ICCJ. Decizia nr. 3659/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3659/2013
Dosar nr. 3609/102/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 08 mai 2012, Tribunalul Mureş a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-au admis în parte cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpatul L.R. şi, în consecinţă:
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat din prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de spălare de bani din prevederile art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 în prevederile art. 23 lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de complicitate la evaziune fiscală din prevederile art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în prevederile art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respingând, ca neîntemeiată, cererea de reţinere pentru această faptă a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reţinere pentru fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.
L-a condamnat pe inculpatul L.R., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, art. 3201alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) teza a Il-a C. pen., la pedeapsa de 5000 lei, amendă penală.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b), d) şi e) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, un an şi 2 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii din data de 15 noiembrie 2011 şi arestării din perioada 16 noiembrie - 22 decembrie 2011.
În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi anume:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a exercita profesia de contabil;
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat laptopul ridicat de la inculpat de B.C.C.O. Tg. Mureş conform procesului verbal din 30 noiembrie 2011 de la dosar urmărire penală.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a), art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în totalitate ca fiind false în conformitate cu prevederile art. 445 alin. (2) C. proc. pen., a facturilor şi chitanţelor emise de către SC C.B. SRL către SC A.C. SRL, aflate la dosar urmărire penală, şi a contractului de prestări servicii încheiat între cele două societăţi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.G.F.P. Harghita suma de 256.313 lei cu majorări de întârziere calculate până la data plăţii efective, respingând ca neîntemeiate în rest pretenţiile acestei părţi civile faţă de inculpatul L.R.
În baza art. 15 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulată împotriva inculpatului de inculpata SC A.C. SRL.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
S-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, întocmit la data de 09 februarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
A.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
B.P.P., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
G.A.L., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;
B.Z., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
B.B., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
L.R., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003, art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;
K.B.C., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
SC A.C. SRL Ditrău, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, art. 9 alin. (l) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul de judecată din data de 21 martie 2012 inculpatul L.R. a solicitat judecarea cauzei, în ceea ce-l priveşte, după procedura simplificată aplicabilă în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată de prevederile art. 3201 C. proc. pen. Ca urmare, la termenul de judecată din 23 aprilie 2012 s-a dispus disjungerea cauzei faţă de acest inculpat şi formarea prezentului dosar, având ca obiect cauza penală privind pe inculpatul L.R.
În urma disjungerii cauzei noul dosar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 3609/102/2012.
Analizând probele administrate în dosarul nr. 83/D/P/2011, recunoaşterea faptelor şi descrierea lor din rechizitoriu, s-au reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul L.R. a constituit, împreună cu mai multe persoane, în cursul anului 2011, un grup în cadrul căruia a acţionat până la momentul reţinerii sale, în data de 15 noiembrie 2011, în scopul comiterii mai multor infracţiuni, pentru a obţine beneficii financiare.
Activitatea infracţională a inculpatului în cadrul grupului s-a desfăşurat în cadrul SC C.B. SRL Sântana de Mureş, deţinută şi administrată de asociatul unic B.P.P., societate în care inculpatul avea calitatea de contabil, şi în relaţie cu SC A.C. SRL Ditrău, deţinută de asociaţii A.T., G.V., G.A., administrată de numitul A.T.
Între aceste firme au avut loc tranzacţii bancare importante în baza unor documente justificative fictive prezentate la bancă pentru efectuarea tranzacţiilor în cauză. SC C.B. SRL este o firmă tip „fantomă”, ceea ce a rezultat, între altele, din faptul că nu are angajaţi, activitate economică, nu a înregistrat şi depus către autorităţile fiscale documentele prevăzute de lege, nu este condusă efectiv de către administratorul în drept.
S-a reţinut că, fiind vorba despre operaţiuni nereale înregistrate în contabilitatea acestor societăţi comerciale, întreaga sumă înregistrată şi virată face obiectul infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar transferul efectiv între conturile bancare, ridicarea în numerar a banilor şi retransmiterea neoficială a acestora către ordonatorul iniţial, reprezintă infracţiunea de spălare de bani, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, astfel:
I. În perioada 21 iunie 2011 - 14 noiembrie 2011 a fost transferată de către SC A.C. SRL suma de 762.297 Ron către SC C.B. SRL, în baza facturilor fiscale centralizate în anexele la procesul verbal nr. 453 din 29 decembrie 2011 întocmit de D.G.F.P. Harghita şi contractului de prestări servicii încheiat între cele două societăţi, având nr. 2 din 4 aprilie 3011 aflat la filele x - y din volumul XV al dosarului de urmărire penală, acte cu caracter fictiv în condiţiile în care SC C.B. SRL nu a prestat serviciile menţionate. Suma a fost transferată în următoarele tranşe:
Data
Suma
21 iunie 2011
13.080 Ror
23 iunie 2011
18.973 Ror
27 iunie 2011
19.932 Ror
29 iunie 2011
19.979 Ror
01 iulie 2011
19.932 Ror
05 iulie 2011
14.600 Ror
11 iulie 2011
30.000 Ror
13 iulie 2011
9.920 Ror
20 iulie 2011
24.654 Ror
21 iulie 2011
24.654 Ror
03 august 2011
30.000 Ror
05 august 2011
30.000 Ror
08 august 2011
30.706 Ror
09 august 2011
30.000 Ror
10 august 2011
10.828 Ror
18 august 2011
50.000 Ror
23 august 2011
40.000 Ror
24 august 2011
40.000 Ror
26 august 2011
40.000 Ror
29 august 2011
37.800 Ror
30 august 2011
1.159 Ror
09 septembrie 2011
40.000 Ror
14 septembrie 2011
7.080 Ror
21 octombrie 2011
40.000 Ror
24 octombrie 2011
40.000 Ror
26 octombrie 2011
40.000 Ror
27 octombrie 2011
40.000 Ror
14 noiembrie 2011
19.000 Ror
Total sume
762.297 Ron
Din analiza extraselor de cont a rezultat că aceste sume au fost ridicate sau transferate astfel:
Data
Suma RON
Data ridicării sumei
Suma RON
Modalitatea de ridicare -
la ghişeul băncii/ ATM/virament bancar către membrii grupului
21 iunie 201
13.080
21-23 iunie 2011
13.050
ATM
23 iunie 201:
18.973
24-25 iunie 2011
14.000
ATM
27 iunie 201:
19.932
27-29 iunie 2011
24.730
ATM
29 iunie 201;
19.979
29.06-01 iulie 2011
15.150
ATM
01 iulie 201:
19.932
02-05.2011
14.100
ATM
05 iulie 201]
14.600
05 iulie 2011
9.950
B.P.P.
06-08 iulie 2011
14.600
ATM
11 iulie 201]
30.000
12 iulie 2011
10.000
B.P.P.
12-13 iulie 2011
14.010
ATM
13 iulie 201]
9.920
13 iulie 2011
10.000
B.P.P.
13 iulie 2011
5.050
ATM
20 iulie 201;
24.654
21 iulie 2011
24.000
B.B.
21 iulie 201:
24.654
22 iulie 2011
17.700
B.B.
22 iulie 2011
7.000
ATM
03 august 201]
30.000
03 august 2011
20.000
B.B.
03-04 august 2011
9.780
ATM
05 august 201]
30.000
05 august 2011
20.000
B.B.
06-07 august 2011
2.980
ATM
08 august 201:
30.706
08-09 august 2011
10.500
ATM
08 august 2011
24.000
B.B.
09 august 201
30.000
_
09 august 2011
24.000
B.B.
09 august 2011
5.900
ATM
10 august 201
10.828
10 august 2011
7.000
ATM
10 august 2011
3.700
B.Z.
17 august 2011
1.000
ATM
18 august 201:
50.000
18.-19 august 2011
14.000
ATM
18 august 2011
35.800
B.P.P.
23 august 201:
40.000
23 august 2011
35.000
B.P.P.
23 august 2011
3.000
B.B.
23 august 2011
520
ATM
24 august 2011
40.000
24.-25 august 2011
15.960
ATM
25 august 2011
25.800
B.Z.
26 august 201]
40.000
26 august 2011
3.000
B.B.
26 august 2011
30.000
B.Z.
26.-28 august 2011
7.000
ATM
29 august 201 i 37.800
29 august 2011
7.000
ATM
29 august 2011
11.000
B.B.
29 august 2011
19.700
B.Z.
30 august 201:
1.159
30 august 2011
1.160
ATM
09 septembrie 201:
40.000
09 septembrie 2011
7.000
ATM
09 septembrie 2011
7.000
B.Z.
09 septembrie 2011
26.000
B.B.
14 septembrie 201:
7.080
14 septembrie 2011
7.000
ATM
21 octombrie 201]
40.000
21 octombrie 2011
500
ATM
21 octombrie 2011
20.000
B.B.
21 octombrie 2011
3.000
ATM
22 octombrie 2011
2.000
ATM
22 octombrie 2011
2.000
ATM
23 octombrie 2011
2.000
ATM
23 octombrie 2011
2.000
ATM
24 octombrie 2011
6.000
ATM
24 octombrie 2011
2.000
L.R.
24 octombrie 2011
400
ATM
24 octombrie 2011
40.000
24 octombrie 2011
1.000
ATM
24 octombrie 2011
500
ATM
25 octombrie 2011
2.000
ATM
25 octombrie 2011
2.000
ATM
25 octombrie 2011
34.400
B.B.
26 octombrie 201]
40.000
26 octombrie 2011
36.000
B.B.
26 octombrie 2011
300
ATM
26 octombrie 2011
300
ATM
26 octombrie 2011
2.000
ATM
26 octombrie 2011
1.400
ATM
27 octombrie 201]
40.000
27 octombrie 2011
2.000
ATM
27 octombrie 2011
1.000
ATM
27 octombrie 2011
13.000
B.B.
28 octombrie 2011
21.000
B.B.
30 octombrie 2011
2.000
ATM
28 octombrie 2011
890
ATM
14 noiembrie 201:
19.000
14-15 noiembrie 2011
8.000
ATM
15 noiembrie 2011
11.000
B.B.
TOTAL
762.29 Ron
S-a arătat că banii viraţi în conturile persoanelor fizice conform tabelului de mai sus au fost de asemenea ridicaţi în numerar, după cum rezultă din extrasele bancare înaintate de B.R.D., sucursala Tg. Mureş, anexate la dosarul de urmărire penală. Conform datelor şi indiciilor de la dosarul de urmărire penală, care coroborate cu recunoaşterea inculpatului L.R. constituie probe certe în cazul său, şi care în cazurile altor membri ai grupării, încă nejudecaţi definitiv, nu constituie asemenea probe certe, banii viraţi au fost ridicaţi în numerar de inculpatul L.R. şi de numiţii G.A.L., B.P.P., B.Z. şi B.B. şi predaţi, minus comisioanele aferente, administratorului şi asociatului SC A.C. SRL, numitul A.T.
II. Î n evidenţa contabilă a SC A.C. SRL s-au înregistrat facturi şi chitanţe fictive emise de SC C.B. SRL în perioada aprilie - octombrie 2009, anexate la dosar urmărire penală, pentru o sumă totală de 148.051 lei.
Din probele dosarului s-a reţinut că facturile şi chitanţele fictive emise de către SC C.B. SRL, menţionate la ambele puncte de mai sus, au fost întocmite de inculpatul L.R. Astfel, la domiciliul inculpatului L.R. au fost identificate o serie de înscrisuri care atestă în mod fals existenţa unor raporturi comerciale licite între SC A.C. SRL şi SC C.B. SRL, în contextul în care probele administrate în cauză atestă imposibilitatea efectuării unor prestaţii de către societatea fantomă SC C.B. SRL. Mai mult, în maşina acestuia, folosită în cursul zile de 15 noiembrie 2011 de numitul G.A. şi percheziţionată cu ocazia unui flagrant realizat în cauză, au fost identificate declaraţii fiscale tip 390 şi 394 în alb, purtând însă ştampila societăţii şi semnătura administratorului, fapt ce confirmă că aceste înscrisuri erau pregătite de inculpat pentru a justifica în faţa organelor de control după completarea ulterioară a acestora, serviciile sau achiziţiile pretins derulate de SC C.B. SRL. Rolul inculpatului L.R. rezultă şi din declaraţiile sale date în cursul urmăririi penale. Din cuprinsul acestora reiese că el a activat în calitate de contabil al SC C.B. SRL, calitate în care a întocmit facturile şi chitanţele către SC A.C. SRL, că a ştiut că respectivele facturi şi chitanţe sunt fictive şi au la bază operaţiuni nereale, că sunt destinate, totuşi, înregistrării în contabilitatea acestei din urmă companii, ceea ce a dus la prejudicierea bugetului de stat prin înregistrarea de cheltuieli nereale. Din declaraţiile sale a reieşit şi că, utilizând aplicaţia de internet banking a SC C.B. SRL, a dispus transferurile de bani din conturile acestei societăţi în contul său personal şi în conturile altor persoane fizice, conform tabelului de mai sus. Faptul că el era autorul documentelor contabile fictive a reieşit şi din percheziţia sistemului informatic pus la dispoziţia organelor judiciare chiar de el.
Din aceleaşi declaraţii, coroborate cu celelalte probe ale dosarului, s-a mai reţinut că inculpatul a realizat aceste activităţi prin intermediul unei asocieri cu numiţii G.A.L., A.T. şi B.P.P., pe care el a perceput-o ca având o activitate coordonată şi un caracter structurat pe roluri, rolul său fiind acela de a întocmi documentele contabile, a dispune viramentele de bani din partea SC C.B. SRL şi de a încasa şi restitui către numitul A.T. o parte a sumelor de bani. Scopul activităţii inculpatului în cadrul grupului a fost acela de a comite infracţiunile de spălare de bani şi evaziune fiscală, în vederea unor câştiguri materiale, o sumă lunară de 1000 de lei pentru ţinerea contabilităţii fictive a SC C.B. SRL.
S-a considerat că, în ceea ce îl priveşte, aceste infracţiuni s-au şi comis în materialitatea lor: evaziunea fiscală s-a realizat prin înregistrarea în contabilitatea SC A.C. SRL a facturilor şi chitanţelor care atestau în mod nereal cheltuieli ale acestei societăţi în sumă de 762.297 lei conform precizărilor de la punctul I de mai sus şi de 148.051 lei conform celor de la punctul II de mai sus. Prin întocmirea acestor documente şi înmânarea lor către numitul A.T. inculpatul a ajutat la înregistrarea lor în contabilitatea societăţii administrate de acesta din urmă. Ajutorul s-a acordat cu intenţie infracţională, în scopul fraudării bugetului de stat. Asupra problemei, dacă numitul A.T., sau alţi membri ai grupării au acţionat la rândul lor cu intenţie infracţională, instanţa a arătat că nu se poate pronunţa, deoarece această problemă face obiectul unui alt dosar, încă în curs de judecată. Prejudiciul cauzat de inculpat prin complicitatea la fapta de evaziune fiscală, calculat prin rechizitoriu şi recunoscut de inculpat, era de 256.313 lei, la care trebuie calculate majorări de întârziere.
S-a reţinut că inculpatul L.R. a comis şi infracţiunea de spălare de bani, cu privire la o parte din suma despre care ştia că a fost înregistrată în mod nereal în contabilitatea SC A. SRL, cu alte cuvinte că este produsul infracţiunii de evaziune fiscală în cuantum de 6000 de lei, virată către SC C.B. SRL, în data de 21 octombrie 2011 apoi în contul său personal în data de 24 octombrie 2011 şi ridicată ulterior de el în numerar.
S-a considerat că:
- fapta inculpatului L.R., care în cursul anului 2011 a constituit împreună cu numiţii A.T., B.P.P. şi G.A.L. un grup în care a avut un rol bine determinat şi care, din punctul său de vedere, avea caracter structurat şi acţiona în scopul comiterii infracţiunilor grave [(în sensul art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003)] de evaziune fiscală şi spălare de bani, în vederea obţinerii de beneficii financiare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Prima instanţă a considerat că, având în vedere denunţul făcut organelor de urmărire penală la începutul procesului, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004: Persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa D.I.I.C.O.T., iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În speţă, în denunţul datat 28 noiembrie 2011, inculpatul se referea la activităţi infracţionale derulate prin intermediul societăţilor comerciale A.P. SRL, I.F. SRL, K. SRL, E.E. SRL. Dintre acestea, cel puţin cu privire la cele legate de SC I. SRL s-au administrat ulterior probe care sugerează în mod rezonabil veridicitatea denunţului, nefiind necesară, pentru reţinerea dispoziţiilor legale menţionate, probarea cu certitudine a celor denunţate.
Ca urmare, instanţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de constituire a unui grup infracţional organizat din prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Fapta aceluiaşi inculpat care a dobândit o sumă de bani despre care ştia că a fost înregistrată în mod nereal în contabilitatea SC A. SRL, cu alte cuvinte că este produsul infracţiunii de evaziune fiscală, în cuantum de 6000 de lei, virată către SC C.B. SRL, în data de 21 octombrie 2011 apoi în contul său personal în data de 24 octombrie 2011, constituie infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002. În baza considerentelor menţionate mai sus şi ţinând cont de împrejurarea că suma de bani care a făcut obiectul infracţiunii de spălare de bani este produsul comiterii în concurs a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi evaziune fiscală, instanţa a dispus şi cu privire la această infracţiune schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul aplicării art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Fapta aceluiaşi inculpat care a ajutat la înregistrarea în contabilitatea SC A.C. SRL a facturilor şi chitanţelor care atestau în mod nereal cheltuieli ale acestei societăţi în sumă de 762.297 lei conform precizărilor de la punctul I de mai sus şi de 148.051 lei conform celor de la punctul II de mai sus, prin întocmirea facturilor şi chitanţelor emise de SC C.B. SRL, contribuind la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 256.313 lei, constituie elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Întrucât cu privire la acest inculpat nu există date certe referitoare la o contribuţie la prejudicierea bugetului de stat prin alte societăţi comerciale (SC D., R. şi I.F.), dimpotrivă, învinuirea priveşte doar activităţile sale legate de SC C.B. SRL şi prejudicierea bugetului de stat prin intermediul lor cu suma, limitată, precizată mai sus, nu se pot reţine faţă de el prevederile alin. (2) al textului legal, referitoare la crearea unui prejudiciu mai mare de echivalentul în lei a 100.000 de euro. Ca urmare, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei de complicitate la evaziune fiscală din prevederile art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în prevederile art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. A respins, ca neîntemeiată, cererea de reţinere pentru această faptă a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, întrucât acest text legal vizează doar infracţiunile grave expres menţionate în lege, între care nu se regăseşte infracţiunea de evaziune fiscală.
- fapta aceluiaşi inculpat de a întocmi acte sub semnătură privată fictive (facturile şi chitanţele menţionate la punctele I şi II de mai sus), acte care au fost ulterior înregistrate în contabilitatea SC A.C. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din motivul arătat la paragraful precedent, şi cu privire la această infracţiune instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de reţinere a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Cât priveşte individualizarea pedepsei s-au avut în vedere:
- circumstanţele reale, în special complexitatea activităţii infracţionale şi prejudiciul cauzat.
- circumstanţele personale, între care perseverenţa infracţională demonstrată nu numai de durata activităţii infracţionale şi de numărul actelor contabile fictive întocmite în vederea prejudicierii bugetului de stat, ci şi de detaliul că inculpatul a continuat manoperele frauduloase până la momentul arestării sale, aparent neimpresionat de informaţiile primite că activitatea grupului este deja urmărită de organele judiciare, în acest sens este declaraţia din dosar urmărire penală, în care inculpatul arată că în urmă cu o săptămână a aflat de suspiciunile poliţiei, şi că până în dimineaţa zilei când a dat declaraţia a continuat activitatea infracţională. S-a dedus de aici că pentru inculpat conştientizarea supravegherii sale de către organele judiciare nu este suficientă pentru a-l descuraja în activitatea infracţională, mijlocul eficient pentru acest scop fiind plasarea sa în detenţie. Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere comportamentul constant sincer al inculpatului, dincolo de recunoaşterea faptelor din faţa instanţei, concretizat în adoptarea unei poziţii de colaborare cu organele judiciare încă de la începutul urmăririi penale, comportament pe care îl va reţine drept circumstanţă atenuantă, conform art. 74 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul L.R.
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii, arătând că în mod nelegal s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală în sensul înlăturării dispoziţiilor alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 motivându-se că prejudiciul ar fi de peste 100.000 euro (541.104 lei).
Inculpatul a solicitat: schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, în sensul reţinerii art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală; reindividualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 241/2005; aplicarea art. 81 C. pen., la pedeapsa rezultantă, respectiv aplicarea art. 86* C. pen.
Prin decizia penală nr. 80/ A din 26 octombrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul L.R., împotriva sentinţei penale nr. 54 din 08 mai 2012 a Tribunalului Mureş.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar, după analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a apreciat corect stabilită de către instanţa de fond situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de dispoziţiile art. 320l C. proc. pen.
În cauză s-a apreciat că nu se impune reţinerea dispoziţiilor alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, prejudiciul fiind corect stabilit, iar în opinia instanţei, reţinerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 nu vizează infracţiunea de evaziune fiscală, neregăsindu-se între infracţiunile enumerate de art. 12 din Legea nr. 508/2004.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei s-a considerat că aceasta corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar executarea pedepsei în regim de detenţie corespunde scopului acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul L.R.
Parchetul a criticat hotărârea în sensul nereţinerii dispoziţiilor alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, suplimentând motivele de recurs şi cu critica vizând nereţinerea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004 pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Inculpatul a criticat hotărârea prin prisma faptului că nu s-au reţinut dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cât şi reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86* C. pen.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauză, le consideră fondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 508/2004 „Persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa D.I.I.C.O.T., iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Din acest text de lege reiese că această cauză de atenuare a pedepsei se aplică în cazul oricărei persoane care a comis o infracţiune care intră în competenţa D.I.I.C.O.T. - ului şi are ca şi consecinţă reducerea limitelor pedepsei, fără a specifica în mod expres modalitatea aplicării acestei dispoziţii legale în situaţia în care persoana care beneficiază de dispoziţiile ei este trimisă în judecată pentru un concurs de infracţiuni.
Într-o atare situaţie dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 trebuie aplicate cu privire la faptele care intră în competenţa D.I.I.C.O.T. - ului.
În cauza dedusă prezentei judecăţi dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în competenţa D.I.I.C.O.T. - ului intră infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003, precum şi infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
Cum infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, astfel cum rezultă din însuşi definiţia dată acestei noţiuni, nu are o existenţă de sine stătătoare fiind legată de existenţa unei infracţiuni grave a cărei comitere intră în scopul ei, în mod evident şi această din urmă infracţiune trebuie să urmeze soarta celei dintâi, altfel nu s-ar explica de ce legiuitorul exclude infracţiunile considerate grave de la pct. 15 şi 20 de la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, din competenţa D.I.I.C.O.T. - ului, înţelegând astfel că celelalte infracţiuni grave, enumerate de acest text de lege rămân în competenţa D.I.I.C.O.T. - ului şi nu pot fi definite şi încadrate decât împreună cu infracţiunea prevăzută de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003.
Practic, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este legată de comiterea unei infracţiuni grave enumerate în mod limitativ de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.
În cauză, fiind vorba de infracţiuni între care există o strânsă legătură de conexitate, acestea aflându-se în concurs, cauza de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 508/2004, trebuie aplicată cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, motiv pentru care, Înalta Curte va face aplicarea acestor dispoziţii şi în cazul infracţiunii de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, motiv pentru care în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul L.R. împotriva deciziei penale nr. 80/ A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 54 din 8 mai 2012 a Tribunalului Mureş şi rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de un an şi 2 luni închisoare în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320l alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen., de la un an şi 2 luni închisoare la 3 luni închisoare ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) teza a Il-a C. pen., de la pedeapsa amenzii de 5000 lei la 100 lei.
Va contopi pedepsele astfel cum au fost reduse cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că suspendarea condiţionată a acesteia este în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Rolul prioritar al pedepsei este acţiunea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acţiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ceea ce priveşte adaptarea conduitelor destinatarilor legii penale şi dezvoltarea conştiinţei juridice şi morale a membrilor societăţii şi numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.
Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care în acest domeniu nu înseamnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ - preventivă.
Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcţia constrângerii nu este o funcţie a pedepselor, deoarece examenul realist al conţinutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcţiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esenţa pedepsei, însuşirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esenţă a pedepsei este însăşi pedeapsa.
Primul scop al oricărei pedepse este prevenţia specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârşească din nou o infracţiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcţii: reeducarea şi intimidarea.
Intimidarea îşi produce efectele imediat, cât există şi durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea îşi produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conştiinţa subiectului si are un caracter relativ statornic, durabil.
Funcţia de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoştinţă de constrângerea la care va fi supus ca o consecinţă a infracţiunii, înţelege semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă şi disciplinată.
Această funcţie de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepselor, precum şi în cazul suspendării condiţionate/sub supraveghere a executării acesteia, are în esenţă acelaşi rol şi aceeaşi funcţie, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situaţia în care conştientizează natura şi rolul acestor sancţiuni menite să-i influenţeze pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigenţele vieţii în societate, fără a intra în conflict cu ceilalţi oameni sau cu societatea însăşi.
În raport de cele reţinute, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi realizat prin executarea pedepsei într-un regim neprivativ de libertate, motiv pentru care va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 9 luni.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 şi 64 lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen.
Cu privire la critica Parchetului vizând dispoziţia de schimbare a încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală prin înlăturarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte o consideră nefondată.
Aşa cum rezultă din probele dosarului, rolul inculpatului în cadrul grupului a fost acela de a comite infracţiunea de evaziune fiscală şi spălare de bani pentru a obţine o sumă lunară de 1000 lei pentru ţinerea contabilităţii fictive a SC C.B. SRL.
Prin activităţile desfăşurate şi recunoscute de către inculpatul L.R. s-a cauzat un prejudiciu de 256.313 lei, în cauză neexistând dovezi certe că inculpatul ar fi desfăşurat activităţi ilegale şi cu privire la SC D. SRL, SC R. SRL şi SC I.F. SRL, activitatea sa fiind legată doar de actele desfăşurate în cadrul SC C.B. SRL, ce a condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 256.313 lei, prejudiciu care la data săvârşirii faptei nu depăşeşte suma de 100.000 Euro.
Faptul că inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nu înseamnă că inculpatul trebuia să recunoască întreg prejudiciul de peste 100.000 Euro (541.104 RON), întrucât legea nu cere ca prin declaraţia dată, inculpatul să recunoască cuantumul prejudiciului, ci doar fapta. Recunoaşterea în totalitate a faptelor are în vedere relevanţa penală a integralităţii lor, fiind necesară întrunirea tuturor elementelor constitutive, instanţa fiind ţinută să judece în limitele în care a fost sesizată prin rechizitoriu, acest aspect referindu-se evident la baza factuală şi nu la calificarea juridică a faptei şi care în mod legal poate suporta schimbări.
Faţă de cele reţinute,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul L.R. împotriva deciziei penale nr. 80/ A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 54 din 8 mai 2012 a Tribunalului Mureş şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de un an şi 2 luni închisoare în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen., de la un an şi 2 luni închisoare la 3 luni închisoare ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) teza a Il-a C. pen., de la pedeapsa amenzii de 5000 lei la 100 lei.
Contopeşte pedepsele astfel cum au fost reduse cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 9 luni ce constituie termen de încercare.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea condiţionată a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3655/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3660/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau... → |
|---|
