ICCJ. Decizia nr. 3660/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Ultrajul (art. 239 C.p.), traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Lege

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3660/2013

Dosar nr. 22031/3/2012

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 987 din 16 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în Dosarul nr. 22031/3/2012, în baza art. 334 C. pen. pen. a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.N.D. în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 10 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul M.N.D., domiciliat în Bucureşti, sector 5, fără forme legale în Bucureşti, fără antecedente penale, fără ocupaţie la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 18 martie 2012 la zi.

În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul F.B. (zis „B.”, domiciliat în Bucureşti, sector 3, fără antecedente penale, fără ocupaţie) la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 18 martie 2012 la zi.

În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.N.S. domiciliat în sat Răzvani, jud. Călăraşi, fără forme legale în Bucureşti, sect. 3, fără antecedente penale, fără ocupaţie) la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani, în final inculpatul executând pedeapsa dea 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 18 martie 2012 la zi.

În baza art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. domiciliat în Bucureşti, sector 3, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 135 din Legea nr. 295/2004 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, sporita cu 2 ani, în final inculpatului executând pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicare art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 19 martie 2012 la zi.

S-a luat act că partea vătămată B.A.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate cantităţile de substanţe conţinând cocaină depuse la I.G.P.R. D.C.J.S.E.O. prin dovezile din 25 aprilie 2012.

A fost confiscat de la inc. B.C. revolverul şi celelalte corpuri depuse la I.G.P.R. - S.C.J.S.E.O. cu dovada din 2012, cuţitul tip briceag depus cu dovada din 2012, spray-ul iritant lacrimogen şi cântarul electronic depuse conform dovezii din 2012 şi s-a dispus restituirea către acest inculpat a telefonului cu cartela aferentă, sumelor de bani şi brichetelor depuse prin aceeaşi dovadă, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost confiscat de la inc. I.N.S. pistolul şi celelalte corpuri depuse la D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O. conform dovezii din 2012, cuţitul tip briceag depus conform dovezii din 2012 şi s-a dispus restituirea către acest inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, a telefoanelor şi cartelelor aferente depuse conform dovezilor din 2012.

S-a respins ca nefondată cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulate de apărătorul ales al inc. I.N.S. şi B.C.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 10.000 lei cheltuieli judiciare stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, inculpatul M.N.D. s-a implicat în activitatea de trafic internaţional de droguri începând cu luna noiembrie 2011, când locuia în localitatea Palma de Mallorca, şi a acceptat propunerea a doi bărbaţi originari din Nigeria de a racola persoane în calitate de cărăuşi. Inculpatul a încercat să efectueze personal un prim transport prin ingerare, însă nu a reuşit să reţină în corp capsulele cu droguri pe care le ingerase, după care a racolat persoane de cetăţenie română ce suferiseră condamnări în alte ţări şi care au efectuat astfel de transporturi pe rute ca Palma de Mallorca - Sao Paolo, Brazilia, etc.

La insistenţele aceloraşi persoane inculpatul M. a mai racolat alte două persoane de cetăţenie română ca şi cărăuşi, ale căror nume se coroborează cu identităţile persoanelor identificate de organele de urmărire penală în faza cercetărilor premergătoare ca fiind cărăuşi racolaţi de inculpatul M. Aceste elemente de fapt au fost reţinute de instanţa de fond în baza declaraţiilor date de inc. M. în cursul urmăririi penale. Pentru racolarea acestor persoane, inc. M. primea în medie câte 200 - 300 euro.

Această situaţie de fapt a fost reţinută de prima instanţă în baza recunoaşteri inculpatului, atât în faza urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, coroborata şi cu interceptările convorbirilor telefonice purtate în această perioadă de inculpat cu persoanele folosite în calitate de cărăuşi - D.D.V. şi T.I.D.

În cursul lunii februarie 2012, la solicitarea unei persoane rezidente în Amsterdam a cărei identitate nu a precizat-o, inculpatul M.N.D. (G.) a racolat pe inculpatul F.B. în scopul ca acesta din urmă să transporte o cantitate de droguri - cocaină - prin ingerare (metodă cu un grad ridicat de risc folosită în traficul de droguri pentru transportul lor, în general transfrontalier, ce presupune ambalarea drogurilor în capsule şi ingerarea lor, urmată după ajungerea la destinaţie de eliminarea pe cale naturală).

Inculpatul F.B. a fost de acord să transporte droguri în aceste condiţii, fapt pe care acesta l-a recunoscut, în acelaşi timp în cursul cercetării judecătoreşti susţinând că nu a solicitat şi nu urma să primească nici un beneficiu material pentru această activitate, apărare apreciata drept ilogica de prima instanţa, metoda de transport a drogurilor fiind una extrem de periculoasă prin riscurile suportate de cărăuş, motiv pentru care a fost socotit drept imposibil de acceptat versiunea că acest tip de activitate poate fi realizat fără a fi urmărit un beneficiu material.

Aceste susţineri ale inculpatului au fost apreciate ca fiind în contradicţie cu relatările sale din cursul urmăririi penale, în care a relatat că de comun acord şi la propunerea inc. M. a acceptat să facă mai multe transportul de droguri pentru un grup de nigerieni pe care acesta din urmă îi cunoştea, în schimbul unor sume de bani pe care cei doi urmau să le împartă.

Declaraţiile date de inculpatul F.B. în cursul cercetării judecătoreşti au fost eliminate în totalitate ca nesincere, Tribunalul reţinând pentru stabilirea situaţiei de fapt relatările acestuia din cursul urmăririi penale.

Transportul drogurilor în ţară are de altfel caracter penal indiferent de faptul că a fost efectuat sau nu în schimbul unui folos material.

Analizând declaraţiile date de inc. F.B. în cursul urmăririi penale Tribunalul a reţinut că acesta a efectuat o primă deplasare în Olanda în cursul lunii februarie 2012, pe aeroportul din Amsterdam unde a fost aşteptat de două persoane pe care le cunoştea cu apelativele de T. şi S., naţionalitate nigeriană, care l-au cazat în Rotterdam. Inculpatul a fost trimis de aceştia cu o cursă aeriană în Brazilia unde i-a fost refuzată intrarea reîntorcându-se în Amsterdam. Ulterior, a fost trimis de cei doi în România. Aici, în jurul datei de 10 martie 2012, a contactat din proprie iniţiativă pe inc. M. şi i-a comunicat că doreşte să fie folosit ca şi cărăuş.

În data de 12 martie 2012, inculpatul M. l-a contactat şi i-a spus că urmează să plece a doua zi în Amsterdam unde urma să fie aşteptat de un anumit T., dându-i bani - 100 lei – pentru cheltuieli personale, un telefon S.I.M., cartele şi biletul de avion.

La data de 13 martie 2012, inculpatul F.B. a plecat din România, de pe Aeroportul Internaţional „H.C.”, cu o cursă aeriană, cu destinaţia Amsterdam - Olanda, de unde urma să fie preluat de persoana cu care anterior inc. M. luase legătura, şi a cărei identitate acesta nu a dorit să o divulge.

Aici inculpatul F. a fost aşteptat de "T.", persoană de naţionalitate nigeriană care l-a condus într-o cameră de hotel unde a ingerat capsule ce conţineau în total 390 g cocaină - 39 de capsule fiecare conţinând 10 g cocaină.

In intervalul în care inculpatul a ingerat, treptat, capsulele, a luat legătura cu inc. M. cu care a discutat despre cuantumul sumei pe care urmau să o ceară nigerienilor pentru transport, inculpatul F. care în timpul ingerării capsulelor a realizat gravitatea riscului la care se supune intenţionând să pretindă acestora suma de 6.000 euro, inculpatul M. precizându-i că nu vor putea obţine mai mult de 3000 euro.

Cu privire la modalitatea în care drogurile au ajuns în România, atât în cursul urmăriri penale cât şi al cercetării judecătoreşti inculpatul F.B. a susţinut că destinaţia iniţială era Norvegia, Olso, însă în momentul în care a fost condus la aeroportul din Amsterdam de către cei doi nigerieni care deja i-ar fi cumpărat deja bilet de avion spre Oslo, ascultând conversaţia acestora în limba natală, a reţinut cuvântul "police" şi ulterior în timp ce se afla în aeroport a auzit în difuzoare un anunţ, în limba engleză, a personalului aeroportului, în sensul că este căutat în aeroport un român care transportă droguri, toate aceste amănunte coroborate creându-i convingerea că cei doi ar fi dat poliţiei informaţii cu privire la el şi ar fi urmat să fie ridicat de organele de ordine, motiv pentru care a decis să cumpere un bilet de avion cu destinaţia Bucureşti. Cu privire la suma de bani folosită pentru achiziţionarea biletului, inculpatul F. a susţinut că a folosit cei 400 de euro daţi de nigerieni pentru a-i folosi pentru mâncare şi taxi după ce ar fi ajuns în Oslo. Aceeaşi versiune este susţinută constant şi de inc. M.N.D.

Întreaga modalitate de expunere a evenimentelor a fost apreciata de prima instanţa ca fiind lipsită de susţinere logică, versiunea că persoanele de naţionalitate nigeriană, interesaţi direct în comercializarea drogurilor, ar fi dat informaţii poliţiei cu privire la cărăuş, iar organele de poliţie ar fi anunţat public în aeroport intenţia de a depista chiar pe inculpat, cuantumul sumei date inculpatului numai pentru mâncare şi taxi, convenabil de mare pentru a îi permite şi cumpărarea unui bilet de avion, împrejurarea că s-ar fi intenţionat pentru transportarea unor droguri în Oslo folosirea unui cărăuş racolat tocmai din România, fiind elemente care din punct de vedere logic au împiedicat reţinerea ca plauzibilă a variantei susţinuta de inculpatul F.

Prima instanţă, a reţinut că schimbarea destinaţiei transportului ar putea fi consecinţa iniţiativei inculpatului, care a vrut să profite personal de drogurile ingerate şi să le comercializeze pe teritoriul României, intenţie la care inculpatul M. a achiesat, relevante în acest sens fiind discuţiile telefonice purtate de cei doi inculpaţi după revenirea în ţară a inculpatul F. cu privire la modalitatea de comercializare a drogurilor şi găsirea de clienţi.

Pentru aceleaşi motive, Tribunalul a înlăturat şi susţinerea inculpatul M. în sensul că nu ar fi cunoscut destinaţia reală a acestui transport.

În data de 16 martie 2012, în jurul orei 00:40, inculpatul F.B. a aterizat pe aeroportul din Bucureşti, H.C., unde a fost aşteptat de către concubina sa, martora M.M.C. şi martorul M.A.C., (P.), pe care îi anunţase de sosirea sa în prealabil prin telefon.

În noaptea de 16 martie 2012 inculpatul F.B. s-a aflat iniţial la domiciliul martorei M.M.n, unde a rămas şi martorul M.A.C. Aici a eliminat 2 dintre capsulele ingerate, pe care le-a remis spre păstrare martorului M.M., care le-a ascuns în piciorul chiuvetei din apartamentul în care locuia. După depistarea tuturor inculpaţilor din prezenta cauză şi primelor declaraţii date de inculpatul F.B., în data de 18 martie 2012, s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa martorului M.M., la care a fost prezentă şi martora Tălpeanu Mariana, ocazie cu care martora a predat organelor de poliţie cele două capsule.

În urma expertizării celor două caşete ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă predate de martor s-a constatat conform raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 21 martie 2012 al L.C.A.P.D. că cele două capsule cilindrice (caşete) conţineau cantitatea de 19,66 grame cocaină, cofeină şi phenacetină.

Martorul M.M. n a prezentat cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti o versiune fantezistă cu privire la modalitatea în care a ajuns în posesia celor două capsule, arătând că a fost ameninţat de o persoană cu numele G. cu pistolul să păstreze aceste capsule până în momentul în care i-ar fi solicitat să le dea înapoi acestuia. Pe G. martorul îl asociază cu inculpatul M., şi face în declaraţii referire şi la prezenţa a unui număr de alte patru persoane, toate aceste amănunte în scopul de a înlătura orice implicare voită, asumată, în activitatea legată de introducerea în ţară a cantităţii de 390 g cocaină.

Având în vedere că acest martor nu a fost învinuit cu privire la infracţiunea de trafic de droguri, s-a reţinut din declaraţiile acestui martor singurul element de fapt ce nu este contestat de inculpatul F.B., şi relevant în cauză, anume faptul că acesta din urmă i-a remis martorului M. primele două capsule expulzate după întoarcerea în ţară.

În cursul zilei de 16 martie 2012, în jurul orelor 13,30, inculpatul M.N.D. l-a contactat pe inc. F.B. pe telefon în legătură cu posibilităţile de comercializare a drogurilor aduse de cel din urmă, şi au stabilit o întâlnire pentru aceeaşi zi, în jurul orelor 21,00.

În cursul zilei inculpatul a făcut mai multe drumuri, a eliminat alte 6 caşete, pe care le-a ţinut asupra sa, şi s-a întâlnit cu numitul M.G. care până la data sesizării instanţei nu a putut fi identificat în vederea audierii. Împreună cu acesta din urmă inculpatul F. s-a reîntors la locuinţa martorei M. unde locuia de obicei şi aici a mai eliminat 20 de capsule. A coborât în spatele blocului cu numitul M. şi a curăţat cele 20 de caşete, pe care le-a introdus într-o pungă, ce a fost ascunsă de numitul M. în buzunarul gecii sale.

Din declaraţiile date de inc. F. în cursul urmăririi penale Tribunalul a reţinut că a fost abordat de patru persoane de sex masculin, două dintre ele fiind identificate ca fiind inculpaţii I.N.S. şi B.C., care l-au ameninţat şi lovit cu pistoalele pe care le aveau asupra lor, şi l-au transportat cu o maşină albastră într-o locuinţă într-o zonă pe care nu a putut-o identifica întrucât a parcurs drumul în condiţiile în care cei ce îl imobilizau pe bancheta din spate îi ţineau capul în jos.

În faza de urmărire penala inculpatul a prezentat cu acurateţe amănunte ce s-au coroborat şi cu rezultatele percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inc. I., precizând spre exemplu că în timpul deplasării i-a fost luat din buzunarul din spate al pantalonilor portofelul cu acte în care se afla şi o copie a buletinului său, copie ce a fost găsită de organele de urmărire penală într-unul din sertarele din apartamentul inculpatului I.N. şi descrierea făcută de inculpat uşii de la intrarea în blocul în care locuieşte inculpatul I. coincide cu planşele foto aferente percheziţiei domiciliare făcute la această locaţie. Pe drum i-au fost luate şi cele 6 caşete pe care le avea asupra sa.

În apartamentul unde a fost dus, inculpatul a fost obligat să ingereze Dulcolax pentru a elimina caşetele pe care le avea în stomac şi sub presiunile persoanelor ce îl aduseseră aici le-a spus că 20 de caşete au rămas la numitul M., sunând chiar pe prietena sa martora M. pentru a lua legătura cu acesta şi a recupera cele 20 de caşete ce erau solicitate de persoanele ce îl reţineau cu forţa.

Sub efectul medicamentului inculpatul a eliminat 8 caşete, dintre care 4 au fost luate de unul din cei patru bărbaţi.

În cursul nopţii în timp ce era ţinut în apartament a aflat din discuţiile purtate de cei patru indivizi că au reuşit să recupereze de la numitul M. cele 20 de caşete.

În jurul orelor 04,00, întrucât nu mai putea elimina alte caşete, inc. F. a fost condus cu un autoturism circa 5 minute, în altă zonă, unde a fost lăsat să plece.

După ce a ajuns la locuinţa martorei M. în jurul orelor 05,00, în jurul orelor 10,30, a reuşit să elimine ultimele 7 caşete şi a luat legătura cu inc. M. stabilind o întâlnire pentru a-i remite acestuia caşetele în vederea vânzării.

Inculpatul s-a deplasat la această întâlnire împreună cu martora M.C. Locul stabilit, zona F., era supravegheat de organele de poliţie care au procedat la imobilizarea şi identificarea celor trei.

Conform procesului verbal din data de 17 martie 2012, în jurul orei 13:45 în zona din Bucureşti a fost observat un grup format din trei persoane - identificate ca fiind inculpaţii M.N.D., F.B., zis „B.” şi M.M.C., iar inculpatul M.N.D. a predat organelor de poliţie şapte capsule cilindrice (caşete) din plastic transparent ce conţineau o substanţă de culoare albă, caşete pe care le avea introduse în buzunarele de la geacă.

În urma expertizării, potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 21 martie 2012 al L.C.A.P.D. în cele şapte capsule se afla cantitatea totală de 69,05 substanţă care conţinea cocaină, cofeină şi phenacetină, prima substanţă fiind inclusă în Tabelul - anexă nr. II al Legii nr. 143/2000.

În urma informaţiilor date de inculpatul F. şi rezultate din interceptările telefonice efectuate, a fost identificată ca posibilă locaţie a apartamentului unde fusese sechestrat inculpatul F. adresa din Bucureşti, sector 3, unde a fost stabilit un dispozitiv de supraveghere din care au făcut parte la solicitarea organelor D.I.I.C.O.T. şi jandarmi ai B.S.I. „V.Ţ.”

Partea vătămată lt. B.A.C. şi martorul plt. adj. şef B.M. din cadrul acestei unităţi s-au plasat pe coridorul unde se afla apartamentul unde au supravegheat zona.

În jurul orelor 21,00, cei doi au observat că de apartament se apropie 2 bărbaţi, iar unul dintre aceştia - inculpatul I.N.S. - scoate cheile de la apartament pentru a deschide uşa apartamentului pe care îl supravegheau, motiv pentru care partea vătămată i-a somat cu somaţia regulamentară "Stai, Jandarmeria" şi şi-a declinat numele şi calitatea, pe acelaşi ton, pentru a putea fi auzit clar de cei doi inculpaţi.

Inculpatul I.N. a scos un briceag pe care l-a ţinut în mână nedesfăcut şi a încercat să îl lovească pe partea vătămată B.C., lovitură de care partea vătămată s-a ferit, inculpatul reuşind să îl lovească cu antebraţul.

Partea vătămată a trecut în spatele inculpatului, l-a dezechilibrat şi împins spre martorul B.M., care la rândul său l-a tras de haine spre el şi s-a sprijinit cu spatele de perete, imobilizând pe inculpatul I. în faţa sa.

Inculpatul B.C. care se depărtase în momentul în care organele de jandarmerie şi-au declinat calitatea, s-a reîntors spre partea vătămată şi martor, a scos un pistol şi a tras două focuri de armă înspre aceştia.

Acest act l-a determinat pe partea vătămată B.C. sa execute două focuri de armă în piciorul inculpatul B.C., care a căzut sprijinit cu spatele de uşa apartamentului. Întrucât continua să ţină arma ridicată şi în poziţie de tragere, partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu piciorul peste mână pentru a-l dezarma. Inculpatul a scos din buzunar un cuţit tip briceag, partea vătămată imobilizându-l însă şi dezarmându-l şi de acest obiect.

Concomitent, martorul B. s-a aşezat cu spatele pe podea ţinând pe inculpatul I.N. peste el, imobilizat, în poziţie scut, specifică acestui tip de situaţii.

După imobilizarea celor inculpaţi partea vătămată a acordat primul ajutor inculpatul B.C. şi a solicitat intervenţia echipajului de salvare.

În ceea ce priveşte arma utilizată de inculpatul B. împotriva celor doi jandarmi Tribunalul a reţinut din verificările efectuate în cursul urmăririi penale că era un revolver, pe care inculpatul îl deţinea în baza permisului de armă, eliberat la data de 21 februarie 2012 de către D.G.P.M.B., având introduse în butoi cinci cartuşe, din care trei aveau capsa nepercutată, iar două aveau capsa percutată. În urma efectuării cercetărilor la faţa locului au fost găsite, pe holul blocului unde a avut loc incidentul şi două bile din cauciuc.

Raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 30 martie 2012, a concluzionat că arma în litigiu face parte din categoria armelor de foc neletale scurte, confecţionate special pentru a expulza proiectile din cauciuc, arma fiind în stare de funcţionare.

Cele trei cartuşe având capsa nepercutată erau cu bilă din cauciuc, şi făceau parte din categoria muniţiei utilizate de armele de foc neletale de apărare, fiind în stare de funcţionare.

S-a mai concluzionat că în particulele recoltate din canalul ţevii revolverului s-au pus în evidenţă reziduuri de tragere - urme secundare ale împuşcăturii.

S-a reţinut că cele două bile (proiectile) din cauciuc ridicate de pe holul blocului prezentau caracteristici fizico - chimice asemănătoare cu proiectilele din cartuşele aflate în magazia cilindrică a revolverului în litigiu. Cele două tuburi de cartuş (având capsa percutată) au fost trase cu acelaşi revolver.

Tribunalul a reţinut că, în urma controlului corporal, asupra inculpatului B.C. a fost găsit şi un cuţit tip briceag, având lama rabatabilă cu lungimea de 14 cm, cu plăsele de culoare roşiatică.

Cu privire la inculpatul I.N., Tribunalul a reţinut că asupra acestui inculpat I.N.S. a fost găsit un pistol ce avea introduse în încărcător un număr de opt cartuşe.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 30 martie 2012, arma deţinută de inc. I. face parte din categoria armelor de foc neletale scurte, confecţionate special pentru a expulza proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare, fiind în stare de funcţionare.

Relevant este că în cadrul acestei examinări s-a constatat că în microurmele prelevate din interiorul ţevii pistolului au fost identificate reziduuri de tragere, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul a folosit arma înainte de data de 17 martie 2012.

Din verificările efectuate (adresa din 2012 a I.P.J. Călăraşi - S.A.E.S.P.) s-a reţinut că inculpatul I.N.S. a deţinut pistolul mai sus-menţionat fără drept, nefiind autorizat pentru deţinerea portul sau folosirea armelor de foc şi muniţiilor.

Inculpatul a deţinut şi folosit în împrejurările expuse mai sus un briceag tip cuţit, cu lama de aproximativ 12 cm lungime, ce a fost ridicat de organele de poliţie.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la acest domiciliu al inculpatului I.N., au fost identificate un număr de 27 de capsule cilindrice (caşete), ce erau introduse în buzunarul unui hanorac ce se afla în debara, indicat de către inculpatul I.N.S., şi o punguţă din plastic, aflată într-un dulap al bucătăriei, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă. Acestea au fost ridicate pentru efectuarea de cercetări, iar din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 21 martie 2012 al L.C.A.P.D. a rezultat că cele 27 de capsule cilindrice (caşete) - proba nr. 1, conţineau cantitatea de 264,27 grame substanţă ce conţinea cocaină, cofeină şi phenacetină.

S-a stabilit că substanţa pulverulentă găsită în săculeţul de plastic din dulapul bucătăriei conţinea cantitatea de 5,39 grame cocaină, cofeină şi phenacetină.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare, a fost găsită într-un sertar o fotocopie a cărţii de identitate a inculpatului F.B.

Tribunalul a reţinut situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, în baza declaraţiilor date de inculpaţii M.N.D. şi F.B. în cursul urmăririi penale, declaraţiilor parţiale de recunoaştere date de inculpaţii I.N. în cursul urmăririi penale, şi declaraţiilor părţii vătămate B.C. şi ale martorului B.M., cu privire la împrejurările imobilizării inculpaţilor I. şi B., probe coroborate cu interceptările telefonice autorizate şi rapoartele tehnice de constatare.

În ceea ce priveşte momentul introducerii drogurilor în ţară, Tribunalul a constatat că inculpaţii M. şi F. au recunoscut faptul introducerii lor, dar au susţinut că aducerea lor în România a fost neintenţionată, iar în cursul cercetării judecătoreşti modul de expunere al celor doi inculpaţi încearcă să acrediteze ideea că a fost un act izolat şi nu au urmărit obţinerea vreunui beneficiu.

În ceea ce priveşte apărarea inculpaţilor în sensul că drogurile nu erau destinate comercializării în România, aceste susţineri au fost înlăturate pentru motivele arătate mai sus.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului M. în organizarea activităţii de trafic internaţional de droguri, prima instanta a apreciat ca, deşi acesta încearcă să acrediteze în cursul cercetării judecătoreşti ideea că singura sa contribuţie a constat în stabilirea legăturii între inculpatul F. şi persoana din Amsterdam, din declaraţiile detaliate şi logice ale inculpatului F. din cursul urmăririi penale, dar şi declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului M. din aceeaşi fază rezultă fără echivoc că inculpatul M. s-a ocupat personal de stabilirea tuturor detaliilor călătoriei inculpatului F. în Amsterdam, cei doi au discutat şi cu privire la remuneraţia ce li se cuvenea în urma acestui transport, şi mai mult, această deplasare a avut loc pe fondul unei preocupări mai vechi a celor doi pe linia transportului de droguri, şi anterior tot prin intermediul inculpatului M. inculpatul F. făcând o altă deplasare în acelaşi scop, intenţia celor doi fiind de a împărţi beneficiile rezultate de pe urma transporturilor efectuate de inc. F.

În acest sens au fost apreciate drept relevante şi interceptările convorbirii telefonice purtate în data 11 martie 2012, cu numitul T., din care rezultă pregătirile făcute de inculpatul M. pentru plecarea inculpatului F., precum şi convorbirile telefonice purtate în zilele următoare cu inculpatul F., aflat în Olanda, convorbiri purtate inclusiv în timp ce inculpatul F. era în proces de ingerare a caşetelor şi cele purtate de inculpatul M. cu T. şi alte persoane din Amsterdam, legate de subita schimbare de rută a inculpatul F.

Împrejurarea că din punct de vedere matematic există neconcordanţe între numele de caşete eliminate succesiv de inculpatul F. şi cele depistate în final a fost apreciata de prima instanţă ca explicabilă având în vedere că aceste caşete au fost trecute prin posesia mai multor persoane, unele dintre caşete fiind desfăcute, şi altele, conform susţinerilor inculpatului, rămase în posesia unor persoane ce nu au fost identificate.

În ceea ce priveşte momentul sechestrării inculpatului F. de către inculpaţii I.N., B.C. şi alte două persoane necunoscute, prima instanţa a apreciat ca aceste împrejurări rezultă din declaraţiile inculpatului F. date în cursul urmăririi penale şi din cuprinsul interceptărilor telefonice efectuate în cauză, ca, spre exemplu, cele din data de 17 martie 2012, moment în care inculpatul F. îi relatează inculpatului M. că a fost sechestrat de persoane care i-au luat drogurile.

După sesizarea instanţei, declaraţiile inculpatului F.B. s-au modificat într-o manieră identică cu cea prezentată de inculpaţii I.N. şi B.C. în această fază procesuală. Similaritatea declaraţiilor a fost apreciata de prima instanţa drept anormală în condiţiile în care declaraţiile inculpatului F. din cursul urmăririi penale sunt vădit diferite. Mai mult, amănuntele date de acesta cu ocazia primelor audieri de către procuror conţin, cu privire la acest moment al desfăşurării faptelor, amănunte privitoare la semnalmentele celor patru persoane ce l-au răpit, discuţiile la care a asistat, etc, făcând plauzibile susţinerile acestuia.

S-a apreciat ca, aceeaşi concluzie rezultă cu evidenţă şi din analiza versiunilor prezentate de inculpaţi în faza de urmărire penală şi modul în care au evoluat în faza cercetării judecătoreşti.

În cursul urmăririi penale, inc. I.N. a recunoscut că a aflat de la numitul T. (aspect real, pentru că la această persoană face referire şi inc. F., din declaraţiile sale reieşind că i-a spus acestui T. despre faptul că a adus în ţară cantitatea de droguri), care i-a spus că inc. F.B. (B.) a venit din străinătate cu 500 g cocaină.

Inculpatul I. precizează în aceeaşi fază procesuală că s-a întâlnit cu inculpatul B., care a venit cu o maşină albastră, şi care era însoţit de un alt prieten, şi după ce i-a relatat aspectele aflate s-au hotărât să îl urmărească pe inc. F. să îi ia drogurile.

În ceea ce priveşte sechestrarea inculpatului F., inculpatul I. a susţinut în faza de urmărire penala că a urcat în maşină de bună voie, la simpla sa cerere, aspect apreciat ca puţin plauzibil de către prima instanţă.

Chiar în această versiune a inculpatului I., acesta relatează că în maşină inculpatul F. le-a remis o pungă cu 20 de capsule, le-a spus că mai are ingerate un număr de capsule, ceea ce i-a determinat pe inculpaţi să se deplaseze cu acesta în garsoniera inculpatului I. pentru a le elimina.

Inculpatul I. susţine că inculpatul F. nu a mai eliminat nici o capsulă şi a plecat de bună voie din locuinţă.

Deşi a recunoscut evaziv luarea cantităţii de droguri de la inculpatul F., inculpatul I.N. a evitat să recunoască orice act de presiune exercitată asupra acestuia, motiv pentru care, în fata primei instanţe a evitat să facă referire la pastilele date inculpatului F. pentru eliminarea restului de capsule.

S-a apreciat de prima instanţa ca aceste susţineri sunt infirmate şi de rezultatele percheziţiei domiciliare, când au fost relevate 27 de capsule şi o cantitate de cocaină pudră, ceea ce se coroborează cu declaraţiile iniţiale ale inculpatului F., care a relatat că a mai eliminat 8 caşete în apartamentul inculpatului I. şi a remis bărbaţilor din maşină încă 6. Diferenţele dintre numerele menţionate de inculpatul F. şi numărul capsulelor găsite în apartament rezultă din faptul că o parte din capsulele eliminate au fost luate de altă persoană din grupul celor care l-au sechestrat, iar un alt număr de capsule a fost desfăcut, de unde şi cantitatea de substanţă găsită separat.

S-a reţinut de către instanţa de fond ca, chiar acceptând varianta inc. I. în sensul că inc. F. s-a deplasat la domiciliul său de buna voie, luarea drogurilor din posesia acestuia cu intenţia comercializării este o faptă ce atrage în mod egal răspunderea penală în condiţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea specială.

Inculpatul B. a negat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, orice implicare în sechestrarea inculpatului F. sau luarea cantităţii de droguri din posesia acestuia, susţinând că s-a întâlnit cu inculpatul I. doar în data de 17 martie 2012, la Auchan.

În cursul cercetării judecătoreşti, versiunea acestuia a fost susţinută atât de inculpatul I., cât şi de inculpatul F.

În fata instanţei de fond, în contradicţie cu declaraţiile date anterior, atât inculpatul I. cât şi inculpatul F.B. susţin o variantă identică, care exclude orice implicare a inculpatului B., dar şi orice implicare volitivă a inculpatului I.N.

S-a apreciat de către instanţa de fond ca, cei doi inculpaţi susţin o versiune neplauzibilă şi în contradicţie cu probele administrate, relatând că inculpatul F. i-ar fi cerut lui I.N. ajutorul pentru a rezolva o problemă cu nişte cetăţeni nigerieni, s-ar fi dus în locuinţa acestuia, unde a expulzat 20 de capsule, pe care le-ar fi ascuns fără cunoştinţa inculpatului I. Silviu într-un hanorac, iar ulterior, când acesta a găsit cu surprindere drogurile în apartament, inculpatul F. a promis că se va întoarce după ele, ceea ce nu a mai putu face întrucât a fost imobilizat de organele de poliţie, care, l-au forţat să declare că inc. I. l-ar fi sechestrat, pentru a-l învinovăţi pe acesta pe nedrept.

S-a apreciat ca, caracterul fantezist al versiunii prezentate şi contradicţiile dintre aceste din urmă declaraţii şi cele date de cei doi inculpaţi în cursul urmăririi penale relevă lipsa de sinceritate şi de veridicitate a ultimelor versiuni susţinute în faţa instanţei.

Relevante sunt şi justificările date de inculpatul I.N., succesiv, pentru a motiva diverse aspecte incriminatorii, precum cantitatea de droguri sub formă de pudră găsită în apartament - inculpatul susţinând că din curiozitate a deschis o capsulă şi a gustat substanţa constatând că este cocaină - substanţă pe care însă a ambalat-o într-o pungă - sau precum prezenţa copiei buletinului inculpatului F. în sertarul biroului - inc. I. pretinzând că a fost lăsată de inc. F. personal pe masă, însă a ajuns în sertarul comodei, plasată aici cu intenţie infracţională de organele de poliţie.

Prima instanţa a apreciat ca, implicarea inculpatului B. în această faptă, sub forma reţinută în rechizitoriu, rezultă din declaraţiile inculpatului F.B. şi ale inculpatului I.N. din cursul urmăririi penale.

Apărarea inculpaţilor B.C. şi I.N. constând în aceea că cei doi jandarmi nu i-au somat înainte de a-i imobiliza şi nu şi-au declinat calitatea, ceea ce i-a făcut să considere că sunt atacaţi de persoane necunoscute cu intenţii ilicite a fost înlăturată de prima instanţă apreciindu-se ca aceasta este infirmata de declaraţiile coroborate ale părţii vătămate B. şi martorului B.M., care au relatat în detaliu modul în care a fost emisă somaţia verbală şi s-a declinat calitatea.

S-a reţinut ca, cu excepţia situaţiei în care cei doi lucrători ai jandarmeriei ar fi urmărit expres să suprime viaţa celor doi inculpaţi (teză inacceptabilă din punct de vedere logic), emiterea somaţiei verbale şi declinarea calităţii constituie acte realizare cu caracter de automatisme de membrii forţelor de ordine, iar lumina suficientă de pe palier - luminat cu neon şi becuri cu senzori de mişcare permiteau inculpaţilor să vadă echipamentul specific încă din primele momente ale conflictului.

În ceea ce priveşte reacţia părţii vătămate B.C. de a trage două focuri de armă în piciorul inc. B., Tribunalul a reţinut că această reacţie a fost fireasca în condiţiile în care partea vătămată a văzut că inc. B. a tras în direcţia sa două focuri de armă fiind în mod obiectiv imposibil ca numai în raport de zgomotul cauzat de executarea unui foc de armă partea vătămată să îşi dea seama dacă arma respectivă este una letală sau nu, evident singura reprezentare logică avută de o persoană instruită în această ipoteză fiind de a lua în calcul posibilitatea ce poate avea consecinţe asupra vieţii sale dar şi a colegului aflat în subordine, anume aceea că arma folosită are caracter letal.

Inculpatul B. a susţinut că a tras cele două focuri de armă în sus, aspect nereal, infirmat de declaraţiile coroborate ale părţii vătămate şi martorului B.

S-a mai reţinut ca, apărările inculpatului I. cu privire la apartenenţa armei ce a fost găsită asupra sa, în sensul că îi aparţine unui prieten (împreună cu briceagul) şi a purtat cu sine borseta ce conţinea arma şi cuţitul numai pentru că trebuia să o returneze amicului său în viitor, sunt nesusţinute.

În ceea ce priveşte folosirea de către acest inculpat a cuţitului (despre care susţine că ar fi căzut din borsetă când a fost imobilizat) aceste element de fapt rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului, ambii remarcând momentul în care a atacat pe partea vătămată cu acest obiect.

Tribunalul a reţinut că fapta săvârşită de inculpatul M.N.D. care în perioada noiembrie 2011-martie 2012, în baza unei înţelegeri cu cetăţeni nigerieni, rezidenţi în Palma de Mallorca, a organizat mai multe transporturi de droguri de mare risc-cocaină, pe ruta Palma de Mallorca - America de Sud (Brazilia, Bolivia ), iar la data de 13 martie 2012 a organizat plecarea în aceleaşi condiţii a inculpatului F.B., zis B. în Amsterdam, Olanda, de unde acesta a transportat 390 grame cocaină în România întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de organizare a traficului internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Cererea formulată de acest inculpat prin apărător în sensul înlăturării din încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 10 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 a fost apreciata drept neîntemeiată şi respinsă ca atare, probele administrate dovedind că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei de organizare a traficului internaţional de droguri.

S-a mai reţinut că, fapta aceluiaşi inculpat de a deţine fără drept, în vederea traficului, în data de 17 martie 2012, cantitatea de 69,05 grame cocaină, primită de la inculpatul F.B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere, în condiţiile art. 72 C. pen., natura infracţiunilor săvârşite, pericolul generic relevat de limitele speciale de pedeapsă şi de amploarea actuală a fenomenului infracţional, şi pericolul social concret, relevat de perioada mare de timp în care inculpatul s-a ocupat de racolarea cărăuşilor, şi periculozitatea sporită a activităţii la care participa. Traficul de droguri susţinut de inculpat în aceste condiţii s-a conturat ca o activitate extrem de întinsă, prin dimensiunea transfrontalieră, cantităţile mari de droguri transportate, natura drogului - cocaină, presupunând şi un beneficiu ridicat pentru cei ce o comercializează.

S-a avut în vedere şi poziţia procesuală oscilantă a acestui inculpat, şi faptul că nu a avut o atitudine de colaborare cu organele de urmărire penală, deşi, în mod evident, deţinea date ce ar putea facilita destructurarea unei reţele mult mai largi.

S-a apreciat ca, lipsa antecedentelor penale este un aspect conjunctural, ce în condiţiile date nu poate căpăta relevanţa unei circumstanţe atenuante.

Tribunalul a reţinut ca, fapta inculpatului F.B., care în data de 16 martie 2012 a introdus fără drept din Olanda în România, cu o cursă aeriană, droguri de mare risc, şi anume cantitatea de cca. 390 grame cocaină, destinată vânzării către alte persoane, prin intermediul inculpatului M.N.D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a mai apreciat ca, fapta inculpatului de a deţine fără drept pe teritoriul României respectiva cantitate de cocaină, în vederea vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. natura infracţiunilor comise şi gravitatea lor concretă, prin amploarea activităţii susţinute prin activitatea de cărăuşie de către inculpat - trafic internaţional cu cocaină, împrejurarea că s-a implicat în această activitate din proprie iniţiativă şi a perseverat, văzând-o ca o sursă viabilă de venituri, şi poziţia sa procesuală oscilantă.

S-a apreciat ca, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui în aceste condiţii o circumstanţă atenuantă, şi nici alte date personale ale inculpatului, care a avut un comportament adecvat dar nu extraordinar înainte de comiterea faptelor şi nici nu a adus beneficii comunităţii, nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.

Tribunalul a reţinut că, fapta inculpatului I.N.S., care în seara zilei de 17 martie 2012, în jurul orei 21:20, în timp ce se afla în holul situat la parterul blocului, scara H, sect.3, Bucureşti, împreună cu inculpatul B.C., a exercitat acte de violenţă fizică împotriva părţii vătămate lt. B.A.C. din cadrul B.S.I.J. „V.Ţ.”, aflat în misiune ordonată, în executarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

Gravitatea leziunilor ce au atras această încadrare juridică a rezultat din planşele foto aferente procesului verbal de constatare din 17 martie 2012 (fila 36 vol. 2) din care rezultă că partea vătămată a suferit o intervenţie medicală în regiunea nazală ca urmare a loviturii aplicate de inculpatul I.N.

S-a apreciat ca, referirea din dispozitivul rechizitoriu la alin. (5)¹ al acestui text este evident rezultatul unei erori materiale.

S-a reţinut că, fapta aceluiaşi inculpat de a deţine şi purta fără drept o armă neletală (pistol cu bilă de cauciuc), cât şi muniţia aferentă, fără a fi autorizat în acest sens de către organele poliţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

S-a reţinut că, fapta inculpatului de a fi purtat fără drept în locuri şi împrejurări în care se putea pune în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, o armă albă - cuţit cu lama de aproximativ 12 cm., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a mai reţinut că, fapta aceluiaşi inculpat de a deţine fără drept în apartamentul în care locuia, cantitatea de aproximativ 280 grame cocaină, destinată traficului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere, mai întâi în privinţa infracţiunii de trafic de droguri, maniera concretă în care a fost comisă această faptă, ce denotă îndrăzneală şi siguranţă de sine prin conceperea unei acţiuni spectaculoase destinată obţinerii unei cantităţi mari de droguri pentru vânzare, poziţia procesuală nesinceră a inculpatului, dar şi împrejurarea că obiectele găsite asupra sa, armă şi cuţit, armă pe care nu o deţine legal, indică implicarea inculpatului, potenţial, şi în alte activităţi caracterizate prin agresivitate. În aceste condiţii, activitatea inculpatului se profilează a fi chiar mai gravă decât cea de cărăuşie a inculpatului F., prin caracterul organizat, folosirea armelor şi ameninţărilor, sechestrarea inculpatului F.

În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni, s-a reţinut gravitatea sporită a infracţiunii de ultraj, caracterizată prin folosirea armei albe împotriva agentului de stat, ceea ce reflectă o gravitate sporită a comportamentului şi optica manifestă de desconsiderare a rolului organelor de ordine în societate.

Instanţa de fond a apreciat ca, faptele inculpatului B.C., constând în aceea că în data de 17 martie 2012, în jurul orei 21:20, a executat două focuri de armă spre partea vătămată lt. B.C., lucrător al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, aflat în misiune ordonată pe linia traficului de droguri, şi care aveau în consemn oprirea, legitimarea şi imobilizarea sa şi a inculpatului I.N.S., cu un revolver, cu bile de cauciuc (armă neletală pe care o deţinea legal), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

S-a reţinut că, fapta inculpatului care în aceste împrejurări a folosit fără drept o armă deţinută legal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de armă neletală fără drept, prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004.

S-a reţinut că, fapta inculpatului care în aceleaşi împrejurări, a purtat fără drept un briceag cu lungimea lamei de 14 cm, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a mai reţinut că, fapta inculpatului B.C., de a deţine fără drept, împreună cu inculpatul I.N.S., cantitatea de aproximativ 280 grame cocaină, în apartamentul primului, destinată traficului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere în privinţa infracţiunii de trafic de droguri, maniera spectaculoasă în care inculpatul B. împreună cu inculpatul I. au stabilit şi executat rezoluţia infracţională, ce denotă periculozitate sporită prin riscurile asumate în scopul obţinerii unei cantităţi importante de cocaină, susceptibilă în urma comercializării să le aducă profituri importante.

S-a apreciat ca, lipsa antecedentelor penale nu are decât o relevanţă minoră comparativ cu gravitatea infracţiunii iar poziţia procesuală nesinceră a inculpatului relevă că cel puţin până în acest moment nu a perceput relevanţa şi posibilele efecte ale faptei sale, atât asupra situaţiei sale juridice cât şi asupra.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii şi avocat L.F., apărător ales al inculpaţilor B.C. şi I.N.S.

In motivarea apelului formulat, avocat L.F. a învederat faptul că, instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat cererea sa de scutire de a plăti amenda aplicata prin încheierea din data de 17 octombrie 2012, deşi la acea data a asigurat asistenta juridică numitului H.T.A., în faţa Tribunalului Vâlcea, aşa cum reiese din sentinţa depusa la dosarul cauzei, cu ocazia dezbaterii cererii de scutire/reexaminate, motiv pentru care nu se poate retine în sarcina sa nici intenţia şi nici reaua-voinţa raportat la amânarea judecaţii.

In motivarea apelului formulat de inculpatul M.N.D. s-a arătat că în mod nelegal instanţa de fond nu a făcut aplicarea, în privinţa inculpatului, a disp. art 320¹ C. pen. pen., având în vedere faptul că, la termenul de judecată din data de 25 iulie 2013, la prima instanţă, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în sarcina sa, şi-a însuşit probatoriul administrat în faza urmăririi penale şi nu a solicitat administrarea altor probe în afara de înscrisuri în circumstanţiere.

S-a mai arătat faptul că, instanţa de fond a realizat o greşita individualizare a pedepsei, fără a avea în vedere prevederile art. 72 C. pen. şi fără a reţine art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

In acest sens s-a arătat faptul că prima instanţă nu a avut în vedere dezvoltarea psiho-fizică a inculpatului, pregătirea profesionala, condiţiile de viaţă, atitudinea în societate, în familie, la locul de munca, atitudinea cooperanta şi recunoaştere a faptelor.

In motivarea apelului formulat de inculpatul F.B. s-a arătat faptul că, în mod nelegal, instanţa de fond a refuzat să facă, în favoarea inculpatului, aplicarea disp. art 320¹ C. pen. pen. deşi acesta, la termenul de judecată din data de 25 iulie 2012, în fata Tribunalului Bucureşti a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, solicitând judecarea după procedura simplificata.

S-a mai învederat faptul ca instanţa de fond nu a avut în vedere nici înscrisurile în circumstanţiere existente la dosarul cauzei, nefăcând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi neţinând astfel seama de atitudinea sincera a inculpatului şi de faptul ca acesta se afla la primul contact cu legea penală.

In motivarea apelului formulat de inculpatul I.N.S. s-a învederat faptul că pedeapsa aplicata de instanţa de fond este prea aspră, impunându-se redozarea acesteia prin reţinerea disp. art. 74 lit. b) C. pen.

S-a arătat faptul ca inculpatul este la primul contact cu legea penală, a avut înainte de a fi arestat în prezenta cauză o conduita bună, având diverse locuri de munca, lucru ce dovedeşte faptul că, are formată o atitudine corectă faţă de muncă şi implicit faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

In motivarea apelului formulat de inculpatul B.C. s-a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi, în rejudecare, achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 135 din Legea nr. 295/2004, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii sancţionate şi prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a arătat ca nu se poate retine în sarcina inc. B.C. săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută şi sancţionată de art. 239 alin. (1). (2) şi (5) C. pen., deoarece elementul esenţial, lovirea ori alte acte de violenţă nu au fost dovedite.

In situaţia în care jandarmul B.A.C. ar fi fost lovit de cele 2 bile de cauciuc, ar fi trebuit să se constate impactul acestora pe îmbrăcămintea sa, ceea ce nu s-a dovedit.

S-a mai învederat faptul că nu se poate reţine împrejurarea că oamenii legii au acţionat în mod corect şi legal, în sensul că nu s-a dovedit dacă şi-au declinat, conform legii calitatea şi au făcut somaţiile legale.

In ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută şi sancţionată de disp. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii întrucât, din probele existente la dosarul cauzei nu rezulta ca s-au găsit asupra inculpatului Buzica substanţe interzise.

Sub aspectul sancţiunilor aplicate în baza art. 135 din Legea nr. 295/2004 şi în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 s-a solicitat a fi avut în vedere de către instanţa profilului psihologic al inculpatului, în sensul determinării şi notării trăsăturilor psihice ale acestuia, prin prisma conduitei anterioare săvârşirii faptei penale.

Instanţa de apel a constatat că apelurile sunt fondate doar sub aspectele de netemeinicie vizând individualizarea pedepselor, precum şi în privinţa cererii de reexaminare formulată de avocatul L.F.

S-a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă.

Apărarea inculpatului B.C. privind nelegala condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj s-a apreciat ca nefondată, fiind infirmată de declaraţiile părţii vătămate B., coroborate cu declaraţiile martorului B.M., din cuprinsul cărora rezultă că cei doi jandarmi şi-au declinat calitatea şi au somat verbal pe inculpaţii B. şi I. înainte de altercaţia avută cu aceştia.

Nu a fost însuşită nici apărarea inculpatului B. în sensul că, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, lipseşte elementul material al faptei, întrucât implicarea acestui inculpat în săvârşirea infracţiunii rezultă din declaraţiile date în faza de urmărire penală de coinculpaţii F.B. şi I.N.

Neîntemeiată s-a constatat şi critica inculpaţilor M.N.D. şi F.B., referitoare la neaplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., constatându-se că, în declaraţiile date în faţa instanţei de fond, aceştia au expus versiuni ale situaţiei de fapt diferite de cea reţinută în rechizitoriu.

Instanţa de apel a apreciat, însă, drept întemeiate, criticile referitoare la greşita stabilire a pedepselor principale aplicate inculpaţilor, procedând la o nouă individualizare a acestora, în raport de circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.

De asemenea, s-a constatat întemeiată critica avocatului L.F., în sensul greşitei respingeri de către instanţa de fond a cererii de scutire de amendă judiciară formulată de acesta, lipsa avocatului de la termenul de judecată din 17 octombrie 2012 fiind justificată.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 118/ A din 12 aprilie 2013 a admis apelurile declarate de inculpaţii M.N.D., F.B., I.N.S. şi B.C. precum şi apelul declarat de avocat L.F. împotriva sentinţei penale nr. 987 din 16 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I a penală, în Dosarul nr. 22031/3/2012.

A desfiinţat sentinţa apelată, în parte, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor precum şi cu privire la cererea de reexaminare formulata de avocat L.F.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului M.N.D. în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (2) C. pen.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 10 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (2) C. pen., a recontopit pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 7 ani, ce se vor executa de inculpatul M.N.D..

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. pen. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. pen. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.D.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului M.N.D. prevenţia de la 18 martie 2012 la zi.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului F.B. în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, şi a înlăturat aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (2) C. pen.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului F.B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului F.B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen. a recontopit pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, ce se vor executa de inculpatul F.B.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. pen. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. pen. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului F.B..

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului F.B. prevenţia de la 18 martie 2012 la zi.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.N.S. în pedepsele componente, le-a repus în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului I.N.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., la 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului I.N.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la 2 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului I.N.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. a recontopit pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani, ce se vor executa de inculpatul I.N.S..

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. pen. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. pen. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului I.N.S..

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului I.N.S. prevenţia de la 18 martie 2012 la zi.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicata inculpatului B.C. în pedepsele componente, le-a repus în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 239 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., la 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, la 2 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap.la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. pen. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. pen. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.C.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului B.C. şi prevenţia de la 19 martie 2012 la zi.

A admis cererea de reexaminare formulata de avocat L.F. pe care l-a scutit de plata amenzii judiciare în cuantum de 3.000 lei aplicată prin încheierea de şedinţa din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi inculpaţilor F.B., I.N.S. şi B.C., în faza de judecata a apelului, în cuantum de cate 120 lei pentru fiecare inculpat s-a stabilit a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi încheierii apelate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.N.D., F.B., I.N.S. şi B.C..

Inculpatul M.N.D. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., criticând, în principal, neaplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi, în subsidiar, individualizarea pedepsei, în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Inculpatul F.B. a invocat, de asemenea, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpatul I.N.S. a solicitat, în principal, aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea pentru infracţiunea de ultraj şi reindividualizarea pedepsei, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen.

Inculpatul B.C. şi-a întemeiat criticile pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. solicitând achitarea pentru faptele reţinute în sarcina sa, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că singurul inculpat care a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. este inculpatul M.N.D., dar criticile acestuia sunt nefondate.

Conform art. 385¹⁰„motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată”.

Sancţiunea pentru nemotivarea în termen a recursului este prevăzută în alin. (2)¹ al aceluiaşi articol 385¹⁰, respectiv: „în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu”.

Alin. (3) al art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, are următorul cuprins: „Cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului”.

În cauză primul termen de judecată a fost fixat în data de 25 septembrie 2013, iar inculpaţii B.C., F.B. au depus motivele de recurs chiar în data de 25 septembrie. Inculpatul F.B. a depus motivele de recurs în data de 30 octombrie 2013.

Înalta Curte constată că cei trei inculpaţi au depus motivele de recurs cu încălcarea termenului prev.de art. 385¹⁰ C. proc. pen. iar cazul de casare invocat de aceştia, respectiv cel prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. nu este enumerat de alin. (3) al aceluiaşi articol printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Înalta Curte mai reţine că inculpatul B.C., deşi a indicat ca şi caz de casare prevederile art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., criticile acestuia vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, pentru care a fost condamnat, critici care corespund cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar nici acest caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu.

Inculpatul M.N.D. a depus motivele de recurs în termen, respectiv la data de 29 mai 2013, în termenul prev.de art. 385¹⁰ C. proc. pen., dar critica principală a acestuia privind neaplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., formulată în cadrul cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., nu este fondată.

Potrivit art. 320¹C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei.

În mod corect, însă, instanţa de fond a constatat că inculpatul, în declaraţia dată, a expus o situaţie de fapt diferită de cea prezentată în actul de sesizare, încercând să-şi minimalizeze vinovăţia şi să dea o altă conotaţie juridică faptelor sale.

Astfel, cu referire la introducerea drogurilor în ţară, a susţinut că aducerea acestora în România a fost neintenţionată, încercând să acrediteze ideea că a fost un act izolat şi nu a urmărit obţinerea vreunui beneficiu.

Cât priveşte implicarea sa în organizarea activităţii de trafic internaţional de droguri, a susţinut că singura sa contribuţie a constat în stabilirea legăturii dintre inculpatul F. şi persoana din Amsterdam, deşi probele din cursul urmăririi penale conturau o altă situaţie, relevând faptul că inculpatul M.-Na Djihlah s-a ocupat personal de stabilirea tuturor detaliilor călătoriei inculpatului F. la Amsterdam, cei doi discutând şi cu privire la remuneraţia ce li se cuvenea în urma acestui transport.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că în mod legal prima instanţă a respins cererea inculpatului de judecată în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Cât priveşte aplicarea circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., critică pe care inculpatul o invocă în subsidiar, Înalta Curte constată că aceasta nu se regăseşte în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen. ci vizează netemeinicia pedepsei aplicate, iar această critică nu mai poate constitui un motiv de recurs, teza I-a a art. 385⁹ pct. 14 fiind abrogată prin Legea nr. 2/2013.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.

Conform art. 385¹⁶, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. se va deduce prevenţia la zi pentru fiecare inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu (parţiale pentru inculpaţii M.N.D. şi F.B.), urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.N.D., F.B., I.N.S. şi B.C. împotriva Deciziei penale nr. 118/ A din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2012 la 21 noiembrie 2013 pentru inculpaţii M.N.D., F.B., I.N.S. şi de la 19 martie 2012 la 21 noiembrie 2013 pentru inculpatul B.C..

Obligă recurenţii inculpaţi M.N.D. şi F.B. la plata sumei de câte 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi I.N.S. şi B.C. la plata sumei de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3659/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 3697/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3660/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Ultrajul (art. 239 C.p.), traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2), trafic internaţional de droguri (Lege