ICCJ. Decizia nr. 3630/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3630/2013
Dosar nr. 17303/95/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 106 din 09 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 17303/95/2012, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.
Inculpatul V.C.D. a fost obligat la plata sumelor de 40.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi de 130.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă şi la plata unei rente globală către partea civilă în sumă de 5.600 RON.
Totodată inculpatul a mai fost obligat la plata unei prestaţii periodice în favoarea părţii civile în cuantum de 700 RON lunar, de la data de 09 aprilie 2013 până la încetarea stării de incapacitate.
S-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. Jiu nu se constituie parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumelor de:
- 42 RON cu dobânzile legale aferente la data plăţii, către Spitalul orăşenesc Novaci, reprezentând contravaloarea asistenţei medicale de urgenţă acordată părţii civile B.C.;
- 1.730,00 RON cu dobânzile legale aferente la data plăţii, despăgubiri civile către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul şi asistenţa medicală a părţii civile B.C.;
- 17.309,41 RON, cu dobânzile legale aferente la data plăţii, despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii civile B.C.
- 2.663,823 RON; 2.173,619 RON şi 3.480,152 RON, cu dobânzile legale aferente la data plăţii pentru fiecare sumă, către Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii civile B.C.
- 1.650 RON cheltuieli de judecată către partea civilă, reprezentând onorarii pentru apărătorii acesteia.
- 200 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin Sentinţa penală nr. 260 din 20 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 13088/95/2012, a fost admisă cererea inculpatului V.C.D. privind judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost dedusă reţinerea şi arestul preventiv de la 01 august 2012, la zi, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la rămânerea definitivă a hotărârii în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
S-a dispus obligarea inculpatului la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, către Baroul Gorj.
A fost disjunsă soluţionarea laturii civile a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că în ziua de 27 iulie 2012, inculpatul şi partea vătămată s-au întâlnit, mai întâi în târgul organizat în comună cu prilejul sărbătorii Sf. Pantelimon, apoi seara, în barul SC L. COM SRL Grasna, sat Aninişu din Vale, unde au consumat băuturi alcoolice şi au jucat biliard. În imaginile înregistrate de camera 2 video instalată în local, se observă că, la orele 00:34, în timp ce juca biliard cu partea vătămată, inculpatul a devenit foarte violent şi a atacat-o pe partea vătămată, cei doi fiind despărţiţi de persoanele aflate în apropiere, care i-au scos din local. După acest moment, inculpatul şi partea vătămată au continuat să se certe pe terasa barului şi în drumul public, unde inculpatul V.C.D. i-a aplicat părţii vătămate B.C. lovituri repetate, cu pumnii şi picioarele, în special în zona capului, doborând-o pe carosabil. Partea vătămată şi-a pierdut cunoştinţa şi a rămas întinsă pe sol, fiind iniţial transportată la Spitalul Orăşenesc Novaci, de unde a fost transferată la Spitalul de Urgenţă "T.V." Tg. Jiu şi apoi, din cauza agravării stării sale de sănătate, a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 3.229 din 13 august 2012, întocmit de către Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a reţinut că părţii vătămate i-au fost produse leziuni de violenţă, prin lovire cu corpuri dure, care necesită 65 - 70 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.
Din foaia de observaţie clinică generală, nr. 38287 din 28 iulie 2012, emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, s-a reţinut că partea vătămată a fost internată la ora 05:50, cu diagnosticul la internare: "traumatism cranio-cerebral acut". La examinarea cutiei craniene, a rezultat că partea vătămată prezintă hematoame extradurale acute şi fracturi cominutive cu înfundare, fronto-temporo-parietală bilateral, cu dislocare şi înfundare de fragment osos ceea ce duce la concluzia că loviturile aplicate de către inculpat au vizat zona capului şi au fost lovituri foarte puternice, care au produs fracturi atât pe partea stângă, cât şi pe partea dreaptă a craniului, ceea ce exclude susţinerea inculpatului privind faptul că partea vătămată ar fi suferit aceste leziuni ca urmare a căderii pe asfalt.
Toţi martorii audiaţi, care au declarat că se aflau sub influenta alcoolului, au confirmat faptul că între partea vătămată şi inculpat au existat mai multe conflicte în seara de 27/28 iulie 2012. Martorii au arătat că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate lovituri cu pumnii şi picioarele şi în interiorul barului, însă cei doi au fost despărţiţi în special de martorul C.V.V.
Din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declaraţiile inculpatului date în cursul cercetării judecătoreşti prin care acesta a recunoscut fapta săvârşită, şi-a însuşit în totalitate probele administrate în timpul urmăririi penale şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. precizând că nu are alte probe de formulat în apărarea sa, tribunalul a constatat că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În consecinţă, tribunalul a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa cu închisoarea, prin sentinţa penală mai sus menţionată.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
Referitor la latura civilă a cauzei s-a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauza de faţă cu suma de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 250.000 RON reprezentând daune morale.
De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 1.000 RON lunar, având în vedere faptul că în prezent este încadrat în gradul de handicap "grav", neavând posibilitatea de a se întreţine, având nevoie de însoţitor.
Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 350 din data de 07 februarie 2013, ataşat la dosarul cauzei, s-a reţinut că partea civilă se încadrează în gradul de handicap: I GRAV, prezentând deficienţă funcţională gravă şi putând beneficia de asistent personal.
La dosar partea vătămată a ataşat mai multe chitanţe, bonuri fiscale şi facturi, prin care înţelege să justifice cheltuielile efectuate cu tratamentele, transportul şi procurarea medicamentelor, precum şi alte cheltuieli ce s-au impus a fi efectuate, având în vedere starea sănătăţii părţii civile în perioada ce a urmat conflictului.
În şedinţa publică din data de 12 februarie 2013 au fost ascultaţi martorii Z.P. şi D.R., propuşi de inculpat şi C.C., propusă de partea civilă, iar în şedinţa publică din 26 februarie 2013, a fost ascultat martorul H.N., propus de partea civilă, depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Din depoziţiile martorilor propuşi de partea civilă, a rezultat că înainte de conflict B.C. lucra ca ziler la diferite munci, în special în domeniul construcţiilor, pentru activitatea sa fiind plătit cu 50 - 60 RON/zi. Această activitate avea un caracter ocazional şi sezonier, în funcţie de specificul lucrărilor la care era solicitat.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv actele medicale şi proba testimonială, s-a reţinut că după conflict partea civilă a fost internat în spital şi, fiind într-o stare gravă, nu se putea deplasa singur. Acesta a fost internat în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. Imediat după prima externare, starea sănătăţii părţii civile era tot proastă, acesta putându-se deplasa cu greu singur şi se exprima cu dificultate. După internări repetate, starea sănătăţii părţii civile s-a mai îmbunătăţit.
În cauză instanţa a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, care să stabilească dacă în urma agresiunilor partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă sau temporară; în cazul în care infirmitatea este temporară să se stabilească pentru ce perioadă; dacă partea vătămată şi-a pierdut capacitatea de muncă iar, în caz afirmativ, în ce procent; dacă partea vătămată este încadrabilă într-un grad de handicap iar, în caz afirmativ, să se stabilească în ce grad şi în ce proporţie i-a fost diminuată capacitatea de muncă.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 202/A din 07 februarie 2013 s-a reţinut că numitul B.C. a prezentat leziuni de violenţă produse în data de 28 iulie 2012 prin lovire cu corpuri dure. Leziunile de violenţă au necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale de la data producerii şi au pus în primejdie viaţa victimei. La data examinării, B.C. prezintă diagnosticul: tetrapareză spastică predominant stânga. TCC. Hematom extradural temporo-parietal dreapta, operat; urmare a agresiunii suferite. Prezintă o deficienţă globală severă cu IA = 90%, corespunzător gradului I de invaliditate. Are capacitatea de muncă pierdută, necesitând îngrijire permanentă din partea altei persoane. Prezintă infirmitate fizică permanentă, urmând să fie reexaminat peste 12 luni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul V.C.D. şi partea civilă B.C.
Partea civilă B.C. a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, solicitând acordarea prestaţiei periodice în cuantumul indicat la prima instanţă, întrucât doar această sumă îi permite să îşi procure toate cele necesare tratamentului, acordarea dobânzii legale şi pentru sumele stabilite cu titlu de daune materiale sau morale, dar şi acordarea integrală a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri, arătându-se că daunele materiale sunt dovedite prin înscrisuri şi declaraţii de martori iar daunele morale sunt justificate prin urmările deosebit de grave.
Inculpatul V.C. a solicitat reducerea sumei stabilite. cu titlu de despăgubiri materiale în limitele a ceea ce s-a dovedit efectiv în cauză, apreciind că suma de 40.000 RON este acordată fără nicio probă în ceea ce priveşte prestaţia periodică a solicitat ca la stabilirea acesteia să fie luat în considerare pensia lunară de care beneficiază din partea D.G.A.S.P.C. Gorj. S-a invocat de asemenea că daunele morale au fost acordate într-un cuantum exagerat în raport de orientarea jurisprudenţei interne.
Prin Decizia penală nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatul V.C.D. şi partea civilă B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 09 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 17303/95/2012, a fost desfiinţată în parte sentinţa şi în rejudecare:
- a fost redus cuantumul despăgubirii stabilite pentru prejudiciul moral de la 130.000 RON la 100.000 RON.
- a fost redus cuantumul sumei globale acordate cu titlu de prestaţie periodică pentru perioada de timp dintre data săvârşirii faptei şi până la pronunţare, de la 5.600 RON la 4.920 RON; sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plăţii efective.
- a fost redus cuantumul prestaţiei periodice de la 700 RON/lunar la 410 RON/lunar, aceasta urmând a fi plătită începând cu data de 21 iunie 2013 şi până la încetarea stării de nevoie.
S-a dispus ca inculpatul să plătească sumele stabilite cu titlu de despăgubiri materiale şi morale, cu dobândă legală calculată de la rămânerea definitivă a prezentei şi până la plata efectivă.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor.
A fost respinsă cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocaţi).
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că:
1. Referitor la prestaţia periodică solicitată de partea civilă în vederea despăgubirii sale pentru veniturile de care este lipsită (700 RON lunar) - aspect criticat atât de inculpat cât şi de partea civilă, instanţa de apel a reţinut că în cazul în care ca urmare a faptei ilicite a inculpatului se produce părţii vătămate un prejudiciu constând în pierderea totală a capacităţii de muncă (în cauză partea vătămată conform raportului de expertiză nr. 202/A/2013 are capacitatea de muncă pierdută necesitând îngrijire permanentă) aceste despăgubiri se calculează fie în raport de veniturile pe care persoana vătămată le obţinea anterior survenirii incapacităţii de muncă (salariu sau orice alte venituri constante) fie, în absenţa oricărei alte probe prin raportare la venitul minim garantat în plată în economia naţională, prezumându-se că o persoană majoră, aptă de muncă, ar putea în condiţii normale să obţină lunar cel puţin o sumă la nivelul celei indicate de legiuitor.
În cauză, partea vătămată nu era angajată la momentul la care a avut loc agresiunea prestând diverse munci ca zilier în localitate (lucrând în special în construcţii) pentru care obţinea conform declaraţiilor martorilor 50 - 60 RON/zi (martori D.R. şi C.C.).
Cei doi martori precizează însă că aceste activităţi remunerate ale părţii vătămate nu aveau un caracter de continuitate, neputându-se stabili câte zile pe lună ar fi putut să se angajeze, astfel că la calculul veniturilor anterioare ale victimei nu pot fi avute în vedere astfel de sume, întrucât erau obţinute sporadic, depinzând de lucrările desfăşurate în localitate şi evident de anotimp, dat fiind că în construcţii se lucrează cu precădere în anotimpurile calde. În absenţa oricăror alte probe în analiza acestor pretenţii prima instanţă trebuia să se raporteze la venitul minim garantat, urmând a dispune obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice care să îi asigure victimei infracţiunii venituri lunare într-un cuantum egal cu cel care este prezumat de legiuitor că ar fi putut fi obţinut (700 RON lunar), astfel încât despăgubirea să fie corespunzătoare cantităţii de muncă pe care partea vătămată nu o mai poate presta.
Din această sumă trebuie să fie scăzută suma acordată lunar cu titlu de ajutor social de D.G.A.S.P.C. Gorj, întrucât acest ajutor social este acordat tocmai în considerarea stării de invaliditate a victimei, inculpatul fiind obligat la despăgubiri numai în vederea completării veniturilor până la cuantumul dovedit de partea vătămată, în cauză din prestaţie lunară de 700 RON urmând a se scădea suma de 293 RON lunar (indemnizaţie lunară acordată începând cu luna octombrie 2012 în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap), rezultând o prestaţie periodică de 410 RON lunar (sumă rotunjită).
2. Ca urmare a stabilirii unui cuantum diferit pentru prestaţia periodică lunară la care este îndreptăţită victima infracţiunii în vederea asigurării unor venituri similare celor obţinute anterior survenirii stării de invaliditate, urmează a fi recalculată suma globală acordată cu acelaşi titlu pentru intervalul de timp dintre data faptei şi pronunţarea prezentei decizii (iulie 2012 - iunie 2013) astfel încât aceasta se va reduce de la 5.600 RON la 4.920 RON.
3. În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor materiale acordate de prima instanţă respectiv 40.000 RON instanţa de apel a constat că acestea au fost corect stabilite prin evaluarea întregului probatoriu, atât înscrisuri cât şi declaraţii de martori. Despăgubirile materiale au ca rol să asigure o reparare integrală a prejudiciului suferit de partea civilă, urmând a fi evaluate în raport de toate cheltuielile efectuate în vederea asigurării unui tratament medical corespunzător pentru leziunile produse, dar şi cheltuielile ocazionate de transportul în vederea administrării tratamentului, regimul alimentar special, plata persoanelor care au asigurat însoţirea sau îngrijirea victimei în perioada de spitalizare precum şi orice alte cheltuieli suplimentare în perioada de convalescenţă. Este adevărat că se impune dovedirea sumelor pe care partea civilă le pretinde cu titlu de despăgubiri materiale însă aceste probe nu sunt limitate la înscrisuri, întrucât nu este vorba de pretenţii izvorâte dintr-o convenţie a părţilor ci dintr-un fapt juridic ilicit, ca atare şi declaraţiile martorilor se impun a fi luate în considerare, aceştia făcând o evaluare în raport de propriile informaţii cu privire la sumele pe care partea civilă le-a cheltuit.
4. Referitor la daunele morale instanţa de apel a reţinut, în acord cu tribunalul, că datorită urmărilor deosebit de grave ale faptei inculpatului partea civilă a suferit un prejudiciu nepatrimonial, fiindu-i produse suferinţe atât ca urmare a traumei iniţiale şi a procesului de convalescenţă ulterior dar şi datorită stării de invaliditate care evident îi aduce limitări în plan social şi familial împiedicându-l în prezent să ducă o viaţă normală. În evaluarea acestui prejudiciu, în absenţa unor criterii legale exprese, instanţa este obligată să se raporteze la criterii jurisprudenţiale, urmând a lua în considerare datele despre persoana părţii civile (vârstă, stare de sănătate anterioară, situaţie familială, etc.), despre urmările iremediabile produse, pentru a stabili despăgubiri care să asigure o echitabilă reparaţie a prejudiciilor încercate. În cauză suma de 130.000 RON acordată de tribunal este prea mare în raport de prejudiciul încercat, urmând a fi redusă într-un cuantum apreciat constant în jurisprudenţă ca echitabil pentru acest gen de prejudicii, respectiv 100.000 RON.
5. S-a decis ca pentru fiecare dintre sumele globale acordate de instanţă (prestaţie periodică, despăgubiri materiale, despăgubiri morale) inculpatul să fie obligat şi la plata dobânzilor legale aferente acestora, dobânzile fiind menite tocmai să asigure repararea integrală a prejudiciului - lipsa de folosinţă a sumelor de bani. Dobânda legală se va acorda însă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la data plăţii efective, şi nu de data săvârşirii faptei ilicite aşa cum solicită partea civilă, întrucât doar de la data rămânerii definitive creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă.
Împotriva acestei decizii, partea civilă B.C. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul celor reţinute în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursul declarat de partea civilă B.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 21 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Aşa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost şi cel reglementat anterior de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., situaţie în care criticile susţinute de partea civilă care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, recursul limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăseşte şi pct. 10, invocat de aceasta.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de partea civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, astfel că cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor formulată de partea civilă nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanţă a prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită de către inculpat. Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de partea civilă B.C. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.C.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.C.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3629/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3632/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
