. Decizia nr. 3502/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3502/2013

Dosar nr. 4310/2/2013

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 394 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei de judecată, privind pe inculpata C.A.L. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpata C.A.L.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. din data de 17 iunie 2013, emis în dosarul nr. 101/P/2013, s-a dispus, printre, alte măsuri, trimiterea în judecată a inculpatei C.A.L. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (l), (2) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sinteză, în actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 11 iulie 2012, agentul de poliţie S.I. din cadrul I.P.J. Ilfov – S.I.C., s-a sesizat din oficiu cu privire la deţinerea de către M.T. a semiremorcii ce figura ca fiind sustrasă din Italia.

În noaptea de 20 octombrie 2012, M.T. a fost depistat în trafic conducând un autoturism marca PORSCHE înmatriculat în Italia, ce figura ca fiind furat.

În cursul cercetărilor, semiremorca şi autoturismul au fost ridicate şi indisponibilizate.

La data de 22 octombrie 2012, M.T. a fost surprins în flagrant delict în timp ce oferea cu titlu de mită suma de 3.500 lei agentului de poliţie S.I., scopul fiind de a-i lăsa în custodie autovehiculele indisponibilizate.

În timpul cercetărilor s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se că inculpatul M.T. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei de care este învinuit, având discernământul păstrat.

Prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a încuiatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Din cercetările efectuate în cauză rezultă că, M.T., soţia lui M.T., a luat legătura cu M.V. zis T. din satul Sinteşti, care s-a arătat dispus să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influenţă asupra unor magistraţi în aşa fel încât să fie adoptată o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soţul ei, M.T.

În cursul lunii februarie 2013, M.T. a avut o primă întâlnire cu învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că va discuta cu prietena ei, învinuita C.A.L., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în scopul „rezolvării” favorabile a dosarului în care era cercetat M.T.

Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunţătoarea M.T. şi învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul şi că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză penală, nu este în instrumentarea acesteia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus în libertate M.T. şi de a nu fi trimis în judecată,

M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu învinuita O.M.C. şi cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunţătoarea a remis magistratului câte 2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum şi produse alimentare şi nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal.

La una dintre aceste întâlniri a participat şi denunţătorul G.E.C., care^:a auzit discuţiile purtate.

Aspectele prezentate au rezultat din denunţurile şl declaraţiile date de către M.T. şi G.E.C., care au asistat, la evenimente, din denunţul lui M.T., care a luat cunoştinţă indirect despre cele întâmplate şi parţial din declaraţiile date de învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele discutate şi observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei şi produsele.

În ziua de 27 martie 2013, M.T. s-a deplasat la locuinţa învinuitei O.M.C., fiind însoţită de G.E.C.

Cu această ocazie, la cererea învinuitei O.M.C., M.T. a remis acesteia o copie a rechizitoriului emis la data de 19 martie 2013 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. 2113/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În timpul întâlnirii, învinuita O.M.C. a citit rechizitoriul, ocazie cu care a afirmat că procurorul de caz, ca urmare a intervenţiilor magistratului C.A.L., a lăsat intenţionat anumite „portiţe”, care să poată fi valorificate în favoarea inculpatului M.T. în cursul judecării cauzei.

Totodată, învinuita O.M.C. a precizat că procurorul de caz nu a avut altă posibilitate de soluţionare a dosarului, decât emiterea rechizitoriului, deoarece inculpatul făcea obiectul unei anchete mai ample.

O.M.C. a făcut referiri şi cu privire la expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în acel dosar, afirmând că a fost dispusă ca urmare a sugestiilor magistratului C.A.L., scopul fiind întârzierea anchetei penale şi punerea în libertate a inculpatului la expirarea termenului maxim legal de arestare preventivă în cursului urmăririi penale. Situaţia de fapt descrisă a fost dovedită de relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de relatările învinuite O.M.C., de înregistrările audio şi video ale convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi de procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.

În după-amiaza aceleiaşi zile, denunţătorii s-au deplasat, la solicitarea învinuitei O.M.C., la un restaurant unde s-au întâlnit cu o avocată recomandată de aceasta din urmă pentru a discuta situaţia juridică a inculpatului M.T.

În timpul deplasării de la domiciliu până la locul întâlnirii, învinuita O.M.C. a purtat discuţii cu M.T. şi G.E.C., în cursul cărora a confirmat remiterea sumelor de bani de către denunţătoare procurorului C.A.L., scopul fiind ca aceasta să intervină pe lângă procurorul de caz pentru a găsi o variantă de rezolvare în mod favorabil a situaţiei juridice a inculpatului M.T. Starea de fapt descrisă mai sus a fost confirmată prin relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi de procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii. înregistrarea-audio a fost pusă la dispoziţia organului de urmărire penală de către denunţătorul G.E.C.

În data de 29 martie 2013, potrivit practicii anterioare, învinuita O.M.C. a încercat să stabilească o întâlnire cu inculpata C.A.L. în cursul aceleiaşi zile.

În ziua de 31 martie 2013, D.I.I.C.O.T. a desfăşurat acţiuni de amploare în localitatea Sinteşti, fiind vizate şi persoane cunoscute de învinuita O.M.C.

La data de 1 aprilie 2013, M.T. şi G.E.C. s-au deplasat la locuinţa învinuitei O.M.C., iar în timpul discuţiilor purtate, aceasta din urmă i-a învăţat pe cei doi ce ar trebui să declare în cazul în care vor fi audiaţi de organele de urmărire penală în ceea ce priveşte relaţia avută cu ea şi cu procurorul C.A.L.

Totodată, învinuita O.M.C. a făcut referiri la alte sume de bani primite de magistrat de la persoane din Sinteşti vizate de ancheta D.I.I.C.O.T.

În timpul întâlnirii cu denunţătorii, învinuita O.M.C. a contactat-o telefonic pe inculpata C.A.L., discutând cu aceasta despre o posibilă întâlnire la biroul magistratului. Ulterior discuţiei cu magistratul, învinuita O.M.C. le-a spus denunţătorilor că trebuie să obţină o altă copie a rechizitoriului emis pe numele lui M.T., deoarece a ars copia pe care o primise anterior de la denunţătoare.

În acest context, învinuita O.M.C. a făcut referiri cu privire la persoanele cercetate din Sinteşti de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi la măsurile de precauţie ce trebuiau luate pentru a nu fi descoperite faptele de corupţie săvârşite de acestea şi de magistrat.

De teama faptului că i-ar fi putut fi interceptate convorbirile, învinuita O.M.C. a învăţat-o pe M.T. cu privire la modul în care să-şi formuleze apărarea în cazul în care va fi audiată de organele de urmărire penală, cerându-i să susţină că o cunoaşte de mai mulţi ani. De asemenea, i-a cerut să o contacteze telefonic în aşa fel încât să creeze aparenţa unei legături de prietenie cu O.M.C. şi M.T.

În continuare, învinuita O.M.C. o învaţă pe M.T. cum să prezinte relaţia pe care o are. şi cu inculpata C.A.L.

Starea de fapt descrisă mai sus a fost confirmată şi prin relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, de convorbirile telefonice, precum şi de procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.

La data de 4 aprilie 2013, învinuita. O.M.C. a plecat împreună cu denunţătorii, cu autoturismul marca M.B. condus de G.E.C., spre sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru a discuta cu, învinuita C.A.L. situaţia juridică a dosarelor, având ca .obiect furtul celor două autovehicule deţinute de M.T.

În drum spre oraşul Buftea, cei trei au oprit pe Bulevardul Ion Mihalache sector 1, Bucureşti, la magazinul M.I., de unde au cumpărat produse alimentare şi nealimentare în valoare de cel puţin 93,64 lei, bunuri pe care intenţionau să le remită inculpatei C.A.L.

În continuare, cei trei s-au deplasat la o florărie de unde au cumpărat o floare pentru magistratul C.A.L., preţul acesteia fiind 35 lei. Când au ajuns în localitatea Buftea, în faţa sediului parchetului, învinuita O.M.C. a coborât din autoturism şi a intrat în sediul instituţiei, având asupra sa o plasa ce conţinea bunurile cumpărate pentru prim procurorul adjunct.

Denunţătorii au rămas în autoturismul parcat pe strada Eroilor, unde este situat sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

Magistratul C.A.L. a fost anunţată de către jandarmul de serviciu că este căutată de o persoană, magistratul ieşind în întâmpinarea acesteia la punctul de control acces.

Inculpata i-a cerut învinuitei să lase produsele la jandarm, martorul D.G.M., ceea ce a şi făcut, de faţă fiind şi conducătorul auto al Pachetului de pe lângă Judecătoria Buftea, V.I. Apoi C.A.L. a condus-o pe O.M.C. în birou, reproşându-i că o caută la birou, deşi nu i-a confirmat că se pot întâlni. în acelaşi context, învinuita C.A.L. s-a arătat deranjată cu privire la faptul că învinuita O.M.C. a venit în sediul parchetului, având asupra sa plasa cu produsele ce urmau a-i fi oferite. În timpul întâlnirii, cele două au discutat pe un ton normal aspecte ce ţin de viaţa personală, iar în momentul în care discutau despre situaţia juridică a lui M.T., acestea coboară foarte mult tonul vocii.

De asemenea, O.M.C. şi C.A.L. au comunicat non verbal, folosindu-se de o coală de hârtie pe care .prima a făcut adnotări olografe, arătându-i apoi celei de-a doua şi continuând discuţia pe acelaşi ton foarte scăzut.

La finalul discuţiei,. C.A.L. a luat coala de hârtie, a rupt-o în mai multe bucăţi şi apoi a aruncat-o în coşul de gunoi aflat în birou.

În cursul aceleiaşi zile, organele de anchetă au ridicat de la sediul Parchetului pe lângă Judecătoria Buftea, fiind puse la dispoziţie de prim procurorul unităţii, fragmentele de hârtie, constatându-se după reconstituire, că înscrisul prezintă menţiuni olografe cu pasta de culoare albastră pe ambele feţe, după cum urmează:

Pe una din feţe sunt înscrise 2 dosare maşini urmate de un semn inteligibil.

Sub aceste menţiuni, se observă o parte dintr-un cuvânt: „ICI”. Sub acel cuvânt, se vede menţiunea olografă, subliniată „M.T. ”

Pe cealaltă faţă, se observă menţiunea „M.T.”, care prezintă urme de pastă, de culoare albastră,” sub care se observă menţiunile „M.T. stare de arest”, sub acestea sunt înscrise, cu subliniere „mâine fond”.

în cursul acestei întâlniri, învinuita şi inculpata au stabilit să se întâlnească la restaurantul M.D. din zona Bucur-Obor în data de 06 aprilie 2013, ora 15,00.

La plecare, învinuita O.M.C. a ieşit fără a mai avea asupra sa plasa cu bunurile cumpărate pentru magistrat, aceasta fiind lăsată la jandarmul de serviciu, conform indicaţiilor magistratului.

Înainte de a pleca din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, inculpata C.A.L. a luat de la jandarmul de serviciu D.G.M. plasa cu produse şi floarea, cumpărate de M.T. şi lăsate de O.M.C., bunuri pe care le-a dus în autoturismul personal.

Aspectele mai sus expuse au fost confirmate de relatările denunţătorilor M.T. şi G.C.E., de relatările învinuitei O.M.C., ale martorilor D.G.M. şi V.I., de înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, precum şi de procesul verbal de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.

La data de 6 aprilie 2013, conform înţelegerii existente între magistrat şi învinuita O.M.C., urma să aibă o întâlnire între cele două la un restaurant restaurantul M.D. din zona Bucur-Obor.

Inculpata C.A.L. i-a transmis învinuitei O.M.L. un mesaj tip SMS, modificând ora întâlnirii. în după amiaza aceleiaşi zile, denunţătorii şi învinuita O.M.C. s-au deplasat la terasa acelui restaurant, cu autoturismul marca M.B. condus de G.E.C.

Denunţătoarea M.T. pregătise un plic ce conţinea suma de 500 lei, ce urma să fie remis magistratului, prin intermediul învinuitei O.M.C. în momentul în care se apropiau de restaurant, învinuita O.M.C. a întrebat-o pe M.T. ce sumă de bani a pregătit pentru magistratul C.A.L., aceasta răspunzându-i 500 lei.

Aflând cuantumul sumei de bani, O.M.C. a apreciat că este prea naică pentru magistrat, în condiţiile în care se întâlneşte cu ei într-o zi de sâmbătă.

În jurul orelor 15.30, inculpata C.A.L. a intrat în restaurant şi s-a aşezat la o masă, fiind urmată de învinuita O.M.C.

După câteva minute de discuţii între cele două, învinuita O.M.C. i-a făcut semn denunţătoarei M.T. să intre în restaurant, ieşindu-i în întâmpinare. O.M.C. i-a cerut plicul cu bani, iar apoi s-au aşezat amândouă la masa unde le aştepta C.A.L.

În timp ce discutau despre situaţia juridică a soţului denunţătoarei, M.T., învinuita O.M.C. a introdus plicul cu bani într-o revistă şi a aşezat-o pe masă în imediata apropiere a magistratului, care la un moment dat a luat plicul cu bani şi l-a pus sub portmoneul ei, aflat pe masă în dreptul său.

Împrejurarea că O.M.C. cunoştea de la C.A.L. că ar fi vorbit cu procurorul care a instrumentat dosarul în care M.T. este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, sens în care magistratul ar fi lăsat „portiţe” în cuprinsul rechizitoriului, a fost confirmată de afirmaţia inculpatei cu ocazia acestei întâlniri, moment în care, în discuţia purtată cu M.T., a asigurat-o pe aceasta că rechizitoriul a rămas „în coadă de peşt0”.

Din discuţiile purtate cu C.A.L. a rezultat că aceasta se va interesa de situaţia dosarelor .având ca obiect infracţiunile de furt, urmând să se întâlnească ulterior pentru a le comunica cum putea fi ajutat M.T.

De menţionat este că în discuţiile purtate între M.T. şi O.M.C., cele două foloseau apelativul „doamna doctor” când se refereau la inculpată.

Starea de fapt descrisă mai sus a fost confirmată prin relatările denunţătorilor M.T. şi G.E.C., de relatările învinuitei O.M.C., de înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, înregistrarea comunicărilor tip sms, precum şi de procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.

În data de 15 mai 2013, în jurul orei 11,30, învinuita O.M.C. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, unde s-a întâlnit cu magistratul C.A.L., în biroul acesteia. În timpul discuţiilor purtate învinuita O.M.C. a întrebat-o pe inculpata C.A.L. dacă a aflat ceva despre situaţia dosarelor în care se efectuează cercetări faţă de M.T. sub aspectul comiterii unor infracţiuni de furt de autovehicule, magistratul răspunzând afirmativ şi dând de înţeles că a notat informaţiile obţinute.

Cele două au stabilit să se întâlnească, în data de 17 mai 2013, orele 18,30, la o cafenea situată în Bucureşti, pe şos. Colentina, în zona Teiul Doamnei, la o staţie a troleibuzului 66 de la Bucur Obor. Pentru a nu greşi locaţia, magistratul a scris pe un bileţel tip pbst-it de culoare roz, menţiunile „Teiul Doamnei staţia de troleu”, înscris pe care l-a înmânat învinuitei O.M.C.

O.M.C. i-a mai spus faptul că M.T. doreşte să se întâlnească cu ea pentru a afla detalii legate de acele dosare în care soţul ei este cercetat. în acest context, învinuita O.M.C. a întrebat-o ce să-i aducă M.T. la întâlnire, magistratul răspunzându-i că doreşte 2. cartuşe cu ţigări marca KENT 8, făcând precizarea în mod expres că nu doreşte să primească marca de ţigări pe care o. consumă în mod obişnuit, referindu-se la ţigările KENT.

În continuare, O.M.C. a întrebat-o dacă doreşte să primească şi sume de bani, aceasta răspunzând ... pozitiv. La întrebarea învinuitei O.M.C. dacă M.T. să-i aducă 1.000 sau 2.000 Euro, magistratul C.A.L. a răspuns că probabil M.T. o să consideră că este prea mult, stabilind în cele din urmă că este suficientă suma de 2.000 - 3.000 lei.

Cele două au convenit ca la întâlnirea de la cafenea să participe şi M.T., care de altfel, urmă să-i dea magistratului C.A.L. suma de bani şi produsele solicitate. În finalul discuţiei, cele două au stabilit că până la întâlnirea din 17 mai 2013, ora 18,30 să nu mai comunice telefonic, inclusiv prin mesaj tip sms, aşa cum obişnuiau.

La data de 17 mai 2013, conform înţelegerii anterioare, O.M.C., însoţită de M.T. şi G.E.C., s-a întâlnit cu C.A.L. pe terasa localului situat în Bucureşti, Şoseaua Colentina.

Iniţial, O.M.C., având asupra ei o sacoşă de culoare inscripţionată D., în care se aflau două cartuşe de ţigări marca KENT, s-a aşezat la o masă situată în partea dreaptă a terasei.

În jurul orelor 19:00, C.A.L. a ajuns la terasă şi s-a aşezat la masă cu O.M.C., aceasta din urmă spunându-i că M.T. are „ceva” pentru ea şi că doreşte să discute.

La scurt timp, O.M.C. i-a făcut semn denunţătoarei să se apropie, M.T. conformându-se. Ajungând la masa la care se aflau cele două, M.T. a scos din buzunarul hainei un plic în care se afla suma de 3.000 lei, pe care i l-a dat învinuitei O.M.C., iar la cererea inculpatei C.A.L., denunţătoarea s-a îndepărtat de masa respectivă, aşezându-se pe o bancă în apropierea terasei. O.M.C. a introdus plicul cu bani în sacoşa în care se aflau cartuşele de ţigări, iar la un moment dat, în timp ce discuta cu C.A.L., a aşezat-o pe masă, în faţa acesteia.

La plecare, C.A.L. a luat sacoşa ce conţinea ţigările şi plicul cu bani şi s-a îndepărtat de masă, fiind urmată la o distanţă mică de O.M.C. în continuare, M.T. s-a apropiat din spate de C.A.L., fiind iniţiată o discuţie privitoare la situaţia juridică a dosarelor în care soţul ei M.T. este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni.

C.A.L. i-a spus denunţătoarei că s-a interesat de situaţia dosarelor, ocazie cu care i-a înmânat două înscrisuri de mici dimensiuni, conţinând menţiuni olografe, pe unul dintre înscrisuri apărând textul: „3736/20l2 din 7 august 2012 (nr. poliţie) 601357”, iar pe cel de al doilea înscris apărând menţiunea „M.T. – M.M. 148/P/2012 PTB 5938/P/2011 SIF 07 martie 2012 SC F.M. SRL”.

Inculpata C.A.L. i-a spus denunţătoarei că posibil ca unul dintre dosare să fie înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, afirmând că cel de-al doilea este înregistrat la poliţie, iar nu la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

La intervenţia echipei operative a D.N.A., care a constatat, săvârşirea infracţiunii flagrante, C.A.L. a lăsat să-i cadă din mână pe asfalt sacoşa. În care se aflau suma de bani şi cartuşele cu ţigări primite de la M.T., prin intermediul învinuitei O.M.C.

Situaţia de fapt a rezultat din procesul-verbal de constatare, a infracţiunii flagrante, din declaraţiile învinuitei O.M.C., ale denunţătorilor M.T. şi G.E.C., din înregistrările audio-video a convorbirilor purtate în mediu ambiental, din înregistrările video efectuate cu ocazia supravegherii operative, precum şi din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor interceptate şi înregistrate în condiţiile legii.

În legătură cu aspectele de conţinut ale rechizitoriului, reproduse mai sus, procedând la verificarea regularităţii acestuia, instanţa de fond a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 263, raportat la art. 203 şi art. 260 C. proc. pen., rechizitoriul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

b) să cuprindă menţiuni privitoare la:

c) data şi locul întocmirii;

d) numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit;

e) cauza la care se referă;

f) obiectul actului sau măsurii procesuale şi temeiul legal al acesteia;

g) date privitoare la persoana inculpatului;

h) fapta reţinută în sarcina sa şi încadrarea juridică;

i) probele pe care se întemeiază învinuirea;

h) măsura preventivă luată şi durata acesteia;

i) dispoziţia de trimitere în judecată;

j) numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi dispoziţia de trimitere în judecată;

k) mijloacele materiale de probă şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde se află;

l) măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercetării;

m) cheltuielile judiciare;

n) semnătura.

Prima instanţă a apreciat, faţă de împrejurarea că „judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei (..)” că o relevanţă deosebita prezintă menţiunile privitoare la „fapta reţinută în sarcina inculpatei şi încadrarea juridică a acesteia”, astfel că expunerea rechizitoriului trebuie să cuprindă descrierea faptei reţinută în sarcina. inculpatei, prin indicarea tuturor împrejurărilor de loc, de timp şi de mijloace, cu precizarea modului şi scopului în care a fost săvârşită fapta, în măsura în care acestea au consecinţe asupra încadrării juridice şi a individualizării răspunderii penale.

Din această perspectivă, instanţa de fond a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 şi la art. 7 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), reţinându-se, în esenţă, că în perioada februarie - 17 mai 2013, în participaţie penală cu învinuita O.M.C. a lăsat-o să creadă pe denunţătoarea M.T. că are influenţă asupra unor procurori şi poliţişti, în aşa fel încât să influenţeze, în mod favorabil pentru M.T., soluţionarea cauzelor penale, în care acesta era cercetat, pe de o parte, pentru săvârşirea infracţiunii de dare demită, iar pe de-altă parte în legătură cu sustragerea semiremorcii şi a autovehiculului, sens în care a pretins şi a primit sume de bani şi bunuri în valoare de 5.129 lei, fiind surprinsa ulterior în flagrant decât după ce. a primit suma de 3000 lei şi două cartuşe de ţigări;

Instanţa de fond a motivat că, potrivit acestei menţiuni din rechizitoriu şi precizărilor orale ale procurorului de şedinţă, cele două acte materiale sunt în legătură cu cele două dosare penale în care este implicat numitul M.T.

În actul de sesizare nu se fac însă precizări care acţiuni ale inculpatei se circumscriu fiecăruia dintre cele două acte materiale.

S-a mai reţinut că, la fila x din rechizitoriu se arată că „M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant, cu învinuita O.M.C. şi cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunţătoarea a remis magistratului câte 2000. lei, în total suma de 4000 lei, precum şi produse alimentare şi nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal”, la una dintre aceste întâlniri participând şi denunţătorul G.E.C., care a auzit discuţiile purtate.

Prima instanţă a apreciat că, în legătură cu aceste prime două activităţi pretins infracţionale nu sunt menţionate datele exacte la care au avut loc întâlnirile, denumirea restaurantului şi locul situării sale, care sunt produsele alimentare şi nealimentare remise inculpatei C. şi contravaloarea acestora, precum şi împrejurările săvârşirii acestor fapte.

De asemenea, nu se menţionează când au fost solicitate aceste bunuri şi în ce context.

Referitor la cea de-a treia acţiune pretins infracţională desfăşurată la data de 04 aprilie 2013 se susţine că inculpata ar fi primit de la învinuita O.M.C. produse alimentare şi nealimentare în valoare de „cel puţin 93,64 lei” (fără să se menţioneze exact despre ce este vorba), precum şi o floare în valoare de 35 lei.

A patra acţiune pretins infracţională s-a desfăşurat la data de 06 aprilie 2013, la restaurantul M.D. din zona Bucur Obor, când se susţine că inculpata ar fi primit un plic în care se aflau 500 lei.

Cea de-a cincea acţiune pretins infracţională s-a derulat la data de 17 mai 2013, la o cafenea din zona Teiul Doamnei, ocazie în care se arată că inculpata ar fi primit 3000 lei şi două cartuşe de ţigări Kent (a căror valoare nu este precizată).

Totalizând sumele menţionate în rechizitoriu rezultă 4628,64 lei, la care se adaugă cei 3000 lei, precum şi contravaloarea (neprecizată) a produselor alimentare şi nealimentare, or inculpata este acuzată că ar fi „pretins, şi primit sume de bani şi bunuri în valoare de 5129 lei, fiind surprinsă ulterior în flagrant delict după ce a primit suma de 3000 lei şi două cartuşe de ţigări”.

Conchizând pe aceste aspecte, prima instanţă a apreciat că în … rechizitoriu nu sunt descrise, în totalitate, în mod coerent, faptele imputate inculpatei. De asemenea, nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se pretinde că a acţionat, inculpata, respectiv conţinutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce priveşte, situaţia juridică a numitului M.T.

Stabilirea elementelor menţionate mai sus este esenţială pentru determinarea obiectului judecăţii şi, în strânsă corelaţie cu acesta, pentru exercitarea dreptului la apărare de către inculpată.

Apreciind că neregularităţile actului de sesizare nu pot fi înlăturate de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii rechizitoriului.

Cu privire la solicitarea formulată de inculpată, prin avocat, de a se dispune restituirea dosarului şi în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru refacerea urmăririi penale, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât cele două dispoziţii legale menţionate mai sus reglementează cazuri distincte de restituire. Pe de altă parte, nu au fost identificate alte neregularităţi ale urmăririi penale, cu excepţia celor din rechizitoriu.

Referitor la cererea de modificare a controlului judiciar întemeiată pe dispoziţiile art. 160³ C. proc. pen., prima instanţă a apreciat că aceasta este nefondată, în condiţiile în care inculpata a susţinut că doreşte să-şi viziteze mama „care locuieşte în judeţul Teleorman şi care are grave probleme de sănătate, este nedeplasabilă şi se îngrijeşte singură cu eforturi greu de descris” or din înscrisurile depuse rezultă că doamna R.G. domiciliază în Bucureşti şi a fost internată în perioada 29 iulie 2013 - 01 august 2013 la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

S-a mai reţinut că, nu s-a făcut dovada că mama inculpatei locuieşte în judeţul Teleorman şi că afecţiunile de care suferă o fac nedeplasabilă.

În raport de aceste consideraţii, în conformitate cu art. 300 alin. (2) şi art. 160³ C. proc. pen., de fond a dispus respingerea cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpată.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpata C.A.L.

În recursul său, Ministerul Public a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti. În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greşit în considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că în rechizitoriu nu sunt indicate exact datele celor două întâlniri care au avut loc între inculpată, denunţătorul M.T. şi învinuita O.M.C. În acest sens s-a precizat că în realitate, în actul de sesizare a instanţei se arată în concret, toate detaliile necesare şi anume, descrierea infracţiunii, respectiv faptul că, în perioada februarie - martie 2013, între denunţătoarea O.M.C. şi inculpată au avut loc două întâlniri la restaurantul M.D. din zona Obor, la prima întâlnire fiind remise inculpatei suma de 2000 lei şi produse alimentare şi nealimentare în cuantum de 300 lei, iar la-a doua întâlnire suma de 2000 lei şi produse nealimentare şi alimentare. S-a mai susţinut că aceste aspecte sunt evidenţiate la filele x şi y din rechizitoriu, rezultând, de asemenea şi din probele-administrate, respectiv declaraţia denunţătorilor M.T., G.E.C., aflate în volumul I. dosar de urmărire penală, şi convorbirile înregistrate în mediu ambiental, care s-au purtat între denunţătorii M.T., G.E.C. şi numita O.M.C., aflate în volumul I dosar de urmărire penală. În ceea ce priveşte critica instanţei de fond referitoare la faptul că în rechizitoriu nu s-a indicat în concret care este valoarea bunurilor primite de inculpată la întâlnirea din 04 aprilie 2013 pe care a avut-o de la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât, acestea sunt aspecte de fond care urmează să fie verificate şi stabilite de instanţa de judecată cu ocazia cercetării judecătoreşti cu prilejul administrării probatoriului. De asemenea, s-a mai precizat că, în actul de sesizare a instanţei, sunt menţionate suficiente date cu privire la produsele primite de inculpată şi valoarea acestora. De asemenea, în volumul I dosar de urmărire penală se află ataşat procesul - verbal încheiat la data de 09 martie 2013, cu privire la identificarea preţului unor produse, aceste aspecte rezultând şi din declaraţia numiţilor M.T. şi G.E.C. Cu privire la afirmaţia instanţei de fond că în cea de-a cincea întâlnire din data de 06 aprilie 2013 se vorbeşte despre primirea unei sume de 500 lei, iar la data prinderii în flagrant a inculpatei s-au găsit suma de 3000 lei şi 2 cartuşe de ţigări, în motivarea recursului s-a arătat că, la filele x-y din rechizitoriu este redată pe larg şi într-o manieră detaliată modul în care inculpata a stabilit telefonic întâlnirea cu O.M.C., precum şi integral discuţiile ambientale avute în interiorul restaurantului dintre inculpată şi această martoră. Cu această ocazie, inculpatei i-a fost remisă suma de 500 lei într-un plic. S-a mai arătat că, în rechizitoriu se menţionează că la data de 15 mai 2013 la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nu se remit sume de bani sau bunuri, însă se discută pretenţiile inculpatei cu privire la aceste sume de bani şi pretinderea lor, care îi sunt remise la data de 17 mai 2013 în ziua organizării flagrantului, aspecte care se evidenţiază la filele x şi y din actul de sesizare a instanţei. Cu privire la suma de 3000 lei şi cele 2 cartuşe de ţigări depistate asupra inculpatei la motivarea recursului se susţine că, acestea reprezintă preţul influenţei traficate de inculpată asupra procurorilor şi poliţiştilor, pentru ca soţul denunţătoarei, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt a unor bunuri, să beneficieze de o soluţie favorabilă în acel dosar. Cu privire la neprecizarea în rechizitoriu a valorii celor 2 cartuşe de ţigări, se apreciază că această evaluare nu este obligatorie, întrucât infracţiunea a fost flagrantă, iar obiectul infracţiunii de trafic de influenţă sunt chiar produsele menţionat şi nu valoarea acestora.

Referitor la conţinutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce priveşte situaţia juridică a numitului M.T. pe care instanţa de fond susţine că nu a reuşit să o identifice, a susţinut că, aceasta este indicată cu precizie la rechizitoriu.

În recursul său, inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, admiterea cererii sale de modificare a controlului judiciar în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Examinând recursurile declarate, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 264 C. proc. pen., rechizitoriul este actul de sesizare a instanţei.

Conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare în alin. (2) al aceluiaşi text de lege, se stipulează că, în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.

Pe de altă parte, conform art. 263 C. proc. pen., rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată. În rechizitoriu se arată, de asemenea, numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.

În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute în art. 260 C. proc. pen.

Aşadar, din interpretarea acestui text de lege se desprinde faptul că, este obligatoriu ca actul de sesizare a instanţei să aibă un anumit conţinut pentru a contura corect şi complet obiectul judecăţii.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi ia persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta sau persoana la care se referă extinderea. Pentru a satisface cerinţele acestor dispoziţii legale, este necesar ca fapta să fie prezentată în rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanţă penală, sub aspectul conţinutului unei infracţiuni, pentru a înlătura orice îndoială că fapta face obiectul judecăţii, creându-se astfel posibilitatea inculpatului să se apere şi instanţei să se pronunţe asupra acestei fapte.

Pentru sesizarea instanţei cu judecarea unei infracţiuni nu este suficientă descrierea acesteia în expunerea făcută în rechizitoriu; sesizarea instanţei este legală numai în cazul în care în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este menţionată complet fapta/faptele/ actele materiale, cu încadrarea ei/lor juridică.

Descrierea, faptei în rechizitoriu trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârşită fapta, dacă acestea au consecinţe asupra încadrării faptei/faptelor reţinute. Dacă urmărirea s-a desfăşurat cu privire la mai multe infracţiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reţinute şi forma de participare a tuturor inculpaţilor, cu rolul fiecăruia în săvârşirea faptelor.

Instanţa se va putea considera legal sesizată cu judecarea unei infracţiuni care a fost menţionată în partea dispozitivă a rechizitoriului, cu condiţia ca fapta să fie precis şi complet, determinată sub aspectul, tuturor elementelor ce au relevanţă penală, sub aspectul conţinutului unei infracţiuni. În partea expozitivă a acestuia, în aşa fel încât să rezulte cu certitudine caracterul ei penal şi voinţa neechivocă a procurorului de a-l trimite în judecată pe inculpat şi pentru acea faptă.

În ceea ce priveşte descrierea faptei, aceasta trebuie să cuprindă actul, acţiunea, inacţiunea, atitudinea făptuitorului astfel încât să rezulte cu certitudine actele reţinute în sarcina sa, iar în cazul infracţiunilor sub formă continuată, trebuie descris fiecare act material în parte în aceeaşi manieră menţionată anterior.

Faptul că în rechizitoriu trebuie precizate concret actele materiale ale infracţiunii sub formă continuată, atât din punct de vedere al stării de fapt cât şi din punct de vedere al numărului exact al acestora reiese, printre. altele, şi din conţinutul dispoziţiilor art. 335 C. proc. pen. Potrivit dispoziţiei de mai sus, dacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa dispune, prin încheiere, extinderea acţiunii penale cu privire şi la aceste acte şi procedează la judecarea infracţiunii în întregul ei.

Pentru a se putea face aplicarea dispoziţiilor art. 335 C. proc. pen., trebuie să se plece de la o sesizare a instanţei cu o faptă concretă sub formă continuată, în componenţa căreia intră un număr determinat de acte materiale, pentru că numai aşa, la o eventuală descoperire de noi acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, s-ar putea face extinderea acţiunii penale. Dacă numărul actelor materiale iniţiale nu se cunoaşte sau este vag atunci operaţiunea de extindere a acţiunii penale devine deosebit de dificilă dacă nu chiar imposibilă, instanţa neavând certitudinea asupra actelor materiale vizate de actul de sesizare şi asupra noilor acte materiale descoperite ulterior.

În sfârşit, pe de o parte, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Pe de altă parte, în dispoziţiile art. 257 C. pen., legiuitorul a incriminat infracţiunea de trafic de influenţă, aceasta constând în următoarele acţiuni: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită-de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Poate săvârşi această infracţiune orice persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar.

Aşadar, infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune cu conţinuturi alternative, ea realizându-se prin primirea ori prin pretinderea de bani, sau alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect, în vederea determinării unui funcţionar, pe lângă care subiectul are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă, să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de, serviciu.

Totodată, din interpretarea textului de lege evocat rezultă că, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de trafic de influenţă se săvârşeşte numai cu intenţie calificată de scop. Această poziţie subiectivă cu care trebuie să acţioneze autorul în cazul infracţiunii de trafic de influenţă rezultă din termenii legii care prevede că acţiunea sa, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii de lucruri, trebuie să fie săvârşită pentru a-l determina pe funcţionarul pe lângă care are sau lasă-să creadă că are influenţă să facă, sau să nu facă un act care intră în atribuţiile de serviciu. Aşadar, legea condiţionează existenţa infracţiunii de trafic de influenţă de urmărirea unui anumit scop. ^;

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar, între altele, ca influenţa de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcţionar ale cărui atribuţii sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a intereselor celui care solicită intervenţia, cerinţa legii fiind îndeplinită şi în situaţia în care făptuitorul nu îl cunoaşte pe funcţionar, făcând numai referire la calitatea^; acestuia. În acest fel, se, poate şti dacă traficarea influenţei priveşte un funcţionar care are atribuţii în a soluţiona cererea cumpărătorului de influenţă. De asemenea, ceea ce interesează pentru infracţiunea de trafic de influenţă este ca influenţa reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit motivul determinant al tranzacţiei.

Prevalându-se de o influenţă reală sau presupusă asupra funcţionarului, făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcţionar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Prin urmare, actul pentru care se promite intervenţia trebuie să intre în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că în actul de sesizare nu se fac însă precizări complete care acţiuni ale inculpatei se circumscriu fiecăruia dintre cele două acte materiale.

Cu privire la prima acţiune pretins infracţională a inculpatei, în rechizitoriu se reţine că M.T., soţia lui M.T., care fusese trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 2113/P/2012 din 19 martie.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a luat legătura cu M.V. zis T. din satul Sinteşti, care s-a arătat dispus să o pună în legătură cu O.M.C., persoană care are influenţă asupra unor magistraţi în aşa fel încât să fie adoptată o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetat în stare de arest preventiv soţul ei, M.T.

Ulterior, au avut loc mai multe întâlniri între denunţătoarea M.T. şi învinuita O.M.C., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că a vorbit cu magistratul şi că acesta i-a spus că s-a interesat de dosar, precizându-i că acea cauză, penală nu este în instrumentarea acestuia, însă este posibilă „rezolvarea” problemei legate de dosar, în sensul de a fi pus-în libertate M.T. şi de a nu fi trimis în judecată.

S-a mai reţinut că, M.T. a participat la două întâlniri, la un restaurant cu învinuita O.M.C. şi cu inculpata C.A.L., în cadrul cărora denunţătoarea a remis magistratului câte 2.000 lei, în total suma de 4.000 lei, precum şi produse alimentare şi nealimentare, foloase care au fost date ca urmare a ajutorului promis de magistrat pentru „rezolvarea” favorabilă a dosarului penal.

La una dintre aceste întâlniri a participat şi denunţătorul G.E.C. care a auzit discuţiile purtate.

S-a mai reţinut că aspectele prezentate rezultă din denunţurile şi declaraţiile date de către M.T. şi G.E.C., care au asistat la evenimente, din denunţul lui M.T., care a luat cunoştinţă indirect despre cele întâmplate şi parţial din declaraţiile date de învinuita O.M.C., care a recunoscut că a participat la una dintre întâlniri, auzind cele discutate şi observând când au fost remise magistratului suma de 2.000 lei şi produsele.

Din modalitatea de descriere a acestei acţiuni reţinută în sarcina inculpatei C.A.L. nu se poate desprinde motivul pentru care aceasta a acceptat primirea de la numita M.T. în total suma de 4.000 lei, precum şi produse alimentare şi nealimentare, dacă aceasta a promis că va intervină pe lângă vreo persoană, calitatea acesteia şi în ce scop, respectiv pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu ce anume să întreprindă această persoană urmează să intervină.

De asemenea, nu se menţionează când au fost solicitate aceste bunuri şi în ce context.

Referitor la cea de-a treia acţiune pretins infracţională desfăşurată la data de 04 aprilie 2013 se susţine că inculpata ar fi primit de la învinuita O.M.C. produse alimentare şi nealimentare în valoare de „cel puţin 93,64” lei precum şi o floare „în valoare de 35 lei”.

Aşadar, se constată că în actul de sesizare a instanţei nu se menţionează actul pentru ca cărei îndeplinire urma a se exercita influenţa făptuitoarei şi totodată, scopul pentru care inculpata a acceptat sumele de bani şi produsele, de asemenea, conţinutul concret al promisiunilor făcute, determinarea actului fiind necesară în mod implicit, având în vedere că persoana care îl va îndeplini ca urmare a relei sau pretinsei influenţe a făptuitoarei avea atribuţii de serviciu în îndeplinirea acelui act.

Totodată, în rechizitoriu se reţine că a patra acţiune pretins infracţională s-a desfăşurat, la data de 06 aprilie 2013, la restaurantul M.D. din zona Bucur Obor, când se susţine că inculpata ar fi primit un plic în care se aflau 500 lei, fără să se indice ce anume urma să facă inculpata urmare acceptării acestei sume.

Cu privire la cea de-a cincea acţiune pretins infracţională care s-a derulat, la data de 17 mai 2013, la o cafenea din zona Teiul Doamnei, ocazie în care se arată că inculpata ar fi primit 3000 lei. şi două cartuşe de ţigări Kent (a căror valoare nu este precizată), în rechizitoriu nu s-a arătat ce urma a face inculpata, care acceptase suma respectivă.

Aşadar, se constată, că în mod corect instanţa de fond a apreciat că-în rechizitoriu nu sunt descrise „în totalitate, în mod coerent şi complet, faptele imputate inculpatei. De. asemenea, nu este pe deplin clarificată modalitatea în care se pretinde cava acţionat, inculpata, respectiv conţinutul concret al promisiunilor făcute în ceea ce priveşte situaţia juridică a numitului M.T. Stabilirea, elementelor menţionate mai sus este esenţială pentru determinarea-obiectului judecăţii şi, în strânsă corelaţie cu acesta, pentru exercitarea dreptului la apărare de către-inculpată.

Pentru satisfacerea cerinţelor legale arătate mai sus este necesar a se ţine seama şi de separaţia funcţiunilor juridice în sensul că procurorul este cel care-trebuie să consemneze în rechizitoriu toate aceste elemente legate de fapta reţinută şi de încadrarea ei juridică şi astfel să-şi exprime voinţa, iar nu instanţa să fie cea care să stabilească ce acuze se aduc inculpatului.

Satisfacerea exigenţelor art. 6, paragraful 1 din C.E.D.O., în realizarea dreptului la un proces echitabil, a paragrafului 3 lit. a), impune că orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa, iar realizarea cerinţelor paragrafului 3 lit. b), în sensul dreptului la apărare, presupune o descriere adecvată în rechizitoriu a naturii şi cauzei acuzei ce i se aduce, determinarea precisă a persoanei şi a faptei, pe ce probe este bazată acuzaţia; încadrarea în drept, respectiv încadrarea juridică a fiecărei fapte reţinute, dar şi a conţinutului în materialitatea sa a faptei, astfel ca inculpatul sa aibă posibilitatea reala şi efectivă de a formula apărarea sub toate aspectele avute in vedere de către organul de urmărire penală.

Cum rechizitoriul nu îndeplineşte exigenţele formale cerute de dispoziţiile art. 263 C. proc. pen., în sensul că nu descrie în mod coerent faptele de care se face vinovată inculpata, modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, respectiv, în ce manieră a făcut promisiunile, cum anume ar fi trebuit să influenţeze funcţionarii ori magistraţii la care se referă actul de sesizare a instanţei, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.

La adoptarea soluţiei de respingere a recursului Ministerului Public, Înalta Curte a avut în vedere şi ampla jurisprudenţă a C.E.D.O., în general referitoare la materia „notificării naturii, şi cauzei acuzaţiei” şi, în particular, referitoare la importanţa descrierii în rechizitoriu a faptelor şi încadrării juridice a acestora.

Astfel, din jurisprudenţă C.E.D.O., sub ultimul aspect, Înalta Curte reţine următoarele cauze:

C.E.D.O., hotărârea în cauza E. şi Z. contra Turcia, 27 februarie 2001, 29295/95 şi 29363/95 în care s-a arătat că principiul securităţii juridice impune ca actele ce constituie o infracţiune continuă/continuată să fie enunţate cu claritate în actul de acuzare şi în hotărârea de condamnare.

C.E.D.O. a menţionat că, prin definiţie, o „infracţiune continuă” este un tip de infracţiune comisă pe o perioadă de timp. În opinia sa, atunci când un acuzat este acuzat de „o infracţiune continuă”, principiul, securităţii juridice impune ca actele care determină să fie infracţiune, şi care atrag răspunderea penală, să fie stabilite în mod clar în rechizitoriu.

C.E.D.O., hotărârea în cauza P. şi S. contra Franţei, 25 martie 1999, nr. 25444/94 în care C.E.D.O. observă că este nevoie de o atenţie-specială acordată notificării „acuzaţiei” inculpatului. Datele de identificare ale infracţiunii joacă” sub acest aspect, un rol crucial în procesul penal (în acelaşi sens, cauza K. contra Austriei, hotărârea din 19 decembrie 1989). Art. 6 § 3 (a) din Convenţie oferă inculpatului dreptul de a fi informat nu numai cu privire la Cauza acuzării, care impune, a se menţiona actele/acţiunile pe care acuzatul se presupune că le-a comis şi pe care se bazează acuzaţia, dar, de asemenea, şi caracterizarea juridică a acestor acte/acţiuni. Aceste informaţii ar trebui, aşa cum a afirmat în mod întemeiat Comisia, să fie detaliate. Domeniul de aplicare a dispoziţiei de mai sus trebuie, în special, să fie evaluată în lumina dreptului mai general la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei (mutatis mutandis, următoarele hotărâri: D. împotriva Belgiei din 27 februarie 1980; A. împotriva Italiei din 13 mai 1980; G. împotriva Italiei din 9 aprilie 1984; C. împotriva Italiei din 12 februarie 1985). S-a reamintit că C.E.D.O. consideră că, în materie penală, furnizarea de informaţii complete, detaliate în ceea ce priveşte acuzaţiile împotriva unui acuzat, şi, prin urmare, încadrarea juridică pe care instanţa ar putea să o adopte în materie, este o condiţie esenţială pentru a se asigura că procedurile sunt corecte.

C.E.D.O., hotărârea în cauza K. contra Austriei, 19 decembrie 1989, nr. 9783/82 în care C.E.D.O. arată că actul de acuzare joacă un rol crucial în procesul penal, în sensul că este un act la momentul cel mai important pentru inculpat, care este în mod formal sub acuzare, ceea ce reprezintă o notificare scrisă a temeiurilor de fapt şi de drept referitoare la acuzaţiile împotriva lui.

Cu privire la critica inculpatei în sensul că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa de modificare a controlului judiciar, se constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Din examinarea actelor dosarului se reţine că prin decizia nr. 2003 din 07 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3865/2/2013, a fost admis recursul declarat de inculpata C.A.L. împotriva încheierii din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, pronunţată în dosarul nr. 3865/2/2013(1769/2013).

A fost casată încheierea recurată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond şi s-a dispus, în temeiul art. 160^8a C. proc. pen., admite cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpata C.A.L. în temeiul art. 160² alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata liberării provizorii, inculpata să respecte următoarele obligaţii:

- să nu depăşească limita teritorială a Municipiului Bucureşti, decât în condiţiile stabilite de instanţă;

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată;

- să se prezinte .la organul de poliţie desemnat, cu supravegherea, respectiv Poliţia Sector 2. Bucureşti, conform programului, de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea, instanţei care a dispus măsura să nu se apropie de denunţătoare, de membrii familiei acesteia, de martorii din lucrări şi să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 160² alin. (3) C. proc. pen., în sensul că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite, se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive”.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei C.A.L., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/ UP din 18 mai 2013, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, în dosar nr. 3659/2/2013 (1652/2013), dacă nu este arestată în altă cauză.

La data de 12 septembrie 2013, inculpata C.A.L., a formulat cerere de modificare a controlului judiciar, în sensul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În motivarea cererii inculpata a arătat că mama sa este din judeţul Teleorman, este în vârstă, are probleme medicale, aceasta având nevoie de sprijin din partea sa.

Potrivit art. 160³ C. proc. pen., dacă în cursul procesului penal inculpatul a fost pus în libertate provizorie pe cauţiune, controlul judiciar instituit iniţial de instanţa competentă să judece cauza în fond, poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, respectiv cartea de identitate a mamei inculpatei, numita R.G. se constată că aceasta, are domiciliul în Bucureşti, iar din actele medicale ataşate rezultă că datorită afecţiunilor medicale de care aceasta suferă a fost spitalizată într-o unitate sanitară din Bucureşti.

Aşadar, în mod corect a apreciat instanţa de fond în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160³ C. proc. pen. şi nu se impune modificarea controlului judiciar instituit faţă de inculpată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi de inculpata C.A.L. împotriva sentinţei penale nr. 394 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta intimată inculpată la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PE NTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi de inculpata C.A.L. împotriva sentinţei penale nr. 394 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. rămân în sarcina statului.

Obligă recurenta intimată inculpată la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3488/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3546/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3502/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3502/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs